TULBURARILE NEVROTICE, LEGATE

DE STRES ȘI SOMATOFORME

Definitie: aceasta grupa diagnostica cuprinde tulburarile psihice in al caror

determinism factorii de natura psihologica joaca un rol major
 CLASIFICARI – ICD 10
 sunt cuprinse afectiuni, pentru care in trecut se folosea termenul de nevroza:
 TULBURARI FOBIC ANXIOASE
 ALTE TULBURARI ANXIOASE
 Tulburarea de panica
 Tulburarea anxioasa generalizata
 Tulburarea mixta anxios depresiva
 TULBURAREA OBSESIV COMPULSIVA
 TULBURARI LEGATE DE STRESUL SEVER SI TULBURARILE DE
ADAPTARE
 Tulburarea acuta de stres
 Tulburarea de stres posttraumatic
 Tulburarile de adaptare
 TULBURARILE DISOCIATIVE (CONVERSIVE)
 TULBURARILE SOMATOFORME
 ALTE TULBURARI NEVROTICE
 Neurastenia
 Sindromul de depersonalizare – derealizare
 Alte nevroze
 CLASIFICARI – DSM V
- cuprinde tulburarile care - nu sunt reunite intr-o singura sectiune,
- clasificate in urmatoarele capitole distincte
 TULBURARI ANXIOASE
 Tulburarea de panica
 Tulburarile fobice
 Tulburarea obsesiv compulsiva
 Tulburarea de stres posttraumatic
 Tulburarea acuta de stres
 Tulburarea anxioasa generalizata
 TULBURARILE SOMATOFORME
 TULBURARILE DISOCIATIVE
 TULBURARILE DE ADAPTARE
NEVROZA
 Termenul nu se mai foloseste
 Definitie: tulburare caracterizata printr-un simptom
sau grup de simptome egodistonice (percepute de
subiect ca fiind straine, neplacute si perturbatoare)
care perturba semnificativ activitatea subiectului.

 Simptomul comun al tuturor nevrozelor este

anxietatea.
 Nu determina tulburari de comportament.
 Testarea realitatii prezenta.
ANXIETATEA
 SITUATII MEDICALE PSIHIATRICE SAU NEPSIHIATRICE IN CARE
POATE APARE ANXIETATEA
Tulburari mentale afectiuni respiratorii
- depresia: ─embolia pulmonara

70 % dintre pacientii depresivi sunt anxiosi ─criza de astm bronsic

─hipoxia de cauza pulmonara

20 – 30 % dintre cazurile aparente de tulburari
anxioase sunt determinate de o stare depresiva boli endocrine
latenta ─ hipoglicemia
- schizofrenia sau alte tulburari psihotice – ─hipertiroidismul

anxietatea poate fi deseori intensa, ea avand o ─hipocalcemia – crizele de spasmofilie

motivatie irationala si aberanta afectiuni tumorale
─insulinomul

Boli somatice – ─tumorile carcinoide

boli cardio-vasculare ─feocromocitomul

cardiopatia ischemica – crizele de angina boli neurologice

pectorala si infarctul miocardic acut ─scleroza multipla

tahicardia paroxistica ─epilepsia temporala

─boala Meniere
prolapsul de valva mitrala
sindromul hiperkinetic  
Concluzie – prezenta anxietatii nu este
echivalenta cu diagnosticul de Tulburare
anxioasa
 Prevalenta
- anxietatea semnificativa este prezenta
- la 10 – 15 % dintre pacientii care se adreseaza medicului generalist si
- la 10 % din pacientii care se afla in conditii de tratament in spital
- 25 % din populatia normala a prezentat anxietate intr-un moment dat al vietii
- prevalenta tulburarilor anxioase diagnosticate este de 7,5 %
- Femeile sunt de doua ori mai afectate decat barbatii
 Etiologie
 Ipoteze biologice
 Valabile in special pentru tulburarea de panica si tulburarea obsesiv compulsiva

 Se refera la urmatoarele sisteme de neurotransmitatori

 Serotoninergic (scaderea nivelului de serotonina)

 Noradrenergic (descarcari ale neuronilor noradrenergici din locul ceruleus)

 Gabaergic (scade nivelul GABA care este principalul neurotransmitator inhibitor

 Incarcatura genetica semnificativa la rudele probanzilor cu cele doua afectiuni

 Concordanta semnificativa pentru gemenii monozigoti/dizigoti

ATACUL DE PANICA
Definitie atac de panica
O perioadă distinctă de frică intensă sau de disconfort ≥4 din 13 următoarele simptome apar brusc şi ating intensitati
max. în 10 min
(1) palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
(2) transpiraţii;
(3) tremor sau trepidaţie;
(4) senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
(5) senzaţie de sufocare;
(6) durere sau disconfort precordial;
(7) greaţă sau detresă abdominală;
(8) senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
(9) derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de sine însuşi);
(10).frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
(11) frica de moarte;
(12) parestezii {senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
(13) frisoane sau valuri de căldură

•-in functie de amploarea si numarul simptomelor somatice prezente se disting:

- atacuri complete – cel putin 4 dintre simptomele somatice ale anxietatii, avand in general

durata de peste 15 minute

- atacuri incomplete – mai putin de 4 simptome somatice si
- cu o durata in general de 5 - 10 minute
• Există trei tipuri caracteristice de atacuri de panică:
- Inexpectate (nesemnalizate),
- expectate (semnalizate ) circumscrise situational
- predispuse situaţional.
1.Atacurile inexpectate (nesemnaîizate) de panică sunt definite ca fiind acelea pentru care individul nu asociază
debutul cu un factor declanşator situaţional intern sau extern
(adică, atacul este perceput ca survenind spontan, „din senin".
2,Atacurile de panică expectate circumscrise (semnalizate) situational sunt definite ca fiind acelea care survin
aproape invariabil la expunerea, sau la anticiparea expunerii la un semnal sau declanşator situaţional (
de ex., o persoană cu fobie socială are un atac de panică la participarea sau ia ideea că va trebui să vorbească la o
întrunire publică ).
3.Atacurile de panică predispuse situaţional sunt similare cu atacurile de panică circumscrise situaţional, dar nu sunt
associate invariabil cu semnale şi
nu survin necesarmente imediat după expunere
(de ex., atacurile este foarte posibil să apară în timp ce conduce, dar există daţi când individul conduce şi nu are atac
de panică sau daţi când atacul de panică survine după ce a condus o jumătate de oră
-Atacurile de panica se intalnesc in tulburarile anxioase
1-TP, Anxietatea generalizata, TDM
2-Fobia sociala; Fobia specifica
3-frecvent in TP; dar pot apare si in F.sociala si F.specifica
DIAGNOSTICUL POZITIV AL ATACULUI DE PANICA : -criteriile clinice

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL ATACULUI DE PANICA

- conditii medical generale ce pot cauza atacuri de panica (sau a caror simptomatologie poate crea - confuzie cu
atacul de panica)
1. afectiuni C-V: anemie,angina pectoral,deficit de vit.B12, ICC,crizel;e de
HTA,aritmii,TPSV, IM, prolapse de valve mitrala
2.afectiuni endocrine: Htiroidism,Hparatiroidism,sd.premensteual,menopauza
feocromocitom,b.Cushing,hipoglicemie
3. af.neurologice: epilepsie T, migrena,AIT,sd.Meniere, scleroza multipla,
4. -af.respiratorii :astm bronsic, EPA,TEP
5. -alte afectiuni; soc anafilactic.infectii sistemice ,LES,arterita temporala

-substante care- induc atacuri de panica: lactat de Na, c%↑ de CO2,hiperventilatia

- substante care- prercipita atacuri de panica:
- Intoxicatii cu amfetamina,aminofilina,anticolinergice,cafeina,cannabis,cocaine,nicotina
- abstinenta de alcool barbiturice

In prezenta acestor conditii medical generale si a substantelor amintita nunse pune dg.de atac de panica ci de
tulburare anxioasa dat,unie cond.med.generale sau unei substanteI

In diagnosticul diferenţial a unui atac de panică, este important să se ia în consideraţie contextul în care apar
atacurile de panică.adica focarul anxietatii:
- atacul de panica din panica cu agorafobie- anxietatea e centrata pe atacul de panica
-atacul de panica din alte tulburari anxioasa - - anxietatea e centrata pe comportamentul de evitare (Fsoc si F
specific)
 Elemente a caror prezenta pot sugera ca AP este det. conditii medical
generale / substanta;
- debutul primului AP dupa 45 de ani
- prezenta simptomatologiei atipice de ex;
- Vertij,pirrdere de cunostinta
- Pierderea controlului vezicii urinare
- cefalee,dizartrie, amnezie
Un atac de panică nu este o tulburare codificabilă. Se codifică diagnosticul
specific în care survin atacurile de panică
 TULBURAREA DE PANICA
= Conditie patologica definita prin prezenta atacuri de panica cu aparitie neasteptata si nedeterminate de un stimul
fobogen cunoscut, insotite in mod caracteristic de anxietate anticipatorie (teama de un nou eventual atac)
-debut a panicii cel mai frecvent se situează între ultima parte a adolescenţei şi mijlocul anilor 30.
- prevalenta pe viaţă a panicii 3,5%- 5,6%
- raportul F:B= 3:1,
DIAGNOSTICUL POZITIV tulburare de panica
-tabloul clinic
- pentru diagnostic sunt necesare cel putin 3 atacuri de panica pe o perioada de 3 saptamani
- criteriile atacului de panica
- atacurile de panica sunt autolimitate – durata variind intre 5 si 30 de minute, ele fiind urmate de
o perioada variabila de senzatie de epuizare sau slabiciune
- tulburarea de panica se asociaza relativ frecvent cu
-agorafobie
- depresie secundara (reactiva)
Evolutie –uzuala –este cronica dar cu ameliorari si agravavarii
-Unii pot avea accese episodice cu ani de remisiune intre ele
- Altii pot avea o simptomatologie severa continua
Complicatii- depresia la 40-80% din pacientii cu panica; Ideatie suicidara; Dependenta de alcool si de alte substante;
Afectarea bunei functionarI familiale,sociale,profesionale
Prognostic favorabil daca:
- functionarea premorbida este buna - daca exista durata scurta a simtomelor
 AGORAFOBIA:
Termen utilizat de Westphal 1871 = Trasatura esentiala este frica de a fi in locuri sau situatii din care scaparea ar
putea fi dificila sau in care ajutorul ar putea sa nu fie posibil in cazul unui atac de panica sau a unor simptome panic-
like
Atacul de panica precede agorafobia (zile, ani) (Klein
Cursul agorafobiei urmeaza pe cel al T.P.
-debutul – Kaplan-in multe cazuri urmeaza unui eveniment traumatic
- agoraphobia este dezviltata ca o complicatie a tulburararii de panica
Frica de a avea un atac de panica intr-un loc public din care scaparea ar fi dificila
- are loc de regula in primul an de la aparitia atacului de panica
Aspecte clinice
Manifestari somatice: palpitatii, slabiciune, dureri toracice, dispnee etc.
Manifestari psihice: frica de a-si pierde controlul, de a muri sau lesina
COMPORTAMENTUL DE EVITARE a situatiilor fobogene: de a iesi singur, de a fi singur in casa, de a se afla in
spatii aglomerate, de a calatori cu mijloacele de transport etc.
Nivelul de discomfort poate sa se situeze intre usor (fara comportament de evitare) si extrem de sever (evitare
invalidanta).
75% din esantioanele psihiatrice cu TP asociaza agorafobia.
30-50% in studiile epidemiologice.
-prevalenta pe viata -0,6-6%; mai frecventa la femei
-comorbiditate: in 84% din cazuri pacientii cu agorafibie prez si alte tulb.psihiatriceTDM.TPers, Tulb.legate de uzul
de subst.
Factori de predictie negativa pentru evolutie:
Agorafobia si comportamentul de evitare excesiv influenteaza negativ
evolutia.
Tulburarile de personalitate.
Durata mare de evolutie inainte de instituirea tratamentului.
Frecventa atacurilor de panica (si complexitatea).
Atitudinea fata de boala.
Lipsa suportului familial.
Comorbiditatea.
COMORBIDITATEA:
Cu alte tulburari anxioase (37% pe parcursul evolutiei)
Tulburarea anxioasa generalizata
Fobia sociala
Tulburarile fobice
Tulburarea obsesiv compulsiva
Tulburarea depresiva majora (35-91%)
Tulburari de personalitate (in special dependenta)
Abuzul de alcool
TRATAMENTUL TULBURARILOR DE PANICA
- FARMACOLOGIC
─SSRI: Paroxetina, Fluvoxamina, Fluoxetina, Citalopram.

─ANTIDEPRESIVELE TRICICLICE: Imipramina, Clomipramina.

─BENZODIAZEPINELE: Alprazolam, Clonazepam, Lorazepam.

─INHIBITORI AI MONOAMINOXIDAXEI SI INHIBITORI REVERSIBILI AI MAO:

─ANTIDEPRESIVE NOI: Venlafaxina (inhibitor al serotoninei si noradrenalinei); Nefazodon;

Mirtazapina.
─BUSPIRONA.

─ALTE: Betablocante, Blocanti ai canalului de calciu, Anticonvulsivante, Clonidina,

Antipsihotice
-PSIHOTERAPEUTIC
-PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA
─Monitorizare

─restructurare cognitiva

─tehnici de management al anxietatii

─expunerea la stimuli/situatii

─desensibilizare

-PSIHOTERAPIA DE GRUP
-PSIHOTERAPIE PSIHODINAMICA.
Criteriile DSM de diagnostic pentru Panica fără Agorafobie
A. Atât (1), cât şi (2):
(1) atacuri de panică inopinate recurente
(2) cel puţin unul dintre atacuri a fost urmat timp de o lună (sau mai mult) de unul (sau mai multe)
dintre următoarele:
(a) preocupare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea atacuri ulterioare;
(b) teamă în legătură cu implicaţiile atacului sau cu consecinţele sale (de ex., teama de a nu-şi
pierde controlul, de a nu avea un atac de cord sau „de a nu înnebuni");
(c) o modificare semnificativă de comportament în legătură cu atacurile.
B. Absenţa agorafobiei .
C. Atacurile de panică nu se datorează -efectelor fiziologice directe ale unei -substanţe (de ex., un
drog de abuz, un medicament) - unei condiţii medicale generale ( ex., Tiroidism).
D. Atacurile de panică nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală, cum ar fi
- fobia socială (de ex., apariţie la situaţii sociale temute)
- fobia specifică (de ex., la.expunerea la o situaţie fobică specifică),
-Tulburarea obsesivo-compulsivă (de ex., la expunerea la murdărie a cuiva cu obsesia contaminării),
- Tulburarea de stress posttraumatic (de ex., ca răspuns la stimulii asociaţi cu un stresor sever), sau
- anxietatea de separare (de ex., ca răspuns la a fi departe de casă sau de rudele apropiate).
Criteriile DSM de diagnostic pentru Agorafobia fără istoric de Panică
A. Prezenţa agorafobiei în legătură cu frica de apariţie a unor simptome similare panicii
(de ex., ameţeală sau diaree).
B. Nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru panică
C. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un medicament) ori unei condiţii medicale generale.
D. Dacă este prezentă o condiţie medicală generală asociată, frica descrisă la
criteriul A este clar în exces faţă de cea asociată de regulă cu condiţia.
TULBURAREA DE ANXIETATE
GENERALIZATA
- debut poatre avea loc in copilarie, adolescent, adult tanar
- survine odata cu evenimentele negative
Anxietatea generalizată se caracterizează prin-
1 - cel puţin 6 luni de anxietate şi
(- preocupare excesivă şi persistentă )
2 - teama sau ingrijorare nerealista fata de doua sau mai multe situatii obisnuite de viata
3 - 1 SI 2 sa fie insotite de cel putin 3 din 6 simptomele somatice caracteristice
Complicatii –comorbiditati:
- pot coexista cu TDM si distimia
- pot surveni exacerbari paroxistice de tipul atacurilor de panica
Evolutie cronica –toata viata cu oscilatii –ameliorarii-agravari
Tratament-farmacologic:-oxazepam 1-1-2 cp/zi,buspirona 5mgx 2 /zit imp de 2 S
Psihoterapie: cognitiv-comportamentala,suportiva,orientate asupra insight-ului
 Criteriile de diagnostic pentru Anxietatea Generalizată
A. Anxietate şi preocupare (expectaţie aprehensivă), survenind mai multe zile da decât nu
pt ≥ 6 luni, în legătură cu un număr de evenimente sau activităţi (cum ar fi performanţa
în muncă sau şcolară).
B. Persoana constată că este dificil să-şi controleze preocuparea.
C. Anxietatea şi preocuparea sunt asociate cu ≥3 dintre următoarele şase simptome
(cu cel puţin câteva simptome prezente mai multe zile da decât nu, în ultimele 6 luni).
Notă: La copii este cerut un singur item.
(1) nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;
(2) a fi rapid fatigabil;
(3) dificultate în concentrare sau senzaţia de vid mintal;
(4) iritabilitate;
(5) tensiune musculară;
(6) perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a rămâne adormit ori
somn neliniştit şi nesatisfăcător).
D. Focarul anxietăţii şi preocupării nu este limitat la elementele unei tulb.de pe axa I,
de ex, anxietatea sau panica nu este în legătură cu a
- avea un atac de panică (ca în panică),
- a fi pus în dificultate în public (ca în fobia socială),
-a fi contaminat (ca în tulburarea obsesivo-compulsivă),
- a fi departe de casă sau de rudele apropiate (ca„în anxietatea de separare),
- a lua în greutate (ca în anorexia nervoasă),
- a avea multimple acuze somatice (ca în tulburarea de somatizare) sau
- a avea o maladie gravă (ca în hipocondrie),
iar anxietatea şi preocuparea nu survin exclusiv în cursul stresului posttraumatic.
E. Anxietatea, preocuparea sau simptomele somatice cauzează o detresă sau deteriorare
semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii de funcţionare
importante.
F. Perturbarea - nu se datorează - efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un medicament)
- unei condiţii medicale generale ( ex.,Htiroidismul)
- nu apare exclusiv în timpul unei- tulburări afective,
-tulburări psihotice
- tulburări de dezv. pervasivă.
 TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA
DSM; ICD 10
Definitie: tulburare caracterizata prin prezenta obsesiilor si /sau compulsiilor suficient de
severe pentru a crea suferinta si a perturba functionarea normala a pacientului.

(O)= idei, reprezentari mentale, amintiri sau impulsuri recurente cu caracter obsesiv
- care accentuiaza progresiv anxietate
-care determina compulsiile
(C) = o serie de actiuni stereotipe sau ritualuri
- pe care pacientul le percepe ca absurde dar totodata
- necesare pentru a reduce anxitatea
- fenomenele obsesiv-compulsive interfera semnificativ cu abilitatile de functionare ale
pacientului reprezentand totodata o sursa importanta de distress
ETIOLOGIE:
a. Dereglarea sistemului serotoninergici
 Eficienta antidepresivelor cu actiune asupra sistemului 5HT
 Absenta eficientei antidepresivelor cu actiune noradrenergica (desipramina)
 Studiul metabolitilor serotoninei in LCR (acidul 5 hidroxiindolacetic)
 Studiile de provocare farmacologica cu metil-clorofenilpiperazina (MCPP,
agonist serotoninergic)
b. Sistemul dopaminergic: prezenta simptomelor TOC in afesctiuni ale ggl. bazali
(boala ticurilor, corea Sydenham, parkinsonismul postencefalic)
c. Factorii autoimuni
 Asocierea simptomelor OC cu afectiuni autoimune ale ggl bazali
 Evidentierea anticorpilor anti 2 peptide din ggl. bazali
d. Studiile de imagistica cerebrala arata
 Cresterea activitatii (metabolismul cerebral si fluxul sanguin in lobii frontali,
ggl bazali, regiunea cingulara)
 Scaderea volumului nucleilor caudati, bilateral
e. Studii genetice
f. Alte date biologice
 Scaderea perioadei de latenta REM
 Incidenta crescuta a anomaliilor EEG nespecifice
 Prezenta semnelor neurologice minore
 Cresterea incidentei dupa agresiuni neurologice.
MANIFESTARI CLINICE
Obsesiile si compulsiile au manifestari clinice extrem de diverse.
Pattern-uri clinice “clasice”:
 Obsesia contaminarii + ritualul de spalare
 Obsesia indoielii + compulsii de verificare
 Obsesii ideative
 Ganduri intruzive, de obicei cu continut somatic, religios, agresiv sau sexual

 Impulsuri agresive

 Imagini obsesive
 Obsesia simetriei sau a preciziei asociata cu lentoarea obsesionala
 Obsesia pastrarii
 CRITERII DSM
A. Fie obsesii sau compulsii:
Obsesii, sunt definite de:
(1) gânduri, impulsuri sau imagini persistente şi recurente care
- sunt experientate, la un moment dat în cursul tulburării, ca intrusive şi inadecvate,
- care cauzează o anxietate sau detresă considerabilă;
(2) gândurile, impulsurile sau imaginile - nu sunt pur şi simplu preocupări excesive în legătură cu
probleme reale de viaţă;
(3) persoana încearcă să - ignore sau să suprime astfel de gânduri, impulsuri sau imagini,
- neutralizeze cu alte gânduri sau acţiuni;
(4) persoana recunoaşte- că gândurile, impulsurile sau imaginile obsesive sunt un.produs al
propriei sale minţi ( nu sunt impuse din afară, ca în inserţia de gânduri ) .

Compulsii, definite de:

(1) - comportamente repetitive (de ex., spălatul mâinilor, ordonatul, verificatul) sau
- acte mentale ( de ex., rugatul, calculatul, repetarea de cuvinte în gând) pe care persoana se
simte constrânsă sa !e efectueze
- ca răspuns la o obsesie, ori
- conform unor reguli care trebuie aplicate în mod rigid;
(2) comportamentele sau actele mentale - sunt destinate - să prevină / reducă detresa,
ori - sa prevină un eveniment / o situaţie temută oarecare
- nu sunt conectate în mod realist cu ceea ce sunt destinate să neutralizeze /
 CRITERII DSM
B. La un moment dat în cursul tulburării, persoana a recunoscut că obsesiile sau compulsiile
sunt excesive sau iraţionale.
Notă: Aceasta nu se aplică la copii.
C. Obsesiile sau compulsiile
- cauzează o detresă marcată ,
- sunt consumatoare de timp (iau mai mult de o oră pe zi) sau

- interferează semnificativ - cu rutina normală a persoanei

- cu funcţionarea profesională (sau şcolară)
- cu activităţile sau relaţiile sociale uzuale
D. Dacă este prezentă o altă tulburare pe axa I,
conţinutul (Obs) sau (Comp) nu este restrâns la aceasta
( ex. - preocuparea pentru mâncare, în prezenţa tulburări de comportament alimentar;
- Smulgerea părului, în prezenţa tricotilomaniei;
- preocupare referitoare la aspect, în prezenţa tulburării dismorfice corporale;
-preocupare referitoare la a avea o maladie severă, în prezenţa hipocondriei;
-preocupare pentru necesităţile sau fanteziile sexuale, în prezenţa unei parafilii,
-ruminaţii referitoare la culpă, în prezenţa tulburării depresive majore).
E. Perturbarea nu se datorează - efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un medicament) ori
- unei condiţii medicale generale.
 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

 Depresia (ruminatii depresive, diferente in raspunsul terapeutic)

 Tulburarea de panica (atacuri de panica recurente, anxietate anticipatorie,
schimbarea comportamentului in legatura cu posibilele consecinte ale atacului
de panica)
 Fobia (absenta relatiei intre obiectul fobic si idei obsesive sau compulsii)
 Tulburarea de personalitate de tip OC (preocupare cu perfectionismul, detalii,
reguli, controlul)
 Schizofrenia (idei delirante sunt egosintonice)
 Afectiuni care implica ggl. bazali; coreea Sydenham; b. Huntington.
EPIDEMIOLOGIE:
-debut frecvent este lent (DSM) –
- varsta medie de debut:( in 2/3 din cazuri ) 20 ani cand este mai frecventa la F
-poate apare si in copilarie cand este mai frecventa la M
-raportul M:F este egal la adulti
-prevalenta -2-3% din populatia generala

COMORBIDITATE:
Tulburarea depresiva majora (67%)
Alte tulburari anxioase : panica, fobii,
Boala ticurilor (40% din pacientii cu TOC cu debut precoce)
Tulburare Personalitate Obs-Comp,

- EVOLUTIE - continua cu ameliorari si agravarii 20-40%;

- 15% din fenomenele ob-comp, determina invalidari socio profesionale

PROGNOSTIC:
Bun - favorabil Prognosticul Rau - defavorabil
Buna - adaptare soc, profesionala - buna
Prezenta - factorilor precipitanti - absenti
Tardiv - debut - precoce-in copilarie
prezenta - compulsii - absente
prezente - comorbiditati - absente
episodice - simptome - continue
TRATAMENTUL
 -Tratament -farmacoloterapie: SSRI/ anafranil ± - psihoterapie comportamentala
 Medicatie
 Clomipramina
 Floxetina
 Fluvoxamina
 Paroxetina
 Sertralina
 Antidepresive
 Rata mare de nonresponsivitate
 Comorbiditatea influenteaza negativ raspunsul terapeutic
 Dozele terapeutice > depresie
 Raspunsul terapeutic tardiv (10-12 saptamani)
 Durata de tratament lunga, recaderi frecvente la scaderea dozelor
 In caz de rezistenta la tratament
 Reevaluarea cazului (corectitudinea dozelor, comorbiditate, complianta etc.)
 Schimbarea medicatiei
 Asocierea neurolepticelor
 Asocierea anticonvulsivantelor in caz de anomalii
EEG
 Asocierea terapiilor de augmentare: litiu, pindolol, buspirona (rezultate incerte)
 Terapii de ultima optiune (TEC, neurochirurgie)
 Tratamentul psihoterapeutic
 terapii cognitive si comportamentale eficiente in cazurile cu evolutie blanda si moderata
 TULBURAREA ACUTĂ DE STRES
Atunci cand in confruntarea cu un eveniment stresant, copleşitor, care depăşeşte capacitatea de adaptare, individul
reacţionează cu o stare acută de anxietate.
Aceasta constituie răspunsul imediat la stres, tulburarea acută de stres.

Criteriile de diagnostic ale tulburării acute de stres, după DSM-V:

A) Persoana a fost expusă unui eveniment traumatic în care ambele dintre următoarele sunt prezente:
(1) persoana a experientat, a fost martoră ori a fost confruntată cu un eveniment
sau cu evenimente care implică moartea sau vătămarea gravă, efectivă
sau ameninţătoare, ori o ameninţare a integrităţii saie sau a altora;
(2) răspunsul persoanei implică frica intensă, neputinţa sau oroarea.
B. Fie în timpul experientării, fie după experientarea evenimentului detresant,
individui are ≥ 3 din :
(1) sentimentul subiectiv de insensibilitate, de detaşare sau de absenţă a reactivităţii emoţionale;
(2) o reducere a conştiinţei ambianţei (de ex., „a fi stupefiat");
(3) derealizare;
(4) depersonalizare;
(5) amnezie disociativă (incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei).
C. Evenimentul traumatic este reexperientat persistent în cel puţin unu! din următoarele moduri:
imagini, gânduri, vise, iluzii, episoade de flashback recurente sau
sentimentul de retrăire a experienţei ori detresă la expunerea la lucruri care amintesc evenimentul
traumatic.
D. Evitarea marcată a stimuliior care deşteaptă amintiri ale traumei
(de ex., gânduri, sentimente, conversaţii, activităţi, locuri, oameni).
E. Simptome marcate de anxietate sau de excitaţie crescută (de ex., dificultate
în adormire, iritabilitate, capacitate de concentrare redusă, hipervigilitate, răspuns de tresărire exagerat, nelinişte motorie).
F. Perturbarea cauzează
- o detresă /deteriorare - clinic în domeniul social, profesional /
- deteriorarea capacităţii de a îndeplini unele sarcini necesare, cum ar fi
- obţinerea asistenţei medicale ori
- mobilizarea resurselor personale pentru a vorbi membrilor familiei despre experienţa traumatică.
G. Perturbarea - durează minimum 2 zile şi max. 4 săptămâni de la even. traumatic
-apare în decurs de 4 săptămâni de la evenimentul traumatic.
H. Perturbarea - nu se datorează - efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un medicament)
- unei condiţii medicale generale,
- nu este explicată mai bine de tulburarea psihotică scurtă şi
- nu este pur şi simplu o exacerbare a unei tulburări preexistente pe
axa I sau axa II.
Dacă aceste simptome se prelungesc peste 1 lună, trebuie avut în vedere diagnosticul de tulburare de stres posttraumatic.
 Criteriile ICD 10 Tulburare de adaptare

Stari de suferinta subiectiva si de perturbare emotionala, de obicei impiedicand functionarea sociala

si perfomantele sociale, survenind in perioada de adaptare la o schimbare semnificativa de viata sau
la un eveniment stressant de viata.
Factorul de stress poate sa fi
-afectat
- integritatea unei retele sociale a individului (pierdere ireparabila, experiente de separare) sa
- sistemul mai larg al suporturilor si valorilor sociale (emigrare, statut de refugiat) sau a
- reprezentat o tranzitie de dezvoltare majora sau criza (mersul la scoala, faptul de a deveni
parinte, esecul in atingerea unui scop personal indragit, pensioarea).
Predispozitia individuala sau vulnerabilitatea joaca un rol important in riscul producerii si formarii
manifestarilor privind tulburarile de adaptare, dar, cu toate acestea, se presupune ca afectiunea nu s-ar
fi produs fara factorul stressant.
Manifestarile variaza si includ
- dispozitia depresiva, anxietatea sau grija (sau o combinatie a acestora),
- un sentiment de incapacitate de infruntare, de a face proiecte de viitor, sau de a continua situatia
din prezent ca si
- un anumit grad de imposibilitate de a efectua activitatile de rutina zilnica.
Tulburarile de conduita pot sa fie o trasatura asociata, mai ales la adolescenti.
Trasatura predominanta poate fi o reactie depresiva de scurta sau lunga durata sau o perturbare a altor
emotii si conduite.
 TULBURARE DE STRES POST-TRAUMATIC -DSM; ICD

= reactie intensa si prelungita determinata de steresori intensi

Epidemiologie- prevalenta – a fost realizata in SUA (razboiul din Vietnam) 1-14%; sindromul post-
Vietnam"
- in Romania la cutremurul (1977) nu exista tulb. ;
- este de 2 ori mai frecventa la femei faţă de bărbaţi.
Elementele ale reacţiei de stres normale:
 noradrenalina,
- det. orientarea atenţiei selective către stimulii nou apăruţi în câmpul perceptiv,
- stimulând concomitent activarea vegetativă simpatică
serotonină reglează răspunsul la stres;
cortisolul -contracarează acţiunea activatoare a catecolaminelor,
- asigură feed-back-ul negativ al răspunsului la stres şi
- pregăteşte org.pt.a face faţă stresului prin efectele metabolice generale.
TULBURARE DE STRES POST-TRAUMATIC - DSM;ICD
Cerinţe experienţiale:
Persoana a experienţiat, / martoră / confruntată cu un eveniment(e) care au implicat
- moartea efectivă,
-ameninţarea cu moartea sau
cu periclitare a integrităţii corporale proprii sau a altora
Răspunsul persoanei - implică o frică intensă, neputinţă sau teroare.
- durează mai mult de o lună.
Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent in mai mulkte modalităţi:
- amintiri detresante
- recurente şi intruzive, - vise reiterante recurente ale evenimentului,
- iluzii, halucinaţii ale evenimentului,
- episoade disociative de flash-back-uri
 Cerinţe comportamentale:
Evitarea - persistentă - a gândurilor, a activităţilor asociate şi
Comportamentul de evitare al persoanelor care deşteaptă
- amintirile traumei,
- sentimentul de detaşare sau
- înstrăinare de ceilalti,
- incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei,
- afectvitate amputată, sentimentul de îngustare a viitorului
- Simptome persistente de excitaţie cresută care nu au existat anterior
Dificultăţi de adormire,

Iritabilitate sau accese coleroase

Dificultăţi de concentrare

Hipervigilenţă

Răspuns de tresărire exagerat

subtipuri
Acut–la 1-3 luni de la evenimentul traumatizant
Chronic-persistenşa peste 3 luni a simptomelor PTSD (de lungă durată)
Debut întârziat al PTSD- simptomele survin dupa luni sau ani de la derulearea
evenimentului traumatizant.
stresul acut posttraumatic durata = 2-30 zile
 Criteriile DSM de diagnostic pentru Tulburarea de Stresul Posttraumatic
A. Persoana a fost expusă unul eveniment traumatic în care( 1 )si (2 ) sunt prezente:
(1) persoana a experientat, a fost martoră ori a fost confruntată cu un eveniment sau evenimente care au implicat
moartea efectivă, ameninţarea cu moartea ori o vătămare serioasă sau o periclitare a integrităţii corporale proprii ori
a aitora,
(2) răspunsul persoanei a implicat o frică intensă, neputinţă sau oroare.
Notă: La copii, aceasta poate fi exprimată, în schimb, printr-un comp.dezorganizat sau agitat.
B. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent într-unui (sau mai multe) din următoarele moduri:
(1) amintiri detresante recurente şi intrusive ale evenimentului, incluzând imagini, gânduri sau percepţii.
Notă: La copii mici, poate surveni un joc repetitiv în care sunt exprimate teme sau aspecte ale traumei;
(2) vise detresante recurente ale evenimentului.
Notă: La copii, pot exista vise terifiante fără un conţinut recognoscibil;
(3) acţiune şi simţire, ca şi cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent (include sentimentul retrăirii experienţei,
iluzii, halucinaţii şi episoade disociative de fiahback, inclusiv cele care survin la deşteptarea din somn sau când este
intoxicat).
Notă: La copiii mici poate surveni reconstituirea traumei specifice;
(4) detresă psihologică intensă la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un
aspect al evenimentului traumatic;
(5) reactivitate fiziologică la expunerea la stimuii interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un
aspect al evenimentului traumatic.
C. Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma şi paralizia reactivităţii generale (care nu era prezentă
înaintea traumei), după cum este indicat de ≥3 din:
(1) eforturi de a evita gândurile, sentimentele sau conversaţiile asociate cu trauma;
(2) eforturi de a evita activităţi, locuri sau persoane care deşteaptă amintiri ale traumei;
(3) incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei;
(4) diminuare marcată a interesului sau participării la activităţi semnificative;
(5) sentiment de detaşare sau de înstrăinare de alţii;
(6) gamă restrânsă a afectului (de ex., este incapabil să aibă sentimente de amor);
(7) sentimentul de viitor îngustat (de ex., nu speră să-şi facă o carieră, să se
căsătorească, să aibă copii ori o durată de viaţă normală).

D. Simptome persistente de excitaţie crescută (care nu erau prezente înainte de traumă), după cum este indicat de
≥2 dintre următoarele:
(1) dificultate în adormire sau în a rămâne adormit;
(2) iritabilitate sau accese coleroase;
(3) dificultate în concentrare;
(4) hipervigilitate;
(5) răspuns de tresărire exagerat.
E. Durata perturbării (simptomele de la criteriile B, C şi D) este > de o lună.

F. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în

domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcţionare.
De specificat dacă:
Acut: daca durata simptomelor este mai puţin de 3 luni.
Cronic: dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult.
De specificat dacă:
Cu debut tardiv: dacă debutul simptomelor survine la cel puţin 6 luni după stresor.

Când impactul cu stresorul presupune violenţa interpersonală. riscul pentru evoluţia cronică este
considerabil.
Circa 50% din pacienţi se vindecă; la restul de 50%, evoluţia devine cronică, fiind prezentă şi la un an
după debut
Diagnostic diferenţial
• Depresia majoră se deosebeşte de tulburarea de stres posttraumatic prin prezenţa în prim plan a
depresiei însoţită de ideile de inutilitate, vinovăţie, pierderea/creşterea în greutate;.
Tulburarea bipolară se deosebeşte tulburarea de stres posttraumatic prin dispoziţia expansivă,
euforică.
•Tulburările psihoticca trebuie diferenţiate atunci când, în cadrul tabloului simptomatologie al
tulburării de stres posttraumatic sunt prezente halucinaţiile, care au însă o evidentă relaţie cu
conţinutul psiho-traumei şi nu sunt însoţite de tulburări formale ale gândirii sau idei delirante.
• Alte tulburări din spectrul anxietăţii psihopatologice:
- tulburarea de panică se deosebeşte de tulburarea de stres posttraumatic prin reiterarea crizei
anxioase şi absenţa elemen¬telor intruzive de memorie;
- tulburări organice cu sindroame psihice: epilepsia temporală, leziuni posttraumatice cerebrale ce se
pot asocia unui act violent, abuzul de substanţe psihoactive;
- tulburările de tip disociativ;
- tulburările false (factice), simularea trebuie de asemenea excluse prin evaluarea amănunţită,
anamnestică şi semiologică.
 TULBURARILE FOBICE
Fobia - teama irationala fata de situatii benigne,
insotita de un comportament de evitare a confruntarii cu “stimulul fobogen”
- poate sa apar spontan sau poate surveni in urma unui stresor specific
fobie = teama cu obiect ≠ anxietate =teama fara obiect
“este mai mult traita decat gandita” “este mai mult gandita decat traita”
anxietate –raspuns emotional la o amenintare-frica
- necunoscuta - cunoscuta
- interna - externa
- vaga - definite
- conflictuala - nonconflictuala
- categorii diagnostice:
- Fobia simpla (fobia specifica)– teama si evitare a unor obiecte sau situatii
- Agorafobia (forma particulara a fobiei simple)
– teama de spatii aglomerate, tuneluri, mijloace de transport in comun, poduri, etc locuri
din care evadarea sau oferirea unui ajutor in cazul unei incapacitati temporare neasteptate
este greu de realizat
(frecvent incapacitatea temporara este reprezentata de un posibil atac de panica)
- Fobia sociala – teama irationala de a nu fi umilit intr-o situatie publica sau sociala care genereaza evitarea
irationala a acestor situatii. Inhibitia poate fi
- limitata – de exemplu teama si evitarea de a vorbi in public
- globala
 Criterii DSM diagnostic pentru Fobia Specifică (fobia simpla)

A.Frică marcată şi persistentă, excesivă sau nejustificată, provocată de prezenţa sau anticiparea unui obiect sau situaţii
specifice
( ex., zbor, înălţimi, animale, administrarea unei injecţii, vederea sângelui).
B. Expunerea la stimulul fobie provoacă aproape în mod constant
un răspuns anxios imediat care poate lua forma unui
-atac de panică circumscris situaţional sau predispus situaţional.
C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau nejustificată.
D. Situaţia (ile) fobică este evitată sau îndurată cu anxietate /detresă intensă.
E. Evitarea, anticiparea anxioasă ori detresă în situaţia (situaţiile) temută(e)
- interferează semnificativ cu rutina normaiă a persoanei, cu activitatea profesională (sau şcolară) ori cu activităţile
sau relaţiile sociale,
- există o detresă marcată în legătură cu faptul de a avea fobia.
F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin 6 luni.
G. DIGNOSTICUL DIFERENTIAL
Anxietatea, atacurile de panică sau evitarea fobică asociată cu obiectul sau situaţia specifică nu sunt explicate mai
bine de altă tulburare mentală, cum ar fi
- tulburarea obsesivo-compulsivă (de ex., frica de murdărie, la cineva cu obsesie referitoare ia contaminare),
- stresul posttraumatic (de ex., evitarea stimulilor asociaţi cu un stresor sever),
- anxietatea de separare (de ex., evitarea şcolii),
- fobia socială (de ex., evitarea situaţiilor sociale din cauza fricii de a nu fi pus în dificultate),
- panica cu agorafobie sau agorafobia fără istoric de panică.
De specificat tipul: de animale, de mediu natural (de ex., înălţimi, furtuni, apă), de sânge—injecţii—plăgi, de tip
situaţlonal (de ex., de avioane, ascensoare, spaţii închise), de alt tip (de ex., evitarea fobică a situaţiilor care pot
duce la sufocare, vomă
sau contractarea unei maladii; la copii, evitarea sunetelor puternice sau a persoanelor în uniformă
Ex: Acrofobia-frica de inaălţime; Claustrofobia-frica de spaţii inchise; Patofobia-frica de boală; Canofobia-frica
de câini; Arachnofobia-frica de paianjeni; Hematofobia-frica de sânge
PREVALENTA: ~12%; > la femei

DEBUT: precoce 7-9 ani pentru fobiile de animale, de mediu, sange-injectii;

~20 de ani pentru claustrofobie
Fricile specifice la copii- 4-6 ani sunt comune de (71%)
- 7-9 ani ating apogeul (87%) pentru a
- 10-12 ani scadea catre (68%) (Muris, 2000)
Fricile usoare -sunt un fenomen de dezvoltare tranzitoriu in procesul de dezvoltare cognitiva a
copilului.
- in majoritatea cazurilor dispar spontan
- restul se vor amplifica , probabil din cauza trasaturilor temperamentale genetice
(ex: inhibitia comportamentala, afectivitatea negativa).
ETIOPATOGENIE

TEORIA CONDITIONARII CLASICE (Watson & Rayner – 1920, studiul “micul Albert”)
-Agentul fobic (stimulul conditionat, SC) initial nu produce frica.
-Stimulul neconditionat: agent care in mod natural produce frica (raspuns neconditionat).
-Asocierea stimulului conditionat cu stimulul neconditionat va determina asocierea raspunsului
de frica si cu stimulul conditionat.
-Astfel, stimulul conditionat va fi ulterior capabil sa declanseze singur raspunsul de frica
(raspuns conditionat).
-Astfel stimulul conditionat s-a transformat intr-un obiect fobic.
TEORIA CELOR 2 STADII (Mowrer, 1960)
baza teoretica a tratamentului de expunere
stadiul 1: asocierea SC cu SNC = raspuns conditionat
stadiul 2: raspunsul de frica la SC poate fi redus prin evitare (stare +)
=reintarirea comportamentului de evitare
= parte integranta a fobiei
= subiectul nu mai poate aprecia faptul ca SNC nu mai exista.
ASPECTE GENETICE:
- studiile familiale: rudele probanzilor au un risc de 3 ori mai mare decat lotul de control pentru fobii
simple (FREDRIKSON, 1997)
- studiile pe gemeni (concordanta > pentru fobia de animale)
Explicatie posibila: diateza pentru anxietate, se poate manifesta printr-o gama larga de plangeri anxioase
ASPECTE PSIHODINAMICE:
Ganduri, impulsuri agresive sau sexuale tind sa scape din inconstient care determina anxietate, semnal
care determina activarea mecanismelor specifice de aparare ale egoului:
-adica are loc deplasarea anxietatii asociata unei surse inconstiente catre un substitut constient )
-proiectia (prin care sursa anxietatii este proiectata in afara)
-evitarea (comportament stabil prin care contactul cu stimulul fobic este inalturat).
EVOLUTIE - in majoritatea cazurilor este cronica;
- in ~16% din cazuri exista remisiuni spontane.
TRATAMENT:
Terapie cognitiv comportamentala: expunere, interventii cognitive pentru corectarea interpretarilor
catastrofice.
 Criteriile DSM de diagnostic pentru Fobia Socială (Anxietatea Socială)
A. 0 frică marcată şi persistentă - de ≥1 situaţii sociale sau de performanţă, în care persoana este
expusă unor oameni nonfamiliari sau unei posibile scrutări de către alţii.
Individul se teme că - va acţiona într-un mod
- va prezenta simptome anxioase care vor fi umilitoare sau jenante.
B. Expunerea la situaţia socială temută provoacă aproape constant anxietate, care ia forma unui atac de
panică limitat situaţiona! sau predispus situaţionai.
C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau nejustificată.
D. Situaţiile sociale sau de performanţă temute sunt evitate sau chiar indurate cu o anxietate sau detresă
intensă.
E. Evitarea, anticiparea anxioasă sau detresă în situaţia (situaţiile) socială sau de performanţă temută
interferează semnificativ cu rutina normală, cu funcţionarea profesională (şcolară) sau activităţile ori
relaţiile sociale sau există o detresă marcată în legătură cu faptul de a avea fobia.
F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin 6 luni.
G. Frica sau evitarea -nu se datorează- efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un •medicament) ori
- unei condiţii medicale generaie şi
- nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală
(de ex., panica cu sau fără-agorafobie,
anxietatea de separare,
tulburarea dismorfică corporală,
o tulburare de dezvoltare pervasivă sau
tulburarea de personalitate schizoidă).
H. Dacă este prezentă o condiţie medicală generală ori altă tulburare mentală,
frica de la criteriul A este fără legătură cu aceasta
, de ex., frica nu este de balbism,
de trernor în maladia Parkinson ort
de manifestarea unui comportament alimentar anormal în anorexia nervoasă s

în bulimia
nervoasă).
De specificat dacă :
Generalizată: dacă frica include cele mai multe situaţii sociale
(a se lua în consideraţie, de asemenea, diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă).
 TRASATURI CLINICE
Descrisa initial de Marks si Gelder ca “frica de a manca, bea, tremura, vorbi, scrie etc. in prezenta
altor persoane” pentru a nu parea ridicol.
DSM III include fobia sociala
DSM III Revizuit include tipul generalizat
Situatii trigger obisnuite:
- Vorbitul in public
- Mancatul, scrisul, intalnirea unor persoane noi sau de sex opus,
- mersul la o petrecere, intalnirea cu autoritati.
Simptome clinice:
Fizice (neurovegetative),
Cognitive (cognitii maladaptative despre situatiile sociale),
Comportamentale (evitarea fobica).
DEBUT:
copilarie si adolescenta
rar dupa 25 ani
debutul precoce (>15 ani) este asociat cu risc crescut de comorbiditate (depresie)

COMORBIDITATE (crescuta: 70-80%):

tulburare de panica cu agorafobie
tulburare anxioasa generalizata
episod depresiv major
dependenta de substante si alcool
tulburarile de personalitate
creste severitatea anxietatii sociale
creste disabilitatea
creste suicidul
EVOLUTIA:
cronica
rar tratata
consecinte asupra calitatii vietii (scoala, profesie, relatii interpersonale)
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL:
 Timiditatea normala
 Tulburarea de personalitate de tip evitant
 Tulburarea de panica (cu/fara agorafobie)
 Tulburarea de personalitate de tip schizoid
 Tulburarea dismorfica
 TULBURARI SOMATOFORME:

Definitie: tulburari psihice determinate de factori psihologici, al caror tablou

clinic este dominat de simptome somatice care nu sunt induse in mod voluntar.

DSM ICD 10
TULBURARI SOMATOFORME Tulb. Somatoforme (anx. somatoform)
Tulburare de somatizare Tulburare de somatizare
Tulburare de conversie -
Hipocondrie Tulburare hipocondriaca
Tulburare dureroasa Sindrom dureros somat. persistent
Tulburare de somatizare nediferentiata- Tulburare somatoforma nediferentiata
cuprinde neurastenia Tulburare somatoforma, nespecificata
Tulburare de somatizare nespecificata cuprinde
Disfunctie autonoma somatoforma,

Tulburare dismorfica
 TULBURARE DE SOMATIZARE (DSM;ICD)
-denumire introdusa in 1980 in DSM III
=Sd. isterie sau sd.BRIQUET
Epidemiologie:
─frecventa este de 1 % in cazul femeilor
─prevalenta este de 10 ori mai mare la sexul feminin
─incidenta este redusa la persoanele din clasele sociale inalte
Tablou clinic
- tulburare polisimptomatica
- istoric de acuze somatice multiple cu durata de mai multi ani,
- debuteaza < de 30 de ani, cel mai frecvent in adolescenta
-descrierea simptomelor este de obicei vaga,
- dar prezentarea clinica este adeseori dramatica
categorii de simptome: a)Simptome de conversie somatica b).Simptome menstruale
c.)Simptome gastrointestinale d).Durere e.)Simptome psihosexuale f.)Simptome
cardiopulmonare
 Criteriiie DSM de diagnostic pentruTulburarea de somatizare
A. Un istoric de multe acuze somatice
- începând înainte de etatea de 30 de ani
- care survin o perioadă de mulţi ani şi
- care au drept rezultat -solicitarea tratamentului sau o
-deteriorare semnificativă în domeniul social, profesional
B. Fiecare dintre următoarele criterii trebuie să fi fost satisfăcute, cu simptome individuale survenind
oricând în cursul perturbării:
(1) patru simptome algice: un istoric de durere cu cel puţin patru sedii sau funcţiuni diferite
(de ex., cap, abdomen, spate, articulaţii, extremităţi, piept, rect, în cursul menstruaţiei, raportului
sexual ori micţiunii);
(2) două simptome gastrointestinale: un istoric de cei puţin două simptome gastrointestinale, altele
decât durerea (de ex., greaţă, flatulenţă, vărsături, altele decât în cursul sarcinii, diaree sau
intoleranţă la diverse alimente);
(3) un simptom sexual: un istoric de cel puţin un simptom sexual sau de reproducere, altul decât
durerea (de ex., indiferenţă sexuală, disfuncţie erectilă sau ejacuJatorie, menstruaţii neregulate,
sângerare menstruală excesivă, vărsături pe toată durata sarcinii);
(4) ….
(4) un simptom pseudoneurologic. un istoric de cel puţin un simptom sau deficit sugerând o condiţie
neurologică nelimitată la durere
(simptome de conversie, cum ar fi
- deteriorarea coordonării sau echilibrului,
- paralizie sau scăderea localizată a forţei musculare, dificultate în deglutiţie
- senzaţia de nod în gât, afonie, retenţie de urină, halucinaţii,
- pierderea senzaţiei tactile sau de durere, diplopie, cecitate, crize epileptice,
simptome disociative, cum ar fi amnezia ori o pierdere a cunoştinţei, alta decât leşinul),

C. Fie (1), fie (2):

(1 ) după o investigaţie corespunzătoare, nici unul dintre simptomele de la criteriul B nu poate fi explicat
complet de o condiţie medicală generală cunoscută ori de efectele directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un medicament);
(2) când există o condiţie medicală generală asemănătoare,
acuzele somatice sau deteriorarea socială sau profesională rezultantă
sunt în exces faţă de ceea ce ar fi de aşteptat din istoric,
examenul somatic sau datele de laborator.
D. Simptomele nu sunt produse intenţional sau inventate ca (ca în tulburareafactice sau simulare)
Criterii ICD de diagnostic Tulburare de somatizare
Trasaturile principale sunt multiple, recurente schimbandu-se in mod frecvent simptomele fizice pe o durata de
cel putin doi ani.
Cei mai multi pacienti au un istoric lung si complicat de contact atat cu serviciile de asistenta medicala primara
cat si cu cele de specialitate, timp in care este posibil sa se fi realizat multe investigatii negative si operatii
exploratorii inutile.
Simptomele se pot referi la orice parte sau sistem al corpului.
Evolutia tulburarii este cronica si fluctuanta, si este deseori asociata cu alterarea comportamentului social,
interpersonal si familial.
Tiparele de simptome de scurta durata (mai putin de doi ani) sau mai putin evidente ar trebui sa fie clasificate la
tulburarea somatoforma nediferentiata (F45.1).
Tulburarea Briquet
Tulburarea psihomotorie multipla
Exclude: simulare a unei boli

Evolutie – este agravata de aparitia unor eventuale complicatii:

- evaluari medicale excesive cu prezentarea la un numar mare de medici
- examinari paraclinice invazive sau interventii chirurgicale nejustificate
- suprapunerea de simptome anxioase si/sau depresiv
- o gama larga de probleme de relationare, inclusiv in plan familial
- abuz de substante, inclusiv medicamentele prescrise
- ideatia suicidara
 – termen -existent in DSM-IV - dar apartine T.somatoforme
- ≠ deT. disociatie
-dar absent in ICD-10 (cazurile corespunzatoare sunt incluse in grupul tulburarilor dissociative)

DSM ICD 10
Tulburari dissociative( ≠ conversive) -Tulburari dissociative(=conversive)
-Amnezie disociativa
Amnezia disociativă,
-Fuga disociativa
Fuga disociativă, -
Tulburarea de identitate disociativă (anterior, -
tulburarea de personalitate multiplă),
Tulburarea disociativă de transa -Tulburari privind starea de transa si posesie

-
Tulburarea de depersonalizare, -Stupoare disociativa - miscarilor si
senzatiilor
-Tulburari disociative [de conversie] -ale - motorii disociative
- mixte
-Convulsii dissociative
-Anestezie dissociative
-Alte tulburari disociative
- Sindromul Ganser
-Tulburare de personalitate multipla
-Tulburari disociative tranzitorii
[deconversie] care se produc in copilarie
si adolescenta
- Alte tulburari disociative specificate
-Confuzie psihogena
Tulburarea disociativă fără altă specificaţie - Tulburare disociativa nespecificata
Epidemiologie:
- incidenta si prevalenta a scazut in ultimii ani
- incidenta mai mare la sexul feminin
- incidenta este mai crescuta la persoanele din clasele sociale joase
-debutul este mai frecvent in adolescenta, dar poate apare si la alte varste
Conversia reprezintă deplasarea ( în plan somatic) a unei stări de mare emoţie rezultată din refularea unei motivaţii
cu semnificaţia de apărare inconştientă
- Sd conversiv este consecinţa reprimării unor nevoi afective, urmată de :
- dezvoltarea unor simptome somatice sau
- de distorsiuni în funcţionarea unor grupe de muşchi aflate sub control voluntar,
- care mimează de obicei afecţiuni neurologice, dar
- care nu pot fi explicate prin nici o tulburare organică.
Ex - anestezia isterică este o pierdere a diferitelor modalităţi senzoriale ca urmare a unor conflicte emoţionale
reprimate, neexprimate;
- alte alterări/perturbări senzoriale (cecitate, anosmie, cofoză, anestczii/analgezii segmentare segmentare, diplopie,
anestezii în mănuşă/ciorap, fără corespondent metameric;
motorii (pareze, paralizii, vărsături, afonie isterica); macropsii/micropsii ale unor obiecte, - percepute
-perturbări
cu dimensiuni mărite, respectiv micşorate, simptome care pot însă să apară ca atare şi în afecţiuni organice, ca de
exemplu epilepsia cu crize parţiale complexe.
diagnosticul este prin excluderea posibilelor condiţii somatice, ceea ce presupune un examen neurologic amănunţit
şi investigaţiile paraclinice care se impun.
Tablou clinic
a) caracteristici clinice simptomelor de conversie:
1 - caracterul reactiv al simptomelor relaţia lor temporală dintre
- momentul apariţiei simptomului şi o
- psiho- traumă sau emoţie intensă.
2 - simptomele afectează mai frecvente hemicorpul stâng datorită investitiei sediului inimii, ca locus
vital principal.
3 simptomele sunt preluate de la o persoana bolnava din anturajul pacientului, mai ales a persoanelor
percepute ca semnificative
4- beneficiul secundar – ca urmare a simptomatologiei pacientul
- este ingrijit de membrii familiei, colegi, este scutit de datoriile cotidiene
5- “belle indiference” – desi simptomele sunt aparent alarmante, ele nu sunt tratate de pacient cu
deosebita ingrijorare
6- nu sunt sub control voluntar, ceea ce le deosebeşte de simulaţie,
7- nu constituie un tip de răspuns sancţionat cultural (inacceptabil, ruşinos, nedemn
 Tablou clinic II

b. simptome
- cea mai mare parte a simptomelor sunt tranzitorii, dar exista si cazuri
cronice
- simptomele sunt in totalitate pseudoneurologice, insa localizarea lor
nu respecta inervatia segmentelor afectate
- simptomele sunt de obicei bizare si neobisnuite, incluzand:
- parestezii sau anestezii (pierderea sensibilitatii, chiar si a celei
dureroase)
- tulburari de mers pana la abolirea totala a acestuia
- paralizia unor segmente ale corpului
- crize de pierdere a cunostintei, adeseori cu aspect epileptiform
- mutism
- varsaturi incoercibile (repetate si persistente)
- tulburari de vedere precum orbire sau “vedere in tunel”
 Criteriile DSM de diagnostic pentru Tulburarea de Conversie
A. Unul sau mai multe simptorne sau deficite - afectând – funcţia- motorie voluntară
- senzorială
- care sugerează - o condiţie neurologică sau
- o altă condiţie medicală generală.
B. Factorii psihologici sunt consideraţi a fi asociaţi cu simptomul sau deficitul,
deoarece iniţierea /exacerbarea simptomului / deficitului este precedată de conflicte / de alţi stresori.
C. Simptomul sau deficitul nu este produs intenţional sau simulat (ca în tulburarea factice /în simulare).
D. După o investigaţie corespunzătoare, simptomul sau deficitul nu poate, fi explicat complet de o condiţie
medicală generală sau de efectele directe ale unei substanţe, ori de un comportament sau experienţă sancţionată
cultural.
E. Simptomul / deficitul - cauzează o detresă / deteriorare semnificativă clinic în domeniul sociai, profesional /
alte domenii defuncţionare, - ori justifică evaluarea medicală.
F. Simptomul sau deficitul - nu este limitat la durere sau la o disfuncţie sexuală,
- nu survine exclusiv în cursul tulburării de somattzare. şi
- nu este explicat mai bine de altă tulburare mentală.
De specificat tipul de simptom sau deficit; Evolutie –este favorabila in cazurile in care:
Cu simptom sau.deficit motor functionarea anterioara a pacientului a fost corespunzatoare
Cu simptom sau deficit senzoria debutul simptomelor a fost acut
Cu crize epileptice sau convulsii exista un un eveniment precipitant evident
Cu tabiou clinic mixt
- - -
 Tulburarea dureroasa somatoforma-persistenta –ICD 10
Epidemiologie:
- este o afectiune relativ frecventa in asistenta medicala primara
- incidenta este mai mare la sexul feminin
Tablou clinic
- senzatie de durere pentru care nu exista o cauza organica demonstrabila sau care este contrastant de
intensa fata de patologia organica a pacientului
- pentru a sustine diagnosticul simptomele trebuie sa persiste cel putin 6 luni
- prezenta unor factori psihologici precum: beneficiul financiar secundar, preluarea simptomelor de la
alte persoane semnificative pentru pacient sau evitarea responsabilitatilor – toate acestea pot fi prezente, dar nu
sunt obligatorii

Evolutia este influentata de mai multi factori:

- durata simptomelor – pe masura ce creste durata simptomelor sansele de recuperare scad (la foarte putini dintre
pacientii cu tulburare dureroasa somatoforma cu o durata de peste 5 ani se observa o ameliorare a simptomelor)
- varsta – sansele de recuperare scad cu atat mai mult cu cat pacientul este mai in varsta
- beneficiul secundar – cu cat simptomatologia este mai mult reintarita de un eventual
beneficiu secundar, cu atat sansele de recuperare sunt mai mici
 Criteriile DSM de diagnostic pentra Tulburarea Aigică

A.Durerea- într-unui sau mai multe sedii anatomice este elementul predominant al tabloului clinic şi - este suficient de
severă pentru a justifica atenţie clinică.
B. Durerea cauzează o detresă / deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcţionare.
C. Factorii psihologici sunt consideraţi a avea un rol important în debutul, severitatea, exacerbarea sau persistenţa durerii.
D. Simptomul sau deficitul nu este produs intenţional sau simulat (ca în tulb. factice / simulare).
E. Durerea - nu este explicată mai bine de o tulburare afectivă, anxioasă sau psihotică şi
- nu satisface criteriile pentru dispareunie.

Tulburare algică asociată cu factori psihologici:

Tulburare aigică asociată, atât cu factori psihologici, cât şi cu o condiţiemedicală generală

De specificat dacă:
Acută: dacă durata este de mai puţin de 6 luni
Cronică: durata de 6 luni sau mai mult
 Criterii ICD 10 Sindrom dureros somatoform persistent
Plangerea - predominanta este de durere persistenta, severa si suparatoare,
-care nu poate fi explicata complet printr-un proces fiziologic sau o tulburare fizica.
- Se produce in asociatie cu un conflict emotional sau probleme psihosociale,
fiind suficiente pentru a permite conluzia ca ele sunt influentele causative principale.
Rezultatul este de obicei o crestere importanta a atentiei si sprijinului fie personal fie medical.
Nu ar trebui sa fie inclusa aici
durerea care se presupune a fi de origine psihogena survenind in cursul tulburarilor depresive /sk
include -Psihalgie
-Psihogena:
- dorsalgie
- cefalee
-Tulburare de durere somatoforma
 • Tulburarea hipocondriaca DSM;ICD 10
-termenul de hipocondrie -este derivat din termenul medical ,,hipocondrium”
–sub coaste reflecta acuze –frecv.–abdom.ale pacientului
-definitia =criteriul A
-Epidemiologie:
- frecventa in populatia generala este de 1 %
- incidenta aproximativ egala la ambele sexe
- varsta obisnuita de debut este cuprinsa intre 20 si 30 de ani
Tablou clinic
- preocupare persistenta si ingrijorare legata de prezenta unei boli in general grave, in ciuda evaluarilor repetate si a
asigurarilor din partea medicilor ca nu exista nici o patologie organica
- senzatii somatice normale (de exemplu transpiratia sau miscarile intestinale fiziologice) sunt interpretate gresit ca
fiind patologice
- dispozitia anxios-depresiva, precum si fenomene obsesiv-compulsive sunt frecvente
- pacientii nu accepta de cele mai multe ori ideea ca suferinta lor este de natura sihica
Evolutia este persistenta, caracteristica fiind stabilitatea diagnosticului presupus ca fiind prezent de catre pacient
 Criteriile DSM de diagnostic pentru Hipocondrie
A. Preocuparea subiectului în legătură cu faptul că -ar avea sau chiar ideea că are o maladie severă, bazată pe
interpretarea eronată de către acesta a simptom. corporale.
B. Preocuparea persistă în dispreţul - evaluării-medicale corespunzătoare şi a - asigurărilor cde contrariu.
C. Convingerea de la criteriul A
- nu este de intensitate delirantă (ca în tulburarea delirantă, tip somatic),
-nu este limitată la o preocupare circumscrisă la aspect (ca în tulburarea dismorfică corporală).
D. Preocuparea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte
domenii de funcţionare.
E. Durata perturbării este de cel puţin 6 luni.
F. Preocuparea nu este explicată mai bine de anxietatea generalizată, tulburarea obsesivo compulsivă, panică, un
episod depresiv major, anxietatea de separare sau altă tulburare somatoformă.
De specificat dacă:
Cu conştiinţa maladiei redusă: dacă, pentru cea mai mare parte a timpului în cursul episodului curent, persoana
nu recunoaşte că preocuparea referitoare la avea o maladie este excesivă sau nejustificată.
 Criterii ICD 10 Tulburare hipocondriaca
Trasatura esentiala este o preocupare persistenta cu posibilitatea de a avea ≥1 tulb. fizice progressive si
serioase.
Pacientii manifesta suferinte somatice persistente sau preocupare persistenta privind infatisarea lor fizica.
Senzatiile si infatisarile fizice normale sau banale sunt deseori interpretate de pacient ca anormale si
suparatoare, iar atentia este deobicei concentrata numai asupra unuia sau doua organe sau
sistemem ale corpului. Depresia si anxietatea marcante sunt prezente deseori si pot justifica diagnosticele
aditionale.
Include :
─Tulburarea de dismorfie corporala
─Dismorfo-fobia (nedeliranta)
─Nevroza hipochondriaca
─Hipochondria

─Nosofobia

Exclude: dismorfo-fobia deliranta

 Tulburarea dismorfica a corpului- DSM
-nu este in ICD 10
Tablou clinic
- punctul central al acestei afectiuni este preocuparea in legatura cu existenta unui defect al corpului,
de cele mai multe ori la nivelul fizionomiei
- exista la majoritatea cazurilor un istoric de prezentare in repetate randuri la diversi medici, in
special chirurgi plasticieni sau dermatologi
- dispozitia depresiva si fenomenele obsesiv-compulsive completeaza adesea tabloul clinic
Nu exista date concrete referitoare la epidemiologie si factorii care influenteaza evolutia

Criteriile DSM de diagnostic pentru Tuiburarea Dismorfică Corporală

A. Preocupare pentru un presupus defect în aspect. Dacă este prezentă şi o usoara deficienta fizica
preocuparea persoanei este excesiva
B. Preocuparea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional
ori în alte domenii importante de funcţionare.
C Preocuparea nu este explicată de altă tulburare mentală (de ex., de insatisfacţia în legătură cu
conformaţia şi dimensiunea corpului în anorexia nervoasă).
 TULBURARARI DISOCIATIVE

Definitie: tulburari psihice determinate de factori psihologici al caror tablou clinic este dominat de simptome
psihice care nu sunt induse in mod voluntar.
Definitie: -ICD 10=-pierderea totala/partial a - Integrarii normale intre amintirile trecutului
-constientizarea identitatii senzatiilor immediate
-controlul miscarilor corpului
Sd.isteric=sd.conversiv+sd.disociativ=sd.CHARCOT BRIQUET
Clasificare:
• ICD-10 – tulburarile disociative sunt impartite in doua subtipuri
- tulburari disociative ale memoriei, constiintei si identitatii
- tulburari disociative motorii si senzoriale
•DSM-IV – tulburarile disociative se refera doar la acele afectiuni al caror tablou clinic este dominat de
simptome psihice, cele corespunzatoare tulburarilor disociative motorii si senzoriale fiind incluse in tulburarile
somatoforme sub denumirea de tulburari de conversie
 ICD 10
DSM
Tulburari dissociative(=conversive)
Tulburari dissociative( ≠ conversive) Amnezie disociativa
Amnezia disociativă, Fuga disociativa

Fuga disociativă,
-
Tulburarea de identitate disociativă (anterior,
tulburarea de personalitate multiplă),
Tulburari privind starea de transa si posesie

Tulburarea disociativă de transa -

Tulburarea de depersonalizare, -Stupoare disociativa - miscarilor si
senzatiilor
Tulburarea disociativă fără altă specif -Tulburari disociative [de conversie] -ale - motorii disociative
- mixte
-Convulsii dissociative
-Anestezie dissociative
-Alte tulburari disociative
- Sindromul Ganser
-Tulburare de personalitate multipla
-Tulburari disociative tranzitorii
[deconversie] care se produc in copilarie
si adolescenta
-Alte tulburari disociative specificate
-Confuzie psihogena
-Tulburare disociativa nespecificata
 Tablou clinic:
( vedeti si la SINDROMUL DISSOCIATIV)
este consecinţa clinică a mecanismului psihologic al disociaţiei, care:
- mecanism defensiv inconştient
- declanşat într-o împrejurare reactivă, de confruntare a individului cu un eveniment de viaţă
cu mare semnificaţie afectivă,
-poate separa traumatismul afectiv de restul psihismului :
- pe verticală (Freud): urma mnezică a evenimentului este refulată în inconştient şi disociată de afect
- pe orizontală (Janet): urma mnezică a evenimentului este separată de afect printr-un fenomen de
dezagregare mintală
Manifestarea clinică a acestui fenomen este segregarea unor procese psihice şi comportamentale de
restul psihismului, astfel că se realizează două sau chiar mai multe nivele separate de funcţionare
paralele sau consecutive la acelaşi individ.
Spre exemplu, ( tulburarea dc personalitate multiplă, sau tulburarea disociativă de identitate, cum este
denumită în D.S.M. - IV).
Disocierea poate apărea şi în condiţii normale dc sugestibilitate crescută la subiecţii hipnotizaţi (când
apare ca o consecinţă a inducţiei hipnotice
Simptome
-simptomele pseudoneurologice caracteristice tulburarilor de conversie sunt
inlocuite de simptome psihice – tulburari de memorie, constiinta si identitate
-simptomele psihice respecta aceleasi caracteristici descrise in cadrul tulburarilor de
conversie, cu mentiunea ca preluarea simptomelor de la o persoana semnificativa din
anturaj este rara.
- Simptomele au un caracter reactiv
- Este prezent beneficiul secundar
-“belle indiference”
Amnezia psihogena = incapacitatea de a evoca informaţii personale importante,
DSM;ICD - instalata brusca
- de natură traumatică sau stresantă, şi care
- este prea extinsă pentru a fi explicată prin simpla uitare.
- are un caracter partial si selectiv

- continutul amneziei este variabil in timp, existand insa un “nucleu comun” (episoade care
sunt permanent uitate) in jurul caruia se poate asocia tranzitor uitarea unor
evenimente suplimentare
- in unele cazuri poate apare negarea oricaror cunostinte despre existenta anterioara sau
despre identitatea proprie
Fuga psihogena = caracterizată printr-o călătorie- bruscă, inexpectata
DSM;ICD -departe de casă sau de locul de muncă habitual,
(deambulare, cu ratacirea pacientului prin parasirea mediului sau obisnuit)
însoţită de incapacitatea de a evoca propriul trecut ( Amnezia psihogena)
însoţită de confuzie referitoare la identitatea personală sau
asumarea unei noi identităţi.
-conservarea autoingrijirii (alimentatie normala, somn, igiena, etc.) si
a interactiunilor sociale obisnuite
-atitudinea pacientului este perceputa ca normala de persoanele cu care se confrunta in
fazele de deambulare
- Tulburarea de identitate disociativă( anterior =Tulburarea de personalitate multipla
= prezenţa a două sau mai multe identităţi /personalitati distincte care iau alternant- controlul
comportam.individului sunt însoţite de incapac.de a evoca informaţii personale importante, ( Amnezia
psihogena
= este o tulburare caracterizată mai curând prin fragmentarea personalităţii, decât printr-o proliferare de
personalităţi separate.
- fiecare “personalitate” se valideaza prin particularitati emotionale, comport si cognitive
- cele doua tipuri de personalitate sunt de obicei opuse
-exista cazuri exceptionale in care alternanta se realizeaza intre > 2 “personalitati”
-Tulburare de posedare sau transa – la pierderea temporara a identitatii personale se asociaza -o alterare a
constientizarii mediului extern si - un comportament care sugereaza ca este ghidat de forte externe (spirite,
alta personalitate, etc.), atitudinea cea mai frecventa fiind cea de perplexitate.
-Tulburarea de depersonalizare – caracterizata prin
- sentimentul persistent sau recurent de a fi detaşat de propriile procese mentale sau de propriul
corp,
- de o testare a realităţii intactă.
- pacientii descriu estomparea pana la pierdere a reactiilor emotionale si un caracter mecanic al
actiunilor proprii
- pacientul este constient de natura subiectiva a experientei sale, fapt care genereaza de cele mai
de cele mai multe ori anxietate
Categorii suplimentare in ICD-10
-Stuporul psihogen – diminuarea marcata sau absenta miscarilor voluntare si a raspunsului la stimuli externi
- aspectul clinic cuprinde elemente care demonstreaza absenta unei alterari semnificative a
constiintei (de exemplu miscari coordonate ale globilor oculari de urmarire a ceea ce se intampla in jur, o
anumita postura, etc.)

• Alte variante clinice:

-Sindromul Ganser
-raspunsuri alaturi care sugereaza ca raspunsul corect este cunoscut
-simptome somatice care au un caracter psihogen evident
-halucinatii, de cele mai multe ori vizuale
-ingustare a constiintei de tipul obnubilarii
-Isteria epidemica – raspandirea fenomenelor disociative la un intreg grup de persoane (in
special in grupuri inchise de femei tinere)
-primele manifestari apar la o persoana sugestibila care se afla in centrul atentiei grupului
in situatii de amenintare a grupului – de exemplu posibilitatea propagarii unei epidemii
-treptat apar “cazuri noi”
-anxietatea grupului creste si simptomele se generalizeaza la toate persoanele din grup
Diagnostic diferential – simptomele din tulburarile disociative pot apare in alte boli psihice sau in
unele boli organice cerebrale, situatie cand diagnosticul de tulburare disociativa isi pierde
valabilitatea:
- o amnezie clinic asemanatoare cu cea psihogena poate fi secundara unui TCC in epilepsie sau in
scleroza multipla
-fuga poate surveni in alte afectiuni psihice, in special in demente sau intarzieri mintale si
schizofrenie
-personalitateamultipla poate apare si in cadrul schizofreniei sau epilepsiei T (cazurile disociative de
personalitate multipla sunt extrem de rare in prezent)
- stari de transa si posesiune se intalnesc frecvent in schizofrenie, mai ales in forma paranoida, fiind
in corespondenta cu tematica deliranta
-depersonalizarea si stuporul este adesea un simptom in cadrul altor boli psihice precum depresia
psihotica, schizofrenia catatonica sau tulburarile psihotice organice
Evolutie:
- Majoritatea sunt tranzitorii si se vindeca repede
- persistenta in timp a simptomelor este un factor de prognostic nefavorabil