Anatomia si biomecanica

articulatiilor coloanei vertebrale

Joian Mircea Alexandru

Grupa 16KT
 Generalitati

Coloana vertebrala este alcatuita din:

• 1) Piese osoase(vertebre)
• 2)Piese fibro-cartilaginoase(discuri intervertebrale)
• Articulaţiile coloanei vertebrale se clasifică în:
• - articulaţiile corpilor vertebrali
(intersomatice)
• - articulaţiile apofizelor articulare
• - articulaţiile lamelor vertebrale
• - articulaţiile apofizelor spinoase
• - articulaţiile apofizelor transverse
 Articulaţiile corpilor vertebrali
(intersomatice)
• Sunt amfiartroze (articulaţii
semimobile).
• Suprafeţele articulare sunt
reprezentate de faţa articulară
inferioară a unui corp vertebral şi
de faţa articulară superioară a
corpului vertebral subiacent.
Suprafaţa articulară are formă uşor
concavă.
• Datorită incongruenţei, între
suprafeţele articulare se interpune
discul intervertebral. Acesta are o
structură fibro-cartilaginoasă, fiind
alcătuit la periferie din inelul fibros
iar în centru din nucleul pulpos.
• Inelul fibros are o structură formată din lame
de fibre conjunctive cu o dispoziţie în spaţiu
caracteristică. Inelul fibros este mai rezistent în
partea anterioară şi mai puţin rezistent în
partea posterioară.
• În centrul discului intervertebral se găseşte
nucleul pulpos, alcătuit dintr-o masă de ţesut
cu aspect gelatinos, infiltrat cu lichid. Are forma
unei lentile optice turtite. Nucleul pulpos este
deformabil, elastic şi expansibil; el are o mare
capacitate de imbibiţie .
• El absoarbe sau pierde lichid în funcţie de
presiunea la care este supus. Uneori inelul
fibros se rupe în zona posterioară, nucleul
pulpos herniază, apăsând pe o rădăcină
nervoasă , rezultând astfel “hernia de disc”.
• Rolul discurilor intervertebrale este multiplu:
• - menţin curburile coloanei vertebrale
• - conferă o mai mare elasticitate coloanei
vertebrale
• - repartizează uniform forţele de presiune care
apar între cele două corpuri vertebrale
• - amortizează şocurile primite de coloană
• Capsula articulară şi
ligamentele: între
cele două corpuri
vertebrale se află
capsula articulară care
solidarizează corpurile
între ele. Capsula este
întărită la exterior de
ligamentul vertebral
comun(longitudinal)
anterior şi ligamentul
vertebral comun
posterior, care se
întind pe toată
lungimea coloanei
vertebrale
 Articulaţiile apofizelor articulare

• Sunt articulaţii plane ce permit numai

simpla alunecare a suprafeţelor
articulare una faţă de cealaltă.
• Suprafeţele articulare sunt
reprezentate de apofizele articulare.
• Aparatul capsulo-ligamentar este
format dintr-o capsulă foarte subţire;
în regiunile toracală şi lombară,
capsula este întărită de un ligament
posterior. Sinoviala este foarte laxă.
• Articulaţiile apofizelor articulare joacă
rolul unui adevărat ghid al mişcărilor,
limitând deplasarea excesivă a
vertebrelor una faţă de alta. Pentru
fiecare vertebră există două articulaţii
apofizare superioare şi două inferioare
 Articulaţiile lamelor vertebrale
• Între lamele vertebrale nu
există articulaţii propriu-
zise. Ele sunt unite prin
“ligamentele galbene”,
alcătuite din fibre
conjunctive elastice.
• Structura lor elastică
permite apropierea şi
îndepărtarea lamelor
vertebrale una faţă de alta,
în timpul mişcărilor coloanei
vertebrale.
 Articulaţiile apofizelor spinoase
• Apofizele spinoase sunt unite prin
două ligamente interspinoase, situate
între baza apofizelor spinoase şi vârful
lor şi ligamentul supraspinos, situat la
nivelul vârfului apofizelor spinoase şi
întinzându-se de-a lungul întregii
coloane.
• Ligamente interspinoase –ca număr
sunt corespunzătoare spațiilor
interspinoase. În regiunea cervicală
acestea sunt mai puțin dezvoltate, iar
în regiunea lombară sunt mai late și
prezintă o formă patrulateră
• Ligamentul supraspinos – se prezintă
sub forma unui “cordon fibros”, ce se
întinde pe toată lungimea coloanei
vertebrale, unind vărful proceselor
spinoase. Ligamentul interspinos este
cel mai bine dezvoltat în regiunea
cervicală, unde poartă denumirea de
“ligament nuchal”.
 Articulaţiile apofizelor transverse
• Apofizele transverse
sunt unite prin
ligamentele
intertransversare,
care se întind de la
baza apofizelor până
la vârful lor
• Dimensiunea lor este
mai redusă în
regiunea cervicală și
toracică și mai mare
în regiunea lombară
a coloanei vertebrale.
Biomecanica articulatiilor coloanei vertebrale

• Coloana vertebrală, în ansamblu, poate

executa 5 tipuri de mişcări:
• 1. Flexie;
• 2. Extensie;
• 3. Înclinare laterală dreapta-stânga;
• 4. Circumducţie;
• 5. Rotaţie.
 1.Flexie
• Flexia. În mişcarea de flexie, coloana
vertebrală se înclină înainte, în plan medio-
sagital. În timpul acestei mişcări, partea
anterioară a discului intervertebral se
subţiază, se aplatizează, în timp ce partea
posterioară creşte în înălţime.
• Din punct de vedere al ligamentelor, toate
ligamentele vertebrale sunt puse în tensiune,
cu excepţia ligamentului vertebral comun
anterior, care se relaxează.
• În timpul flexiei, coloana vertebrală se
comportă ca o pârghie de gr. III, în
care punctul de sprijin se află la nivelul
articulaţiei sacro-vertebrale, rezistenţa
corespunde extremităţii superioare a coloanei
şi forţa este reprezentată de muşchii
abdomenului şi de muşchiul psoas.
 2.Extensie
• În mişcarea de extensie , coloana
vertebrala se înclină înapoi, în plan medio-
sagital .
• În comparaţie cu mişcarea de flexie,
extensia este mult mai redusă ca
amplitudine.
• În timpul extensiei, partea posterioară a
discului intervertebral se subţiază, în timp
ce partea anterioară a acestuia creşte în
înălţime. Ligamentul vertebral comun
anterior este pus în tensiune şi toate
celelalte ligamente vertebrale se
relaxează.
• Ca şi în mişcarea de flexie, în mişcarea de
extensie, coloana vertebrală se comportă
ca o pârghie de gr III , punctul de sprijin şi
rezistenţa rămânând aceleaşi şi forţa fiind
reprezentată de muşchii spinali.
 3.Inclinare laterala dreapta-stanga
• Mişcarea de înclinare laterală a coloanei
vertebrale se realizează în plan frontal .
• Ea poate fi dreaptă sau stângă. În această
mişcare, discul intervertebral se turteşte de
partea spre care se face înclinarea şi îşi
măreşte înălţimea de partea opusă.
• Mişcarea de înclinare laterală este limitată
de ligamentele intertrans-verse de partea
opusă înclinării şi de contactul dintre
apofizele transverse de aceeaşi parte cu
înclinarea .
• În această mişcare, coloana vertebrală se
comportă tot ca o pârghie de gr III, cu
punctul de sprijin şi rezistenţa aceeaşi ca în
flexie şi extensie, singura deosebire fiind
forţa, care este reprezentată în acest caz,
de muşchii spinali de aceaşi parte cu
înclinarea laterală.
 4.Circumductie
• Rezultă din succesiunea mişcărilor de:
flexie/extensie/înclinare laterală dreaptă/înclinare laterală
stângă.
• În timpul acestei mişcări, coloana vertebrală descrie un con
cu baza orientată superior (cranial) şi vârful orientat inferior
(caudal), acesta corespunzând articulaţiei lombo-sacrate.
Cele trei regiuni mobile ale coloanei vertebrale: regiunea
cervicală, toracală şi lombară, nu participă în mod egal la
diferitele mişcări ale acesteia.
• Cea mai mobilă regiune este regiunea cervicală, urmează
regiunea lombară şi apoi regiunea toracală.
• De asemenea mobilitatea coloanei vertebrale variază şi cu
vârsta. Ea este foarte mare la copii şi se micşorează cu
trecerea anilor, ajungând la bătrâneţe, să fie mult mai mică.
• Pierderea mobilităţii coloanei vertebrale la bătrâni este
datorată proceselor degenerative ce au loc la nivelul
discurilor intervertebrale, a suprafeţelor articulare a
corpurilor vertebrali, precum şi la nivelul ligamentelor
intervertebrale
 5.Rotatie
• Poate fi executată fie la dreapta, fie la
stânga. Se realizează înurma unei torsiuni a
discurilor intervertebrale, la nivelul unei
singure articulaţii intervertebrale.
• Mişcarea de rotaţie este foarte limitată,
aproape imperceptibilă.
• Efectuată la nivelul întregii coloane,
amplitudinea ei devine apreciabilă,
realizându-se printr-o sumare a mişcărilor
de rotaţie, ce se fac la nivelul fiecărei
articulaţii intervertebrale.
• Axul în jurul căruia se efectuează acest tip
de mişcare este axul longitudinal al
coloanei vertebrale.
 Muschii
1.Muşchii flexori ai coloanei vertebrale: marele
drept anterior al abdomenului, marele şi
micul oblic, abdominali, psoasul,
sternocleidomastoidianul, scalenii şi lungul
gâtului.
2.Muşchii extensori ai coloanei vertebrale:
marele dorsal, sacro-lombarul, interspinoşii,
supracostalii, angularul şi spleniusul.
3.Muşchii flexori laterali ai coloanei vertebrale:
sacro-lombarul, pătratul lombar, supracostalii,
angularul, transversul gâtului, scalenii şi
intertransversarii gâtului.
4.Muşchii rotatori de aceeaşi parte, ai coloanei
vertebrale: dorsalul lung, spleniusul, fasciculul
superior al lungului gâtului şi micul oblic
abdominal.
5.Muşchii rotatori de partea opusă, ai coloanei
vertebrale: transversul spinal, fasciculul inferior
al lungului gâtului şi marele oblic abdominal