Contabilitatea imobilizărilor

necorporale
Cuprins
1.Componența, clasificarea și caracteristica
imobilizărilor necorporale.
2.Determinarea și evaluarea imobilizărilor necorporale.
3.Contabilitatea intrării imobilizărilor necorporale.
4.Metodele de calcul a amortizării imobilizărilor
necorporale. Contabilitatea amortizării imobilizărilor
necorporale.
5.Contabilitatea ieșirii imobilizărilor necorporale.
 1.Componența, clasificarea și caracteristica
imobilizărilor necorporale

 Imobilizările necorporale sunt imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă

material, sunt identificabile și controlabile de entitate. Definiția, modul de
determinare și evaluare a imobilizărilor necorporale sunt stipulate și determinate
în Standardul Național de Contabilitate "Imobilizări necorporale și corporale".
 Imobilizările necorporale se împart în:
 imobilizări necorporale – active necorporale care nu necesită costuri de
transport, încărcare/descărcare și punere în funcțiune; costul de intrare al
acestora coincide cu costul de procurare;
 imobilizări necorporale în curs de execuție – imobilizări necorporale
procurate sau aflate în proces de creare și pregătire pentru utilizare după
destinație; acestea nu se supun amortizării.
  În componența imobilizărilor necorporale se includ:
 invențiile;
 mărcile;
 licențele;
 know-how-urile;
 franzicele;
 programele informatice;
 desenele și modelele industriale;
 website-urile;
 Costul de intrare reprezintă costul de procurare sau creare a obiectului de
evidență și costurile direct atribuibile pentru a-l aduce în locul și starea
necesară pentru a-l utiliza după destinație.
 Amortizarea imobilizărilor necorporale reprezintă repartizarea
sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe perioada de gestiune
a duratei de utilizare.
 Imobilizările necorporale puse în utilizare se supun amortizării.
 Valoarea amortizabilă a imobilizărilor se determină ca diferența dintre costul de
intrare și valoarea reziduală estimată.
 Valoarea reziduală reprezintă valoarea prognozată a unei imobilizări
amortizabile pe care entitatea prevede să o obțină la expirarea duratei de utilizare.
 Valoarea contabilă reprezintă diferența dintre costul de intrare și amortizarea,
pierderi din deprecieri.
 Valoarea justă reprezintă suma cu care o imobilizare poate fi schimbată benevol,
în cadrul unei tranzacții, în condiții normale, între părți interesate, independente
și bine informate.
 Durata de utilizare a unei imobilizări presupune:
 perioada de timp pe parcursul căreia entitatea așteaptă să obțină beneficiu
economic din utilizarea acesteia;
 cantitatea unităților de produse, lucrări, servicii pe care entitatea le preconizează
să le obțină din utilizarea imobilizărilor.
 Obiectul de evidență a imobilizărilor reprezintă o imobilizare separată,
destinată utilizării în mod individual sau un complex de componente destinate
utilizării în ansamblu.
 2. Determinarea și evaluarea imobilizărilor
 necorporale
La baza contabilității imobilizărilor necorporale stau 2 probleme principale:
1. recunoașterea;
2. evaluarea.
 Recunoașterea inițială a imobilizărilor necorporale se efectuează pe obiecte
de evidență a căror nomenclator se stabilește de entitate individual.
 Obiectul de evidență se recunoaște ca imobilizare numai în cazul respectării
simultane a următoarelor condiții:
1. obiectul este identificabil și controlabil de entitate;
2. proprietățile și particularitățile obiectului corespund definiției imobilizărilor
necorporale sau corporale;
3. este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din utilizarea
obiectului;
4. costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.
 Evaluarea inițială a fiecărui obiect se efectuează la cost de intrare.
 Costul de intrare cuprinde:
 prețul de procurare;
 taxele vamale;
 impozitele și taxele nerecuperabile cu scăderea tuturor rabaturilor,
sconturilor comerciale la procurare.
 Imobilizările procurate, a căror valoare este exprimată în valută
străină, se evaluează în monedă națională prin recalcularea
valutei străine în modul stabilit de SNC "Diferențe de curs
valutar și sumă". Costul de intrare a imobilizărilor create se
evaluează la cost efectiv (suma tuturor costurilor legate de
crearea acestora; exemplu: costul proiectului, valoarea
materialelor consummate, costurile salariale, costuri legate de
CAS și PAM, costuri indirecte de producție).
  Imobilizările pot fi primite în scimbul altor active. Astfel de tranzacții
se înregistrează în modul următor:
1. înstrăinarea activului transmis în schimb – ieșirea se evaluează la
valoarea contabilă sau justă;
2. înregistrarea activului primit în schimb – intrarea se evaluează la cost
de intrare.
 Imobilizările primite ca aport la capitalul social sunt evaluate în
conformitate cu legislația în vigoare, la valoarea aprobată prin decizia
organelor împuternicite de conducere, cu suplimentarea costurilor
direct atribuibile (în caz de necesitate).
 Imobilizările primite cu titlu gratuit se evaluează conform datelor din
documentele primare de intrare, cu suplimentarea după necesitate a
costurilor direct atribuibile.
 După recunoașterea inițială, imobilizările se evaluează la valoare
contabilă. Amortizarea se calculează lunar, pe fiecare obiect de
evidență amortizabil, pornind de la valoarea amortizavilă a obiectului
și durata de utilizare.
 3. Contabilitatea intrării imobilizărilor necorporale

 Pentru generalizarea informației privind existența și mișcarea imobilizărilor

necorporale sunt destinate consturile de active 111 "Imobilizări necorporale în
curs de execuție" și 112 "Imobilizări necorporale".
 111 "Imobilizări necorporale în curs de execuție"
 Dt – costuri legate de procurare, creare și alte costuri pentru punerea în
funcțiune;
 Ct – casarea costurilor sus menționate în costul de intrare al imobilizării.
 112 "Imobilizări necorporale"
 Dt – costul de intrare al imobilizărilor;
 Ct – ieșirea imobilizărilor necorporale.
 Ambele conturi au sold debitor, care reflect starea imobilizărilor necorporale la
o dată anumită, într-o anumită perioadă de gestiune.
 La intrarea imobilizărilor necorporale sunt perfectate o serie de documente:
factură, factură fiscală, act de achiziție, note contabile, bon de intrare etc.
 Crearea imobilizărilor necorporale în curs de execuție
 Dt 111 – suma tuturor costurilor
 Ct 211 – consum de material
 Ct 213 – consum de OMVSD
 Ct 214 – calculul uzurii pentru OMVSD utilizate
 Ct 531 – calculul salariului angajaților ocupați cu crearea imobilizărilor
 Ct 533 – calculul CAS și PAM
 Ct 521, 544 – servicii prestate de terți
 Ct 812 – servicii auxiliare
 Ct 226, 532 – servicii prestate de titulară cu/fără acordarea avansului
 Ct 821 – costuri indirecte de producție
 Ct 124 – calculul amortizării mijloacelor fixe utilizate
 Casarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție în costul de intrare (la data
punerii în funcțiune)
 Dt 112
 Ct 111
 Intrarea imobilizărilor necorporale și a imobilizărilor necorporale în curs de execuție
 Dt 111, 112
 Ct 521, 522, 544 – procurare de la furnizor, cu achitare ulterioară (fără TVA)
 Ct 241, 242, 243 – procurare de la furnizor cu achitare imediată
 Ct 221, 223, 224 – intrate prin schimb
 Ct 313, 314 – intrate ca aport la capitalul social
 Ct 622 – intrate cu titlu gratuit
 Ct 226, 532 – procurate prin intermediul titularului
 Ct 612 – depistate ca plusuri loa inventariere
 Ct 623 – compensații în rezultatul evenimentelor excepționale
 înregistrarea TVA aferentă procurării imobilizărilor necorporale
 Dt 534.4
 Ct 521, 522, 544
 4. Metodele de calcul a amortizării imobilizărilor
necorporale. Contabilitatea amortizării
imobilizărilor necorporale.
 Amortizarea calculată pentru un obiect, în perioada de gestiune, va fi
determinată în baza metodelor recomandate de SNC "Imobilizări
Corporale și Necorporale", stipulate în politicile contabile ale entității.
Odată pus în utilizare, obiectului de activ i se determină durata/termenul
de utilizare și valoarea reziduală. Dacă valoarea reziduală este
nesemnificativă, atunci se consideră egală cu 0. Conform SNC
"Imobilizări Corporale și Necorporale" se cunosc următoarele metode:
1. metoda liniară;
2. metoda unităților de producție;
3. metoda de diminuare a soldului.
Metoda liniară presupune repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe toată
durata de utilizare a activului.
V
 amortizămoi  amortizabilă
Dutilizare
Vamortizabilă  Cint rare  Vreziduală
100%
N anuală / amortizare 
Dutilizare
Metoda unităților de producție presupune calculul amortizării ca produsul mărimii
amortizării pe unitate de produs (servicii) și a volumului de produse fabricate
(servicii prestate) în perioada de gestiune.
V
 amortizămoi  amortizabilă
VPF
  Metoda de diminuare a soldului se bazează pe aplicarea unei rate
(norme) fixe a amortizării, care poate fi majorată conform politicilor
contabile ale entității nu mai mult decât 2 ori în comparație cu
norma prevăzută conform metodei liniare. Calcularea amortizării în
baza metodei de diminuare a soldului se efectuează, parcurgându-se
etapele:
1. pentru prima perioadă de gestiune norma majorată se aplică față de
costul de intrare al obiectului;
2. pentru următoarele perioade (cu excepția ultimei) norma majorată a
amortizării se aplică față de valoarea contabilă a obiectului la finele
perioadei precedente;
3. pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca
diferența dintre valoarea contabilă a obiectului la finele periodei
precedente și valoarea sa reziduală.
 Pentru evidența amortizării imobilizărilor necorporale este destinat contul
de pasiv 113 "Amortizarea imobilizărilor necorporale".
 Dt – casarea sumei de amortizare;
 Ct – calculul amortizării.
 Soldul creditor se scade din costul de intrare a obiectului pentru a determina
valoarea contabilă a acestuia.
 Calculul amortizării imobilizărilor necorporale
 Dt 712 – din sectorul comercial
 Dt 713 – din sectorul administrativ
 Dt 821 – din sectoarele de producție
 Dt 121 – pentru IN utilizate la crearea activelor imobilizare (mijloace fixe)
 Ct 113
 Casarea sumei de amortizare (la expirarea duratei de utilizare și alte ieșiri)
 Dt 113
 Ct 112
  În conformitate cu politicile contabile, entitatea calculează
amortizarea imobilizărilor necorporale începând cu data
transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii după luna în
care a fost pusă în funcțiune.
 Calculul amortizării obiectului încetează:
1. la data expirării duratei de utilizare sau ieșirii obiectului;
2. începând cu prima zi a lunii după luna expirării duratei de
utilizare sau ieșirea obiectului.
 Deprecierile sau pierderile obiectelor sunt înregistrate în
contabilitate pe tipuri de obiecte în mod separat.
 5. Contabilitatea ieșirii imobilizărilor necorporale

 Imobilizările necorporale pot ieși din entitate în cazul:

 cedării/cesiunii dreptului exclusiv de utilizare a
imobilizării unui licențiat, fără a păstra titlul de
proprietate;
 în cazul rezilierii contractului de către licențiar;
 expirarea duratei de utilizare;
 modernizarea unei imobilizări necorporale cu
înregistrarea titlului de protecție a imobilizării noi și
casării celei învechite.
 La ieșirea imobilizărilor necorporale, pentru toate sursele se vor înregistra
următoarele formuli contabile:
 casarea sumei de amortizare
 Dt 113
 Ct 112
 casarea valorii contabile a imobilizării necorporale
 Dt 721
 Ct 122
 vânzarea imobilizării necorporale ca preț de piață
 Dt 234
 Ct 621
 Ct 534.4
 depistarea lipsurilor la inventariere
 Dt 714
 Ct 111, 112