Consecințe negative ale unui

management defectuos al clasei.

Metode de prevenție

BURULEA FLORINA
PĂULEȚI MARIA ALEXANDRA
 INTRODUCERE
La începutul anului școlar, profesorul comunică elevilor planul managerial al
clasei, respectiv exigențele și așteptările sale față de ei.
Managementul eficient al clasei de elevi va favoriza apariția unui climat
educațional stimulativ, deschis, bazat pe cooperare, respect reciproc, aprecieri sincere,
încurajare.
 Un management adecvat al clasei va ține
cont de diferențele existente la nivelul elevilor
(diferențe de vârstă, de abilitate, de sex, de
statut socio-econoic și culturale), diferențe care
generează, la rândul lor, așteptări diferite în
raport cu rolul profesorului.

Sunt situații când profesorul ignoră sau

minimalizează aspectele caracteristice ale clasei
de elevi, rezultând un management defectuos al
clasei. Climatul educațional devine caracterizat
de frustrare, nepăsare, distanțare, conflict.
Managementul defectuos al clasei are ca rezultat o serie de
consecințe negative precum:

1. Oboseala
2. Supraîncărcarea datorită fluxurilor școlare
3. Lipsa de motivare a clasei
4. Abandonul școlar
5. Minciuna
6. Agresivitatea
1. Oboseala
În prezent, se consideră că oboseala
rezultă în urma unor disfuncții organizatorice
ale activității din clasa de elevi, precum:
 activități și saricini repetitive, monotone;
 stimularea motivațională limitată;
 durata și intensitatea inadecvate ale
activităților educaționale;
 interesul scăzut al elevilor pentru
activitățile educative.
 Din perspectiva managementului clasei, oboseala este de două tipuri:

• similară cu sentimentul de delăsare și epuizare,

subiectivă
respectiv cu plictiseala
• apare în urma unei activități epuizante sau
prelungite și se manifestă printr-o reducere
obiectivă
semnificativă a cantității și calității rezultatelor
obțiunute.

Chiar dacă relația dintre cele două tipuri de oboseală nu este foarte clar
definită, se acceptă că suprasolicitarea elevilor, ignorarea de către profesor a
limitelor capacităților de efort ale elevilor sunt practici nepotrivite, negative.
2. Supraîncărcarea datorită fluxurilor școlare
Sistemul de instrucție cu orar variabil (dimineața și după-amiaza) are ca efect supraîncărcarea
pentru elevi. Atunci când orarul se desfășoara după-amiaza, elevii muncesc în condiții fizice,
psihologice și intelectuale nefavorabile, comparativ cu orarul desfășurat dimineața.

Studii efectuate în Cehia asupra parcursului

școlar al elevilor care merg la școală dimineața,
respectiv după-amiaza, au relevat faptul că
eficiența elevilor este mai bună dimineața, ca
efect al odihnei nocturne și al condițiilor de
mediu fizic în clasă decât după-amiaza.
 De asemenea, s-a constatat în acest studiu că randamentul elevilor este mic la începutul
orelor, crește spre mijlocul programului și este minimal la finalul acestuia (dezbatere, întrebări).

Cunoașterea acestor aspecte de către profesor conduce către o organizare eficientă a

activităților de studiu și învățare, soldată cu rezultate satisfăcătoare pentru elevi.
 3. Lipsa de motivare a clasei
Motivația învățării școlare este o componentă
crucială a procesului de învățământ și este dată de
ansamblul motivelor elevului pentru diferitele
acțiuni, care se petrec în spațiul școlii.

Motivele pot fi:

extrinseci intrinseci
• Când școlarul nu are un interes direct • Când învățătura și însușirea valorilor îl
pentru școală, ci urmărește doar anumite interesează în mod direct pe școlar.
recompense morale.
Motivele extrinseci:
a) dorința de afiliere – când elevul merge la școală, fie pentru a fi cu alți copii din
cartier, fie pentru a face plăcere părinților sau învățătorului;
b) tendințele normative, de supunere în fața regulilor, a cerințelor părinților, ale
societății în general;
c) teama de consecințe negative ale neascultării, a rămânerii mai prejos de colegi;
d) ambiția sau dorința de a-i întrece pe ceilalți.
Motivele intrinseci:

a) Curiozitatea sau dorința de a afla cât

mai multe, care depinde în mare
măsură de talentul profesorului;

b) Aspirația spre competența sau dorința

de a deveni elevul cel mai bun la una
sau mai multe discipline.
 În activitatea la clasă, profesorul trebuie să utilizeze toate motivele, însă trebuie să cultive, prin
toate mijloacele, motivația intrinsecă, interesul pentru cultură, pentru cunoaștere, pentru frumos.

Sunt unele situații, însă, când datorită managementului defectuos, apar momentele de submotivare a
clasei, când elevii fie nu au încredere în capacitățile proprii de rezolvare a sarcinilor școlare sau de
exprimare în fața celorlalți, fie nu au niciun control al propriei învățări, fie nu știu cum să învețe.
4. Abandonul școlar
Cercetările în domeniu arată o influență semnficativă a proceselor
manageriale negative, cu efect în alterarea și deprecierea climatului educaționl,
fapt care facilitează abandonul școlar.

Climatul școlar deficitar al clasei poate determina elevii să părăsească

temporar sau definitiv cariera școlară. Abandonul temporar este, de cele mai
multe ori, încurajat chiar de părinți. Pentru alți elevi, climatul depreciat al clasei
poate determina dorința lor de a părăsi doar clasa lor respectivă, nu neapărat
cariera școlară.
 5. Minciuna
În sala de clasă, minciuna este un
comportament verbal și nonverbal, care apare
frecvent, de cele mai multe ori, ca urmare a
unor greșeli de tip managerial ale profesorului.

Minciunile elevilor pot fi nevinovate,

ascunzând motive banale și sunt însoțite de
gesturi caracteristice, precum: frecarea nasului
sau a urechii, o bătaie cu degetul pe obraz,
bătaia cu degetele pe un obiect. (de dat
exemple de minciuni – amuzante)
 Există, însă, și forme grave ale minciunii, elevii aflați în această situație fiind lipsiți de orice
trăire psihologică de forma remușcării. La alți elevi tendința de minciună este transformată în
plăcerea de a minți, din dorința de a părea altfel față de ceilalți, de a atrage atenția acestora.

Minciuna, ca fenomen social și școlar solicită din partea profesorului intervenția promptă și
pertinentă.
6. Agresivitatea
Agresivitatea nu este un sentiment, ci un comportament, care curpinde și o formă de
intenționalitate.

Potrivit sociologiei educației, agresivitatea are două niveluri: fizică și verbală.

 Agresivitatea • Se manifestă prin vătămare,
fizică lovire

Agresivitatea • Ia forma injuriilor, zvonurilor,

verbală calomniilor

Cercetările psihologice au arătat că la baza agresivității stau cauze

precum:
• Autoaprecierea eronată (fie prea scăzută, fie prea ridicată);
• Anxietatea;
• Frustrarea;
• Lipsa de realizare sau afirmare școlară.
 Sarcini școlare accesibile și atractive,
potrivite nivelului de dezvoltare a elevilor
contribuie la întărirea motivației pentru
învățare, comunicare sau relaționare.

Reglatorul social al agresivității este,

potrivit lui Harlow, „atașamentul”, atracția
pentru sarcinile școlare, instituirea unui
climat favorabil interrelaționării.

Când frica și agresivitatea domină

instanțele raționale, atunci formarea oricărui
atașament este blocată.
Chestionar
 Metode de prevenție ale unui management defectuos

Profesorul poate utiliza o serie de strategii precum:

 cultivarea încrederii elevului în forțele proprii,
în capacitatea sa de a face mai bine data
viitoare;
 încurajarea elevilor să folosească cele mai bune
metode de învățare, chiar și a celor proprii;
 încurajarea elevilor să-și exprime și să își
argumenteze părerile în public;
 încurajarea participării active și a colaborării
între elevi;
 dezvoltarea capacității elevilor de a-și pune întrebări despre ceea ce au citit;
 crearea unei atmosfere pozitive, de empatie pentru fiecare elev;
 întărirea comportamentelor dezirabile atunci când acestea apar, prin diferite
recompense imediate.
Concluzie
Pentru a nu fi vorba despre un
management defectuos al clasei, un bun
manager trebuie să fie capabil:
 să realizeze schimburi profunde în cultura,
climatul și instrucția tuturor copiilor,
indiferent de naționalitate, în direcția
fundamentării tututor demersurilor
didactice, pe principii democratice;
 să introducă noi strategii instrucționale,
care să încurajeze colaborarea, toleranța,
sporirea încrederii în forțele proprii și
îmbunătățirea performanțelor școlare ale
elevilor.
Ce fel de profesor alegeți să fiți?
Mulțumim pentru atenție!
Bibliografie:
 Budea, Maria, (2014), Managementul clasei de elevi – ediție tipărită, Editura
ALE;
 Chirilă, Maria, Viorica, (2009), Probleme ale managementului clasei de elevi în
învățământul primar, Editura StudIS, Iași;
 Cosmovici, Andrei, (1998), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași;
 Dicționar de Sociologie, (1993);
 Stan, Emil, (2006), Managementul clasei, Editura Aramis, București;
 Stan, Emil, (2009), Managementul clasei – ediția a II-a revăzută și adaugită,
Institutul European Iași.