Anatomia si biomecanica

articulatiei genunchiului

Joian Mircea Alexandru

Grupa 16 KT
 Generalitaţi
• Articulaţia genunchiului este formată din
articulaţiile femuro-tibială şi femuro-patelară.
• Articulaţia femuro-tibială şi articulaţia femuro-
patelară au o singură capsulă articulară şi
funcţional se comportă ca o singură articulaţie.
• Articulaţia genunchiului este cea mai mare
articulaţie din corpul uman. Este o articulaţie
mobilă, cu două grade de libertate .
 Suprafeţe articulare
• Sunt reprezentate de:
1. Suprafeţele articulare ale condililor
femurali şi trohleea femurala

2. Epifiza superioara a tibiei

3. Fata posterioara a paletei

 Suprafeţele articulare
ale condililor
femurali şi trohleea femurala

• Condilul medial este mai proeminent

inferior decât cel lateral, încât femurul este aşezat
pe feţele articulare ale tibiei
relativ orizontale, care
descrie cu aceasta un unghi obtuz,
deschis lateral de
170°-177°, numit genu valgum fiziologic.

• Suprafaţa articulară a
condililor femurali
se continuă anterior cu faţa patelară,
prin care femurul
se articulează cu rotula.

• Această faţă poate fi limitată de faţa

articulară a condililor printr-o creastă transversală,
numită linia condilotrohleară.
 Epifiza superioară a tibiei
• Participă la această articulaţie
prin feţele superioare ale
condililor tibiali, numite cavităţi
glenoide.
• Cele două feţe articulare ale
condilior tibiali sunt uşor
concave şi ovalare, cu axul mare
sagital. Între cele două suprafeţe
articulare se află o proeminenţă
osoasă, numită eminenţa
intercondiliană, formată la
rândul ei din tuberculul
intercondilar medial şi tuberculul
intercondilar lateral. Toată
această suprafaţă poartă
denumirea de platou tibial.
 Faţa posterioara a patelei
• Este împărţită
de o creastă în
două suprafeţe
articulare, una
laterală şi alta
medială,
acoperite de
cartilaj hialin.
• Meniscurile

Deoarece suprafeţele
articulare ale femurului şi
tibiei sunt incongruente,
apar două meniscuri
intraarticulare.
Un menisc extern, de
forma literei O şi un
menisc intern, de forma
literei C .
• Meniscurile sunt alcătuite din fibrocartilaj şi
se găsesc la periferia suprafeţelor articulare
ale condililor tibiali.

• În secţiune verticală, meniscurile au formă

triunghiulară, prezentând o faţă superioară
concavă, în raport cu condilul femural
respectiv, o faţă inferioară plană, în raport cu
faţa articulară a condilului tibial, o bază care
aderă la capsula articulară şi un vârf,
îndreptat spre ligamentele încrucişate ale
genunchiului.

• Fiecare menisc se inseră prin câte două

extremităţi, una anterioară şi alta
posterioară, numite coarnele meniscului, în
aria intercondiliană corespunzătoare.

• Între cornul anterior şi cel posterior se

găseşte corpul meniscului. Extremităţile
anterioare ale celor două meniscuri sunt
unite prin ligamentul transvers al
genunchiului. Meniscurile pot fi mobile în
articulaţie, deplasându-se odată cu condilii
femurali pe suprafeţele articulare ale
condililor tibiali.
 Mijloace de unire
• Capsula articulara
• Tendonul rotulian
• 5 ligamente:
• 1.Ligamentul popliteu arcuat
• 2.Ligamentul popliteu oblic
• 3.Ligamentul colateral fibular
• 4.Ligamentul colateral tibial
• 5.Ligamentele incrucisate
• Sinoviala
 Capsula articulara
• Are formă de
manşon şi se inseră
pe marginea
suprafeţelor articulare
şi pe marginea externă
a meniscurilor.
• Traiectul inserţiei pe femur este sinuos, plecând
superior de pe faţa trohleară, coborând pe
condilii femurali şi apoi inferior de epicondili, pe
care îi lasă extracapsular şi ajunge astfel
posterior în fosa intercondiliană. La nivelul
acestei fose, capsula se întrerupe şi fibrele ei
fuzionează cu ligamentele încrucişate. Inserţia
tibială se face la 2-4 mm de cartilajul articular,
începând de la aria

• intercondiliană anterioarăşi terminându-se la cea

posterioară, fără să cuprindă articulaţia tibio-
fibulară superioară.

• Capsula articulară este formată din fibre

longitudinale, situate la exterior şi din fibre
transversale şi oblice, situate profund. Anterior
este mai subţire, aici fiind întărită de tendonul
rotulian.Posterior este mai groasă, în special în
dreptul condililor.
 Tendonul rotulian
• Tendonul rotulian, este
trapezoidal, situat anterior,
întinzându-se între vârful rotulei
(baza mare)şi tuberozitatea
tibială anterioară (baza mică).
• Este turtit în plan frontal şi vine
în raport, anterior, cu fascia
femurală, iar posterior, cu
corpul adipos infrapatelar. Este
separat de tibie prin bursa
pretibială.
 Ligamentul popliteu arcuat
• Este format din
fibre oblice, fiind
situat sub
ligamentul popliteu
oblic. Întăreşte
capsula din dreptul
condilului femural
lateral până în
dreptul fosei
intercondiliene
posterioare a tibiei
 Ligamentul popliteu oblic
• Se desprinde din
tendonul muşchiului
semimembranos şi se
îndreaptă spre
condilul femural
lateral (se mai
numeşte tendon
recurent al muşchiului
semimembranos).
Ambele ligamente
poplitee se află pe
faţa posterioară a
capsulei articulare.
 Ligamentul colateral fibular
• Este format
din fibre
întinse între
capul fibulei şi
epicondilul
lateral
femural.
 Ligamentul colateral tibial
• Este mai turtit şi se
inseră pe capsulă.
• Are fibre verticale,
dispuse de la
epicondilul femural la
tibie, fibre oblice
descendente, de la
epicondilul medial la
meniscul medial şi
fibre oblice
ascendente, de la
condilul medial al tibiei
la meniscul medial.
 Ligamentele incrucisate
• Ligamentele încrucişate
sunt antero-extern şi
postero-intern.
• Ele se întind între condilii
femurali şi ariile
intercondiliene ale tibiei.
• Deşi se găsesc profund, în
centrul articulaţiei şi au
fost considerate
intraarticulare, dispoziţia
sinovialei care le acoperă
numai anterior şi lateral,
lăsândule astfel
extrasinovial, infirmă
acest lucru.
 Ligamentul incrucisat antero-extern
• Ligamentul
încrucişat antero-
extern se inseră în
aria intercondiliană
anterioară, are un
traiect oblic
ascendent şi lateral,
inserându-se pe
faşa medială a
condilului femural
lateral.
 Ligamentul incrucisat postero-intern
• Ligamentul încrucişat
postero-intern se inseră
pe aria intercondiliană
posterioară, înapoia
inserţiei coarnelor
posterioare ale celor
două meniscuri.
• El are un traiect
ascendent, încrucişând
ligamentul anterior
pentru a se insera pe
faţa laterală a condilului
fe-mural medial.
 Sinoviala
• Sinoviala articulaţiei
genunchiului este groasă şi
foarte bine vascularizată.
• Ea este împărţită de inserţiile
meniscale în două zone şi
anume zona suprameniscală
şi zona submeniscală.
Ligamentele încrucişate sunt
situate extrasinovial.
 Biomecanica articulatiei genunchiului

• În articulaţia genunchiului se pot efectua cele

două tipuri de mişcări caracteristice
articulaţiilor trohleare, flexia şi extensia.
• Pe lângă cele două tipuri fundamentale de
mişcare, la nivelul genunchiului se mai pot
efectua mişcări de rotaţie şi înclinare.
 Flexia si extensia genunchiului
• Flexia este mişcarea prin
care faţa posterioară a
coapsei se apropie de faţa
posterioară a gambei.

• Extensia este mişcarea

inversă flexiei, în care
cele două suprafeţe se
îndepărtează una de
cealaltă.
• Aceste două mişcări se pot efectua prin trei modalităţi:
- deplasarea femurului faţă de tibie
- deplasarea tibiei faţă de femur
-deplasarea simultană a celor două oase

• Pe de altă parte, flexia şi extensia nu se realizează în mod separate. Flexia genunchiului este însoţită de rotaţia interna a
tibiei,iar
extensia de rotaţia externă a acesteia. Acest lucru se datorează formei suprafeţelor articulare ale articulaţiei femuro-tibiale, care are o
conducere osoasă.

• Flexia şi extensia se realizează în jurul unui ax transversal care trece prin

cei doi condili femurali.
• Datorită inegalităţii suprafeţelor articulare ale femurului şi tibiei (condilii femurali fiind mult mai dezvoltaţi decât platoul tibial),
mişcările de flexie şi extensie se execută prin „rularea” şi „alunecarea” simultană a condililor femurali pe platoul tibial.

• Rotula alunecă pe trohleea femurală, coborând în timpul flexiei genunchiului şi ridicându-se în timpul extensiei acestuia.

• În timpul flexiei, meniscurile alunecă dinainte înapoi pe platoul tibial. Meniscul intern se deplasează mai puţin decît cel extern.

• Ligamentele colaterale sunt puse în tensiune în mişcarea de extensie a genunchiului. În mişcarea de flexie, ligamentul colateral
extern se relaxează , în timp ce ligamentul colateral intern rămâne în tensiune. Aceste două ligamente colaterale limiteză mişcarea de
varus ( ligamentul colateral extern) şi mişcarea de valgus (ligamentul colateral intern).
• Ligamentul încrucişat anterior este pus în tensiune în flexie iar cel posterior, atât în flexie cât şi în extensie. Ligamentele
încrucişate limiteză mişcările tibiei faţă de femur în plan antero-posterior.
 Grade de amplitudine
• Flexie:
• Valoare normala(135 ˚)
1.Activ:120 ˚-140 ˚
2.Pasiv:160 ˚
• Extensie:
• Valoare normala (135 ˚) din flexie maxima.
 Rotatie externa-rotatie interna
• Rotaţia externă este mişcarea în urma căreia vârful piciorului se orienteză
către înafară, în timp ce rotaşia internă este mişcarea opusă, pri care
vârful piciorului se orientează către înăuntru.Aceste două mişcări se
efectuază în jurul unui ax longitudinal care trece prin tuberculul intern al
eminenţei itercondiliene a tibiei şi mijlocul epifizei distale a tibiei.

• Rotaţia internă şi externă sunt de 15° - 25° (activ) şi de 35° - 40° (pasiv).
Trebuie spus însă că există mari variaţii individuale în ceea ce priveste
amplitudinea acestor mişcări.

• De asemenea, cele două rotaţii sunt influenţate şi de poziţia genunchiului.

Când genunchiul se află în extensie, rotaţia este de 0°, creşte apoi rapid la
începutul flexiei şi devine maximă la 40° - 60° de flexie.
 Inclinare externa-inclinare interna
• Când genunchiul este semiflectat, tibia poate să
execute faţă de femur mişcări de înclinare
externă (valgus) şi mişvări de înclinare internă
(varus).
• Aceste mişcări dispar când genunchiul este în
extensie, fiind împiedicate de ligamentele
colaterale ale genunchiului. Mişcările se fac într-
un plan frontal şi în jurul unui ax antero-posterior
care trece prin mijlocul epifizei proximale a tibiei.
 Muschii motori ai genunchiului
• Flexorii: bicepsul femural şi
semimembranosul (flexorii
principali), semitendinosul,
gemenii, popliteul, plantarul
subţire, croitorul şi dreptul
intern (flexorii accesori).
Extensor: cvadricepsul femural
• Rotator extern: bicepsul
femural
• Rotatorii interni:
semimebranosul, popliteul şi
muşchii labei de gâscă.