Sunteți pe pagina 1din 6

MISCARILE PĂNTULUI

Multă vreme s-a crezut că Pământul stă


nemișcat în centrul Universului și că Soarele și
planetele se învârtesc în jurul sau. Nu numai
oamenii de rând, ci chiar multi oameni de știință
aveau o asemenea conceptie, numita geocentrică,
întrucat situa Pământul în centru Universului. În
mod evident, că și celelalte planete din Sistemul
Solar, Pământul efectuează o serie de mișcări,
dintre care mai importante sunt două:
· mișcarea de rotație;
· mișcarea de revoluție.
MISCAREA DE ROTAȚIE
Rotația Pământului reprezintă mișcarea de rotație a Terrei în jurul propriei
axe. Pământul se rotește spre est. Dacă este observat dinspre Steaua Polară (Alpha
Ursae Minoris sau Polaris), acesta se rotește în sens trigonometric, adică în
contrasens față de acele unui ceasornic.
Pământul se rotește o dată la aproximativ 24 de ore în raport cu soarele și o
dată la fiecare 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde în raport cu stelele. Rotația
Pământului încetinește ușor cu timpul; astfel, în trecut ziua era mai scurtă. Acest
lucru se datorează efectului gravitațional al Lunii asupra Terrei. Ceasurile atomice
arată că o zi modernă este mai lungă cu aproximativ 1,7 milisecunde decât în urmă
cu un secol. Analiza înregistrărilor astronomice istorice arată o tendință de
încetinire de 2,3 milisecunde pe secol începând cu secolul al VIII-lea î.Hr
CONSECINTE
1. ALTERNANTA ZILELOR SI A NOPTILOR
Datorita formei sferice a Pamantului, acesta nu poate fi luminat pe toata suprafata sa in
acelasi timp. In cursul miscarii de rotatie, Pamantul expune, pe rand, spre Soare cate o parte
din suprafata sa. Pe partea luminata a Pamantului, aflata spre Soare, este zi, iar pe cea opusa,
aflata in inteneric, este noapte. Durata dintre doua intervale este permanent egala la
Ecuator: 12 ore. De la Ecuator spre poli marimea acestor intervale se modifica. Astfel, in
timpul anului, datorita combinarii miscarii de rotatie cu cea de revolutie si inclinarii axei
terestre, intervalul luminos (ziua) va fi maxim la solstitiul de vara al fiecarei emisfere si minim
la solstitiul de iarna. Dincolo de cercurile polare se succeda o zi de sase luni (ziua polara) si o
noapte de aceeasi durata (noapte polara). Aceasta alternanta introduce o ritmicitate diurna
in functionarea geosistemului. Astfel, in timpul zilei se produce insolatia, cresterea
temperaturii suprafetei terestre si a aerului, are loc fotosinteza. In schimb, noaptea
temperatura scade, fotosinteza inceteaza etc.
2. MODIFICAREA TEMPERATURII AERULUI
Datorita miscarii de roattie, temperatura aerului se modifica in cele 24 de ore: astfel,
in timpul zilei, suprafata Pamantului se incalzeste, iar in timpul noptii se raceste.
MISCAREA DE REVOLUTIE

Mișcare de revoluție a Pământului se referă la deplasarea anuală a


Terrei în jurul Soarelui. O rotație completă durează 365 zile 6 h 9 min. 9 s.
solare medii, valoare care stă la baza definirii anului sideral. Fiindcă orbita
are formă de elipsă, Pământul, pe parcursul anului, se află în puncte mai
apropiate sau mai îndepărtate de Soare. Astfel, în ianuarie distanța dintre
Pământ și Soare e de 147 milioane km, această poziție fiind numită
periheliu. În luna iulie, Pământul se află cel mai departe de Soare - la 152
milioane km. Acest moment este numit afeliu.
Între cele două corpuri cerești se menține o distanță medie de
aproximatix 150 de milioane de kilometri. Traiectoria Pământului este o
elipsă. Valoarea semiaxei mari a acesteia a fost utilizată la definirea
unității astronomice considerată egală cu 149.597.870.700 de metri.
Orbita reală a Pământului în spațiu se mai numește și ecliptică.
Mișcarea Pământului în jurul Soarelui se efectuează cu o viteză orbitală
de circa 30 de kilometri pe secundă, planeta parcurgând, în fiecare an,
cam 1 miliard de kilometri. Văzut de la Polul Nord al Pământului, acesta își
parcurge orbita în sens antiorar. Această direcție la amiază, spre vestul
unui observator situat pe ecuatorul terestru.
CONSECINȚE
1. Formarea anotimpurilor
2. Inegalitatea zilelor şi a nopţilor pe parcursul unui an
3. Încălzirea inegală a Pământului într-un an
4. Formarea zonelor de căldură
Pentru început trebuie precizat ca axa polilor nu este dreaptă, înclinată
cu 23º 27' fata de planul orbitei terestre. Daca axa polilor ar fi fost
dreapta, zilele ar fi fost egale cu nopațile tot timpul anului, iar
temperatura ar fi scăzut constant de la Ecuator spre cei doi poli. Datorită
înclinării axei polilor, Pământul expune pe rând, spre Soare, o mare parte
din emisfera nordină și mai puțin din cea sudică, apoi invers.
ANOTIMPURILE.
Cele patru anotimpuri-primavara, vara, toamna și iarna-sunt determinate de
patru momente definitorii ale miscarii de revolutie a Pamantuuli într-un an: două
echinocții și două solstiții.
ECHINOCTIILE:
de primavară la 21 martie de toamnă la 23 septembrie.

Acum și numai acum ziua este egală cu noaptea 12h-12h pe întreg Globul
În aceste zile razele Soarelui câd perpendicular pe Ecuator. Ca urmare, cei doi
poli ai Pamantului primesc aceeasi cantitate de lumină și de căldură. În acest moment
ziua este egala cu noaptea pe toate întinderea Pământului, iar cantitatea de energie
solare recepționată pe suprafața terestră scade uniform de la Ecuator spre poli.
La 21 martie începe primăvara în emisfera nordică, iar în cea sudică, toamna.
La 23 septembrie este exact invers: în emisfera sudică începe primăvara, iar în cea
nordică, toamna.