Sunteți pe pagina 1din 12

SANGELE

• Compozitia
• Imunitatea
• Grupele sanguine
• Hemostaza si coagularea
• Functiile sangelui
Compozitia sangelui
• Sangele este fluidul care
circula in interiorul sistemului
cardiovascular; reprezinta cca
8% din masa corporala.
Impreuna cu limfa, lichidul
interstitial, lichidul
cefalorahidian, peri- si
endolimfa, sangele constituie
mediul intern al organismului.
• Sangele este format din
elemente figurate -45% si
plasma- 55% din volumul
sangvin.
Elementele figurate
• Prin examenul
microscopic al sangelui
se observa 3 tipuri de
elemente figurate:
• globulele rosii(hematii
sau eritrocite);
• globulele albe(leucocite);
• plachetele sangvine
(trombocite).
Hematiile
Sunt celule fara nucleu,cu rol in transportul O₂si CO₂ si in mentinerea
echilibrului acido- bazic.
Sunt cele mai numeroase ,4,5-5milioane/mm3 sange, constituind 99.9
% din elementele figurate.
Ele dau culoarea roşie a sângelui, deoarece conţin hemoglobină, un
pigment care se combină reversibil cu oxigenul şi dioxidul de
carbon.
Se formeaza in maduva rosie a oaselor prin hematopoeza.
Hematia este o celulă fără nucleu şi mitocondrii, ceea ce-i permite o
încărcare masivă cu hemoglobină, aceasta constituind o adaptare la
funcţia de transport a gazelor respiratorii. Fiind celule anucleate,
eritrocitele au o durată de viaţă de numai 120 zile, după care sunt
distruse în splină, ficat sau măduva osoasă prin hemoliză.
Leucocitele

• Globulele albe sunt apărătorii organismului împotriva agenţilor


patogeni. Prezintă capacitatea de a se deplasa prin mişcări
ameboidale şi de a străbate pereţii capilarelor, deplasându-se spre
focarul de infecţie (diapedeză). Unele dintre ele înglobează agenţi
patogeni şi resturi celulare în citoplasmă şi îi digeră (fagocitoză).
Leucocitele sunt de mai multe tipuri:
• leucocitele mononucleare prezintă nucleu compact şi sunt lipsite
de granulaţii citoplasmatice. Sunt de două feluri:
limfocitele (25-33%) şi monocitele (3-9%)
• leucocitele polinucleare au nucleul fragmentat în 4-5 lobi şi
prezintă granulaţii citoplasmatice cu afinitate pentru diferiţi coloranţi.
Se clasifică în neutrofile (52-62%), eozinofile (1-3%) şi bazofile
(<1%).
Trombocitele
• Trombocitele( plachetele sanguine) nu sunt celule, ci fragmente
celulare care conţin factorii coagulării sângelui şi serotonină, care
determină constricţia vaselor lezate si au rol in hemostaza. Au
durată de viaţă scurtă, de numai 5-9 zile, după care sunt distruse în
ficat şi splină.
• Sunt in numar de 150000-300000/mm3 sange.
Functia de aparare a sangelui
Organismul uman vine permanent in contact cu agenti patogeni sau cu
antigene libere. Antigenul este o substanta macromoleculara proteica sau
polizaharidica straina organismului si care, patrunsa in mediul
intern,declanseaza producerea de catre organism a unor substante
specifice, numite anticorpi, care neutralizeaza sau distrug antigenul.
Anticorpii sunt proteine plasmatice din clasa gamma-globulinelor.
Apararea se realizeaza prin doua mecanisme fundamentale:
1. aparare nespecifica;
2. aparare specifica.

 Raspunsul imun specific poate fi


• Raspuns imun primar- la primulcontact cu antigenul respectiv.
• Raspuns imun secundar – se realizeaza pe seama limfocitelor cu
memorie la un contact ulterior cu acelasi antigen.
Caracteristicile acestuia sunt:
1. Diferentierea structurilor proprii de cele straine organismului
2.Specificitate
3.Memorie imunologica
Grupele sanguine

• Exista doua sisteme de clasificare a sangelui uman :ABO si Rh. Tipurile de


sange se identifica dupa prezenta pe hematii a unor proteine:antigene sau
aglutinogene (A,B) iar in plasma a anticorpilor sau aglutininelor alfa si beta.
• In sistemul Rh exista doua tipuri de sange Rh+ si Rh-, in cazul Rh+ pe
hematii este antigena D, iar la sangele Rh-, antigena D lipseste.
• Pe baza compatibilitatii grupelor sanguine se pot face transfuzii.
• Regula transfuziei cere ca aglutinogenul din sangele donatorului sa nuse
intalneasca cu aglutininele din sangele primitorului.
Funcţiile sângelui
1. Transportul apei şi substanţelor nutritive. Se realizează de la nivelul
intestinului subţire, unde acestea sunt absorbite, la ţesuturi, prin intermediul
plasmei sangvine.
2.Transportul substanţelor de excreţie. Substanţele rezultate în urma
catabolismului (uree, acid uric, amoniac etc.) sunt transportate de către
plasmă de la ţesuturi la organele de excreţie.
3.Transportul gazelor respiratorii. Se realizează atât la nivelul plasmei
sangvine, sub formă dizolvată (1—3% din O2 şi 7% din CO2) şi sub formă
de bicarbonaţi (70% din CO2), cât şi la nivelul hematiilor, prin combinaţiile
labile ale hemoglobinei cu aceste gaze. Combinaţia labilă a hemoglobinei cu
oxigenul, oxihemoglobina (HbO2), reprezintă principala formă de transport a
oxigenului prin sânge (97%).Combinaţia labilă a hemoglobinei cu CO2,
carbohemoglobina (HbCO2) este una dintre formele de transport ale CO2
de la ţesuturi la plămâni. Ambele combinaţii se datorează legării reversibile
a O2, respectiv a CO2, la Fe2+ al hemului.
4. Menţinerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului. Se face prin
legătura nemijlocită pe care o realizează sângele atât cu lichidul interstiţial
la nivelul capilarelor, cât şi cu mediul.
Funcţiile sângelui
5. Funcţia de apărare a sângelui. Funcţionarea normală a
organismului este în permanenţă ameninţată de pătrunderea din
exterior a unor „agresori biologici" (agenţi patogeni, celule străine în
cazul grefelor şi al transplantelor, proteine străine etc), numiţi
generic şi factori antigenici. Împotriva acestora, organismul se
opune prin mijloacele sale de apărare specifice şi nespecifice.
6. Reglarea funcţiilor şi asigurarea unităţii organismului. Alături de
sistemul nervos, sângele reprezintă o cale de legătură directă între
structurile organismului, asigurând nu numai transportul unor
substanţe reglatoare (hormoni, enzime etc), dar şi funcţionarea
coordonată a acestora. Astfel, se asigură unitatea organismului şi
adaptarea sa permanentă la condiţiile schimbătoare ale mediului.
7. Termoreglarea. Circulaţia sângelui contribuie la uniformizarea
temperaturii corporale şi la eliminarea, prin iradiere, a surplusului de
căldură la exterior, asigurând menţinerea temperaturii constante a
organismului, homeotermia.
Hemostaza si coagularea sangelui
8. Funcţia hemostatică. În cazul unor hemoragii, se declanşează un complex de mecanisme de
oprire a sângerării, care constituie hemostaza. Ea se desfăşoară în trei timpi:
a) Timpul vasculoplachetar (2—4 minute), sau hemostaza temporară, se declanşează la lezarea
unui vas de sânge şi constă în: vasoconstricţia peretelui vascular, aderarea trombocitelor la
plagă, aglutinarea lor şi formarea unui dop (trombus) plachetar, care determină oprirea
sângerării.
b) Timpul plasmatic (de 4—8 minute), sau coagularea (închegarea) sângelui, se produce sub
acţiunea unor factori ai coagulării de natură plasmatică, trombocitară şi tisulară. Ei determină
coagularea sângelui în trei faze: formarea tromboplastinei, formarea trombinei şi formarea
fibrinei. În ochiurile reţelei insolubile de fibrină se dispun elementele figurate, formând cheagul
şi oprind astfel hemoragia. Vitamina K stimulează coagularea sângelui.
Esenţa procesului este schematizată astfel:

c) Timpul trombodinamic (2—24 ore) constă în: — retracţia cheagului prin expulzarea serului
(plasmă fără fibrinogen şi protrombină); — descompunerea cheagului (fibrinoliza) sub acţiunea
unor enzime proteolitice; — îndepărtarea cheagului şi reluarea circulaţiei.