TRATAMENTUL

HIPERTENSIUNII ARTERIALE ÎN
ACTIVITATEA MEDICULUI DE
FAMILIE

Dr. Alexandru Bălescu

• HTA este cea mai frecventă afecţiune
cardiovasculară.
• Reprezintă un factor de risc major
pentru: AVC, sindroame coronariene
acute, IC, boală vasculară periferică,
anevrism disecant de aortă şi moarte
subită.
• Se estimează un total de un miliard de
adulţi cu HTA la nivel mondial.
• HTA + hipercolesterlolemie + fumat =
= frm ateroscleroză
• HTA + DZ + fumat = boală arterială
periferică
• Nivelul crescut al prevalenţei şi
incidenţei bolii hipertensive impune
tratarea corectă şi precoce a acestei
afecţiuni în vederea reducerii riscului
cardiovascular.
• Există un nr. mare de agenţi
farmacologici, diagnostic relativ uşor,
dar HTA e încă insufient controlată.
• Controlul limitat al HTA la 25-30%
din totalul persoanelor hipertensive se
datorează: TA greu de controlat, chiar
în prezenţa unui arsenal terapeutic
bogat; necesită perioadă lungă de
tratament; efecte secundare, cost
crescut, nr. mare de medicamente,
acces diferenţiat la îngrijiri.
Definiţia şi nivelele de TA (mm Hg)
CATEGORIA SISTOLIC   DIASTOLIC
Optimă < 120 şi < 80
Normală 120-129 şi/sau 80-84
Normal-înaltă 130-139 şi/sau 85-89
HTA gradul I 140-159 şi/sau 90-99
HTA gradul II 160-179 şi/sau 100-109
HTA gradul III ≥ 180 şi/sau ≥ 110
HTA sistolică izolată ≥ 140 şi < 90
• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1109

• În situaţia în care valorile TAS şi TAD se

încadrează în categorii diferite, se va lua în
considerare categoria cea mai severă.
• În România, mortalitatea cardiovascu-
lară, inclusiv cea prin HTA, rămâne
foarte înaltă.
• În 2005, bolile aparatului cardiovascu-
lar au reprezentat principala cauză de
deces.
• În pofida eforturilor mari de diagnostic
şi tratament, HTA rămâne o problemă
majoră de sănătate publică, a cărei
rezolvare trebuie să devină prioritară.
 Numărul de decese, după cauze medicale

Cauze de deces 1.970 1.980 1.990 2.000 2.005

Total decese 193.255 2.031.876 247.086 255.820 262.101

Boli ale aparatului

circulator, din care: 92.785 130.543 145.516 157.448 162.997

Boli cerebro-vasculare 26.489 31.899 38.826 51.998 55.884

HTA 9.834 15.824 19.776 15.334 21.718

Infarct acut de miocard 6.807 9.348 11.752 19.990 22.598

Alte cardiopatii ischemice 7.908 17.212 30.508 34.437 32.047

• Sursă: Anuarul statistic 2006

• Ghidul 2003 ESH/ESC a demonstrat că,
la pacienţii cu valori mari ale TA,
reducerea valorilor tensionale scade
incidenţa morbidităţii cardiovasculare şi
a evenimentelor fatale, indepndent de
riscul total.
• Rezulatele recente ale studiului FEVER,
privind efectul protector al scăderii TAS
sub 140 mm Hg, conduc la recomandarea
intervenţiei antihipertensive, în situaţia
în care TAS ≥ 140 mm Hg.
• Ghidul european de hipertensiune 2007
precizează că obiectivul principal al pacienţilor
cu HTA este scăderea pe termen lung a riscului
global de morbiditate şi/sau mortalitate
cardiovasculară prin corectarea factorilor de
risc reversibili.
• Direct proporţional cu severitatea sa, HTA
determină alterări ale metabolismului glucidic şi
lipidic, iar în prezenţa factorilor de risc
metabolic, componentele de risc se potenţează
reciproc.
Factorii de risc cardiovascular

• Sursă: Procardio 2007, nr. 1

Evaluarea riscului cardiovascular global

• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1110

• Obiectivul major al tratamentului HTA este
scăderea valorilor tensiunii arteriale la nivele
“ţintă” sau foarte apropiate de acestea:
≤ 140/90 mm Hg, pentru majoritatea persoanelor
hipertensive;
≤ 130/80 mm Hg, pentru persoanele hipertensive
care prezintă şi diabet zaharat sau boală renală
cronică;
≤ 125/75 mm Hg, în caz de proteinurie > 1g/zi.
• În practică se urmăreşte, de asemenea,
reducerea afectării organelor ţintă şi reducerea
afecţiunilor clinice asociate HTA.
• În ultima perioadă, atât în SUA, cât şi
în Europa, au fost eleborate ghiduri de
tratament al HTA.
• Scopul lor este acela de a sintetiza cele
mai eficiente modalităţi de tratament
pentru reducerea semnificativă a
morbidităţii şi a mortalităţii prin HTA.
• Ghidul european recomandă iniţierea
tratamentului în funcţie de riscul
cardiovascular.
• Tratamentul antihipertensiv se va iniţia
din momentul descoperirii valorilor
normal-înalte ale TA la persoanele cu DZ,
afectare renală, sau în prezenţa altor
factori de risc.
• În cazul persoanelor cu risc moderat sau
scăzut, se recomandă tratament
nonfarmacologic, 3-12 luni.
• În cazul persoanelor cu HTA de gradul
III, iniţierea tratamentului se face din
momentul stabilirii diagnosticului.
• Ghidul american recomandă iniţierea
tratamentului farmacologic în paralel cu
recomandările nonfarmacologice din
momentul în care valorile ţintă sunt
depăşite.
• Măsurile nonfarmacologice recomandate:
- regim alimentar hiposodat;
- încetarea fumatului;
- reducerea greutăţii corporale;
- reducerea consumului de alcool;
- schimbarea tipului de alimentaţie;
- activitate fizică;
- reducerea abuzului de cafea.
Reducerea aportului alimentar de sodiu
• Reprezintă o recomandare necesară.
• Aportul alimentar uzual de NaCl este de 10-15
g/zi.
• Se recomandă, pentru NaCl, reducerea la mai
puţin de 5 g/24 ore (corespunde la 2,4 g sodiu / zi.
• Reducerea determină o scăderea TAS cu 2-8 mm
Hg.
• Reducerea consumului zilnic de la 10,5 g/zi la
4,7-5,8 g/zi, reduce HTA cu 4-6 mm Hg.
• La persoanele cu HTA rezistentă la
tratament sau la persoanele cu HTA şi
ICC sau IR, restricţia consumu-lui de
NaCl trebuie să fie mai severă, sub 2-3
g/24 ore.
• Regimul hiposodat potenţează efectul
hipotensor în cazul asocierii cu IECA,
cu BRA şi BB.
• La persoanele vârstnice, reducerea
aportului de sodiu determină
reducerea semnificativă TAS şi TAD
cu 7,3/3,2 mm Hg.
 Încetarea fumatului
• Se impune la persoanele cu HTA care
cumulează şi alţi factori de risc: diabet
zaharat, dislipidemie, vârstă avansată.
• Fumatul determină stimularea SNS la nivel
central şi a nervilor periferici responsabili
cu controlul TA.
• Fumatul este un factor de risc cardiovas-
cular (determină IM şi AVC) care se
dublează în cazul persoanelor cu HTA.
• Fumatul favorizează ateroscleroza, prin
disfuncţie endotelială.
 Reducerea greutăţii corporale
• La persoanele obeze şi cu HTA, duce la
reducerea TA, ca şi a altor factori de risc:
rezistenţă la insulină, hiperlipemia, hiper-
trofia ventriculară stg. şi apneea nocturnă.
• Prevalenţa HTA la persoanele obeze este de
aproximativ 50%.
• 70% din cazurile de HTA la bărbaţi şi 60%
la femei pot fi atribuite obezităţii dezvoltate
în timp.
• TAS creşte cu 2 mm Hg la fiecare creştere
cu 3 unităţi ale IMC.
• reducerea greutăţii corporale cu 5,1 kg
determină scăderea TAS şi TAD cu 4,4/3,6
mm Hg.
• Efectele reducerii greutăţii corporale
asupra TA sunt mai mari în cazul asocierii
cu reducerea aportului alimentar de Na,
cu reducerea consumului de alcool şi cu
practicarea de exerciţii fizice.
• Dintre mijloacele nonfarmacologice de
tratament al HTA, reducerea greutăţii
corporale la persoanele obeze reprezintă
mijlocul cel mai eficient.
 Reducerea consumului de alcool
• 10% din cazurile de HTA la bărbaţi sunt
determinate de abuzul de alcool.
• Abuzul de alcool se asociază, de regulă, şi
cu alţi factori de risc: exces ponderal sau
obezitate, alimentaţie cu exces de sare şi/sau
grăsimi, fumat, sedentarism.
• Consumul moderat sau redus de alcool nu
creşte riscul de HTA şi are, în acelaşi timp,
efect protector antiaterogen.
• Consumul de alcool admis: 21 unităţi de
alcool/săpt. la bărbaţi şi 14 unităţi de
alcool/săpt. la femei.
• O unitate alcool reprezintă: 50 ml băutură
tare 100 ml vin sau 250 ml bere.
• La persoanele cu HTA se recomandă
reducerea consumului la 20-30 g alcool/zi
la bărbaţi şi la 10-20 g alcool/zi la femei.
• HTA determinată de abuzul de alcool este
reversibilă.
 Schimbarea tipului de alimentaţie
• Presupune creşterea consumului de fructe,
legume, peşte şi produse alimentare cu
conţinut redus de grăsimi.
• Schimbarea stilului de viaţă de la o dietă
bazată pe carne la o dietă preponderent
vegetariană determină scăderea moderată
a tensiunii arteriale.
• Dietă DASH are un efect de reducere a TA
echivalent cu efectul obţinut prin monote-
rapie cu un antihipertensiv.
• Reducerea TAS obţinută prin dieta DASH
poate fi de 8-14 mm Hg.
• Un consum crescut de acizi graşi – omega 3
– în doze ≥3 g/zi, au determinat scăderea
TAS şi TAD cu 4,0/2,5 mm Hg.
• Reducerea aportului alimentar de sodiu şi
suplimentarea aportului de Ca şi Mg sunt,
de asemenea, benefice persoanelor
hipertensive.
• O dietă săracă în potasiu (K <60 mEq/zi)
determină creşterea prevalenţei HTA şi a
riscului de AVC.
• Deficitul de Ca, asociat cu aportul crescut
de sodiu alimentar favorizează apariţia
HTA.
 Activitatea fizică
• Este recomandată astăzi în toate bolile
cardio-vasculare şi se consideră ca fiind
benefică şi bolnavilor cu HTA.
• Exerciţiile fizice aerobice, efectuate dina-
mic, reduc TAS şi TAD cu 3,0/ 2,4 mm Hg.
• Reducerea mai semnificativă (cu 6,9/4,9
mm Hg) se obţine la persoanele cu HTA, în
comparaţie cu persoanele normotensive, la
care reducerea este de 1,9/1,6 mm Hg.
• Exerciţiile fizice aerobice efectuate dinamic
reduc greutatea corporală şi circumferinţa
taliei, scad rezistenţa la insulină şi
determină creşterea HDL-colesterolului.
• Pentru persoanele sedentare se recomandă
exerciţii de intensitate moderată: mersul pe
jos, mersul pe bicicletă, înotul, 30-45
min./zi, 4-5 zile/săptămână.
• Creşterea intensităţii şi a duratei exerciţii-
lor se va face în funcţie de răspunsul clinic
al persoanei, de riscul cardio-vascular
asociat sau de alte asocieri patologice.
 Alegerea medicamentelor hipotensoare
- Diuretice tiazidice
- Betablocante (BB)
- Antagonişti de calciu (AC)
- Inhibitori de enzime de conversie (IECA)
- Antagonişti de recept. de angiotensină
(BRA)
• Principalele beneficii ale tratamentului
antihipertensiv sunt datorate scăderii TA
şi sunt independente de medicaţia folosită.
• Fiecare medicament din clasele
recomandate poate avea proprietăţi
specifice, avantaje şi limite.
• Alegerea unui medicament sau a unei
combinaţii de medicamente, ca şi evitarea
altora, trebuie să ia în considerare
următoarele:
- leziune subclinică de organ
- evenimente clinice
- condiţii asociate.
Leziune subclinică de organ
IECA, AC, BRA
HVS

AC, IECA
Ateroscleroză

IECA, BRA
Microalbuminurie

Disfuncţie renală IECA, BRA

• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1141
 Evenimente clinice
AVC în antecedente Orice agent hipo-TA

IM în antecedente BB, IECA, BRA

Angină pectorală BB, AC

Diuretice, BB, IECA, BRA,
Insuficienţă cardiacă ag. aldosteronici

FA recurentă BRA, IECA

FA permanentă BB, AC non-dihidropiridinici

IRC proteinurie IECA, BRA, diuretice de ansă

BA periferică AC
• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1141
 Condiţii asociate
HSI vârstnici Diuretice, AC

Sindrom
IECA, BRA, AC
metabolic

Diabet zaharat IECA, BRA

Sarcină AC, metildopa, BB

Negri Diuretice, AC

• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1141

 Contraindicaţii obligatorii şi posibile
CLASĂ MEDICAMENTE OBLIGATORII POSIBILE
Sindrom metabolic
Diuretice tiazidice Gută TSG
Sarcină
BA periferică
Sindrom metabolic
Astm
Betablocante TSG
Bloc AV gr. 2 sau 3
Sportivi şi persoane active
BPOC
Tahiaritmii
Blocanţi de calciu dihidropiridinici  
Insuficienţă cardiacă
Bloc AV gr. 2 sau 3
Blocanţi de calciu non-dihidropiridinici  
Insuficienţă cardiacă
Sarcină
Edem angioneurotic
IECA  
Hipercalemie
Stenoză bilaterală AR
Sarcină
BRA Hipercalemie  
Stenoză bilaterală AR
Insuficienţă renală
Diuretice antialdosteronice  
Hipercalemie
• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1142
 Condiţii care favorizează folosirea
anumitor medicamente
antihipertensive
Diuretice
Diuretice tiazidice Diuretice de ansă
(antialdosteron)

HTS izolată Boală renală

Insuficienţă cardiacă
(vârstnici) terminală

Postinfarct de Insuficienţă
Insuficienţă cardiacă
miocard cardiacă

HTA la negri    

• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1142

 Inhibitori IECA BRA
Disfuncţie VS Insuficienţă cardiacă
Postinfarct de miocard Postinfarct de miocard
Nefropatie diabetică Nefropatie diabetică
Nefropatie non-diabetică Proteinurie/microalbuminurie
Hipertrofie VS Hipertrofie VS
Ateroscleroză carotidiană Fibrilaţie atrială
Proteinurie/microalbuminurie Sindrom metabolic
Fibrilaţie atrială Tuse provocată de IECA
Sindrom metabolic  
• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1142
 Antagonişti de calciu Antagonişti de calciu
Betablocante
(dihidropiridinici) (verapamil/diltiazem)

Angină pectorală HTS izolată (vârstnici) Angină pectorală

Postinfarct de Ateroscleroză
Angină pectorală
miocard carotidiană
Insuficienţă Tahicardie
Hipertrofie VS
cardiacă supraventriculară
Ateroscleroză
Tahiaritmii  
carotidiană/coronariană

Glaucom Sarcină  

Sarcină HTA la negri  

• Sursă: Journal of Hypertension 2007, vol. 25, nr. 6: 1142

 Monoterapie sau tratament combinat?

• Tratamentul poate fi iniţiat cu un singur

medicament, administrat în doză mică.
• Dacă TA nu este controlată, se poate mări
doza sau se schimbă medicaţia.
• Schimbarea tratamenului este obligatorie: -
în cazul în care nu a scăzut TA;
- la apariţia de efecte secundare
importante.
• “Monoterapia secvenţională”permite
găsirea medicamentului la care pacientul
răspunde cel mai bine atât ca eficienţă, cât
şi ca tolerabilitate.
• “Rata de responderi” se întâlneşte la aprox.
50% din agenţii folosiţi în monoterapie
(scăderea TAS şi TAD cu cel puţin 20,
respectiv 10 mm Hg).
• Atingerea valorilor ţintă(<140/90 mm Hg)
nu depăşeşte 20-30% din populaţia cu
HTA, în cazul monoterapiei.
• Studiile au demonstrat că folosirea
combinaţiei a 2 sau mai multe medicamente
a reprezentat cea mai eficientă măsură de
reducere a TA.
• Tratamentul combinat este necesar la
diabetici, la renali, la pacienţii cu risc înalt
şi ori de câte ori se urmăresc ţinte scăzute
ale TA.
• Ghidul din 2003 recomanda iniţierea trata-
mentului combinat ca abordare terapeutică
de primă alegere ca alternativă a monotera-
piei.
• Avantajele terapiei combinate:
- doze reduse, pntru fiecare medicament,
comparativ cu monoterapia.;
- evitarea monoterapiei secvenţionale;
- combinaţii fixe, în doză scăzută, într-o
singură tabletă, simplifică tratamentul şi
creşte compleanţa;
- începerea tratamentului cu o combinaţie
permite atingerea ţintelor mai frecvent
decât în monoterapie;
• Dezavantaj: posibilitatea folosirii inutile a
unuia dintre agenţii terapeutici.
Combinaţii posibile

• Sursă: Procardio 2007, nr. 1

• Medicamentele antihipertensive din clase
diferite pot fi combinate dacă:
- au mecanisme de acţiune diferite;
- există dovezi că efectul antihipertensiv al
combinaţiei este mai mare decât cel al
fiecărei componente;
- combinaţia are un prag de toleranţă
favorabil.
ABORDAREA TERAPEUTICĂ

ÎN CONDIŢII

PARTICULARE
 HTA la vârstnici
• Studii efectuate la pacienţi de peste 60 de ani cu
HTS şi HTD şi HTAI au arătat o reducere
importantă a morbidităţii şi mortalităţii
cardiovasculare prin tratament antihipertensiv.
• Tensiunea ţintă este <140/90 mm Hg, dacă este
tolerată.
• Cei mai mulţi pacienţi au nevoie de 2 sau mai
multe medicamente.
• Tratamentul trebuie corelat cu factorii de risc,
cu afectarea organelor ţintă şi cu alte afecţiuni
asociate.
• Tratamentul medicamentos poate fi iniţiat:
- diuretice tiazidice;
- antagonişti de calciu;
- antagonişti ai receptorilor de angiotensină;
- inhibitori d enzime de conversie;
- betablocante.
• În cazul HTAI, sunt benefice:
- diuretice tiazidice;
- antagonişti de calciu;
- antagonişti ai receptorilor de angiotensină.
 HTA şi diabetul zaharat
• TA ţintă trebuie să fie <130/80 mm Hg şi
tratamentul poate fi iniţiat chiar şi când
TA are valori normal-înalte.
• De regulă, este nevoie de o combinaţie de 2
sau mai multe medicamente.
• Scăderea TA are efect protectiv împotriva
progresiei afectării renale.
• O protecţie adiţională poate fi obţinută
prin folosirea unui blocant al sistemului
renină-angiotensină (BRA sau IECA).
• În prezenţa microalbuminuriei sau a
nefropatiei diabetice, tratamentul HTA
trebuie să înceapă sau să includă un
medicament ce acţionează pe sistemul
renină-angiotensină.
• IECA previn apariţia microalbuminuriei şi
sunt recomandaţi în prevenţia primară a
nefropatiei.
• Tratamentul trebuie să includă şi un
hipolipemiant, concomitent cu modificarea
stilului de viaţă.
• Betablocantele şi diureticele tiazidice pot
agrava rezistenţa la insulină.
 Hipertensiunea la pacienţii cu AVC şi AIT
• Studiile PATS (indapamidă) şi PROGRESS
(prindopril + indapamidă) au demonstrat o
reducere cu 30% a AVC recurent.
• Tensiunea ţintă trebuie să fie <130/80.
• Declinul cognitiv şi incidenţa demenţei au o
corelaţie pozitivă cu valorile crescute ale
TA, iar reducerea valorilor TA întârzie
manifestarea acestora.
• Disfuncţia cognitivă apare la 15%, iar
demenţa la 5% dintre subiecţii ≥65 ani.
 HTA, BCI şi IC
• La pacienţii care au supravieţuit unui
infarct miocardic, administrarea
precoce de BB, IECA sau BRA reduce
incidenţa infarctului miocardic recurent
şi a decesului.
• Tratamentul antihipertensiv este benefic
şi la pacienţii cu HTA şi boală
coronariană, prin adminstrarea de
antagonişti de calciu în diverse
combinaţii.
• La pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă şi istoric de HTA, se pot
utiliza diuretice tiazidice şi de ansă,
BB, IECA, BRA şi antialdosteronice.
• Antagoniştii de calciu trebuie evitaţi,
cu excepţia crizelor anginoase.
• Nu există dovezi ale superiorităţii unor
medicamente antihipertensive, în cazul
insuficienţei cardiace şi HTA.
 HTA şi fibrilaţia atrială
• HTA este cel mai frecvent factor de risc
pentru fibrilaţia atrială (FA).
• FA creşte riscul de morbiditate şi morta-
litate cardiovasculară de 2-5 ori şi creşte
riscul de AVC embolic.
• Este necsar controlul strict al TA şi
administra-rea de anticoagulanţi.
• În prezent, antagonişti ai receptorilor de
angiotensină sunt preferaţi în episoadele
de FA.
• Prevenţia primară şi secundară a FA se
poate realiza cu IECA şi antagonişti de
receptori de angiotensină.
• La pacienţii cu FA permanentă, BB şi
antagoniştii de calciu non-hidropiridinici
sunt de preferat.
HTA şi boala renală non-diabetică
• Persoanele cu hipertensiune arterială
au funcţia renală alterată într-o
poporţie semnificativă.
• Valoarea tensiunii arteriale ţintă este
de minim 120/80 mm Hg, mai ales în
prezenţa proteinuriei.
• Blocanţii sistemului renină-angiotensină
întârzie apariţia bolii renale în stadiu
final, creşterea creatininei, reducerea
proteinuriei şi microalbuminuriei.
• În prezenţa proteinuriei >1 g/zi, se
recomandă utilizarea IECA în
combinaţie cu antagoniştii receptorilor
de angiotensină sau de doze mari de
antagonişti ai receptorilor de
angiotensină.
 HTA la femei
• Femeile prezintă valori mai reduse ale TA
decât bărbaţii, până la vârsta de 30-44 ani.
• TAS creşte mai accentuat cu vârsta şi, la ≥60
ani, valorile TA sunt crescute şi prevalenţa
HTA este mai mare decât la bărbaţi.
• IECA şi antagoniştii de receptori de
angiotensină trebuie evitaţi în sarcină şi la
femeile care au planificată o sarcină.
• Contraceptivele care conţin doze scăzute de
estrogen prezintă risc crescut de HTA, AVC
sau IM.
• La femeile cu TA crescută sunt recoman-
date contraceptivele pe bază de proges-
teron.
• În prezenţa HTA de sarcină, tratamentul
medicamentos este indicat în caz de
TA≥140/90 mm Hg, iar cazurile cu
TAS≥170 mm Hg, sau TAD ≥110 mm Hg
sunt considerate urgenţe şi se spitalizează.
• În HTA non-severă la gravide se recoman-
dă metildopa, BB sau AC.
• Terapia diuretică este inadecvată.
 Sindromul metabolic
• Ghidurile recomandă reducerea greutăţii
prin dietă hipocalorică şi exerciţiu fizic, ca
principală strategie de tratament.
• Ţinta reducerii greutăţii corporale este de
7-10% în 6-12 luni.
• Se vor evita BB, exceptând carbedilolul şi
nebivololul.
• Diureticele tiazidice nu sunt recomandate.
• Sunt indicate IECA şi BRA.
• Dacă TA nu este controlată prin
monoterapie, se recomandă AC
asociaţi cu IECA sau BRA.
• Statinele şi medicamentele
antidiabetice se vor administra în cazul
dislipidemiei sau a DZ.
• Tratamentul antihipertensiv se va
iniţia când TA TA≥140/90 mm Hg.
 HTA rezistentă
• HTA este considerată rezistentă sau
refractară atunci când un plan terapeutic
care include modificarea stilului de viaţă
şi prescripţia a cel puţin 3 medicamente în
doze adecvate nu duce la scăderea TA la
valorile ţintă.
• Est necesară internarea prsoanei într-un
centru specializat pentru investigaţii şi
adminstrarea terapiei sub control şi cu
monitorizarea TA.
• Se pot include 4-5 antihipertensive.
 Urgenţele hipertensive
• Sunt observate atunci când forme severe ale
TA înalte sunt asociate cu afectarea acută a
organelor ţintă.
• Principalele urgenţe sunt encefalopatia
hipertensivă, HTA cu IM, HTA cu angină
instabilă, HTA cu disecţie de aortă, HTA cu
AVC, preeclampsia sau eclampsia severă.
• Reducerea rapidă a TA poate duce la
complicaţii ca infarctul cerebral, afectarea
miocardului, afectarea rinichiului şi
superfuzia cerebrală.
 HTA malignă
• Cuprinde un sindrom cu creşterea
severă a TA, hemoragii retiniene,
exudate şi/sau edem papilar.
• Netratată, HTA malignă are prognostic
grav, 50% dintre indivizi decedând în 12
luni.
• Scopul tratamentului este reducerea
TAD până la 100-110 mm Hg.
Tratamentul factorilor de risc asociaţi
• Terapia HTA cu boală cardiovasculară
sau DZ trebuie să cuprindă statine.
• Ţinta pentru colesterol total este 175
mg/dl, iar pentru LDL-colesterol este
100 mg/dl.
• Pacienţii fără boală cardiovasculară, dar
cu risc cardiovascular crescut trebuie
incluşi în tratamentul cu statine.
• Aspirina în doze mici este recomandată la
pacienţii hipertensivi fără istoric de boală
cardiovasculară, dar cu vârstă mai mare
de 50 ani, creşterea moderată a
creatininei serice sau risc cardiovascular
crescut.
• Pentru reducerea riscului AVC
hemoragic, după controlul TA se va
include şi tratament antiplachetar.
• La pacienţii cu diabet, tratamentul
dietetic şi medicamentos trebuie să aibă
valori ale glicemiei-ajun de 108 mg/dl şi
valori ale hemoglobinei glicozilate sub 6,5
mmoli.
 Monitorizarea HTA
• Examinarea pacienţilor cu HTA se va face
la 2-4 săptămâni, cu scopul de a stabili
doza, eventualele asocieri sau oprirea
medicaţiei, în funcţie de nivelul TA, sau în
cazul apariţiei efectelor secundare.
• Dacă valorile ţintă au fost atinse,
frecvenţa consultaţiilor poate fi redusă.
• Pacienţii cu risc redus sau cu HTA uşoară
pot fi examinaţi la 6 luni.
• Dacă în 6 luni valorile ţintă nu pot fi
atinse şi întreţinute, pacientul trebuie
spitalizat.
Îmbunătăţirea compleanţei la tratament
• Informarea pacientului asupra riscului
HTA şi a beneficiilor tratamentului
eficient.
• Adaptarea regimului de tratament în
funcţie de stilul de viaţă şi de
necesităţile pacientului
• Simplificarea tratamentului prin
reducerea, acolo unde este posibil, a
numărului de medicamente utilizate
zilnic.
• Utilizarea măsurării TA la domiciliu de
către pacienţi.
• Acordarea unei atenţii deosebite
reacţiilor adverse.
• Dialogarea cu pacientul în legătură cu
aderenţa la tratament şi cu problemele
acestuia.