URETRA

URETRA
 Este ductul prin care se excretă urina din
vezica urinară la exterior.

 La bărbat uretra, după nivelul la care se

deschid în ea canalele ejaculatorii, devine
conduct mixt uro-genital.
 URETRA MASCULINĂ
 Se întinde de la colul vezicii urinare la meatul uretral.
Prezintă patru porţiuni: prostatică, membranoasă,
spongioasă şi peniană.
 Direcţie: oblică, aproape verticală la nivelul prostatei
şi traversării spaţiului perineal profund, descriind o
curbă largă cu concavitatea spre simfiza pubiană.
Pătrunde în corpul spongios, se îndreaptă antero-
superior, formează unghiul subpubian, apoi pătrunde
în penis. Se va încurba inferior, formând unghiul
prepubian (când penisul este în repaus) sau se
îndreaptă antero-superior când penisul este în erecţie.
 URETRA MASCULINĂ
Împărţire după mobilitate: două
segmente:
1. Uretra fixă:prostatică, membranoasă şi
spongioasă.
2. Uretra mobilă: uretra peniană.

Stabilitatea uretrei este dată de legătura cu

prostata, diafragma uro-genitală şi pubisul
prin intermediul ligamentului suspensor al
penisului.
 URETRA MASCULINĂ
Situare în raport cu pubisul: colul vezicii urinare şi porţiunea
iniţială a uretrei sunt sunt la 3 cm posterior de mijlocul
simfizei pubiene; unghiul prepubian este anterior de simfiza
pubiană şi anume la nivelul unui plan orizontal ce trece prin
marginea inferioară a simfizei pubiene; curbura uretrei fixe
este la 15 mm inferior de marginea inferioară a simfizei
pubiene.
Diametrul: este variabil, prezentând îngustări şi dilataţ ii.
Îngustări: în număr de patru şi anume la nivelul colului,
porţiunea membranoasă, porţiunea spongioasă şi meatul
uretral.
Dilataţii: situate între îngustări; sunt în număr de trei:
prostatică, bulbară şi naviculară.
 URETRA MASCULINĂ
Formă: în regiunea prostatică are formă de potcoavă
cu concavitatea postero-inferior; uretra bulbară este
o fantă transversală; porţiunea peniană are forma
literei “T” inversat; la nivelul meatului uretral şi
porţiunea glandului penian este o fantă verticală.

Structură: tunica interioară este formată din epiteliu

cilindric şi corion; tunica musculară conţine fibre
netede (longitudinale şi circulare care alcătuiesc un
sfincter în jurul porţiunii iniţiale a uretrei) şi fibre
striate (alcătuiesc sfincterul extern al uretrei care
este inervat de nervul pudendal şi strânge uretra în
porţiunea ei membranoasă).
 URETRA MASCULINĂ
Conformaţie interioară:
 la nivelul glandului penian, la 15 mm de meatul uretral, pe

peretele superior se află un buzunar al mucoasei (cu

deschidere anterioară) delimitat de un repliu cu marginea
liberă anterioară şi care se numeşte valvula lui Guérin.
 la nivelul uretrei spongioase se găsesc pliuri mucoase

longitudinale ce dispar în timpul micţiunii.

 pe peretele posterior şi lateral se găsesc orificii prin care se

pătrunde în nişte adâncituri numite numite foramina şi

foraminula; la nivelul foraminei orificiile se găsesc pe linie
mediană şi dorsală iar la nivelul foraminulei pe f eţele dorsală
şi laterală ale uretrei spongioase.
 URETRA MASCULINĂ
 la nivelul uretrei prostatice, pe peretele posterior, pe linie
mediană se află o proeminenţă ovalară numită colicul
seminal sau verum montanum; această proeminenţă
prezintă la extremitatea vezicală două pliuri numite frâurile
verumului, iar la extremitatea inferioară se prelungeşte cu o
mică creastă până la uretra membranoasă, numită creasta
uretrală.
 pe convexitatea colicului seminal se află orificiul utriculei
prostatice.
 de o parte şi de alta a colicului seminal se află canalele
ejaculatoare, câte unu de fiecare parte.
 tot lateral de coliculul se află două şanţuri unde se deschid
canalele glandelor prostatice.
 URETRA MASCULINĂ
Raporturi:
1. Uretra prostatică: se află aproape de faţa anterioară a
prostatei, fiind înconjurată în partea superioară de fibre
musculare netede ce alcătuiesc sfincterul neted al uretrei.
2. Uretra membranoasă: se găseşte între cele două foiţe ale
diafragmei uro-genitale; la acest nivel se găseşte sfincterul
striat care separă anterior uretra de vena dorsală profundă a
penisului şi de plexul venos a lui Santorini, iar posterior de
muşchiul transvers profund al perineului şi de glandele bulbo-
uretrale.
3. Uretra spongioasă şi peniană: dedesubtul uretrei
membranoase, canalul excretor pătrunde în corpul spongios
care îi formează o teacă completă, uretra venind în raport cu
corpii cavernoşi şi vasele şi nervii penisului.
 URETRA MASCULINĂ
Vascularizaţie:
Arterele: pentru uretra prostatică ramuri din arterele prostatice,
arterele rectale mijlocie, artera bulbară, artera vezicală
inferioară; pentru uretra spongioasă ramuri din artera
bulbară, artera bulbo-uretrală, artera dorsală a penisulu i.

Venele: ajung în vena dorsală profundă a penisului sau în plexul

venos a lui Santorini şi în plexurile seminale.

Limfaticele: cele de la uretra prostatică şi membranoasă la

noduri limfatice iliace interne şi comune, iar de la uretra
spongioasă la noduri limfatice inghinale şi iliace externe.

Inervaţia: fibre nervoase din plex hipogastric, de la nervul

bulbo-uretral şi de la nervul dorsal al penisului.
 URETRA FEMININĂ
Are rol exclusiv în eliminarea urinii. Se află sub vezica
urinară, posterior de simfiza pubiană, traversează
diafragma uro-genitală, este anterior de vagin pe care
se sprijină.
Formă: are aspectul unui segment de cilindru.
Traiect: de la nivelul colului vezicii urinare , posterior de
simfiza pubiană se îndreaprtă oblic antero-inferior,
aproape paralel cu traiectul vaginului, descriind o
curbă cu concavitatea antero-superioară; se termină la
nivelul orificiului uretral extern (denumit şi meat
urinar), la 2 cm de glandul clitoridian şi anterior de
tuberculul vaginal; meatul urinar are formă variabilă
de fantă longitudinală, rotunjită sau stelată; are
margini uşor proeminente, formând a proeminenţă
numită papila uretrală.
 URETRA FEMININĂ
Fixare: prin conexiuni cu vaginul şi cu
perineul, anterior fiind legată la pubis prin
ligamentul pubo-uretral, lateral cuprinsă în
teaca viscerală şi posterior de peretele
anterior al vaginului, în cele 2/3 inferioatre
ale sale printr-o lamă conjunctivo-
musculară.

Împărţire: două segmente: pelvin şi

perineal.
 URETRA FEMININĂ
 Segmentul pelvin: reprezintă 4/5 din lungimea sa,
este înconjurată de sfincterul striat, care inferior va fi
numai pe părţile anterioare şi laterale; are raporturi:
anterior cu plex venos vezical şi simfiza pubiană,
posterior cu vaginul, lateral cu muşchii ridicători anali
şi fascia pelvină parietală.
 Segmentul perineal: reprezintă 1/3 din lungimea
sa; este unit de peretele anterior al vaginului prin
septul uretro-vaginal; inferior de diafragma uro-
genitală, uretra are raport cu corpii cavernoşi ai
clitorisului şi bulbii spongioşi.
Structură: prezintă tunică mucoasă formată din epiteliu
stratificat prismatic şi corion şi tunică musculară cu
fibre musculare longitudinale dispuse intern şi fibre
circulare extern.
 URETRA FEMININĂ
Vascularizaţie:
Arterele: pentru segmentul pelvin din artera vaginală mijlocie şi
inferioar, iar pentru segmentul perineal ramul uretral din artera
pudendală internă.
Venele: pentru segmentul pelvin ajung în plexul Santorini, iar
pentru segmentul perineal în venele bulbare şi venele
cavernoase.
Limfaticele: ajung la noduri limfatice hipogastrice şi inghinale.

Inervaţia: fibre din ramul perineal din nervul pudendal intern

pentru sfincterul striat şi din plexul hipogastric pentru fibrele
musculare netede.