Proiect: Anilina

Rusu Inga clasa a XI-,, B"

L.T.,,Liviu Rebreanu''
Anilina (arabă an-il - planta
de indigo) este o substanță
lichidă incoloră, puțin
uleioasă cu un miros
dulceag, care devine în
contact cu aerul brun-
deschis. Compusul este
format dintr-un inel de  de ulei albastru. Din anul
benzol care se leagă de o
grupare aminică (–NH2)
formându-se o legătură
aromatică. Efectul alcalin al
anilinei este redus de
efectul mezomer.
Anilina a fost obținută
pentru prima oară în 1826
de Otto Unverdorben prin
distalarea îm mediu alcalin
a indigoului, din care a fost
produs o vopsea albastră,
de unde provine și numele
1897 anilina va produsă din 
planta de indigo prin
„metoda de sinteză
Heumann” în fabrica de
sodă (BASF) din 
Ludwigshafen. Anilina era
produsă anterior firmei
(BASF) încă din 1873 de
firma „ Agfa” din „Berlin-
Rummelsburg”. Ea era
folosită ca și colorant în
fabrica de pielărie în
tipografie.
Utilizari
In prezent anilina se utilizeaza in numeroase ramuri ale
industriei chimice de sinteza organica, fiind printre
materiile prime fundamentale.
 Anilina se utilizeaza la fabricarea de coloranti: negrul de
anilina este unul dintre cei mai buni coloranti negri
pentru fibre. Din anilina se fabrica circa 40 de coloranti
de larga circulatie la care se adauga numerosi alti
produsi fabricati din diversi derivati de anilina.
            Printre intermediarii cei mai importanti preparati
din anilina ca materie prima sunt dimetilanilina,
acetanilida si chinaldina.
Numeroase medicamente din clasa sulfamidelor se
prepara folosind anilina si derivatii ei ca materie prima.
Condensarea anilinei cu acetona conduce la unul dintre
cei mai utilizati antioxidanti, fabricat in tara printr-un
proces original.
Anilina mai este folosita la fabricarea acceleratorilor de
vulcanizare si a unor    materiale plastice. Derivatul ei
acetilatacetanilida, numita si antifibrina are proprietati
antipiretice.
Reducerea nitrobenzenului.
Obtinerea aminelor prin reducere se poate realiza prin mai multe procedee, a caror alegere depinde de natura substratului si a
produsului dorit.
Reducerea grupei nitrice se desfasoara dupa o succesiune de trepte (nitro-derivat à nitrozo-derivat à hidroxil-amina à amina).
Produsul cel mai stabil este amina primara, dar, prin alegerea adecvata a agentilor de reducere si prin controlul riguros al conditiilor
de reactie procesul poate fi oprit la una din etapele intermediare.
De exemplu, prin reducerea nitrobenzenului cu zinc in diferite medii rezulta anilina si apa. (C6H5 – NH2  - anilina).
Reactia chimica este:
C6H5 - N02+ Zn Apa C6H5- NH – OH - fenilhidroxilamina
            C6H5– NH – HN hidrazobenzen
Reactantii sunt:
- hidrogenul, H2, notat cu H
- nitrobenzenul, C6Hs – NO2 notat cu NB
Raportul molar stoechiornetric de alimentare este H / NB = 3 / 1.
Consumul industrial de materii prime este mai mare decat cel stoechiornetric necesar, adica 1360 kg NB / 760 m3H pentru 11 anilina
produsa.
Produsii de reactie:
           - anilina, QHs - NH2
          - apa, H2O
Catalizatorii utilizati la reducerea nitrobenzenului in faza gazoasa se folosesc de regula catalizatori de Ni, Ni -Cu, Cu, Pd, Cu - Mg -
Si02, Ru, Pt si altii.
Hidrogenarea catalitica a nitroderivatilor se poate realiza in faza lichida sau faza gazoasa, in strat
            
fix, mobil sau fluidizat de catalizator.

            La hidrogenarea catalitica a nitrobenzenului in faza gazoasa catalizatorii de cupru conduc la

randamente apropiate de cele teoretice si sunt suficient de stabili in conditiile optime ale procesului.
In general, insa, catalizatorii foarte activi sunt stabili intr-un interval ingust de temperatura, ceea ce
implica eliminarea eficienta a caldurii de reactie in vederea mentinerii temperaturii intre limitele
Avantaje fata de reactoarele cu catalizator in strat fluidizat:
- au un profil de curgere care favorizeaza realizarea unor selectivitati
ridicate pentru majoritatea proceselor chimice;
- au constructii mai simple si se opereaza mai usor.
Dezavantajele lor pot fi :
- profilul neizoterm in strat;
- efectivitatea operarii ciclice(reactie-regenerare.
Reactorul multitubular in strat fix cuprinde un fascicul de tevi umplute cu
catalizator. Distributia uniforma a catalizatorului in tevi se realizeaza cu
ajutorul masuratorilor de cadere de presiune in stratul catalitic.
Tevile de reactie sunt asezate hexagonal (circular) pe sectiunea
transversala, intocmai ca schimbatoarele de caldura si sunt sustinute de o
placa de distributie.
In spatiul dintre tevi circula un agent termic (saruri topite, ulei mineral)
care preia caldura de reactie de la tevile de reactie si o cedeaza
serpentinei de racire care de regula este un generator cu aburi.
Un transfer termic de racire este inlesnit de prezenta unui agitator
mecanic, aflat in interiorul serpentinei de racire.