L.T.,,Liviu Rebreanu'' Anilina (arabă an-il - planta Anilina a fost obținută de indigo) este o substanță pentru prima oară în 1826 lichidă incoloră, puțin de Otto Unverdorben prin uleioasă cu un miros distalarea îm mediu alcalin dulceag, care devine în a indigoului, din care a fost contact cu aerul brun- produs o vopsea albastră, deschis. Compusul este de unde provine și numele format dintr-un inel de de ulei albastru. Din anul benzol care se leagă de o 1897 anilina va produsă din grupare aminică (–NH2) planta de indigo prin formându-se o legătură „metoda de sinteză aromatică. Efectul alcalin al Heumann” în fabrica de anilinei este redus de sodă (BASF) din efectul mezomer. Ludwigshafen. Anilina era produsă anterior firmei (BASF) încă din 1873 de firma „ Agfa” din „Berlin- Rummelsburg”. Ea era folosită ca și colorant în fabrica de pielărie în tipografie. Utilizari In prezent anilina se utilizeaza in numeroase ramuri ale industriei chimice de sinteza organica, fiind printre materiile prime fundamentale. Anilina se utilizeaza la fabricarea de coloranti: negrul de anilina este unul dintre cei mai buni coloranti negri pentru fibre. Din anilina se fabrica circa 40 de coloranti de larga circulatie la care se adauga numerosi alti produsi fabricati din diversi derivati de anilina. Printre intermediarii cei mai importanti preparati din anilina ca materie prima sunt dimetilanilina, acetanilida si chinaldina. Numeroase medicamente din clasa sulfamidelor se prepara folosind anilina si derivatii ei ca materie prima. Condensarea anilinei cu acetona conduce la unul dintre cei mai utilizati antioxidanti, fabricat in tara printr-un proces original. Anilina mai este folosita la fabricarea acceleratorilor de vulcanizare si a unor materiale plastice. Derivatul ei acetilatacetanilida, numita si antifibrina are proprietati antipiretice. Reducerea nitrobenzenului. Obtinerea aminelor prin reducere se poate realiza prin mai multe procedee, a caror alegere depinde de natura substratului si a produsului dorit. Reducerea grupei nitrice se desfasoara dupa o succesiune de trepte (nitro-derivat à nitrozo-derivat à hidroxil-amina à amina). Produsul cel mai stabil este amina primara, dar, prin alegerea adecvata a agentilor de reducere si prin controlul riguros al conditiilor de reactie procesul poate fi oprit la una din etapele intermediare. De exemplu, prin reducerea nitrobenzenului cu zinc in diferite medii rezulta anilina si apa. (C6H5 – NH2 - anilina). Reactia chimica este: C6H5 - N02+ Zn Apa C6H5- NH – OH - fenilhidroxilamina C6H5– NH – HN hidrazobenzen Reactantii sunt: - hidrogenul, H2, notat cu H - nitrobenzenul, C6Hs – NO2 notat cu NB Raportul molar stoechiornetric de alimentare este H / NB = 3 / 1. Consumul industrial de materii prime este mai mare decat cel stoechiornetric necesar, adica 1360 kg NB / 760 m3H pentru 11 anilina produsa. Produsii de reactie: - anilina, QHs - NH2 - apa, H2O Catalizatorii utilizati la reducerea nitrobenzenului in faza gazoasa se folosesc de regula catalizatori de Ni, Ni -Cu, Cu, Pd, Cu - Mg - Si02, Ru, Pt si altii. Hidrogenarea catalitica a nitroderivatilor se poate realiza in faza lichida sau faza gazoasa, in strat
fix, mobil sau fluidizat de catalizator.
La hidrogenarea catalitica a nitrobenzenului in faza gazoasa catalizatorii de cupru conduc la
randamente apropiate de cele teoretice si sunt suficient de stabili in conditiile optime ale procesului. In general, insa, catalizatorii foarte activi sunt stabili intr-un interval ingust de temperatura, ceea ce implica eliminarea eficienta a caldurii de reactie in vederea mentinerii temperaturii intre limitele Avantaje fata de reactoarele cu catalizator in strat fluidizat: - au un profil de curgere care favorizeaza realizarea unor selectivitati ridicate pentru majoritatea proceselor chimice; - au constructii mai simple si se opereaza mai usor. Dezavantajele lor pot fi : - profilul neizoterm in strat; - efectivitatea operarii ciclice(reactie-regenerare. Reactorul multitubular in strat fix cuprinde un fascicul de tevi umplute cu catalizator. Distributia uniforma a catalizatorului in tevi se realizeaza cu ajutorul masuratorilor de cadere de presiune in stratul catalitic. Tevile de reactie sunt asezate hexagonal (circular) pe sectiunea transversala, intocmai ca schimbatoarele de caldura si sunt sustinute de o placa de distributie. In spatiul dintre tevi circula un agent termic (saruri topite, ulei mineral) care preia caldura de reactie de la tevile de reactie si o cedeaza serpentinei de racire care de regula este un generator cu aburi. Un transfer termic de racire este inlesnit de prezenta unui agitator mecanic, aflat in interiorul serpentinei de racire.