Sunteți pe pagina 1din 5

de Camil Petrescu

Coordonate

• Poet, romancier, nuvelist, dramaturg si eseist, Camil Petrescu


reprezintă alături de Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat
Bengescu, George Calinescu, o voce artistică originală în
procesul de innoire a romanului românesc interbelic.
• Aparut în 1930, Ultima noapte este un roman modern de tip
subiectiv, deoarece are drept caracteristici: perspectiva narativă
relativizată, inovație în peisajul literar al vremii, timpul prezent
si subiectiv, fluxul constiintei, memorie afectivă, narațiune la
persoana I, luciditatea autoanalizei, construcția personajelor ale
căror trăsături se dezvăluie treptat.
• Tema romanului o constituie drama de constiinta a
intelectualului, obligat sa se integreze într-o existenta cotidiană,
dictată de forțe și rațiuni exterioare, necircumscrise idealului pe
care si l-a asumat.
Elemente de structură
• Titlul face referire la natura interioară misterioasă,
tainică și dramatică a personajului prin folosirea
termenului „noapte” iar dragostea şi războiul
constituie temele și domeniile de experienţă ce-l
marchează adânc şi copleşitor pe acesta.
• Perspectiva narativă. Naraţiunea este la persoana I.
Ştefan este naratorul personaj care prezintă acţiunea,
având o cunoaştere limitată, incertă, aceasta conferind
relativitate romanului. Prezentarea faptelor se
realizează prin declanşarea memoriei involuntare
după o discuţie de la popota ofiţerească. Astfel,
autorul începe să prezinte coordonatele vieţii sale
familiale din urmă cu doi ani de când aceasta începe.
Despre roman

• Scris la persoana I, romanul este un lung


monolog interior, deoarece eroul se destainuie, se
analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre
certitudine si incertitudine, atat in plan erotic, cat si
in planul tragediei razboiului, cand omenirea se afla
intre viata si moarte. Planul interior (al trairilor,
sentimentelor) alterneaza cu planul exterior, al lumii,
vazute insa dintr-o unica perspectiva, subiectiva.
Eroul, Stefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid,
insetat de absolut, dornic de cunoastere, de
autenticitate, dominat de incertitudini si care se
confeseaza introspectand cele mai adanci zone
ale constiintei, in cautarea permanenta a iubirii
absolute, ca sentiment al existentei umane
superioare.
• Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, în care timpul
obiectiv evoluează paralel cu timpul subiectiv, acestea fiind cele doua
planuri compoziționale ce-l motivează pe Camil Petrescu drept novator
al esteticii romanului romanesc. In plan subiectiv, memoria involuntara
aduce in timpul obiectiv experienta ulterioara a eroului, aflat in
permanenta in cautare de certitudini privind sentimentul profund de
iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai complexe, aceea a iubirii.
• Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il
incepe odata cu experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa
in memoria eroului de o discutie pe aceasta tema, purtata de ofiteri la
popota regimentului. Astfel, Gheorghidiu isi aminteste inceputul iubirii
sale cu Ela, sentiment ce parea absolut, deoarece eroul considera ca
„cei ce se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.
In jurnalul ce consemneaza evenimentele traite de erou in timp obiectiv
sunt rememorate, aduse in timp subiectiv, deoarece ele se petrecusera
cu doi ani inainte de a fi relatate.
• Critica a reprosat autorului ca nu a separat cele 2 romane, al
dragostei si al razboiului. Chiar daca aceste romane se pot citi
separat, ele sunt complementare. In prima parte este relatată iubirea
dintre Stefan Gheorghidiu și sotia sa, Ela, iar în partea a doua se
prezintă jurnalul eroului aflat pe frontul primului război mondial. Partea
a doua o rezolvă pe cea dintâi, căci tot ce era acolo minciuna si falsitate,
durere individuala, nu inseamna aproape nimic in contextul unei
tragedii colective, aceea a războiului.

S-ar putea să vă placă și