Analiza valorii adăugate

Curs
Facultatea de Management,
An III,
Seria C
Probleme studiate
1. Conţinut
2. Dinamică şi structură
3. Analiza factorială
 1.1. Definiţii şi concepte
Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată
de o companie, peste valoarea consumurilor provenind
de la terţi respectiv, bogăţia realizată prin valorificarea
resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii.
Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea
adăugată realizată într-o perioadă de timp, exclusiv
cheltuielile cu amortizarea: Van=VA-A,
unde A - Cheltuielile cu amortizarea
Valoarea adăugată medie (va) - exprimă valoarea
adăugată obţinută în medie la 1 leu producţie a
exerciţiului şi evidenţiază gradul de integrare pe verticală
la nivel de întreprindere:
1.2. Metode de determinare a valorii adăugate
a) Metoda sintetică (metoda diferenţei , metoda sustractivă):
din volumul total al activităţii de producţie şi comercializare se scad consumurile intermediare
provenite de la terţi.
În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea adăugată se
determină astfel:
VA = Qe – M, în care:
M – consumurile intermediare de la terţi aferente activităţii de producţie.
 
În situaţia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producţie şi activitate de
comerţ, valoarea adăugată se stabileşte astfel:
VA = (Qe + Mc) – M’
în care:
Mc – marja comercială;
M’ – consumurile intermediare de la terţi (pentru firmele cu activitate de producţie şi
comercializare).
 
Marja comercială se determină ca diferenţă între valoarea mărfurilor vândute (ct. 707) şi
costul lor (ct. 607).
Consumurile intermediare de la terţi se preiau din contabilitatea financiară şi includ:
cheltuielile cu materii prime şi materiale, combustibl, energie, apă, servicii prestate de terţi.
Exemplu creare valoare adaugată la nivel de produs: Pantof

Asamblarea componentelor în
cadrul companiei analizate şi
obţinerea produsului finit VALOAREA ADĂUGATĂ

120 lei
120 lei

Servicii de la terţi (raparaţie

echipamente) – 0,1 lei CONSUMURI PROVENITE DE
Energie – 0,9 lei LA TERŢI
Accesorii (catarame, şireturi,
adezivi, aţă etc)– 42 lei 170 LEI
Piele – 107 lei
Talpa -20 lei
Exemplu creare valaore adaugată la nivel întreprindere

VALOAREA ADĂUGATĂ (VA)

PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI
CONSUMURI PROVENITE DE (Qe)
LA TERŢI (M)
2. Metode de determinare a valorii adăugate
b) Metoda de repartiţie (aditivă):
valoarea adăugată este rezultatul însumării
următoarelor elemente componente :
salarii şi contribuţii privind asigurările şi protecţia
socială,
amortizare, provizioane aferente exploatării,
dobânzi,
impozite şi taxe (exclusiv impozitul pe profit),
dividende,
 rezultatul exploatării recalculat (rezultatul aferent cifrei
de afaceri din care se scad dobânzile).
2. Metode de determinare a valorii adăugate

Abordând valoarea adăugată astfel, se deduce că ea

serveşte la remunerarea următorilor subiecţi
(parteneri sociali):
 salariaţi,
 acţionari,
 stat,
 instituţiide credit
 proprietarii capitalului tehnic etc.
 2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
Procedeele folosite în analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate sunt:

modificările absolute,
indicii calculaţi pe total şi pe elemente componente ale valorii adăugate,
ratele anuale de creştere,
ritmul mediu anual de creştere.
ponderile (ratele de structură/ratele de remunerare ale valorii adăugate).

Cu ajutorul metodelor statistice de dinamică şi structură se pot realiza

comparaţii:

în cadrul aceleiaşi companii ,între diferite perioade de timp,

între mai multe companii care au acelaşi obiect de activitate,
între companii şi mediile sectoriale etc.

Valoarea adăugată poate fi analizată din punct de vedere metodologic, atât în

mărimi absolute, pe baza metodelor mai sus prezentate respectiv, sustractivă şi
aditivă, cât şi în mărimi relative, sub forma ratelor valorii adăugate.
2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate
ca operaţionale următoarele rate de structură:
a) Rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de
afaceri
VA
RVA  100
CA
•Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi
măsoară gradul de integrare pe verticală (GIV) a întreprinderilor
cu activităţi de producţie şi comercializare. Pe baza sa poate fi
apreciată strategia industrială a întreprinderii, respectiv gradul de
utilizare a factorilor de producţie.
•În cazul în care gradul de integrare se apropie de 1, se deduce că în
întreprindere se realizează un număr mare de etape pentru
obţinerea produsului finit.
2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
În mod similar poate fi determinată şi rata medie a valorii adăugate aferente producţiei
exerciţiului.
VA
RVA  100
Qe
 Ea reflectă, de asemenea, gradul de integrare pe verticală (GIV) a între-
prinderilor cu activitate specifică de producţie.
 Cu cât nivelul ratei este mai ridicat, cu atât gradul de valorificare a resurselor
tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii este mai mare.
2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
b) Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se construiesc
pe baza elementelor componente ale valorii adăugate, determinată potrivit metodei
aditive şi servesc la efectuarea de comparaţii sectoriale şi interexerciţii.
 Ratele de structură (rate de remunerare) ale valorii adăugate reprezintă
ponderea deţinută de fiecare element component (ca expresie a remunerării
partenerilor sociali) în valoarea adăugată.
 Ratele de structură ale valorii adăugate pot înregistra variaţii semnificative de
la o perioadă la alta.
c) Rata valorii adăugate la 100 sau 1.000 lei active imobilizate, constituie în fapt şi
un indicator de eficienţă economică. Creşterea potenţialului tehnic al muncii creează
premisele obţinerii de efecte, care, prin nivelul lor, reflectă utilizarea eficientă a
acestuia.
 Ca exemplu, pentru analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate, informaţiile
necesare pot fi structurate astfel:
Indicatori Simbol P0 P1 Rate VA % Modificarea Indici %
absolută
1. Cheltuieli cu personalul Cp 7503 9455 8,11 8,81 1951 126
2. Cheltuieli cu amortizarea A 502 617 0,5 0,57 115 101,8
şi provizioanelor
3. Cheltuieli cu impozite, Imp 1326 1791 1,43 1,66 465 135
taxe, vărsăminte asimilate
4. Cheltuieli cu dobânzile Dob 680 940 0,73 0,87 260 138
5. Rezultatul exploatării Pr 82 500 94 600 89,17 88,07 12100 114,2
recalculat (-cheltuieli
financiare -alte operaţiuni
decât cifra de afaceri)
VALOAREA VA 92 511 107 403 100 100 14892 116,1
ADĂUGATĂ
Productia exercitiului Qe 132 159 143 204 11045 108,6
Consumuri intermediare M 39648 35801 -3847 90,3
provenite de la terţi
Rata valorii adăugate % VA/Qe 70 75 5 107,1
 Din datele prezentate şi în tabelul de mai sus rezultă
următoarele concluzii:
- Toate elementele componente precum şi valoarea adăugată
însăşi au înregistrat creşteri comparativ cu perioada de bază,
ceea ce evidenţiază faptul că societatea se află pe o
traiectorie ascendentă.
- Dinamica elementelor componente şi a valorii adăgate au
fost diferite, deci ratele valorii adăugate s-au modificat în
timp;
- Ratele de structură sunt foarte diferite ca mărime, cea mai
importantă fiind rata de remunerare a întreprinderii
(Pr/VA*100), cu uşoară tendinţă de diminuare;
- Rata de remunerare a personalului (Cp/VA*100) a crescut
(creşterea putând fi datorată fie majorării cheltuielilor medii
salariale pe angajat fie creşterii numărului de salariaţi , fie
combinaţiei dintre cele două aspecte menţionate);
Deoarece Valoarea adăugată a înregistrat o dinamică mai
accentuată decât Producţia exerciţiului (IVA>IQe), rata de
remunerare a întreprinderii, denumită şi grad de integrare pe
verticală (GIV) sau valoare adăugată medie la un leu producţia
exerciţiului (va) a crescut.
Din punct de vedere economic, creşterea gradului de
integrare pe verticală (Va/Qe) simultan cu creşterea ratei
de remunerare a întreprinderii (Pr/VA) echivalează cu o
creştere a performanţei prin creşterea eficienţei, deoarece
scopul oricărei companiei este acela de a-şi multiplica „averea”.
Reducerea consumurilor intermediare de la terţi simultan
cu creşterea valorii adăugate pe fondul creşterii
producţiei exerciţiului evidenţiază faptul că decizia
societăţii de a creşte gradul de integrare pe verticală a fost
justă.
Concluzii generale:
1. În cazul în care indicele unui element component al
valorii adăugate este mai mic decât indicele valorii
adăugate, se înregistrează o scădere a ponderii acelui
element în valoarea adăugată şi invers.
2. La nivel de întreprindere, se consideră că situaţia
este normală atunci când scade ponderea elementelor
de natura cheltuielilor în valoarea adăugată (în sumă
absolută acestea putând să crească) şi creşte
ponderea profitului din exploatare.
3. Analiza factorială a valorii adăugate
Din punct de vedere factorial,
valoarea adăugată se poate analiza pe
baza modelelor:
a) VA  Qe1  QeM   Qe va
b) VA  Ns QeNs VAQe  Ns W a  va
c) VA  N s
Mf Mf ' Qe VA
'
N s Mf Mf Qe
 Sistemul de factori care acţionează asupra valorii adăugate, potrivit modelului „a“ se
prezintă după cum urmează:

Ns
T
Qe t
wh
VA în care:
gi Qe – producţia exerciţiului ( Qe  T  wh );
va T – timpul total de muncă (T=Nsxt);
vai Wa – productivitatea medie anuală, determinată pe baza producţiei exerciţiului
Qe
( W a  );
Ns
wh – productivitatea medie orară, determinată pe baza producţiei exerciţiului
(wh=Qe/T);
N s – numărul mediu de personal;
t – numărul mediu de ore lucrate de un salariat;
gi – structura producţiei exerciţiului pe grupe de produse sau pe tipuri de activităţi;
n

 g va i i
va – valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului ( va  i 1 );
100
vai – valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse sau tipuri de
activităţi.
 Nr.
Indice
crt Indicatori Programat Realizat
(%)
.
1. Producţia exerciţiului (Qe) – mii lei 39.312 41.400 105,31
2. Consumurile provenind de la terţi (M) – 13.759,2 14.076 102,30
mii lei
3. Valoarea adăugată (VA) – mii lei 25.552,8 27.324 106,93
4. Timpul total de muncă (T); (ore) 196.560 184.000 93,61
5. Numărul mediu de personal ( N s ) 105 100 95,23
6. Număr mediu de ore pe salariat ( t ); 1.872 1.840 98,3
(ore)
7. Productivitatea medie orară ( wh ) – 112,5
mii lei 0,200 0,225
8. Valoarea adăugată medie la 1 leu 101,53
producţie a exerciţiului ( va ); (lei) 0,65 0,66
9. Valoarea adăugată medie recalculată x x
r
la 1 leu producţie a exerciţiului ( va ); 0,645
(lei)
Nota: Indicatorii 1-5 constituie datele de intrare iniţiale
 Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor factorilor (semnificaţia
acestora este prezentată în tabelul de mai sus) presupun:
VA = VA1 – VA0 = + 1.771,2 mii lei
din care, datorită:
1. Qe  (Qe1  Qe0 )  va 0 = + 1.357,2 mii lei
din care, datorită:
1.1. T  (T1  T0 ) wh 0  va 0 = -1.632,8 mii lei
din care:
1.1.1.  N s  ( N s1  N s 0 )  t 0  wh 0  va 0 = - 1.216,8 mii lei
1.1.2. t  N s1  (t 1  t 0 )  wh 0  va 0 = - 416 mii lei
1.2.  wh  T1  ( wh1  wh 0 )  va 0 = + 2.990,5 mii lei
2. va  Qe1  (va 1  va 0 ) = + 414 mii lei
din care, datorită:
r
2.1. g i  Qe1 ( va  va 0 ) = - 207 mii lei
r
2.2. vai  Qe1  (va 1  va ) = + 621 mii lei
unde:
r
va 
g i1 vai 0
100
 Ca urmare a analizei factoriale efectuate (metoda substituţiei în lanţ), se constată o
creştere a valorii adăugate cu 1.771,2 mii lei, respectiv cu 6,93% faţă de prevederile din
bugetul de venituri şi cheltuieli. Situaţia se apreciază pozitiv, înregistrându-se o creştere mai
rapidă a valorii adăugate comarativ cu dinamica producţiei exerciţiului (IVA > IQe, respectiv
106,93% > 105,31%), ceea ce denotă o sporire a gradului de valorificare a resurselor
materiale procurate de la terţi.
Aprofundând analiza prin stabilirea contribuţiei factorilor direcţi la obţinerea sporului
absolut, rezultă că 76,6% din modificarea totală s-a datorat creşterii producţiei exerciţiului, iar
23,4% sporirii valorii medii adăugate la 1 leu producţie.
Producţia exerciţiului a crescut cu 2.088 mii lei, determinând, în condiţiile date, sporirea
valorii adăugate cu 1.357,2 mii lei. Producţia exerciţiului şi, implicit, valoarea adăugată prin
intermediul acesteia au fost influenţate de modul de utilizare (extensiv şi intensiv) a
potenţialului uman.
 Din punct de vedere extensiv, utilizarea incompletă a fondului total de timp de muncă
(T), ca efect al nerealizării numărului mediu scriptic de salariaţi (NS) şi a timpului de muncă
pe salariat (t), a avut ca efect scăderea valorii adăugate cu 1.632,8 mii lei. Scăderea numărului
de personal şi a timpului mediu de muncă poate fi considerată o decizie justificată, societatea
orientându-de ulterior spre sporirea productivităţii muncii. Din punct de vedere intensiv, se
constată o creştere a productivităţii medii orare cu 25 lei, care se reflectă în sporirea valorii
adăugate cu 2.990 mii lei.
Valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului a crescut cu 0,01 lei şi a
determinat sporirea cu 414 mii lei a valorii adăugate totale. Această influenţă denotă
reducerea cu 1% a ponderii consumurilor de la terţi în volumul total de activitate.
Aprofundând analiza pe factori de gradul al doilea, se constată următoarele:
 structura producţiei exerciţiului (gi) s-a modificat în sensul creşterii ponderii acelor
produse în total producţie a căror valoare adăugată la 1 leu producţia exerciţiului, în
P0, era inferioară valorii adăugate medii la 1 leu producţie a exerciţiului la nivel de
întreprindere, în aceeaşi perioadă; aceste condiţii, au condus la reducerea valorii
adăugate totale cu 207 mii lei.
 valoarea adăugată la 1 leu producţie pe grupe de produse (vai) produse a exercitat o
influenţă favorabilă asupra valorii adăugate de +621 mii lei, ca urrmare a creşterii
acesteia în perioada P1 la majoritatea grupelor de produse (celor care deţin ponderi
importante).
Rezultă că direcţiile principale de acţiune pentru creşterea valorii adăugate sunt:
- sporirea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie disponibile şi a
productivităţii muncii printr-o mai bună utilizare a potenţialului uman,
- introducerea progresului tehnic şi adaptarea acestuia la condiţiile pieţei,
- îmbunătăţirea gradului de calificare a potenţialului uman etc.,
- folosirea integrală a timpului de muncă,
- creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, energiei etc.,
- analiza oportunităţii modificării gradului de integrare pe verticală, cu scopul
reducerii costurilor,
- obţinerea unor produse de o calitate superioară etc