Criza la adolescenți

Adolescența – perioada de
tranziție si dezvoltare
•Studiul dezvoltării umane vizează cunoașterea ființei umane sub toate aspectele și
în toate perioadele dezvoltării sale, din momentul conceperii până în cel al morții.

•Adolescența este perioada dezvoltării umane care urmează stadiului copilăriei și

care precede stadiului de tânăr adult, fiind cunoscută și sub numele de perioada
școlarului mare.

•Adolescența este cuprinsă între 13/14 ani și 18/19 ani în funcție de particularitățile
fiecărei persoane.

•Parcurgerea acestei perioade denotă atingerea maturității dezvoltării fizice,psihice

și sociale.
 Dezvoltarea biologică

• Din punct de vedere biologic, în perioada adolescenței, copiii

cunosc creșteri rapide în greutate și în înălțime și nu numai.
• Această perioadă debutează cu pubertatea și se încheie cu
maturitatea.
• Perioada de creștere rapidă debutează în jurul vârstei 9-10 ani
la fete, respectiv 11-12 ani la băieți.
• Stadiile pubertății:
etapa prepuberală (10-12 ani);
pubertatea propriu zisă (12-14 ani);
momentul postpuberal (14-16/18 ani);
 Dezvoltarea socială,psihologică ai a
inteligenței
• Adolescentul este interesat de cunoașterea
lumii, dar mai ales de cunoașterea sinelui.
• În această etapă, adolescentul este preocupat de
maturitatea sexuală, dar și de rolul și statutul
său în plan social.
• În acestă perioadă, el caută să fie acceptat de
cei din jur, își caută modele de urmat și ține
cont de părerile celor din grupul de apartenență.
• Simte o anumită nevoie de cunoaștere, de
afecțiune, de independență, dar mai ales caută
să-și dezvolte identitatea de sine și propria
personalitate.
 Adolescența este perioada de auto-conștientizare a identității sexuale, perioada
în care orice tănăr se acomodează cu propriul corp și noile sale tendințe. Imaginea de
sine are la bază imaginea corporală. Adolescentul se descoperă și își descoperă corpul
în mijlocul unor mari transformări.
Felul în care se formează imaginea corporală afectează și autopercepția din
punct de vedere sexual. Modul în care adolescenții își percep corpul și consideră că
sunt percepuți de către ceilalți structurează calitatea și abilitatea interrelaționării, dar
mai ales formarea unei identități sexuale detașate, fără complexe.
După Max Frisk (1975), în
perioada adolescenţei trebuie
rezolvate următoarele probleme:
- înţelegere dezvoltării fizice, în
imagine de sine;
- găsirea unui rol adecvat sexual
concordant cu normele sociale;
- căpătarea autoîncrederii;
- obţinerea unei poziţii în
societate;
- dezvoltarea maturităţii sociale
şi etice;
- rezolvarea conflictelor din
perioadele timpurii ale existenţei
pe baza experienţei acumulate;
 Subliniind principalele caracteristici ale ,,crizei
personalităţii" la adolescent, Kestemberg (1971) arată că,
pentru ca un adolescent să-şi aranjeze lucrurile, el trebuie în
mod schematic şi grosier să ,,respingă" părinţii, amicii,
ideologia familiei şi a educatorilor, să ,,respingă" propriul lui
corp şi toată persoana sa care ,,îl acceptă rău" şi să se confunde
cu congenerii săi, până la formarea unui grup distinct (,,noi
tinerii").
Astfel, ,,criza personalităţii" ar presupune schematic o
dezvoltare în mozaic, cu discordanţe între diferite linii de
dezvoltare, sau aşa cum spunea Freud, în acelaşi domeniu de
conduită, comportamente de maturitate deosebită.
 Pe baza nevoilor de satisfacere a propriilor interese,
dorințe, aspirații, adolescentul își consolidează anumite
capacități deosebit de importante pentru dezvoltarea
personalității sale:

Spirit critic Gândirea Capacitatea

și autocritic logico- de
formală anticipare

Capacitatea
de Capacitatea
Capacitatea de de a emite
interpretare planificare
și de predicții
evaluare
 Conduite manifestate în adolescență
• Jean Rousselet (1969) identifică trei tipuri de conduite dezvoltate în adolescență:

Conduita închiderii în sine se referă la faptul că în această

Conduita perioadă adolescentul își analizează defectele, deficiențele, se compară
revoltei constă în cu alți asolescenți de vârsta lui, și își identifică posibilitățile, limitele și
refuzul de a se aptitudinile. Pe baza acestei introspecții, adolescentul își poate
supune autorității, identifica și analiza rolul în societate, în anumite grupuri, construindu-
de a manifesta și imaginea de sine.
revoltă, protest.
Această
Conduita – exaltării și afirmării stă la baza exprimării
răzvrătire este
originalității adolescentului. Orice creaţie, artistică, tehnică, ştiinţifică,
direcționată în
etc. reprezintă o dovadă a maturităţii sale prin care se poate face
primul rând către
remarcat.
părinți, percepuți
Criza de originalitate se remarcă însă și prin nonconformism,
ca autoritate, dar
agresivitate şi decizii şocante, doar pentru a ieşi în evidenţă.
de cele mai multe
Originalitatea uneori prea mare în vestimentaţie şi coafuri sau modul de
ori și împotriva
ascultare a muzicii, uneori, sunt de neînţeles pentru cei maturi.
școlii.
 Individualizarea a ceea ce
este patologic la un adolescent în
plină criză, este un lucru foarte
dificil, având puţine şanse de
reuşită, deoarece nu se poate
vorbi de ,,psihoze marginale" la
o vârstă, ea însăşi marginală.
Unii autori numesc aceste
fenomene de patologie, legate de
"criza personalităţii", drept o
,,patologie normală", din cauză
că deşi fenomenele frizează
patologicul, datorită frecvenţei
foarte mari şi a caracterului
temporar (se vindecă odată cu
maturizarea) fenomenul dispare
fără a lăsa urme.
 După Offer (1975) acest ,,tumult
adolescentin" ar face parte din prima
fază a sindromului general de adaptare
descris de Selye (ar fi o reacţie
psihosocială la stresul dezvoltării
rapide a fizicului şi psihicului).
Sindroamele apărute în acest
context ar fi imprecise, neregulate, ar
trece uşor dintr-o categorie în alta.
Totuşi, nu trebuie să înţelegem că
toţi adolescenţii ies uşor din această
psihopatologie, unii dintre ei putând
rămâne pentru multă vreme într-un
cadru de inadaptare. Conflictele cu
familia, specifice acestei perioade de
criză, sunt de fapt ,,conflicte ecran",
motivaţia lor adevărată fiind la prima
vedere ascunsă.
Există un număr mare de simptome
psihiatrice legate de criza personalităţii dintre
care menţionăm doar o parte:
- manifestări afective: stări de excitaţie, de
nelinişte, insecuritate, depresii nemotivate, stări
hipomaniacale etc.;
- reacţii psihosomatice, ipohondrice, combinate
cu fenomene obsesive şi fobice;
- reacţii caracteriale sub forma "crizelor de
prestigiu", de opoziţie sau de vanitate.
În cazuri grave pot apărea exacerbări
caracteriale de aspect schizoid, agresiv, de
pasivitate, obsesivo-compulsive.
Sunt frecvente la adolescenţi reacţii sub
forma ascetismului, suprasensibilizării,
intelectualizării etc. De fapt, sub aceste aspecte
se ascunde imaturitatea afectivă sau lipsa
unei ,,frâne afective".
Aceste fenomene sunt foarte des implicate în:
- inadaptabilitatea socială, şcolară, în conflictele cu autoritatea;
- reacţii negative în cadrul relaţiilor sociale cu familia, comunitatea;
- identificarea cu exemplele negative.
Fenomenul se materializează adesea prin ,,trecerea la act" (fenomene de
agresivitate, de revoltă etc.).
Toate aceste fenomene au o semnificaţie mai mare sau mai mică în funcţie de
capacitatea anturajului de a le ,,metaboliza", deoarece adolescentul nu-şi dă seama de
caracterul ireversibil al faptelor sale (suicid, acte antisociale) şi de faptul că aceste
consecinţe pot influenţa ireversibil viitorul său.
Tot în acest cadru s-a vorbit de fenomenul de ,,criză exagerată" (Rousselet,1969),
caracterizată prin reacţii puternice, manifestări bizare de originalitate (stări paranoide,
excentricităţi). Totuşi o criză violentă nu trebuie considerată neapărat ca patologică, ea
putând chiar anunţa naşterea unei personalităţi mai bogate şi mai sensibile.
Kestemberg (1971) subliniază dispoziţia depresivă a adolescentului în plină
criză, cu sentimente de culpabilitate, lipsă de autostimă.
• Adolescența este un stadiu disponibil de dezvoltare cognitivă, care ajunge să
se exprime la parametri maximi numai în condiții de stimulare de către mediu
și educatori și prin intermediul motivației proprii și a implicării efective în
sarcini cognitive.
• Perioada adolescenței este una foarte dificilă. Un șoc emoțional la această
vârstă poate avea un efect devastator pentru viitorul tânăr adult.
• Perioada adolescenței trebuie privită cu mare atenție de către părinți și de
mediul social. Adolescenții trebuie ascultați mereu, înțeleși și tratați ca pe
niște ,,mici” adulți.
• Rolul părinţilor este deosebit de important în formarea adolescenților, însă
printr-un comportament excesiv de restrictiv şi impunător, sau din potrivă
unul excesiv de "laisse fair", vor influența negativ dezvoltarea adolescenților,
acutizând problemele interioare ale acestora.
 Adolescenţa. Orice adolescent simte nevoia de a face
o cură de îmbătrânire: câteodată, a citi filozofie este
mijlocul cel mai recomandabil.
Lucian Blaga

Cele mai mari daruri pe care le puteți

oferi copiilor sunt rădăcinile responsabilității
și aripile independenței.
Denis Waitley
Adolescenţa este timpul în care luăm
universul prea în serios.
Mihai Ralea

Adolescenţa nu este doar o perioadă

importantă a vieţii, ci şi singura perioadă
când putem vorbi despre viaţă în sensul
complet al cuvântului.
Michel Houellebecq
Bibliografie:
Crețu Tinca, Psihologia vârstelor, Editura
Departamentului de Învățământ deschis la distanță
Radu Nicolae, Adolescența, Schiță de psihologie istorică,
Editura Fundația României de Mâine, București 1995
http://
euromentor.ucdc.ro/2011/ro/crizapersonalitatiiinadolesce
ntamariacondormonicachira.pdf