Sunteți pe pagina 1din 16

11.

Tratamente termice
11.1 Clasificarea generală
 După poziţia în fluxul tehnologic de fabricaţie
şi proprietăţile modificate:
- preliminare (primare sau intermediare),
pentru proprietăţi tehnologice ;
- finale (secunda:re), pentru proprietăţi de
exploatare .
 După starea iniţială a materialului şi transformările
urmărite:
 1- recoacerea de tip I (cu sau fără recristalizare
fazică) se aplică materialelor cu instabilităţi
structurale: neomogenităţi chimice
(microsegregaţii), stare de ecruisare, tensiuni
interne.
 2- recoacerea de tip II (cu recristalizare fazică) se
aplică materialelor cu transformări de fază în stare
solidă
 3- călirea se aplică materialelor cu transformări de
fază în stare solidă.
 4- revenirea se aplică materialelor călite
 5- tratamentul termochimic se aplică
materialelor care formează cu anumite
elemente chimice soluţii solide.
 6- tratamentul termomecanic se aplică
materialelor care prezintă prin încălzire o
stare deformabilă plastic şi transformări în
stare solidă.
 7- tratamentul termomagnetic se aplică
materialelor la care transformarea de fază
este însoţită de transformare magnetică
11.2 Legătura tratament termic –
diagramă de echilibru

1 L L L L
2
E L+γ
L+α L+B L+α L+B γ L+B L+α L+B
C D γ
C
α α γ+A γ+B
3 α+B α+B A+B
A+B

A Fx →B[%] B A F →B[%] BA →B[%] BA →B[%] B

a. b. c. d.

Fig. 11.1 Legătura tratamentelor termice cu diagramele de


echilibru fazic
11.3 Punctele critice ale oţelurilor
 A0 –210˚C transf. magnetică a
cementitei.
Fδ  A1 –PSK. : A ↔ P.
J
N
la încălzire Ac1>A1, P → A
A4 la răcire Ar1<A1, A → P.
E
 A2 –MOSK. transformare
Acem magnetică a feritei.
G A3  A3 –GS, Fα ↔ A.
A A2 la încălzire Ac3 >A3 Fα → A
M O
A+Fe3CII la răcire Ar3 < A3, A → Fα.
A+Fα
K  Acem –SE, A ↔ Fe3CII.
P S A1
Fα P+Fe3CII la încălzire Accem > Acem
Fα+P+
Fe3CIII A0 Fe3CII → A
210˚C la răcire Arcem < Acem ,
Fe Q → C[%] A → Fe3CII.
Fig. 11.2 Punctele critice ale
 A4 –NJ, Fδ ↔ A.
oţelurilor la încălzire Ac4 > A4, A → Fδ
la răcire Ar4 < A4, Fδ → A.
11.4 Transformarea izotermă a austenitei.
Diagrama TTT.
800 Ac1 HB
[˚C]
Ps P grosieră 200
600 Pf P fină 300
A→ P Troostita 400
o a b

400 Bainita 500


Bf
Bs A→ B
Ms
200
Martensita 650
A→ M
1
0
Mf 0 1 10 102 103 104 105 → log t
Fig. 11.3 Diagrama TTT pentru oţelul
eutectoid
11. 5 Transformarea austenitei la răcire
continuă. Diagrama TRC.
800 o 800
o ΔT1
Ac1 a1 Ac1
A1
[˚C]
600 b 600
↑ ΔT1’ α A→ P
[˚C] A→P 1
T T0
400 400
Ms v1 Ms vcs A→ B
v2
Ms
200 200
A→ M A→ M
v6 v5 v4 v3 1 t0
Mf
Mf
0 0 1 10 102 103 104 Mf
0 0 1 10 102 103 104
→ log t → log t
Fig. 11.4 Diagrama TRC pentru Fig.11.5 Diagrama TTT-
oţel eutectoid determinarea vitezei critice
superioare
11.6 Tratamente termice aplicate oţelurilor
11.6.1. Recoacerea de tip I
1

A
A+Fα A+Fe3CII

2
Fα Fα+P+ P+Fe3CII
Fe3CIII 3

Fe → C[%]

Fig.11.6 Domeniile de încălzire pentru recoacerea de tip I:


1- omogenizare -1100 - 1200°C; 2 – recristalizare < Ac1 ( 650-720
°C); 3 – detensionare <Ac1-200-700 °C
11.6.2. Recoacerea de tipul II (cu recristalizare
fazică)
Ac3
A
1,2 ↑
T Ac1
5 A→F
[˚C]
3 A→P
A+Fe3CII
A+Fα 2 1
4 5

Fα+P+ P+Fe3CII
Fe3CIII Ms
Mf A→M
Fe → C[%]
→ log t
Fig.11.7 Domeniile de încălzire Fig. 11.8 Condiţiile de răcire
pentru recoacerea de tip II: la recoacerea
1- completă; 2 – izotermă; de tip II: 1- completă;
3 – incompletă; 4 - de înmuiere; 2 - izotermă; 5 - normalizare
5 - normalizare
1. Recoacerea completă : Ac3+ 30…50˚C / cuptor
2. Recoacerea izotermă : Ac3+30…50˚C , Ar1-100…150˚C / aer
3. Recoacerea incompletă Ac1+50…70˚C (770-800˚C) / cuptor
4. Recoacerea de înmuiere sub Ac1 (650-680˚C) / aer
5. Recoacerea de normalizare (normalizarea)
- oţelul hipoeutectoid la Ac3+30…50˚C / aer
- oţelul hipereutectoid la Accem+30…50˚C /aer

Tabel 11.1 Proprietăţile mecanice ale perlitei lamelare şi globulare

Constituentul structural Rm [N/mm2] HB [daN/mm2] A [%]

Perlita lamelară 820 228 15


Perlita globulară 630 163 20
a. b.
Fig. 11.9 Microstructura oţelului 1C45 ( 0,45%C)
după recoacere completă (a) şi normalizare (b); Atac nital 2%; x 400

a. b. c.
Fig. 11.10 Microstructura oţelului C120U (1,2%C) în stare de
recoacere completă (a), recoacere pentru globulizare (b),
normalizare (c). Atac nital 2%; x 400
11.6.3 Călirea oţelului

 oţelul hipoeutectoid
Ac3+30…50˚C / apa
A Defecte:
A+Fe3CII - pete moi;
A+Fα
- supracălit.
Fα Fα +P+  oţelul hipereutectoid
P+Fe3CII
Fe3CIII
 Ac1 +50…70˚C /ulei
Fe → C[%] Defecte:
Fig.11.11 Domeniile de
- necălit;
încălzire pentru călire
- supracălit.
a b
. .

c d
Fig.11.12. Microstructura oţelului 1C45
. călit corect
(a) şi cu defectul pete moi (b);
Microstructura oţelului C120U călit corect (c) şi
supracălit (d). Atac nital 2%; x400
11.6.4. Călibilitatea
800 Ac1
[˚C]

v1 v3
600 A→ P

A→ B
v2 400

v3 Ms

200
A→ M

v1 vcs v2 vci
0
Mf
0 1 10 102 103 104
→ log t
Fig.11.13 Diagrama TTT- cauzele călirii nepătrunse
11.6.5 Revenirea oţelului
- Revenirea joasă : 150-250˚C , martensită de revenire, 58-63HRC;
- Revenirea medie : 350-450˚C, troostită de revenire , 40-50HRC ;
- Revenirea înaltă : 550-650˚C, sorbită , < 320 HB,
- Îmbunătăţirea = călire + revenire înaltă

Tabel 11.2 Proprietăţile mecanice ale oţelului carbon cu 0,42%C, cu


diferite tratamente termice
Tratamentul termic Rm R0,002 A Z KCU
[N/mm2 [N/mm2] [%] [%] [J/cm2}
]
Recoacere, 880˚C 550 350 20 52 90

Călire, 880˚C + revenire 1300 1100 12 35 30


300˚C
Călire, 880˚C + revenire 620 430 22 55 140
600˚C
11.6 Tratamente termochimice
 C - carburare sau cementare;
 N - nitrurare; C+N-carbonitrurare sau cianizare;
 B - borizare;
 Ti - titanizare;
 Al - alitare, aluminizare;
 Si - silicizare;
 Cr - cromizare;
 Zn - sherardizare;
 S - sulfizare etc.
 Proprietăţi:
- durificarea superficială şi rezistenţă la uzură abrazivă sau de
adeziune asociate cu un miez tenace: C, N, C+N, B, Ti, Cr;
- rezistenţă la coroziune: Cr, Si, Ti, Zn;
- rezistenţă la oxidare: Al, Si, Cr;
- rezistenţa la gripare: S.