Școala Postliceală Sanitară Fundeni

Incontinenƫa Urinară

MATERIE:GINECOLOGIE
ELEV:MOCANU SILIVA ALEXANDRA
AN III A, AMG
INCONTINENTA URINARA= este definită prin pierderea
involuntară a urinei, ce este catalogată drept un simptom şi nu
un diagnostic.
 Deşi poate fi de mai multe feluri, incontinenţa urinară de
efort este de departe cea mai des întâlnită afecţiune de acest
tip şi apare, de obicei, în urma unui efort brusc precum tusea,
strănutul sau ridicarea de greutăţi, acţiuni care supun vezica
urinară unei presiuni.

 În condiţiile în care musculatura pelvină este deja afectată,

acest lucru determină pierderi de urina constante ce cauzează
un disconfort major femeii.
Cauze:
 Probleme ale vezicii urinare, ale muschilor sfincterilor sau
pelvieni
 Probleme de natura neurologica
 Recuperare dupa o interventie chirurgicala
 Utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi diureticele si

antidepresivele
 Confuzie mintala in boli neurodegenerative
 Sarcina
 Nastere naturala
 Infectie sau inflamatie la nivelul prostatei (la barbati)
 Constipatie foarte severa, care provoaca presiune asupra vezicii
 Infectia sau inflamatia tractului urinar sau ale vezicii (cistita)
 Cresterea in greutate
 Leziuni la nivelul coloanei vertebrale
 Radioterapia - care genereaza cistita chistica.
Simptomele incontinentei urinare
 Simptomele incontinentei urinare sunt legate de tipurile de
incontinenta urinara:
 1. Incontinenta urinara de stres (la efort), in care exista
pierdere de urina de obicei in jeturi mici, datorita presiunii
crescute la nivelul abdomenului, care apare in timpul unor
activitati cum ar fi tuse, stranut, ras sau practicarea
exercitiilor fizice.
 2. Incontinenta urinara imperioasa, in care persoana simte
deodata nevoia imperioasa de a urina, fenomen care se
petrece din pacate inainte de a ajunge la baie; vezica se
contracta rapid si apare pierderea involuntara de urina.
 3. Incontinenta urinara mixta, in care individul are o
combinatie a celor doua tipuri de mai sus.
 4. Incontinenta urinara paradoxala sau din "preaplin", care
apare atunci cand vezica nu este golita pentru perioada mai
lunga de timp, devenind atat de plina, incat genereaza un
supradebit de urina, ce trebuie eliberat.
Investigatii necesare in diagnosticare

 examinarea clinica, medicii urmaresc daca vezica urinara si uretra au

o pozitie deformata si se efectueaza masurarea unghiului de
inclinatie a colului vezical in repaus sau dinamica. Modificarea cu
mai mult de 30 de grade, impreuna cu masurarea volumului rezidual
post-mictiune, pot releva o slabire importanta a muschilor si
tesuturilor care sustin vezica.
 medicul poate plasa un absorbant si solicita pacientului sa tuseasca
sau sa faca un efort in conditiile in care vezica este plina.
  ecografia abdominala, masurarea nivelului activitatii musculare
uretrala si pelviana (prin electromiograma), rezonanta magnetica
(RMN), sumarul de urina si cultura din urina (vizand posibile infectii
urinare).
Tratament:

 Fizioterapie
 Kinetoterapie: exercitii de intarire a planseului muscular
pelvian, cum sunt exercitiile Kegel, eventual combinate si cu
fizioterapie
 Medicamentele care relaxeaza sau intaresc muschii vezicii
urinare
 Metode chirurgicale, care urmaresc repararea/refacerea
perineului.
Bibliografie:

 Doc.ro