Sunteți pe pagina 1din 17

Comunicarea nonverbală

Definiția comunicării

Pe parcursul timpului, conceptul de


comunicare a primit mai multe
înțelesuri:
 schimb verbal de gânduri sau idei;
 proces prin care noi îi înțelegem pe
alții și, alternativ, ne străduim să fim
înțeleși de ei;
 împărtășire, schimb, transmitere și
transfer;
 interacțiune semiotică.
Semnele-mijloace de realizare a
comunicării
Pentru filosoful John Locke, semnele sunt
obiecte sensibile și perceptibile prin care pot
fi făcute cunoscute “acele idei invizibile din
care sunt formate gândurile omului”.
Tipuri de semne:

Indicii (paralimbajul, mișcările și posturile corpului,


charisma, vestimentața și accesoriile, utilizarea spațiului și
impunerea unor distanțe sociale, contactul tactil, controlul
timpului);
Iconii (fotografii, portrete, diagrame, hărți, grafice, semnele
de circulație rutieră);
Simbolurile (“crucea”, “ramura de măslin”, “secera și
ciocanul”);
Cuvintele.
Factorii constitutivi ai procesului de
comunicare
Agenții comunicării: emitentul (inițiatorul comunicării) și receptorul
(cel care se lasă antrenat în această interacțiune);
Mesajul (ideile, emoțiile și sentimentele pe care locutorul vrea să le
transmită alocutorului sub forma materială a semnelor);
Codul (sistem semiotic alcătuit din semne și reguli de utilizare a
respectivelor semne);
Situația (realitatea la care fac referire membrii unei comunități prin
folosirea unui cod);
Canalul de transmitere (drumul pe care îl străbat stimulii din alcătuirea
mesajului de la emitent la receptor).
Factorii constitutivi ai procesului de
comunicare
Feedback-ul este o retroacțiune al cărei scop este acela de a
menține stabilitatea și echilibrul.  După cum a spus și Bill Gates,
“Cu toții avem nevoie de cineva care să ne ofere un feedback. În
acest fel ne vom perfecționa”.
Forme ale comunicării

Comunicarea verbală se realizează exclusiv prin


intermediul cuvintelor și servește la formularea,
stocarea și transmiterea cunoștințelor. Mesajele
din comunicarea verbală pot să se refere și la
emoții, sentimente, dorințe, atitudini, intenții și se
pot asocia cu multiple forme de influențare, deși
componenta cognitivă este cea mai importantă.
Comunicarea nonverbală
„Fiecare gest este asemenea unui cuvânt, iar un cuvânt poate avea mai
multe înţelesuri. Perspicace este acel om care poate citi „propoziţiile”
trupului”. (Allan Pease)
Conform unei convingeri larg împărtășite, ea predomină în raport cu
toate celelalte forme de comunicare. După Albert Mehrabian, din totalul
mesajelor antrenate în fluxul comunicării (umane), doar șapte procente
sunt verbale, restul fiind nonverbale.
Contopită cu interpretarea comportamentelor expresive, comunicarea
nonverbală este determinată prin câteva caracteristici remarcabile:
i. este legată cu precădere de dimensiunea afectiv-emoțională;
ii. scapă în foarte mare parte controlului minții;
iii. nu întâlnim un sistem de reguli gramaticale;
iv. actele de comunicare nonverbală sunt marcate de ambiguitate.
Charlie Chaplin și mulți alți actori ai filmului mut au fost pionierii
folosirii cu îndemânare a comunicării nonverbale, aceasta fiind pe atunci
singura metodă disponibilă a ecranului. Fiecare actor era considerat bun sau
rău în măsura în care izbutea să utilizeze gesturile și alte semnale ale
trupului pentru a comunica eficient.
Fucțiile comunicării nonverbale

Repetarea este îndeplinită de gesturile de ilustrare, care


dublează mesajul verbal pentru a spori șansele înțelegerii lui.
Substituirea presupune înlocuirea unui cuvânt cu un indice,
icon sau simbol.
Completarea semnelor verbale cu cele nonverbale intervine
atunci când cel puțin unul dintre interlocutori are dificultăți în
mânuirea unui cod verbal.
Ascunderea (sau inducerea în eroare), versus dezvăluirea.
Reglarea apare atunci când vrem să marcăm începutul sau
sfârșitul actului de comunicare sau să fixăm ordinea
intervențiilor.
Sublinierea îl îndeamnă pe receptor să își focalizeze atenția
asupra unora dintre componentele mesajului.
Semnale înnăscute, genetice, deprinse și
specifice unei culturi

Multe din comportamentele noastre nonverbale de bază le-am deprins și înțelesul multor mișcări și
gesturi este determinat din punct de vedere cultural.
Însă, susținând ideile lui Darwin, savantul german Eibl-Eibesfeldt a constat că expresia zâmbitoare a
copiilor născuți orbi și surzi este independentă de orice învățare sau copiere, ceea ce însemnă că este un
gest înnăscut, pe lângă râs, plâns, teama.
Cercetările arată că statusul social, educaţia şi prestigiul unei persoane au influenţă directă
asupra numărului de gesturi. Cei cu un status mai înalt şi mai educaţi utilizează un număr
mai mic de gesturi care sunt mai expresive.
Comunicarea nonverbală este influenţată şi de context, în sensul că nu poate fi înţeleasă în
absenţa acestuia, dar este în acelaşi timp contextualizantă, oferind baza pentru înţelegerea
comunicării verbale. Adeseori, mesajele nonverbale determină semnificaţia celor verbale.
Kinezica

Kinezica este studiul


comunicării prin expresiile
corpului şi ale feţei, este o
gramatică a gesturilor. De cele
mai multe ori utlizăm gesturile
deliberat, pentru a sprijini şi
evidentia ceea ce spunem. Dar,
uneori, gesturile pe care le
utilizăm sunt inconştiente, făcute
fără nicio intenţie din partea
noastră , şi nu ne dam seama că
ne trădează.
Gesturi de bază

Majoritatea gesturilor de bază sunt aceleași în întreaga lume, când oamenii


sunt fericiți, zâmbesc, când sunt triști sau supărați, se încruntă. A încuviința dând
din cap înseamnă “da” sau o aprobare, în timp ce clătinatul capului într-o parte și
alta indică un “nu” sau o negare.
Analiza situației de comunicare

ADR este un generator de dezvoltare economico-socială a Regiunii Nord-Est.


ADR elaborează și promovează strategii, atrage resurse, identifică și
implementează programe de finanțare și oferă servicii pentru stimularea creșterii
economice durabile, a parteneriatelor și spiritului antreprenorial.
Directorul general al acestei agenții este Vasile Asandei este licenţiat în ştiinţe
juridice al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi are un masterat în
Medierea conflictelor în drept la Universitatea "Titu Maiorescu" din
Bucureşti. Este angajat al ADR Nord-Est din anul 2001 şi membru al echipei de
management, în calitate de director al Direcţiei Juridic şi Resurse Umane din anul
2004.
Bibliografie

Gheorghe-Ilie Fârte, Comunicarea, o abordare praxiologică


Allan Pease, Body language
ro.linkedin.com
www.train2perform.eu
ro.scribd.com