Infracţiuni prevăzute în legi

speciale
 OGR nr. 43/2000
•Ordonanţa Guvernului României nr. 43/2000 privind protecţia
patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone
de interes naţional (republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 951
din 24.11.2006) cuprinde 4 infracțiuni în art. 25 (efectuarea de lucrări
în lipsa certificatul de descărcare de sarcină arheologică), art. 26
(accesul cu detectoare de metale), art. 27 (vânzarea de detectoare de
metale fără autorizație) și art. 32 (neanunțarea descoperirilor
arheologice). Dintre acestea prezintă relevanță în materie de
urbanism art. 25, 26 și 32.
•Potrivit art. 25, efectuarea oricăror lucrări care pot afecta siturile
arheologice, în absenţa certificatului de descărcare de sarcină
arheologică, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă (de la 180 la 300 de zile-amendă).
 OGR nr. 43/2000
art. 25
• Potrivit art. 5 alin. (2) „descărcarea de sarcină arheologică este
procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost
evidenţiat patrimoniul arheologic poate fi redat activităţilor
umane curente”, iar potrivit alin. (3) „certificatul de descărcare de
sarcină arheologică reprezintă actul administrativ emis în
condiţiile prezentei ordonanţe, prin care se anulează regimul de
protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost
evidenţiat patrimoniul arheologic.”
• Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, prevăzut la alin.
(3), este emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului
Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de înştiinţare a direcţiei
de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în
termen de 10 zile.
 OGR nr. 43/2000
art. 25
• Potrivit art. 5 alin. (14) „până la descărcarea de sarcină
arheologică terenul care face obiectul cercetării este
protejat ca sit arheologic, conform legii”.
• Incriminarea faptelor de la art. 25 urmărește protejarea prin
mijloace de drept penal a siturilor arheologice aflate în
regim special de ocrotire instituit prin legea specială
împotriva actelor privind lucrări de construcții ce pot afecta
patrimoniul arheologic.
• Subiect activ este persoana fizică sau juridică care
efectuează lucrări de construcții ce pot afecta siturile
arhelogice, subiect pasiv fiind statul sau persoana juridică în
al cărei patrimoniu se află situl respectiv.
 OGR nr. 43/2000
art. 25
• Elementul material constă într-o acțiune de efectuare a oricăror
lucrări care pot afecta siturile arheologice, condiția-cerință esențială
atașată elementului material fiind aceea ca fapta să fie săvârșită în
absenţa certificatului de descărcare de sarcină arheologică.
• Urmarea imediată este o stare de pericol pentru siguranța sitului
arheologic, nefiind necesar ca acesta să fie efectiv afectat, motiv
pentru care raportul de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea
faptei (ex re).
• Sub aspectul elementului subiectiv, fapta se comite cu vinovăție sub
forma intenției, ceea ce presupune cunoașterea de către făptuitor a
faptului că imobilul este sub incidența regimului de protecție
arheologică și că nu deține certificat de descărcare de sarcină
arheologică.
 OGR nr. 43/2000
art. 26
• Art. 26 prevede că accesul cu detectoare de metale sau utilizarea lor în
zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea prealabilă prevăzută
la art. 5 alin. (13), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani.
• Art. 5 alin. (13) prevede că accesul cu detectoare de metal şi utilizarea
lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în
toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe
baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor.
• Obiectul juridic este reprezentat de relațiile sociale privind protejarea
patrimoniului arheologic împotriva actelor de detecție a vestigiilor în
afara cadrului legal instituit.
• Infracțiunea nu are obiect material, detectoarele de metale fiind
numai mijlocul de săvârșire a faptei.
 OGR nr. 43/2000
art. 26
• Subiectul activ nu este circumstanțiat, iar subiect pasiv este statul sau
unitatea în al cărei patrimoniu se află zona cu potențial arheologic. Fapta
se poate săvârși numai în interiorul unei astfel de zone arheologice,
elementul material al laturii obiective constând în acțiunea de pătrundere
în zonele cu potențial arheologic sau în folosirea în aceste locuri a
detectoarelor de metale, condiția-cerință esențială fiind aceea ca fapta să
fie comisă fără autorizarea prealabilă dată de Ministerul Culturii.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru siguranța siturilor
arheologice împotriva distrugerilor sau sustragerilor ce pot fi cauzate prin
actele de detecție neautorizate, efectuate de regulă de neprofesioniști.
• Sub aspect subiectiv, fapta se comite cu vinovăție în forma intenției, ceea
ce presupune cunoașterea de către făptuitor a situației de a pătrunde cu
detectoare sau de a detecta metale într-o zonă protejată arheologic,
săvârșirea faptei din culpă nefiind incriminată.
 OGR nr. 43/2000
art. 32
• Potrivit art. 32 alin. (1) neanunţarea descoperirilor arheologice
prilejuite de lucrările de construire ori de desfiinţare constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă (de la 120 la 240 de zile-amendă).
• Alin. (2) prevede că fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită din
culpă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă (de la 120 la 240 de zile-amendă).
• Fapta reprezintă o omisiune intenționată (la alin. 1) sau din culpă
(la alin. 2) de a anunța autorităților competente orice descoperire
arheologică efectuată cu prilejul executării unor lucrări de
construire sau demolare, prin aceasta aducându-se atingere
relațiilor sociale de protejare a patrimoniului arheologic național.
 OGR nr. 43/2000
art. 32
• Subiectul activ nu este circumstanțiat, putând fi orice persoană care face o
descoperire arheologică cu prilejul realizării unor lucrări de construcții
(edificare sau desființare).
• Subiectul pasiv este statul român ca titular al tuturor bogățiilor de interes
ale subsolului, printre care se află și vestigiile arheologice.
• Elementul material constă într-o inacțiune, anume omisiunea de a anunța
autorităților orice descoperire arheologică efectuată cu prilejul executării
unor lucrări de edificare sau demolare.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru patrimoniul
arheologic național în general și pentru situl arheologic respectiv în special.
• Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
• Sub aspect subiectiv fapta se comite cu intenție (la alin. 1), respectiv din
culpă (la alin. 2), ceea ce atrage un tratament sancționator diferit.
• Alte infracțiuni prevăzute în legi speciale
cu relevanță în materia urbanismului
Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare (art. 82)
• Potrivit incriminării din alin. (1) al art. 82, constituie infracțiune împiedicarea prin violenţă
sau ameninţare a specialistului împuternicit, în condiţiile legii, cu inspecţia infrastructurii de
îmbunătăţiri funciare sau cu efectuarea de lucrări de exploatare, întreţinere şi reparaţii ale
acestei infrastructuri de a-şi îndeplini atribuţiile și se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă (de la 180 la 300 de zile-amendă).
• Obiectul juridic este reprezentat de infrastructura de îmbunătăţiri funciare și de relațiile
sociale privind protecția acordată acesteia având în vedere importanța sa publică
deosebită.
• Obiectul material poate consta în corpul subiectului pasiv secundar asupra căruia se
exercită violențe.
• Fapta reprezintă o specie de ultraj în care subiectul pasiv secundar, dar direct, nemijlocit,
este specialistul împuternicit cu inspecţia infrastructurii de îmbunătăţiri funciare sau cu
efectuarea de lucrări de exploatare, întreţinere şi reparaţii la această infrastructură, iar
subiect pasiv secundar principal este organizația sau federația de îmbunătățiri funciare ori
Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare sau prepuși ai acestora.
Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare (art. 82)
• Subiectul activ nu este circumstanțiat.
• Elementul material din cadrul laturii obiective constă într-o
acțiune de exercitare de violențe (în sensul art. 193 C.p.) sau
amenințări (în sensul art. 206 C.p.) la adresa specialistului
împuternicit cu inspecţia infrastructurii de îmbunătăţiri funciare
sau cu efectuarea de lucrări de exploatare, întreţinere şi reparaţii
ale acestei infrastructuri în scopul de a-l impiedica să-și
îndeplinească atribuţiile.
• Condiția esențială atașată elementului material este ca
specialistul asupra căruia se exercită violențele sau amenințările
să fie împuternicit în condiţiile legii, în caz contrar fapta putând
constitui, după caz, infracțiune de lovire sau alte violențe (art.
193 C.p.) ori de amenințare (art. 206 C.p.)
Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare (art. 82)
• Situația premisă este reprezentată de existența unui sistem de
îmbunătățiri funciare căruia îi este aplicabil regimul prevăzut
de Legea nr. 138/2004.
• Urmarea imedită este o stare de pericol pentru prestigiul de
care bucură persoana juridică ce l-a împuternicit pe specialistul
subiect pasiv secundar, legătura de cauzalitate rezultând din
materialitatea faptei, ceea ce presupune numai dovedirea
elementului material și a condițiilor de săvârșire a faptei.
• Din punct de vedere subiectiv fapta se săvârșește cu intenție
(directă sau indirectă), ceea ce presupune cunoașterea de
către făptuitor a situației specialistului împiedicat prin violență
sau amenințare să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.
Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare (art. 82)
• Potrivit alin. (2) al art. 82, pornirea instalaţiilor de irigaţie pentru udarea
culturilor de pe terenurile situate pe teritoriul unei organizaţii sau federaţii ori
în cadrul unei amenajări de irigaţii aflate în administrarea Administrației
(corect: Agenţiei Naționale a Îmbunătățirilor Funciare), fără împuternicirea
organizaţiei sau federaţiei ori fără încheierea prealabilă a unui contract
sezonier cu Agenția, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă (de la 120 la 240 de zile-amendă).
• Potrivit art. 6 alin. (1) al Legii nr. 138/2004, persoanele fizice sau persoanele
juridice care deţin în baza unui titlu valabil de proprietate ori de folosinţă
terenuri deservite de sisteme de irigaţii sau de desecare şi drenaj ori de
lucrări de apărare împotriva inundaţiilor sau de combatere a eroziunii solului
pot constitui o organizaţie de îmbunătăţiri funciare, denumită în continuare
organizaţia, pentru a desfăşura una sau mai multe dintre următoarele
activităţi de interes public:
Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare (art. 82)
• a) livrarea apei pentru irigat, exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile unui sistem
de irigaţii care deserveşte mai mulţi proprietari de teren;
• b) exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile unui sistem de desecare şi drenaj care
deserveşte mai mulţi proprietari de teren;
• c) întreţinerea şi reparaţiile lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor care
protejează terenul mai multor proprietari de teren;
• d) întreţinerea şi reparaţiile lucrărilor de combatere a eroziunii solului şi
desfăşurarea altor activităţi de îmbunătăţiri funciare care protejează solul de
pe terenul mai multor proprietari de teren.
• Potrivit alin. (2), proprietarii sau alţi deţinători de teren care intenţionează să
realizeze o nouă amenajare de îmbunătăţiri funciare se pot constitui în
organizaţii.
• Organizaţiile sunt persoane juridice de utilitate publică fără scop patrimonial,
ce se constituie şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr.
138/2004.
Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare (art. 82)
• Potrivit art. 22, federaţia de organizaţii de îmbunătăţiri funciare, denumită în
continuare federaţie, se înfiinţează din două sau mai multe organizaţii de
îmbunătăţiri funciare, în vederea exploatării, întreţinerii şi reparaţiilor unor părţi
dintr-o amenajare sau a unei întregi amenajări de îmbunătăţiri funciare care
deserveşte în comun organizaţiile membre.
• Federaţia exploatează, întreţine şi repară infrastructura de îmbunătăţiri funciare
situată în afara teritoriului organizaţiilor cărora le poate presta servicii de
îmbunătăţiri funciare şi care este în legătură funcţională cu sistemele de irigaţii, de
desecare şi drenaj, cu lucrările de apărare împotriva inundaţiilor sau de combatere
a eroziunii solului exploatate, întreţinute şi reparate exclusiv de acele organizaţii.
• Rezultă că fapta incriminată la art. 182 alin. 2 reprezintă o încălcare a drepturilor
exclusive ce aparțin organizațiilor sau federațiilor de îmbunătățiri funciare,
respectiv ANIF, privind exploatarea sistemelor de irigații aparținând acestora.
Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare (art. 82)
• Elementul material constă într-o acțiune de pornire a instalaţiilor
de irigaţie, condiția esențială fiind să fie efectuată fără
împuternicirea organizaţiei sau federaţiei ori fără încheierea
prealabilă a unui contract sezonier cu ANIF, urmarea imediată
fiind prejudicierea organizaţiei sau federaţiei ori a ANIF cu
cantitatea de apă consumată, iar raportul de cauzalitate rezultă
din materialitatea faptei.
• Fapta poate fi o specie de abuz de încredere (art. 238 C.p.) sau
abuz în serviciu (art. 297 C.p. raportat la art. 308 C.p.) dacă
făptuitorul este membru al organizației sau salariat la subiectul
pasiv.
• Din punct de vedere subiectiv fapta se săvârșește cu vinovăție
sub forma intenției.
 Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010
• Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010 (republicată în M.Of. Partea I, nr. 191 din
18.03.2014) conține prevederi de natură penală în art. 23, 24 și 27.
• Potrivit art. 23 constituie infracţiuni următoarele fapte:
• a) lipsa acordului pentru situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (1);
• b) exploatarea digurilor fără autorizaţie, punând în pericol populaţia, proprietatea
ori mediul social, economic sau înconjurător;
• c) nedeclararea digului deţinut şi a caracteristicilor acestuia sau declararea eronată
a caracteristicilor digului în scopul obţinerii de avantaje de orice natură;
• d) neîndeplinirea măsurilor stabilite prin expertize avizate de comisiile competente,
dacă fapta pune în pericol siguranţa construcţiei şi produce urmări grave pentru
populaţie, proprietate ori pentru mediul social, economic sau înconjurător;
• e) deteriorarea sau distrugerea cu intenţie a digurilor, precum şi a sistemelor de
urmărire a comportării în timp montate la diguri şi/sau în zonele de protecţie ale
acestora;
• f) realizarea unor construcţii, depozite, amenajări sau a altor activităţi în ampriza
digurilor ori în zonele de protecţie ale acestora.
 Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010
• Toate incriminările sunt infracțiuni de pericol (abstract sau concret) pentru siguranța
digurilor, care constituie obiectul lor juridic comun, dar și pentru alte valori. Subiectul
pasiv este statul, ca titular al intereselor publice.
• Art. 8 privește regimul de folosire a digurilor și prevede la alin. 1 că este obligatoriu să se
obţină de la autoritatea publică centrală din domeniul apelor acordul privind respectarea
exigenţelor de performanţă referitoare la siguranţa digurilor în următoarele situaţii:
• a) pentru proiecte de realizare a unor diguri noi;
• b) pentru intervenţii constructive care refac parametrii de bază ai digurilor aflate în
exploatare, în vederea punerii în siguranţă a acestora;
• c) pentru intervenţii constructive care modifică parametrii de bază ai digurilor aflate în
exploatare, în vederea punerii în siguranţă a acestora;
• d) pentru trecerea în conservare, postutilizarea sau dezafectarea digurilor aflate în
exploatare.
• Art. 23 lit. a) incriminează realizarea acestor activități de la art. 8 în lipsa acordului
menționat.
• Acordul se solicită, potrivit art. 8 alin. 2, de titularul de investiţie, în cazul proiectelor de
realizare a unor diguri noi, şi de către deţinător, în toate celelalte cazuri, de unde rezultă că
subiectul activ în cadrul acestei infracțiuni este calificat , fiind persoana juridică ce deține
calitatea de investitor sau deținător și reprezentanții săi legali sau convenționali.
 Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010
• Ca situație premisă întâlnim existența unui proiect de realizare sau
modificare a unui dig.
• Elementul material din cadrul laturii obiective este reprezentat de o
acțiune, anume construirea, modificarea sau desființarea unui dig,
condiția-cerință esențială atașată fiind săvârșirea faptei în lipsa acordului
autorității publice centrale din domeniul apelor privind respectarea
exigenţelor de performanţă referitoare la siguranţa digurilor atunci când
se trece la realizarea lucrărilor la dig.
• Urmarea imediată este o stare de pericol pentru siguranța digului, raportul
de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
• Latura subiectivă este caracterizată de vinovăție sub forma intenției la
toate infracțiunile incriminate în art. 23.
• Potrivit art. 24 din lege, infracţiunile prevăzute la art. 23 se pedepsesc cu
amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei sau cu închisoare de la 6 luni la 5
ani, ceea ce contravine principiilor Codului penal în materia amenzii.
 Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010
• La art. 23 lit. b) este incriminată exploatarea digurilor fără autorizaţie, punând în
pericol populaţia, proprietatea ori mediul social, economic sau înconjurător.
• Dincolo de stângăcia redactării textului („mediul social” sau cel economic
neputând fi obiect material al acestei infracțiuni) este de remarcat că în acest caz
este vorba despre o infracțiune de pericol social concret , pe lângă starea de
pericol abstract existentă în legătură cu siguranța digurilor, fiind necesară
dovedirea unei stări de pericol concret pentru populație sau bunuri creată prin
exploatarea digurilor în lipsa autorizației de exploatare.
• Deși subiectul activ nu este circumstanțiat, el nu poate fi decât persoana fizică
sau juridică ce exploatează digul, cerința-condiție esențială atașată elementul
material al laturii obiective (constând în exploatarea digului) fiind aceea că fapta
se comite în lipsa autorizației prevăzute de lege și, în plus, se pun în pericol
persoane, bunuri sau mediul înconjurător.
• Urmarea imediată este o stare de pericol pentru siguranța digului, a populației,
bunurilor și mediului, raportul de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
• Latura subiectivă este caracterizată de vinovăție sub forma intenției, ceea ce
presupune cunoașterea de către făptuitor a necesității obținerii autorizației de
exploatare a digului.
 Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010
• La art. 23 lit. c) este incriminată nedeclararea digului deţinut şi a
caracteristicilor acestuia sau declararea eronată a caracteristicilor digului
în scopul obţinerii de avantaje de orice natură.
• Subiectul activ este calificat în persoana deținătorului digului, acesta
având obligația de declarare a existenței digului și a caracteristicilor
acestuia.
• Situația premisă constă în pre-existența unui dig.
• Elementul material din cadrul laturii obiective constă alternativ într-o
inacțiune (omisiunea de de declara digul) sau într-o acțiune (declararea
eronată a caracteristicilor digului), urmarea imediată fiind o stare de
pericol pentru regimul siguranței digurilor, legătura de cauzalitate fiind
imediată (ex re).
• În cazul declarării eronate condiția-cerință esențială atașată elementului
material este scopul obținerii unor avantaje materiale de orice fel prin
declararea eronată a caracteristicilor digului.
 Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010
• La art. 23 lit. d) este incriminată neîndeplinirea măsurilor stabilite prin expertize
avizate de comisiile competente, dacă fapta pune în pericol siguranţa construcţiei
şi produce urmări grave pentru populaţie, proprietate ori pentru mediul social,
economic sau înconjurător.
• Subiectul activ este calificat în persoana deținătorului digului, acesta având
obligația de conformare privind măsurile dispuse în urma expertizelor efectuate la
diguri de comisiile de specialitate competente.
• Situația premisă constă în pre-existența unui dig la care s-au constatat deficiențe și
s-a dispus luarea unor măsuri de remediere a situației.
• Elementul material din cadrul laturii obiective constă într-o inacțiune
(neîndeplinirea măsurilor stabilite în urma expertizelor avizate de comisiile de
specialitate competente), condiția-cerință esențială atașată elementului material
fiind crearea unei stări de pericol concret pentru siguranța construcției, cu posibile
urmări (pericol potențial) pentru populație, bunuri sau mediul înconjurător.
• Urmarea imediată fiind o stare de pericol concret pentru siguranța digurilor,
legătura de cauzalitate este imediată (ex re).
 Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010
• La art. 23 lit. e) este incriminată deteriorarea sau distrugerea cu intenţie a
digurilor, precum şi a sistemelor de urmărire a comportării în timp montate
la diguri şi/sau în zonele de protecţie ale acestora.
• Este o variantă a infracțiunii de distrugere, incriminată de art. 253 C.p., cu
mențiunea că obiectul material este reprezentat în acest caz de diguri sau
de sistemele de urmărire a comportării în timp a acestora, acestea din urmă
montate fie direct la diguri, fie în zonele de protecție ale acestora.
• Subiectul activ nu este circumstanțiat, dar în acest caz subiect pasiv
secundar, însă direct, nemijlocit, este deținătorul digului distrus sau
degradat.
• Ca la toate infracțiunile de distrugere, elementul material constă într-o
acțiune de distrugere sau degradare, având ca urmare un rezultat material,
dar și în acest caz se reține starea de pericol public creată prin lipsa digurilor
de apărare în caz de inundații sau prin crearea posibilității de prăbușire a
digurilor ori de nedepistare la timp a avarierilor suferite de acestea.
 Legea siguranţei digurilor nr. 259/2010
• În fine, la art. 23 lit. f) este incriminată realizarea unor construcţii,
depozite, amenajări sau a altor activităţi în ampriza digurilor ori în zonele
de protecţie ale acestora.
• Subiectul activ nu este circumstanțiat, putând fi orice persoană care
realizează construcții neautorizate sau desfășoară activități tot
neautorizate în ampriza digurilor ori în zonele de protecţie ale digurilor.
• Fapta poate fi săvârșită numai în zonele menționate.
• Elementul material constă într-o acțiune de construire sau de desfășurare
a unor activități în zonele interzise.
• Art. 27 prevede că infracţiunile prevăzute în art. 23 se constată de
organele de cercetare penală, direct sau la sesizarea personalului
împuternicit din cadrul autorităţii publice centrale din domeniul apelor ori
al Administraţiei Naţionale „Apele Române”.
• Actele încheiate de acest personal împuternicit sunt acte de constatare,
potrivit art. 61 C.p.p..
 Legea apelor nr. 107/1996

• Legea apelor are ca scop conservarea, dezvoltarea şi protecţia

resurselor de apă, protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi
de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor şi
albiilor sau cuvetelor acestora, atingerea obiectivelor de mediu
pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, conservarea şi
protejarea ecosistemelor acvatice, asigurarea alimentării cu apă
potabilă a populaţiei şi a salubrităţii publice, gospodărirea durabilă
a apei, apărarea împotriva inundaţiilor, satisfacerea cerinţelor de
apă ale economiei.
• Protecţia prin mijloace de drept penal era asigurată prin cele patru
incriminări din art. 92 – 95, la 1.02.2014 art. 94 fiind abrogat, astfel
că în prezent cadrul incriminărilor cuprinde art. 92, 93 și 95.
 Poluarea apelor de suprafaţă sau subterane (art. 92)
• Potrivit alin. 1, este incriminată fapta de evacuare, aruncare sau
injectare în apele de suprafaţă şi subterane, în apele maritime
interioare sau în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri,
reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe, bacterii
sau microbi în cantitate sau concentraţie care poate schimba
caracteristicile apei, punând în pericol viaţa, sănătatea şi
integritatea corporală a persoanelor, viaţa animalelor, mediul
înconjurător, producţia agricolă sau industrială ori fondul
piscicol.
• Fapta pune în pericol utilizarea normală a surselor de apă prin
contaminarea chimică sau biologică a acestora.
• Obiectul material este reprezentat de apele de suprafaţă şi
subterane, inclusiv apele maritime interioare şi apele mării
teritoriale.
• Subiectul activ nu este circumstanţiat, iar subiect pasiv este
statul, ca titular al drepturilor şi intereselor publice.
 Poluarea apelor de suprafaţă sau subterane
• Elementul material constă alternativ într-o acțiune de evacuare,
aruncare sau injectare de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau
produse de orice fel, care conţin substanţe, bacterii sau microbi,
cerinţa-condiție esenţială atașată elementului material fiind
aceea ca să existe o cantitate sau o concentraţie de poluanţi care
poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viaţa,
sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, viaţa
animalelor, mediul înconjurător, producţia agricolă sau
industrială ori fondul piscicol.
• Urmarea imediată este o stare de pericol pentru viaţa, sănătatea
şi integritatea corporală a persoanelor, viaţa animalelor, mediul
înconjurător, producţia agricolă sau industrială ori fondul
piscicol. Legătura de cauzalitate rezultă imediat, din chiar
materialitatea faptei.
• Infracțiunea se comite cu intenţie. Săvârșirea faptei din culpă
atrage incidența alin. 4, limitele de pedeapsă fiind astfel reduse.
 Poluarea apelor de suprafaţă sau subterane
• Tentativa se pedepseşte (potrivit alin. 5). Pedeapsa prevăzută pentru
faptul consumat este închisoarea de la un an la 5 ani , respectiv amenda
de la 120 la 240 zile-amendă pentru persoana juridică.
• Potrivit dispoziţiilor din alin. 4, săvârşirea din culpă a faptelor prevăzute la
alin. (1) atrage reducerea la jumătate a limitelor speciale ale pedepsei
prevăzute la alin. (1).
• Potrivit alin. 2, este incriminată şi similar sancţionată o serie de fapte
dăunătoare pentru calitatea apelor:
• - poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter
sistematic şi produce daune utilizatorilor de apă din aval;
• - depozitarea în albia majoră a râurilor a combustibilului nuclear sau a
deşeurilor rezultate din folosirea acestuia;
• - punerea în pericol a digurilor de contur ale lacurilor de acumulare prin
exploatările de agregate minerale din albia majoră sau terase.
 Poluarea apelor de suprafaţă sau subterane
• Obiectul material este diferit pentru fiecare circumstanţă: sursele de apă
dulce sau digurile de contur ale lacurilor de acumulare.
• Elementul material este net diferit pentru fiecare ipoteză: poluarea
surselor de apă dulce în orice mod, respectiv depozitarea de combustibil
nuclear sau a deşeurilor radioactive în albia majoră a râurilor și în al treilea
caz exploatările de minerale din albia majoră sau terase.
• Urmarea imediată este o stare de pericol în toate variantele.
• Sub aspect subiectiv, faptele se săvârşesc cu intenţie. Și în aceste ipoteze
săvârșirea faptelor din culpă atrage reducerea la jumătate a limitelor de
pedeapsă.
• Tentativa se pedepseşte (alin. 5).
• Pedeapsa prevăzută pentru faptul consumat este închisoarea de la un an
la 5 ani, respectiv amenda de la 120 la 240 zile-amendă pentru persoana
juridică.
 Poluarea apelor de suprafaţă sau subterane
• La alin. 3 este incriminată şi sancţionată depozitarea sau folosirea de
îngrăşăminte chimice, pesticide ori alte substanţe toxice periculoase, în
zonele de protecţie a apelor.
• Subiectul activ nu este circumstanțiat.
• Fapta se poate comite numai în anumite locuri, anume zonele de protecţie
a apelor.
• Este o infracțiune de pericol pentru calitatea apelor dulci, elementul
material constând dintr-o acțiune de depozitare sau de folosire a unor
substanțe periculoase, urmarea imediată fiind starea de pericol ce rezultă
din materialitatea faptelor.
• Fapta se săvârşește cu intenţie și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă (120 la 240 de zile-amendă).
• Tentativa se pedepseşte (alin. 5).
 Executarea de lucrări ilegale pe ape sau care au legătură cu
apele (art. 93)
• Este fapta de executare, modificare sau extindere de lucrări, construcţii ori instalaţii
pe ape sau care au legătură cu apele, fără avizul legal, precum şi darea în exploatare
de unităţi fără punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor de canalizare, a staţiilor
şi instalaţiilor de epurare a apei uzate, potrivit autorizaţiei de gospodărire a apelor.
• Obiectul juridic se referă tot la relațiile sociale a căror normală existență și evoluție
depinde de protejarea resurselor de apă dulce, acestea fiind puse în pericol prin
săvârșirea faptelor incriminate.
• Subiectul activ nu este circumstanțiat, el putând fi însă un constructor sau un
investitor. Subiectul pasiv este statul, ca reprezentant al intereselor societății în
ansamblul său.
• Elementul material din cadrul laturii obiective constă alternativ dintr-o acțiune în
legătură cu lucrări, construcții sau instalații pe ape sau în legătură cu apele, cerința-
condiție esențială fiind aceea că se săvârșesc în lipsa avizului legal ori în acțiunea de
dare în exploatare a unor unități fără a se pune concomitent în funcţiune reţelelor de
canalizare, staţiile şi instalaţiile de epurare a apei uzate, astfel cum este prevăzut în
autorizaţia de gospodărire a apelor.
• Urmarea imediată este o stare de pericol pentru siguranța calității apelor dulci,
raportul de cauzalitate rezultând direct din materialitatea faptei, nefiind necesar a fi
dovedit.
• Fapta intenționată se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an sau amendă (de
la 120 la 240 zile-amendă), în timp ce săvârșirea ei din culpă atrage reducerea la
jumătate a limitelor de pedeapsă.
 Executarea de lucrări ilegale pe ape sau care au legătură cu
apele
• La alin. 2 este prevăzută o variantă asimilată, prin care sunt similar
sancţionate următoarele fapte:
• a) utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri, fără autorizaţia de
gospodărire a apelor;
• b) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură
cu apele, desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor
plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale,
fără autorizaţia de gospodărire a apelor;
• c) exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie sanitară a
surselor de apă, în zonele de protecţie a albiilor, malurilor, construcţiilor
hidrotehnice, construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice sau a instalaţiilor
de măsurare automată a calităţii apelor;
• d) utilizarea albiilor minore fără autorizaţia de gospodărire a apelor,
precum şi a plajei şi ţărmului mării în alte scopuri decât îmbăierea sau
plimbarea.
• Obiectul juridic se referă și în acest caz la relațiile sociale a căror normală
existență și evoluție depinde de protejarea resurselor de apă dulce,
acestea fiind puse în pericol prin săvârșirea faptelor incriminate.
 Executarea de lucrări ilegale pe ape sau care au legătură cu
apele
• Subiectul activ nu este circumstanțiat.
• Elementul material din cadrul laturii obiective constă alternativ din diverse acțiuni:
• a) utilizarea resurselor de apă în scopuri economice, condiția-cerință esențială
atașată elementului material fiind comiterea faptei în lipsa autorizaţiei de
gospodărire a apelor;
• b) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele,
desfăşurarea activităţii economice de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante
textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, condiția-cerință
esențială atașată elementului material în aceste ipostaze fiind comiterea faptei în
lipsa autorizaţiei de gospodărire a apelor;
• c) exploatarea de agregate minerale, cu condiția ca această să aibă loc în zonele de
protecţie sanitară a surselor de apă, în zonele de protecţie a albiilor râurilor,
malurilor, construcţiilor hidrotehnice, construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice sau
a instalaţiilor de măsurare automată a calităţii apelor;
• d) utilizarea albiilor minore ale râurilor, condiția-cerință esențială atașată fiind ca
săvârșirea să aibă loc fără autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi utilizarea
plajei şi ţărmului mării în alte scopuri decât îmbăierea sau plimbarea (de exemplu
pentru spălarea autovehiculelor).
• Urmarea imediată este o stare de pericol pentru siguranța calității apelor dulci, iar
în cazul ultimei variante și a apelor mării, raportul de cauzalitate rezultând direct
din materialitatea faptei, nefiind necesar a fi dovedit.
Distrugerea construcţiilor ori instalaţiilor hidrotehnice (art. 95)
• Este fapta de manevrare de către persoane neautorizate a stăvilarelor,
grătarelor, vanelor, barierelor sau a altor construcţii ori instalaţii
hidrotehnice, circulaţia vehiculelor pe coronamentul digurilor şi barajelor
neamenajate în acest scop, tăierea la ras a perdelelor forestiere de
protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare, precum şi blocarea golirilor
de fund ale barajelor.
• Obiectul juridic special are în vedere relațiile sociale privind securitatea în
exploatare a digurilor și barajelor.
• Elementul material din cadrul laturii obiective constă într-o varietate de
acțiuni: manevrare neautorizată de stăvilare, grătare, vane, bariere sau
alte construcții ori instalații hidrotehnice , circulație cu vehicule pe diguri
neamenajate în acest scop, tăierea perdelelor de protecție, respectiv
blocarea golirilor de la baraje. Urmarea imediată este o stare de pericol
pentru siguranța funcționării sau existenței digurilor și barajelor, stare care
rezultă din materialitatea faptelor enunțate.
• Fapta se comite cu intenţie şi se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă (de la 180 la 300 de zile-amendă pentru persoana
fizică). Tentativa se pedepsește (potrivit alin. 4).
• În cazul săvârșiri faptei din culpă, limitele de pedeapsă se reduc la
jumătate (conform alin. 3).
 Distrugerea construcţiilor ori instalaţiilor hidrotehnice
• La varianta asimilată din alin. 2 se aplică aceeaşi pedeapsă pentru
efectuarea intenţionată de săpături, gropi sau şanţuri în baraje, diguri ori
în zonele de protecţie a acestor lucrări, precum şi pentru extragerea
pământului sau a altor materiale din lucrările de apărare, fără avizul de
gospodărire a apelor sau cu nerespectarea acestuia.
• Subiectul activ nu este circumstanțiat, subiectul pasiv fiind statul ca
reprezentant al drepturilor societății în ansamblul ei.
• În acest caz suntem în prezența unei incriminări speciale a degradării
(variantă a infracțiunii de distrugere) obiectului material constând în
baraje și diguri, elementul material prezentându-se în două modalități
specifice: efectuarea de săpături, gropi sau șanțuri, respectiv extragerea
de materiale din structura lucrărilor de apărare.
• Urmarea imediată este o stare de pericol pentru siguranța digurilor și
barajelor, legătura de cauzalitate fiind imediată.
• Și în această variantă tentativa se pedepseşte.
 Infracțiuni prevăzute în Legea apelor nr. 107/1996

• Potrivit art. 106, infracţiunile prevăzute de Legea apelor se

constată de către organele abilitate, precum şi de către
personalul prevăzut la art. 90 (inspectorii din Administraţia
Naţională „Apele Române”, directorul general al acesteia,
directorii administrațiilor bazinale de ape, precum şi salariaţii
împuterniciţi de aceştia, alte persoane împuternicite de
conducerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor,
comisarii Gărzii de Mediu), care înaintează actul de constatare
la organul local de cercetare penală.
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului

• Cadrul infracțiunilor prevăzute în OUG nr. 195/2005 privind

protecția mediului este reprezentat de art. 98, iar în art. 99 sunt
prevăzute unele reguli de procedură.
• Potrivit art. 98 alin. 1, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă (de la 120 la 240 de
zile-amendă) următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în
pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
• a. arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din
ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;
• b. poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării
lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice
şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de
mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului
• După cum se poate observa, cele două incriminări, cuprinse la literele (a)
și (b), nu au nicio legătură între ele, cu excepția obiectului juridic generic,
reprezentat de relațiile sociale privind protecția mediului.
• În cazul faptei de la litera (a) este incriminată acțiunea oricărei persoane
de ardere a vegetației din ariile protejate şi de pe terenurile supuse
refacerii ecologice, pericolul social major fiind datorat faptului că
distrugerea prin incendiere vizează zone cu risc ecologic, pentru care
autoritățile de mediu au decis fie protejarea lor față de orice activități, fie
chiar refacerea lor, atunci când au fost deja afectate semnificativ.
• Ca situație premisă se impune existența regimului de arie protejată sau de
suprafețe supuse refacerii.
• Urmarea imediată este reprezentată de o stare de pericol pentru ariile
protejate și terenurile supuse refacerii, legătura de cauzalitate fiind
imediată.
• Fapta se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului
• În cazul faptei de la litera (b) este incriminată poluarea accidentală prin
omisiunea supravegherii executării unor lucrări noi, funcţionării
instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare a
noxelor.
• Fapta se comite în acest caz cu intenție depășită, legiuitorul făcând vorbire
despre o poluare „accidentală” ca urmare a omisiunii intenționate de
supraveghere fie a lucrărilor, fie a funcționării corespunzătoare a
instalațiilor și echipamentelor.
• Deși nu este circumstanțiat de lege, subiectul activ nu poate fi decât o
persoană având obligația de supraveghere, iar subiectul pasiv principal
este statul, cel secundar, însă direct, nemijlocit, putând fi orice persoană
fizică sau juridică afectată de poluarea accidentală.
• Elementul material constă într-o inacțiune, anume omisiune de
supraveghere, fiind necesar ca urmarea acestei omisiuni să fie poluarea
accidentală, urmare ce rezultă direct din comiterea faptei.
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului

• Potrivit alin. 2, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6

luni la 3 ani sau cu amendă (de la 180 la 300 de zile-amendă pentru
persoana fizică) următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în
pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
• a) poluarea prin evacuarea, în atmosferă sau pe sol, a unor deşeuri ori
substanţe periculoase;
•  b) producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se
pune în pericol grav sănătatea umană (condiție-cerință esențială de
existență a infracțiunii în această modalitate);
•  c) continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau a
autorizaţiei, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu;
• d) importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise
sau restricţionate;
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului

• e) omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major de către persoane

ce au în atribuţii această obligaţie (subiect activ calificat);
• f) producerea, livrarea sau utilizarea îngrăşămintelor chimice, precum şi a oricăror
produse de protecţie a plantelor neautorizate, pentru culturi destinate
comercializării;
• g) nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de
protecţie a plantelor sau îngrăşăminte chimice.
• Dacă primele patru și ultimele două variante normative au ca element material
acțiuni specifice, la lit. e) elementul material este reprezentat de o inacțiune
(omisiunea de raportare imediată).
• Toate faptele incriminate la acest alineat sunt infracțiuni de pericol pentru mediu,
această urmare imediată rezultând din materialitatea faptelor.
• Potrivit alin. 3 al art. 98, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la
6 luni la 3 ani următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori
sănătatea umană, animală sau vegetală:
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului
• a) nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe
periculoase, precum şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a
îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate
şi în locuri protejate; în acest caz elementul material constă într-o omisiune.
• b) producerea sau importul în scopul introducerii pe piaţă, precum şi utilizarea
unor substanţe şi preparate periculoase fără respectarea prevederilor actelor
normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de
orice natură în scopul eliminării acestora;
• c) transportul şi tranzitul de substanţe şi preparate periculoase, cu încălcarea
prevederilor legale în vigoare;
• d) desfăşurarea de activităţi cu organisme modificate genetic sau produse ale
acestora, fără a solicita şi a obţine acordul de import/export sau autorizaţiile
prevăzute de reglementările specifice;
• e) cultivarea plantelor superioare modificate genetic în vederea testării sau în
scop comercial, fără înregistrarea prevăzută de lege.
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului
• Potrivit alin. (4), constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la
un an la 5 ani următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol
viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
• a) provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a
contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante,
omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a
contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare ori neluarea măsurilor
de intervenţie în caz de accident nuclear;
• b) descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme
plutitoare direct în apele naturale ori provocarea, cu ştiinţă, de poluare,
prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct ori de pe nave
sau platforme plutitoare, a unor substanţe ori deşeuri periculoase.
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului
• Potrivit alin. (5) al art. 98 constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu
închisoare de la 2 la 7 ani următoarele fapte:
• a) continuarea activităţii care a cauzat poluarea după dispunerea încetării
acestei activităţi;
• b) neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor
periculoase care au devenit deşeuri;
• c) refuzul intervenţiei în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor de
coastă;
• d) refuzul controlului la introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor
şi preparatelor periculoase sau introducerea în ţară a culturilor de
microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără
acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului.
• Tentativa pentru toate infracțiunile de la art. 98 se pedepseşte, potrivit
alin. 6.
 O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului
• Potrivit art. 99 alin. 1, constatarea şi cercetarea infracţiunilor
se fac din oficiu de către organele de urmărire penală,
conform competenţelor legale.
• Descoperirea şi stabilirea, în exercitarea atribuţiilor prevăzute
de lege, de către comisarii Gărzii Naţionale de Mediu,
Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,
jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul Ministerului
Apărării Naţionale, a săvârşirii oricăreia dintre infracţiunile
prevăzute la art. 98, se aduce de îndată la cunoştinţa
organului de urmărire penală competent potrivit legii de
procedură penală.