Sunteți pe pagina 1din 53

TRATATREA DESEURILOR TOXICE SI

PERICULOASE
Deşeurile/reziduurile, sunt resturi de diverse naturi
(organice/anorganice, substanţe solide/lichide/gazoase ori
combinaţii ale acestora) rezultate din diverse procese tehnologice,
industriale, activităţi agricole, fluxuri de transport rutier, feroviar
sau naval, activităţi gospodăreşti /edilitare ori menajere.
Oficial definit, conform art. 1 – Directiva 75/442 C.E. din
15.07.1975, este considerat deşeu orice substanţă sau obiect al
căror deţinător le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le
arunca/depune într-un spaţiu de depozitare (sac de
plastic/menajer → pubelă/container → depozit ). În cadrul acestei
acţiuni trebuie să se desfăşoare activitatea de extragere a părţii
utile (plastic, metal, hârtie, sticlă) din componenţa deşeurilor
(presortare/sortare). Ceea ce rămâne poartă denumirea de
deşeuri finale. Acestea şi numai acestea mai pot fi tratate într-un
fel (comprimare/incinerare) pt. a fi depozitate (depuse în celula
aferentă fazei de exploatare din corpul depozitului). Conform legii
franceze (1992) aferentă acestui domeniu, este considerat deşeu
final, un deşeu rezultat sau nu din acţiunea de tratare, care nu mai
DEFINITII :

Mediul este definit ca fiind ambianta naturala in care exista omul si


resursele naturale de care depinde acesta.
Aspectele de mediu sunt probleme referitoare la impactul
activitatilor umane asupra acestor resurse si ambiante.

Politica de mediu este orice actiune deliberata luata de guverne –


pentru a coordona activitatile umane cu scopul de a preveni efectele
daunatoare asupra resurselor naturale si de a se asigura ca
schimbarile artificiale asupra mediului nu au un efect daunator
asupra oamenilor.

Acquis-ul comunitar privind mediul este ansamblul de legi


dezvoltat de UE care reflecta obligatiile specifice convenite de
elaboratorii politici.
Tipuri de Deșeuri
• Deșeuri chimice
• Deșeuri auto
• Deșeuri tipografice
• Deșeuri din lemn sau carton
• Deșeuri feroase și neferoase
• Deșeuri din plastic
• Cadavre de animale
• Deșeuri din confecții, piele și blană
• Deșeuri lichide și solide
• Deșeuri din cabinete stomatologice
• Deșeuri farmaceutice și medicale: 
• Deșeuri veterinare
“Deşeu periculos” este definit la Anexa I A din această
Lege (426/2001) ca fiind: deşeul specificat la Art. 181
par. (1) aparţinând categoriilor sau tipurilor generice de
deşeuri periculoase date în Anexa Nr. 1 C, iar
componentele unui astfel de deşeu, dat în Anexa Nr. 1
D, aceste componente făcând ca aceste deşeuri să fie
periculoase atunci când au unul sau mai multe
proprietăţi descrise ca în Anexa Nr. 1 E. (dar acestea nu
includ concentraţiile la care se face referire în Art. 1 din
Hotărârea Consiliului 94/909/EC)

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=28869
CATEGORII SAU TIPURI GENERICE
de deşeuri periculoase IC
1. deşeuri anatomice, deşeuri spitaliceşti sau alte deşeuri clinice;
2. componente farmaceutice, medicinale sau veterinare;
3. conservanţi pentru lemn;
4. biocide şi substanţe fitofarmaceutice;
5. reziduuri de substanţe refolosite ca solvenţi;
6. substanţe organice halogenate, neutilizate ca solvenţi, cu excepţia materialelor
polimerizate inerte;
7. amestecuri de săruri ce conţin cianuri;
8. uleiuri minerale şi substanţe uleioase;
9. amestecuri sau emulsii de uleiuri şi hidrocarburi, cu/în apă;
10. substanţe conţinând PCB (bifenilpolicloruraţi) sau PCT (trifenilpolicloruraţi);
11. gudroane rezultate de la rafinare, distilare sau de la orice alt tratament pirolitic;
12. cerneluri, coloranţi, pigmenţi, vopsele, grunduri, lacuri;
13. răşini, latex, plastifianţi, cleiuri/adezivi;
14. substanţe chimice rezultate din activităţi de cercetare, dezvoltare sau învăţământ,
care nu sunt identificate sau/şi sunt noi şi ale căror efecte asupra omului sau mediului nu
sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator), dar se presupune că sunt
periculoase;
15. materiale pirotehnice sau alte materiale explozibile;
16. substanţe sau materiale folosite la procesarea filmelor fotografice;
17. orice material contaminat cu un produs din grupa dibenzofuranilor policloruraţi;
18. orice material contaminat cu un produs din grupa dibenzo-para-dioxinelor
B. Deşeuri care conţin unul dintre constituenţii cuprinşi în anexa nr. I D şi care
au proprietăţile descrise în anexa nr. I E, constând în:
19. săpun, grăsimi, ceară de natură animală sau vegetală;
20. substanţe organice nehalogenate, neutilizabile ca solvenţi;
21. substanţe anorganice, fără metale sau compuşi metalici;
22. cenuşă şi/sau zgură;
23. sol, nisip, argilă, inclusiv material din dragare;
24. amestecuri de săruri fără cianuri;
25. prafuri şi pulberi metalice;
26. catalizatori uzaţi;
27. lichide sau nămoluri conţinând metale ori compuşi metalici;
28. reziduuri rezultate din tehnologiile de reducere a poluării (praful reţinut în sacii
filtrelor de aer), cu excepţia celor prevăzute la pct. 29, 30 şi 33;
29. nămoluri de la scrubere;
30. nămoluri de la staţiile de tratare a apei;
31. reziduuri de decarbonatare;
32. reziduuri de schimbători de ioni;
33. nămoluri de la staţiile de epurare, netratate sau improprii pentru folosinţă agricolă;
34. reziduuri de la spălarea/curăţarea rezervoarelor şi/sau a echipamentelor;
35. echipamente contaminate;
36. containere contaminate (de exemplu, butelii de gaz) al căror conţinut include unul
sau mai multe componente cuprinse în anexa nr. I D;
37. acumulatori, baterii sau alte tipuri de celule electrice;
38. uleiuri vegetale;
39. materiale rezultate din colectarea selectivă a deşeurilor menajere şi care prezintă
una dintre caracteristicile menţionate în anexa nr. I E;
40. orice alte deşeuri care conţin unul dintre constituenţii cuprinşi în anexa nr. I D şi
oricare dintre proprietăţile înscrise în anexa nr. I E."

"ANEXA Nr. I D
CONSTITUENŢI
ai deşeurilor cuprinse la lit. B din anexa nr. I C, care fac ca aceste deşeuri să fie
periculoase atunci când au proprietăţile descrise în anexa nr. I E
1.beriliu; compuşi ai beriliului;
2.compuşi ai vanadiului;
3.compuşi ai cromului hexavalent;
4.compuşi ai cobaltului;
5.compuşi ai nichelului;
6.compuşi ai cuprului;
7.compuşi ai zincului;
8.arseniu; compuşi ai arseniului;
9.seleniu; compuşi ai seleniului;
10.compuşi ai argintului;
1.cadmiu; compuşi ai cadmiului;
2.compuşi ai staniului;
3.antimoniu; compuşi ai antimoniului;
4.teluriu; compuşi ai teluriului;
5.compuşi ai bariului, cu excepţia sulfatului de bariu;
6.mercur; compuşi ai mercurului;
7.taliu; compuşi ai taliului;
8.plumb; compuşi ai plumbului;
9.sulfuri anorganice;
10.compuşi anorganici ai fluorului, cu excepţia fluorurii de calciu;
11.cianuri anorganice;
12.următoarele metale alcaline sau alcalino-pământoase: litiu, sodiu, potasiu, calciu,
magneziu în formă necombinată;
13.soluţii acide sau acizi în formă solidă;
14.soluţii bazice sau baze în formă solidă;
15.azbest (praf şi fibre);
16.fosfor; compuşi ai fosforului, cu excepţia fosfaţilor minerali;
17.carbonili ai metalelor;
18.peroxizi;
19.cloraţi;
20.percloraţi;
1.azide;
2.PCB (bifenilpolicloruraţi) şi/sau PCT (trifenilpolicloruraţi);
3.compuşi farmaceutici sau veterinari;
4.biocide şi substanţe fitofarmaceutice;
5.substanţe infecţioase;
6.creozoturi;
7.izocianaţi; tiocianaţi;
8.cianuri organice;
9.fenoli; compuşi ai fenolului;
10.solvenţi halogenaţi;
11.solvenţi organici, cu excepţia solvenţilor halogenaţi;
12.compuşi organohalogenaţi, cu excepţia materialelor polimerizate inerte şi a altor
substanţe care sunt cuprinse în prezenta anexă;
13.compuşi aromatici; compuşi organici policiclici şi heterociclici;
14.amine alifatice;
15.amine aromatice;
16.eteri;
17.substanţe cu caracter exploziv, cu excepţia celor cuprinse în alt punct din anexă;
18.compuşi organici cu sulf;
19.orice compus din familia dibenzofuranilor policloruraţi;
20.orice compus din familia dibenzo-para-dioxinelor policlorurate;
21.hidrocarburi şi compuşi ai acestora cu oxigen, azot sau sulf, care nu au fost cuprinşi
la alt punct din prezenta anexă."
INFLUENŢA ACTIVITATII UMANE
ASUPRA MEDIULUI

Efectele activităţii omului:

 utilizarea materiilor prime


 evacuarea în mediu a apelor uzate
 emisii de gaze toxice
 depozitarea necontrolată a deşeurilor
PROBLEME DE MEDIU - CATEGORII

GLOBALE REGIONALE LOCALE

– încălzire – pierderi de habitat – poluarea aerului,


apei, mărilor, solului
şi poluarea sonoră
– climă – intoxicare chimică – aglomerarea
– distrugerea stratului – eroziunea solului – pierderi de locuri si
de ozon peisaje
– extincţia speciilor
– epuizarea resurselor
naturale
– calitatea şi cantitatea
apelor (dulci)
– depozitarea
deşeurilor
– despădurire
– desertificare
– suprapopulare
PROTECŢIA PREVENTIVĂ A
MEDIULUI

 Prevenirea poluării este orientată spre proces.


 Fiecare kg de deseu, fiecare mc de apă uzată este legat de
un produs, neţinându-se cont, însă, de această relaţie.
 Fiecare produs determină costuri de aprovizionare,
producţie, depozitare, vânzare şi eliminare finală, toate fiind
prevăzute în costurile totale.
 Dacă s-ar calcula costurile ieşirilor poluante în aceeaşi
măsură ca pe cele referitoare la produs, apa uzată ar fi mai
valoroasa decât apa potabilă.
EVOLUTIA CONSTIINTEI DE MEDIU

PREVENIRE
PREVENIRE
PRIORITATI :
IN
INLOC
LOCDE
DE EVITARE

TRATARE
TRATARE
inainte de
sau
RECICLARE
PREVENIRE
PREVENIRE
IN inainte de
INLOC
LOCDE
DE
“END
“ENDOF
OFPIPE”
PIPE” ELIMINARE
PARTICULARITĂŢI ALE LEGISLAŢIEI DE MEDIU
 
Legile din domeniul mediului fac parte din acele instrumente care combină gestiunea raţională
a surselor naturale cu prevenirea şi controlul poluării.
În prezent, fiecare ţară europeană posedă un număr mare de legi (cel puţin 100) care
reglementează protecţia fiecărei părţi componente a mediului.
Ele încearcă să prevină sau să limiteze efectele degradării mediului cauzate de fenomenele de
poluare.
Caracterul lor este foarte complex şi imperativ - cuprinzând în mare parte obligaţii de
A FACE şi A NU FACE.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească legislaţia pe linie de mediu:
- să fie flexibile pentru a permite atât îndeplinirea obiectivelor prezente cât şi a celor
viitoare;
- să se bazeze pe criterii generale (care să-i permită extinderea asupra problematicii
complexe de mediu) şi anume:
 legitimitate
 eficacitate
 eficienţă
 capacitatea de implementare
 coordonare
- să stimuleze dezvoltarea durabilă;
- să permită integrarea politicii sursă  efect (reglementări pentru eliberarea
autorizaţiilor referitoare la poluare);
- să accentueze responsabilitatea companiilor şi a cetăţenilor;
- să evidenţieze reglementările relevante pentru autorităţile competente;
- să integreze politicile transfrontaliere;
- să permită aplicarea practică a reglementărilor legale în domeniu.
Organe legislative şi de control pe linie de mediu în România
 
 Parlamentul - compus din Senat şi Camera Deputaţilor
- redactare şi aprobare proiecte de legi
 Guvernul - promovare iniţiative legislative, emitere de hotărâri
 Ministere şi alte organe centrale ale administraţiei publice de specialitate: Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor, Ministerul Agriculturii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne,
Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii

 elaborare de norme şi reglementări specifice în domeniul lor de activitate, pe linie de protecţia


mediului
 dezvoltare de programe de restructurare în acord cu strategia naţională de mediu
MMGA – organ central al administraţiei publice de specialitate
41 de Agenţii Locale de Protecţia Mediului – organe ale administraţiei locale de specialitate, 8
Agenţii Regionale de Protecţia Mediului şi o Agenţie Naţională de Protecţia Mediului
Garda de Mediu
 Alte organe ale administraţiei publice locale pe linie de mediu
 Autoritatea Naţională „Apele Române”
 Regia Naţională a Pădurilor
 Alţi factori implicaţi
 Organizaţiile nonguvernamentale (ONG)
 persoane fizice şi juridice
CATEGORII DE ACTE NORMATIVE ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNĂ

 LEGI CONSTITUŢIONALE şi LEGI ORGANICE


 act juridic al Parlamentului, având interes naţional
 DECRETE CU PUTERE DE LEGE
 elaborate de organul suprem al puterii de stat
 stabilesc dispoziţii obligatorii
 HOTĂRÂRI DE GUVERN
 au aplicabilitate limitată, emise în baza unei legi
 ORDONANŢE ŞI ORDONANŢE DE URGENŢĂ
 au putere de lege, emise de Guvern, care urmează a fi aprobate de Parlament pentru a deveni legi
 ORDINE MINISTERIALE
 au aplicabilitate limitată şi de strictă specialitate
 sunt emise de miniştri
 cuprind norme şi metodologii care completează cadrul legislativ de profil
 REGLEMENTĂRI DEPARTAMENTALE
 normative
 decizii
 Circulare
STANDARDE
 norme sau ansamblu de norme de reglementare
 arie strictă de aplicabilitate
 specificaţii clare pentru facilizarea implementării
 
Un rol important revine Acordurilor şi Convenţiilor la care România este parte semnatară.
STRUCTURA LEGISLAŢIEI DE MEDIU DIN ROMÂNIA
(ZONE DE ACOPERIRE)

1. Politica generală de mediu


6. Controlul deşeurilor
2. Reglementarea activităţilor pe
linie de mediu
Legislaţie
Legislaţie
7. Controlul substanţelor toxice 3. Protecţia apei
privindprotecţia
privind protecţia
mediului
mediului
8. Controlul activităţilor nucleare 4. Protecţia aerului

5. Protecţia solului

LEGISLAŢIE
DE MEDIU

Legislaţie
Legislaţie privind
privind
Legislaţie
Legislaţie protecţia naturii
protecţia naturii
intersectorială
intersectorială

Legislaţie
Legislaţie privind
privind
construcţiile,
construcţiile, vibraţiile
vibraţiile
şişi zgomotul
zgomotul
TERMINOLOGIE UTILIZATĂ ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNĂ DE MEDIU
 

Acord de mediu = act tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile de realizare ale unui proiect sau a unei activităţi din punct de vedere al impactului asupra
mediului.
Autorizaţie de mediu = act tehnico-juridic prin care sunt stabiliţi parametrii şi condiţiile de funcţionare pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe baza
acordului de mediu.
Studiu de impact = investigare ştiinţifică a efectelor complexe care rezultă sau ar rezulta din relaţia cu mediul înconjurător a unei activităţi care se intenţionează
a fi promovată, în vederea recomandării măsurilor de minimizare a efectelor negative a acestei relaţii în cadrul obţinerii acordului de mediu.
Bilanţ de mediu = procedura de a obţine informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, prezente anterioare şi anticipate, care fac parte
din acţiunea de autorizare a unei activităţi existente.
Bilanţ de mediu nivel 0 = fişă de verificare conţinând elemente caracteristice activităţii şi care permite autorităţii de mediu competente să identifice şi să
stabilească necesitatea efecturării unui bilanţ de mediu 1 şi/sau 2 sau a unei evaluări a riscului înainte de autorizarea sau de privatizarea societăţii comerciale.
Bilanţ de mediu nivel 1 = studiu de mediu constând din culegerea de date şi documentare (fără prelevare de probe şi fără analize de laborator privind factorii de
mediu), care include toate elementele analizei tehnice a aspectelor de mediu pentru luarea de decizii în dimensionarea impactului de mediu potenţial sau
efectiv de pe un amplasament.
Bilanţ de mediu nivel 2 = investigaţii asupra unui amplasament, efectuate în cadrul unui bilanţ de mediu, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări
de probe şi analize fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu.
Evaluarea riscului = analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale unui impact de mediu.
Program de conformare = plan de măsuri propus de titularul activităţii, cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile
autorizaţiei de mediu de către autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului.
Obiective de mediu minim acceptate (OMMA) = set de obiective stabilite de autoritatea de mediu competentă, în baza unui bilanţ de mediu realizat în procesul
de privatizare anterior formulării ofertei de vânzare; acestea cuprind obiectivele calitative şi cantitative minime de mediu şi durata maxim admisibilă pentru
conformarea cu cerinţele de mediu, precum şi cu orice alte cerinţe ce pot fi identificate de autoritatea de mediu competentă.
Obligaţii de mediu de tip A = răspunderi care identifică obligaţiile de mediu cunoscute în momentul vânzării, legate atât de daunele din trecut cât şi de cele
viitoare, cu respectarea legislaţiei; se regăsesc în OMMA; cumpărătorul îşi asumă integral costurile şi responsabilitatea pentru îndeplinirea OMMA.
Obligaţii de mediu de tip B = răspunderi care identifică surse potenţiale de obligaţii de mediu, de protecţia muncii şi de sănătate, ale căror costuri nu pot fi
cunoscute cu precizie şi care depind de cadrul legislativ viitor, de comportamentul terţilor şi de informaţiile disponibile în viitor.
Prag de alertă = concentraţia de poluant care are rolul de a avertiza asupra unui impact potenţial de mediu şi care determină declanşarea unei monitorizări
suplimentare şi/sau necesitatea reducerii concentraţiei de poluant.
Prag de intervenţie = concentraţia de poluant la care se va dispune executarea unui studiu de evaluare a riscului şi reducerea concentraţiei de poluanţi.
LEGISLAŢIE PRIVIND REGLEMENTAREA
ACTIVITĂŢILOR PE LINIE DE PROTECŢIA
MEDIULUI
Legea mediului – secţiunea a II-a
Ordinul nr.125/1996 al MAPPM pentru aprobarea Procedurii de reglementare a
activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător
Ordinul nr.184/1997 al MAPPM pentru aprobarea Procedurii de realizare a
bilanţurilor de mediu
Ordinul nr.277/1997 al MAPPM privind Normativul de conţinut al
documentaţiilor tehnice necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a
autorizaţiei de gospodărire a apelor
Ordinul 756/1997 al MAPPM pentru aprobarea Reglementării pentru evaluarea
poluării mediului
Ordin nr. 860/2002 al ministrului apelor şi protecţiei mediului pentru aprobarea
Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de
mediu
HG 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra
mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei
proceduri
Ordin nr. 863/2002 al ministrului apelor şi protecţiei mediului privind aprobarea
ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a
impactului asupra mediului
Ordin nr. 864/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului şi de
participare a publicului la luarea deciziilor în cazul proiectelor cu impact
transfrontieră
Ordonanta de urgenta 34 / 2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat
al poluarii
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA CALITĂŢII APELOR ÎN
ROMÂNIA
Scop:  prevenirea poluării apelor
 conservarea resurselor de apă
 poluare cu metale grele (Ni, Cu, Cr, Zn, Cd, As, Fe,
Mn), cianuri, produse petroliere, materiale în
suspensie, etc.
Probleme existente:
 consum exagerat de apă
 pierderi mari din procesele tehnologice
 grad redus de recirculare
 încadrarea în limitele de evacuare din avizul de
gospodărire a apelor
 funcţionarea corectă a sistemului de depoluare, cu
recomandarea automatizării proceselor de tratare a
Măsuri obligatorii:
apelor uzate industriale
 supravegherea sistematică a calităţii apelor
evacuate
 declararea cazurilor de poluare accidentală
Măsuri viitoare:  reducerea consumului de apă
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA
CALITĂŢII APELOR ÎN ROMÂNIA
(2)
Legea nr. 107/1996 – Legea apelor
Ordinul nr. 778/1993 al MAPPM privind activitatea de gospodărire calitativă a
apelor din România
Ordinul nr.9/1990 al MAPPM privind aprobarea Normelor cantitative şi calitative
de apă pentru unităţile industriale
Ordinul nr. 485/1995 al MAPPM privind aprobarea Regulamentului de organizare
şi funcţionare a Sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor
din România
Ordinul nr. 275/1997 al MAPPM privind Normele metodologice privind instituirea
regimului de supraveghere specială în caz de nerespectare a măsurilor stabilite
pentru asigurarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor
Ordinul nr. 278/1997 al MAPPM privind metodologia cadru de elaborare a
planurilor de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la folosinţele de apa
potenţial poluatoare
Ordinul nr. 399/1997 al MAPPM privind aprobarea Metodologiei de organizare,
păstrare şi gestionare a Cadastrului apelor din România
STAS 4706-88 Ape de suprafaţă. Condiţii de calitate
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA
CALITĂŢII APELOR ÎN ROMÂNIA
(3)
Ord. 377/2001 privind aprobarea obiectivelor de referinţă pentru calitatea apelor de
suprafaţă
HG 118/2002 privind aprobarea Programului de acţiune pentru reducerea poluării
mediului acvatic şi a apelor subterane cauzată de evacuarea unor substanţe
periculoase
Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile
HG nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le
îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare - NTPA 013/2002 şi
a Normativului privind metodele de prelevare şi analiză a probelor din apele de
suprafaţă destinate producerii de apă potabilă – NTPA 014/2002
HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare a
apelor uzate – NTPA – 011 privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate
orăşeneşti, NTPA - 001/2002 privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a
apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA –
002/2002 privind condţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale
localităţilor şi direct în staţiile de epurare
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA
CALITĂŢII APELOR ÎN ROMÂNIA
(4)
• H.G. nr. 459/2002 privind adoptarea normelor de calitate pentru apa de zonele
amenajate pentru imbaiere
• H.G. nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor Tehnice privind calitatea apelor de
suprafata care necesita protectie si ameliorare in scopul sustinerii fondului piscicol
• H.G. nr. 201/2002 pentru aprobarea Normelor Tehnice privind calitatea apelor
pentru moluste
• HG nr. 964/2000 pentru Planul national de protectie a apelor impotriva poluarii cu
nitrati proveniti din surse agricole
• OUG nr. 202/2002 privind gosodărirea integrată a zonei costiere
• Ord. Nr. 913/2001 pentru aprobarea conţinutului cadru al Planului de gospodărire
a apelor pe bazine hidrografice
• Ord. 1125/2002 pentru aprobarea Comitetului de Coordonare si monitorizare a
implementării Directivei Cadru 2000/60/CEE şi a celorlalte directive din domeniul
apei
• Ord. 1049/2002 pentru aprobarea planului de măsuri pentru eliminarea sau
reducerea riscului de poluare a apelor subterane
HOTĂRÂRE DE GUVERN PENTRU APROBAREA NORMATIVULUI PRIVIND STABILIREA
LIMITELOR DE ÎNCĂRCARE CU POLUANŢI A APELOR UZATE EVACUATE ÎN RESURSELE
DE APĂ, NTPA – 001/1997
ABROGATĂ PRIN NTPA 001/2002 (DEOSEBIRILE SUNT REDATE MAI DEPARTE)
Staţiile de epurare/evacuare a apelor uzate Scop:
trebuie să fie dotate cu:  stabilirea condiţiilor de calitate a apelor uzate
 cu mijloace de măsurare a debitelor; înainte de descărcare în resursele de apă;
 cu facilităţi de prelevare probe de apă;  stabilirea valorilor limită admisibile ale
 pe cât posibil cu sisteme automate de principalilor indicatori de calitate ai acestor ape.
măsură a calităţii apelor uzate evacuate.
Domeniu de aplicare: ape uzate de orice natură.
NTPA––001
NTPA 001
La depăşirea limitelor admise, este obligatorie
epurarea până la atingerea valorilor admise. Rol: instrument de lucru pentru utilizatorii de apă,
proiectanţi, inspectorate de sănătate publică, autorităţi.

Restricţii privind evacuarea apelor: Limite de încărcare cu poluanţi (tabel 1) pentru:


 interzisă deversarea a 9 tipuri de substanţe cu grad  1 indicator fizic (temperatura);
mare de toxicitate (tabel 2):  40 indicatori chimici (globali: pH, CCO, CBO 5 şi
 compuşi organohalogenaţi şi substanţe precursoare, în
specifici: metale şi nemetale);
mediu acvatic;
 4 indicatori bacteriologici
 compuşi organofosforici;
 compuşi organostanici; Avizele/autorizaţiile de gospodărire a apelor pot conţine ca valori admisibile,
 compuşi organici ai mercurului; valori mai mici decât cele stipulate prin NTPA – 001, tabel 1, în funcţie de
 compuşi organosilicici şi precursori în mediu acvatic; calitatea resursei de apă, de utilizatorii din aval şi de capacitatea de autoepurare
 uleiuri minerale şi hidrocarburi petroliere persistente; a resursei de apă.
 deşeuri radioactive;  pentru alte substanţe poluante decât cele din tabel, limitele maxime admisibile
 substanţe sintetice ce rămân în suspensie, decantare ori se stabilesc în funcţie de criteriile de mai sus şi de cerinţele utilizatorilor;
flotare.  dacă nu există standarde în vigoare aferente acestor poluanţi, limitele se
 materii în suspensie, generatoare de depuneri în albii. stabilesc pe bază de studii elaborate de institutele specializate abilitate;
 substanţe ce măresc turbiditatea.  limitele din tabelul 1 sunt valabile pentru debite receptoare de cel puţin 3 ori
 substanţe spumante, etc. mai mari decât debitul apelor uzate evacuate în acestea. Pentru grade de diluţie
 apele uzate de la spitale de boli infecţioase, preparate sub 3, se reduc proporţional valorile limită, cu respectarea valorilor din STAS
biologice, abatoare, etc., fără o prealabilă dezinfecţie. 4706/1988 pentru cel puţin categoria a 2-a de calitate.
NTPA 001/1997 NTPA 002/1997
 Normativ privind stabilirea limitelor de  Normativ privind condiţiile de evacuare a
încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în apelor uzate în reţelele de canalizare ale
resursele de apă. localităţilor
1. Dispoziţii generale 1. Scop şi domeniu de aplicare
2. Modul de stabilire a valorilor admisibile ale 2. Condiţii de evacuare a apelor uzate în reţelele
poluanţilor din apele uzate evacuate în resursele de canalizare ale localităţilor:
de apă:  Sunt stabilite valorile limită admisibile
 Sunt stabilite limite de încărcare pentru pentru indicatori fizici (1) şi chimici (22).
indicatori fizici (1), chimici (40) şi  Alţi indicatori de calitate pe care trebuie să-i
bacteriologici (4) şi metodele de analiză îndeplinească în secţiunea de control ape
aplicabile. uzate care provin din anumite activităţi
 Pentru alţi poluanţi decât cei normaţi aici, specifice pot fi stabiliţi pe bază de studii de
limitele maxime se stabilesc prin avize şi specialitate.
autorizaţii de gospodărire a apelor sau prin
studii elaborate de institute de specialitate.
3. Restricţii privind evacuarea apelor uzate: 3. Restricţii privind evacuarea apelor uzate:
 Sunt interzise 9 tipuri de substanţe poluante  Sunt interzise 9 tipuri de impurificatori.
cu un grad ridicat de toxicitate.
4. Dispoziţii finale 4. Acceptul de evacuare a apelor uzate în reţelele
de canalizare ale localităţilor.
DEOSEBIRI ÎNTRE NTPA 002/1997 ŞI NTPA 002/2002
INDICATORI DE CALITATE A APELOR UZATE EVACUATE ÎN REŢELELE DE
CANALIZARE ALE LOCALITĂŢILOR
Nr. Indicatorul de calitate UM NTPA 002/1997 NTPA 002/2002
crt. Valorile limită Metoda de Valorile limită Metoda de
admisibile analiză admisibile analiză
1 Temperatura °C 40 - 40 -
2 Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) unit pH 6,5 – 8,5 STAS 8619/3-90 6,5 – 8,5 SR ISO 10523-97
3 Materii în suspensie mg/dm3 300 STAS 6953-81 350 STAS 6953-81
4 Consum biochimic de oxigen la 5 zile mg O2/dm3 300 STAS 6560-82 300 STAS 6560-82
(CBO5) SR ISO 5815/98
5 Consum chimic de oxigen – metoda cu mg O2/dm3 500 SR ISO 6060/96 500 SR ISO 6060/96
bicromat de potasiu (CCOCr)
6 Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 30 STAS 8683-70 30 STAS 8683-70
7 Fosfor total (P) mg/dm3 5,0 STAS 10064-75 5.0 STAS 10064-75
8 Cianuri totale (CN) mg/dm3 0,5 STAS 7685-79 1.0 SR ISO 6703/1-98
9 Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 0,5 STAS 7510-66 1.0 SR ISO 10530-97
10 Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 10 STAS 7661-89 2 STAS 7661-89
11 Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 400 STAS 8601-70 600 STAS 8601-70
12 Fenoli antrenabili cu vapori de apă mg/dm3 30 STAS 7167-92 30 STAS 7167-92
(C6H5OH)
13 Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm3 20 STAS 7587-96 30 SR 7587-96
14 Detergenţi sintetici anion activi mg/dm3 30 SR ISO 7875/96 25 SR ISO 7875/1.2-
96
15 Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,5 STAS 8637-79 0.5 STAS 8637-79
16 Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,1 SR ISO 5961/93 0.3 SR ISO 5961/93
17 Crom trivalent (Cr3+) mg/dm3 1 STAS 7884-91 - -
18 Crom total (Cr3+ + Cr6+) mg/dm3 - - 1.5 STAS 7884-91
19 Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,1 STAS 7884-91 0.2 STAS 7884-91
SR ISO 11083-98
20 Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,1 STAS 7795-90 0.2 STAS 7795-90
21 Nichel (Ni2+) mg/dm3 1 STAS 7987-67 1.0 STAS 7987-67
22 Zinc (Zn2+) mg/dm3 1 STAS 8314-87 1.0 STAS 8314-87
23 Mangan (Mn2+) mg/dm3 1 STAS 8662-70 2.0 SR 8662/1-96
SR ISO 6633-96
24 Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 1 STAS 6364-78 0.5 STAS 6364-78
Valoarea concentraţiei de CCOCr este condiţionată de respectarea raportului CBO5/CCOCr mai mare sau egal cu 0,4. Pentru verificarea
acestei condiţii, vor putea fi utilizate şi rezultatele determinării consumului chimic de oxigen prin metoda cu permanganat de potasiu,
urmărind cunoaşterea raportului CCO/CCOCr caracteristic apei uzate
DEOSEBIRI ÎNTRE NTPA 001/1997 ŞI NTPA 001/2002
VALORI LIMITĂ DE ÎNCĂRCARE CU POLUANŢI A APELOR UZATE/INDUSTRIALE ŞI
ORĂŞENEŞTI, EVACUATE ÎN RESURSELE DE APĂ/RECEPTORI NATURALI
Nr. Indicatori de calitate UM NTPA 001/1997 NTPA 001/2002
crt. Limite maxime Metoda de Valorile limită Metoda de analiză
admisibile analiză admisibile
  A. Indicatori fizici          
1 Temperatura °C 30 - 35 -
  B. Indicatori chimici          
2 pH unităţi pH 6,5 – 8,5 STAS 8619/3-90 6,5 – 8,5 SR ISO 10523-97
Pentru Fluviul Dunărea 6 5 – 9,0 6 5 – 9,0
3 Materii în suspensie (MS) mg/dm3 30,0 STAS 6953-81 35,0 (60,0) STAS 6953-81
4 Consum biochimic de oxigen la 5 zile mg O2/dm3 20,0 STAS 6560-82 20,0 STAS 6560-82
(CBO5) SR ISO 5815-98
5 Consum chimic de oxigen – metoda cu mg/dm3 40,0 STAS 6954-82 - -
permanganat de potasiu (CCOMn)
6 Consum chimic oxigen – metoda cu mg O2/dm3 70,0 STAS 6954-82 70,0 (125,0) SR ISO 6060-96
bicromat de potasiu (CCOCr)
7 Azot amoniacal mg/dm3 2,0 STAS 8683-70 2,0 (3,0) STAS 8683-70
8 Azot total (N) mg/dm3 10,0 STAS 7312-83 10,0 (15,0) STAS 7312-83
9 Azotaţi (NO3-) mg/dm3 25,0 STAS 89001/1- 25,0 (37,0) STAS 8901/1-71; SR ISO 7890/1-98
71 pentru apa de mare: STAS 12999-91
10 Azotiţi (NO2-) mg/dm3 1,0 STAS 89001/2- 1,0 (2,0) STAS 8901/2-71; SR ISO 6777-98
71 pentru apa de mare: STAS 12754-89
11 Sulfuri şi hidrogen sulfurat (H2S) mg/dm3 0,1 STAS 7510-66 0,5 SR ISO 10530-97; SR 7510-97
12 Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 1,0 STAS 7661-89 1,0 STAS 7661-89
13 Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 - - 600,0 STAS 8061-70
14 Fenoli antrenabili cu vapori de apă mg/dm3 0,05 STAS 7167-92 0,3 STAS R 7167-92
(C6H5OH)
15 Substanţe extractibile cu solvenţi mg/dm3 5,0 STAS 7587-66 20,0 SR 7589-96
organici
16 Produse petroliere mg/dm3 1,0 STAS 7877-87 5,0 SR 7277/1-95
SR 7277/2-95
17 Fosfaţi (PO43-) mg/dm3 4,0 STAS 10064-75 - -
18 Fosfor total (P) mg/dm3 1,0 STAS 10064-75 1,0 (2,0) SR EN 1189-99
19 Detergenţi sintetici mg/dm3 0,5 STAS 7576-66 0,5 SR ISO 7825/1-96; SR ISO 7825/2-96
20 Arsen (As+) mg/dm3 00,5 STAS 7885-67 0,1 SR ISO 6595-97
DEOSEBIRI ÎNTRE NTPA 001/1997 ŞI NTPA 001/2002
VALORI LIMITĂ DE ÎNCĂRCARE CU POLUANŢI A APELOR UZATE/INDUSTRIALE ŞI ORĂŞENEŞTI,
EVACUATE ÎN RESURSELE DE APĂ/RECEPTORI NATURALI (CONTINUARE)
Nr. Indicatori de calitate UM NTPA 001/1997 NTPA 001/2002
crt.
21 Aluminiu (Al3+) mg/dm3 8,0 STAS 9411-83 5,0 STAS 9411-83
22 Calciu (Ca2+) mg/dm3 300 STAS 3662-90 300 STAS 3662-90; SR ISO 7980-97
23 Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,2 STAS 8637-79 0,2 STAS 8637-79
24 Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,1 STAS 7852-80 0,2 STAS 7852-80; SR ISO 5961-93
25 Crom trivalent (Cr3+) mg/dm3 1,0 STAS 7884-91 - -
26 Crom total (Cr3+ + Cr6+) mg/dm3 - - 1,0 STAS 7884-91
SR ISO 9174-98
27 Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,1 STAS 7884-91 0,1 STAS 7884-91; SR ISO 11083-98
28 Fier total ionic (Fe2+ + Fe3+) mg/dm3 5,0 STAS 8634-70 5,0 SR ISO 6332-96
29 Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,1 STAS 7795-80 0,1 STAS 7795-80
30 Nichel (Ni2+) mg/dm3 0,1 STAS 7987-67 0,5 STAS 7987-67
31 Zinc (Zn2+) mg/dm3 0,5 STAS 8314-87 0,5 STAS 8314-87
32 Mercur (Hg2+) mg/dm3 0,005 STAS 8014-79 0,05 STAS 8045-79
33 Argint (Ag+) mg/dm3 0,1 STAS 8190-68 0,1 STAS 8190-68
34 Fluoruri (F-) mg/dm3 0,5 STAS 8910-71 5,0 STAS 8910-71
35 Molibden (Mo2+) mg/dm3 0,1 STAS 11422-84 0,1 STAS 11422-84
36 Seleniu (Se2+) mg/dm3 0,1 STAS 12663-88 0,1 STAS 12663-88
37 Mangan (total – NTPA nou) (Mn2+) mg/dm3 1,0 STAS 8662-70 1,0 STAS 8662/1-96; SR ISO 6333-96
38 Magneziu (Mg2+) mg/dm3 100,0 STAS 6674-77 100,0 STAS 6674-77; SR ISO 7980-97
39 Cobalt (Co2+) mg/dm3 1,0 STAS 8288-69 1,0 STAS 8288-69
40 Cianuri (totale – NTPA nou) (CN-) mg/dm3 0,05 STAS 7685-79 0,1 SR ISO 6703/1-98; STAS 7685-79
41 Clor (rezidual – NTPA nou) liber (Cl2) mg/dm3 0,05 STAS 6364-78 0,2 STAS 6364-78
42 Cloruri (Cl-) mg/dm3 500,0 STAS 8663-70 500,0 STAS 8663-70
43 Reziduu filtrat la 105 °C mg/dm3 2000,0 STAS 9187-84 2000,0 STAS 9187-84
  C. Indicatori bacteriologici          
44 Bacterii coliforme totale nr./100 cm3 1 mil. STAS 3001-91 - -
45 Bacterii coliforme fecale nr./100 cm3 10.000 STAS 3001-91 - -
44 Streptococi nr./100 cm3 5.000 STAS 3001-91 - -
46 Salmonella nr./100 cm3 absent STAS 3001-91 - -
DEOSEBIRI ÎNTRE NTPA 001/1997 ŞI NTPA 001/2002
SUBSTANŢE POLUANTE CU GRAD RIDICAT DE TOXICITATE/PERICULOZITATE

  Clase şi grupe de substanţe


  Tabelul conţine anumite substanţe individuale care aparţin Tabelul cuprinde următoarele clase şi grupe de substanţe selectate
următoarelor clase şi grupe de substanţe, selectate în special pe în special pe baza toxicităţii, persistenţei şi bioacumulării lor:
baza toxicităţii, persistenţei şi bioacumulării lor, cu excepţia
celor care sunt inofensive din punct de vedere biologic sau care
se transformă rapid în substanţe inofensive biologic:
Nr.
NTPA 001/1997 NTPA 001/2002
crt.
1 Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma Compuşi organohalogenaţi
asemenea compuşi în mediul acvatic
2 Compuşi organofosforici Compuşi organofosforici
3 Compuşi organostanici Compuşi organostanici
4 Substanţe cu proprietăţi cancerigene în mediu acvatic Substanţe cu proprietăţi cancerigene
5 Compuşi organici ai mercurului Compuşi organici ai mercurului
6 Compuşi organosilicici şi substanţe care pot forma asemenea Compuşi organosilicici
compuşi în mediul acvatic
7 Uleiuri minerale persistente şi hidrocarburi de origine petrolieră
-
persistente
8 Deşeuri radioactive care se concentrează în mediu sau în Deşeuri radioactive care se concentrează în mediu sau în
organisme acvatice organisme acvatice
9 Substanţe sintetice persistente care pot rămâne în suspensie,
-
decantate sau flotare, deranjând utilizarea apei
    Este interzisă evacuarea în receptori naturali o dată cu apele uzate
a substanţelor individuale care aparţin claselor sau grupelor de
substanţe enumerate mai sus şi care au un grad ridicat de
periculozitate.
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA CALITĂŢII AERULUI ÎN ROMÂNIA
Scop:  reducerea emisiilor poluante de gaze toxice în special a celor care conduc la
schimbări climatice
 reducerea emisiilor poluante prin îmbunătăţiri tehnologice
 monitorizarea emisiilor de gaze
Probleme existente:  poluare cu gaze toxice (SO2, NO2, CO, CO2, NH3), particule în
suspensie (cu Pb, SiO2, azbest), COV
 ploi acide
 reducerea stratului de ozon
 efectul de seră
Măsuri obligatorii:  încadrarea emisiilor în limitele Ordinului nr. 462/1993
 declararea emisiilor
 supravegherea sistematică a emisiilor de gaze
 înlocuirea tehnologiilor poluante şi/sau montarea de sisteme de
depoluare a emisiilor
Măsuri viitoare:  prevenirea poluării cu azbest şi COV
 elaborarea standardelor de combustibili
 elaborarea de acte normative privind poluarea produsă de surse
mobile
LEGISLAŢIE REFERITOARE LA PROTECŢIA AERULUI
 
 Legea 137/1995 privind protecţia mediului înconjurător modificată prin HG 314/1998, completată prin
Legea 159/1999 şi republicată în anul 2000, apoi modificată şi completată prin OUG 91/2002
 Legea 8/1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi,
încheiată la Geneva, 1979
 Legea 24/1994 pentru ratificarea Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite pentru schimbările climatice,
semnată la Rio de Janeiro, 1992
 Legea 84/1993 pentru aderarea României la Convenţia privind protecţia stratului de ozon adoptată la
Viena, 1985 şi a Protocolului privind substanţele care epuizează stratul de ozon adoptată la Montreal, 1987
 HG 243/1995 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Protecţia
Stratului de Ozon
 O 462/1993 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi a Normelor
metodologice pentru determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare
 O 756/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului
 STAS 10331/1975 Prelevarea probelor de aer.
 STAS 12574/1987 Aer în zone protejate. Condiţii de calitate.
 Ordonanţa de Urgenţă 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată prin L655/2001
 O 506/1996 pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activitatilor de import si export de substante,
produse si echipamente inscrise in anexele Protocolului de la Montreal privind substantele care epuizeaza
stratul de ozon
 O 24/2000 pentru acceptarea Amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substantele care
epuizeaza stratul de ozon, adoptat la Copenhaga la 25.11.1992
 L 9/2001 privind aprobarea O 24/2000 pentru acceptarea Amendamentului la Protocolul de la Montreal
privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Copenhaga la 25.11.1992
 D 22/2001 pentru promulgarea Legii privind aprobarea O 24/2000
ORDINUL 462/1993 (CONTINUARE)
ANEXA NR. 1. NORME DE LIMITARE PREVENTIVĂ GENERALĂ A
EMISIILOR DE POLUANŢI

DOMENIU DE APLICARE:
(1) INSTALAŢII STAŢIONARE, VEHICULE ŞI INFRASTRUCTURI
(2) INSTALAŢII DE ARDERE (LA CARE SE APLICĂ ŞI PREVEDERILE
COMPLEMENTARE DIN ANEXA NR.2)
 VALORI LIMITĂ DE EMISIE (EXEMPLE):

Substanţe
Nr. Debit masic Concentraţie emisie
Clasa de poluanţi
cr. Denumire Simbol (g/h) (mg/mc)

Cadmiu şi compuşi Cd 1 0.2


Substanţe Nichel şi compuşi Ni 5 1
1. anorganice sub
formă de pulberi Crom şi compuşi Cr 25 5
Cianură CN    
Acid cianhidric HCN 50 5
Clor Cl2    
Substanţe
2. anorganice sub Amoniac NH3 300 30
formă de gaze Oxizi de sulf (exprimaţi în SO2) SO2 5000 500
Oxizi de azot (exprimaţi în NO2) NO2    
Clasa 1
- = 0.1 20
Cuprinde 43 de compuşi organici (ex. solvenţi cloruraţi, piridină, fenol etc.)
Substanţe organice
Clasa 2
3. sub formă de gaze, - = 0.2 100
Cuprinde 37 compuşi organici (ex. toluen, xilen, piridină, etil benzen etc.)
vapori sau pulberi
Clasa 3
- =3 150
Cuprinde 22 de compuşi organici (ex. acetaţi de etil, butil, eteri etc.)
Azbest - 0.5 0.1
Crom Cr =5 1
Substanţe Nichel Ni    
4.
cancerigene
Acrilonitril C3H4N =25 5
Benzen C6H6    
Ordinul 462/1993 (continuare)

Anexa nr.2. Norme de limitare a emisiilor pentru instalaţiile de ardere


 
Domeniul de aplicare:
 
Se aplică instalaţiilor de ardere alimentate cu combustibili (Anexa nr. 4)
 
Valori limită de emisie (exemple):

Indicatori Pulberi CO SOx NOx Conţinutul de O2


  din efluentul
  gazos la care se
  raportează
Focare
alimentate cu mg/Nmc mg/Nmc mg SO2/Nmc mg NO2 /Nmc %

1. Combustibil lichid 50 170 1700 450 3


2. Combustibil solid 100 250 2000400 500400 6
(cărbune, lemn) (variază cu variază cu
puterea termică a puterea termică a
centralei) centralei)
3. Gaze naturale 5 100     3
4. Combustibili multiplii Limitarea emisiilor se face conform normelor specifice combustibilului utilizat
STAS 12574-1987 - Domeniu de aplicare
 Stabileşte concentraţiile maxime admisibile (CMA) ale unor substanţe în aerul atmosferic din zonele protejate.
 Prelevarea probelor se realizează conform STAS 10331-1975.
CMA ale substanţelor poluante (exemplu)
CMA, mg/mc Metode de analiză
Nr. crt. Substanţă poluantă medie de scurtă durată medie de lungă durată  
30 min zilnică lunară anuală  
1 Acid clorhidric 0,3 0,1 - - STAS 10943-1977
2 Acroleină 0,03 0,01 - - STAS 11331-1979
3 Aldehide (HCHO) 0,035 0,012 - - STAS 11332-1979
4 Amoniac 0,3 0,1 - - STAS 10812-1976
5 Clor 0,1 0,03 - - STAS 10916-1977
6 NO2 0,3 0,1 - 0,04 STAS 10329-1975
7 SO2 0,75 0,03 - - STAS 11184-1975
8 Fenol 0,1 0,03 - - STAS 11027-1977
9 Funingine 0,15 0,05 - - *
10 Hidrogen sulfurat 0,015 0,008 - - STAS 10814-1976
11 Metil mercaptan - 0,00001 - - *
12 Oxid de carbon 6,0 2,0 - - *
13 Sulfură de carbon 0,03 0,005 - - STAS 11104-1978
14 Tricloretilenă 4,0 1,0 - - *
15 Pulberi în suspensie 0,5 0,15 - 0,075 STAS 10813-1976
* - Metodele de analiză utilizate necesită avizul Ministerului Sănătăţii.
Substanţe cu acţiune sinergică:
- SO2, NO2 şi NH3;
- SO2 şi F;
- SO2 şi aerosoli de H2SO4;
- SO2 şi pulberi în suspensie;
- NO2 şi pulberi în suspensie;
- HCl, HNO3 şi aerosoli de H2SO4.
CMA se calculează:
ci – concentraţia substanţei i, în aer;
CMA =  1 { cmai – concentraţia maximă admisibilă a substanţei i
c
 cma
Pulberi sedimentabile
i

i
CMA = 17 g/m /lună
2
Legislaţia referitoare la protecţia solului şi a apelor subterane
Scop:  prevenirea/reducerea poluării solului şi pânzei freatice
Probleme existente:  poluare sol ca urmare a scurgerilor din rezervoarele subterane şi
supraterane aflate în contact cu solul
 depozitare în locuri neamenajate corespunzător;
 pierderi direct pe sol de diverse chimicale în timpul transportului
 emisii de substanţe poluante în atmosferă, care se depun ulterior
pe sol
 utilizarea incorectă a pesticidelor şi îngrăşămintelor
Poluanţi principali:  substanţe petroliere, metale grele, BTX, PCB, cianuri, substanţe
organoclorurate
Măsuri obligatorii:  respectarea prevederilor legate de:
     limitele de alertă şi de intervenţie ale calităţii solului
 utilizările mai sensibile şi mai puţin sensibile ale solului
LEGISLAŢIE REFERITOARE LA PROTECŢIA SOLULUI ŞI A APELOR
SUBTERANE
Legea 18/1991 Legea fondului funciar
Legea 137/1995 privind protecţia mediului înconjurător modificată prin HG 314/1998,
completată prin Legea 159/1999 şi republicată în anul 2000, apoi modificată şi completată
prin OUG 91/2002
Circulara 130/1990 a M.A.P.P.M. – D.P.M. privind criterii de apreciere a calităţii solurilor
HG 756/1993 pentru aprobarea Regulamentului provond stabilirea grupelor de terenuri care
intră în perimetrele de ameliorare
HG 267/1995 privind constituirea şi utilizarea Fondului de ameliorare a fondului funciar
O 184/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu
O 756/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării
mediului
STAS 1342/1991 Apă potabilă. Condiţii de calitate.
Legislaţia română privind deşeurile
Scop:  prevenirea/reducerea generării de deşeuri
 clasificarea deşeurilor pe categorii
 reciclarea/valorificarea deşeurilor
Probleme existente:  depozitare necontrolată pe spaţii neamenajate
 lipsa de sortare a deşeurilor
 poluare prin deficienţe legate de activitatea de
transport/manipulare deşeuri
 activităţi referitoare la importul/exportul de deşeuri
Măsuri obligatorii:  reducerea cantităţii de deşeuri prin desfăşurarea activităţilor la
parametri optimi
 respectarea prevederilor legate de colectarea şi reciclarea
deşeurilor refolosibile
 clasificarea deşeurilor şi introducerea evidenţei gestiunii
deşeurilor
 reglementări privind regimul de import al deşeurilor şi
reziduurilor de orice natură
 reglementări privind transportul peste frontieră al deşeurilor şi
mărfurilor periculoase
Măsuri viitoare:  reglementări privind depozitarea deşeurilor
 întărirea măsurilor de recuperare/reciclare
LEGISLAŢIE PRIVIND DEŞEURILE
 Decret 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor
 L 14/1980 pentru aprobarea Decretului 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea
şi circulaţia ambalajelor
 Legea 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere a deşeurilor
periculoase şi al eliminării acestora
 Legea 137/1995 privind protecţia mediului înconjurător - modificată prin HG 314/1998, completată prin Legea 159/1999 şi
republicată în anul 2000, apoi modificată şi completată prin OUG 91/2002
 HG 340/1992 privind regimul de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice natură, precum şi a altor mărfuri periculoase pentru
sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător
 HG 437/1992 pentru aprobarea şi modificarea HG 340/1992 privind regimul de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice
natură precum şi a altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi mediul înconjurător
 HG 511/1994 privind adoptarea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea poluării mediului de către societăţi comerciale din
a căror activitate rezultă unele deşeuri poluante
 O 1621/1995 al Ministerului Industriilor privind aprobarea Normelor Metodologice pentru procedura de autorizare a agenţilor
economici care desfăşoară activităţi de colectare, prelucrare şi livrare a deşeurilor refolosibile
 OG 78/2000 privind regimul deşeurilor
 L 426/2001 pentru aprobarea OG 78/2000 privind regimul deşeurilor
 OG 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile (abroga OG 33/1995 privind măsuri pentru colectarea,
reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel)
 L 465/2001 pentru aprobarea OG 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile
 D 618/2001 privind promulgarea Legii pentru aprobarea OG 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile
 HG 662/2001 – Hotarare privind gestionarea uleiurilor uzate
 HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
 HG 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje
 O 219/2002 - Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate
din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activităţile medicale
Anexa 2

LISTA cuprinzând deşeurile, inclusiv cele periculoase ( *)


 

 20 de categorii (titluri) de deşeuri, provenite din domenii diverse, subclasificate fiecare în subgrupe (subtitluri);
 deşeurile periculoase sunt evidenţiate prin asteriscuri
 fiecare subgrupă are un cod de 4 cifre; primele 2 cifre coincid cu numărul categoriei
 fiecare tip de deşeu – periculos sau nu - are un cod complet de 6 cifre; primele 2 corespund categoriei, următoarele 2 corespund subgrupei
şi ultimile 2 individualizează deşeul respectiv
Categorii (titluri de deşeuri):
 Deşeuri rezultate de la exploatarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a mineralelor (cu 4 subgrupe).
 Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, de la prepararea şi procesarea alimentelor (cu 7
subgrupe).
 Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului (cu 3 subgrupe).
 Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă (cu 2 subgrupe).
 Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor (cu 3 subgrupe).
 Deşeuri din procese chimice anorganice (cu 15 subgrupe).
 Deşeuri din procese chimice organice (cu 4 subgrupe).
 Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea straturilor de acoperire (vopsele, lacuri, emailuri vitroase), a adezivilor,
cleiurilor şi cernelurilor tipografice (cu 5 subgrupe).
 Deşeuri din industria fotografică (cu 1 subgrupă).
 Deşeuri din procesele termice (cu 14 subgrupe).
 Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi altor materiale; hidrometalurgie neferoasă (cu 4 subgrupe).
 Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice (cu 2 subgrupe).
 Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi (cu excepţia celor comestibile şi a celor din capitolele 05, 12 şi 19) (cu 7 subgrupe).
 Deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi agenţi de propulsare (cu excepţia 07 şi 08) (cu 1 subgrupă).
 Deşeuri de ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante şi îmbrăcăminte de protecţie, nespecificate în altă parte (cu 2
subgrupe).
 Deşeuri nespecificate în altă parte (cu 11 subgrupe).
 Deşeuri din construcţii şi demolări (inclusiv pământ excavat din amplasamente contaminate) (cu 8 subgrupe).
 Deşeuri rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare şi/sau cercetări conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea
hranei în bucătării sau restaurante, care nu au legătură directă cu activitatea sanitară (cu 2 subgrupe).
 Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz
industrial (cu 13 subgrupe).
 Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat (cu 3 subgrupe).
Legislaţie română privind substanţele toxice şi periculoase
Tipuri uzuale:  chimicale de bază: acizi, baze, etc.
 cianuri, metale grele
 substanţe cancerigene
 pesticide
Reglementări referitoare la: clasificarea
producerea
manipularea
condiţionarea
utilizarea
transportul
depozitarea
ambalarea
importul/exportul substanţelor toxice
Lista substanţelor toxice şi a plantelor care conţin substanţe toxice se stabileşte de
Ministerul Sănătăţii cu acordul al M.A.P.M. şi se publică în Monitorul Oficial.
LEGISLAŢIE PRIVIND SUBSTANŢELE TOXICE SI PERICULOASE
 D 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice
 Legea 15/1980 pentru aprobarea Decretului 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice
 Legea 5/1982 privind protecţia plantelor cultivate şi regimul pesticidelor
 HG 75/1991 pentru stabilirea contravenţiilor privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante
 Legea 137/1995 privind protecţia mediului înconjurător - modificată prin HG 314/1998, completată prin Legea
159/1999 şi republicată în anul 2000, apoi modificată şi completată prin OUG 91/2002
 Legea 85/1995 pentru aprobarea Ordonanţei 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz
fitosanitar
 Legea 126/1995 privind regimul materiilor explozive
 Legea 14/1995 pentru ratificarea Conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului
Dunarea
 Legea 56/1997 privind aplicarea prevederilor Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si
folosirii armelor chimice si distrugerea acestora
 HG 168/1997 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi
protecţia mediului înconjurător
 HG 172/1997 privind înfiinţarea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice şi aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia
 HG 50/1999 privind marcarea buteliilor de sticlă refolosibile, utilizate pentru ambalarea substanţelor şi produselor
periculoase
 O 43/1980 al Ministerului Sănătăţii pentru aprobarea listei substanţelor toxice şi plantelor care conţin substanţe toxice
 O 101/1991 al M.M.P.S. şi 1272 al Ministerului Sănătăţii pentru extinderea aplicării pentru agenţii privaţi a regimului
produselor şi substanţelor toxice reglementat prin D 466/1979
 O 288/1997 al M.M.P.S. privind aprobarea Normelor specifice de protecţie a muncii pentru cultura mare şi utilizarea
substanţelor toxice în activităţi din agricultură
 OG 48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase
 OUG 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase
 HG 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor
compuşi similari
Concluzii privind rolul şi caracteristicile legislaţiei de mediu din România. Procesul de
aderare la UE.
Tendinţe actuale de aliniere a legislaţiei române la normele europene de mediu

1. Rolul actelor normative de mediu


 
 INSTRUMENTE UTILE pentru:
 prevenirea poluării şi a degradării ambientale şi pentru implementarea măsurilor adecvate
atingerii acestor deziderate
 protejarea sănătăţii umane, a ecosistemelor şi a mediului în ansamblul său
 dezvoltarea şi amenajarea în mod echilibrat a teritoriului
 regenerarea resurselor naturale şi valorificarea raţională a celor rare şi neregenerabile
 asigurarea dezvoltării durabile
 
2. Caracteristici ale legislaţiei de mediu române
 
 complexitate
 reglementează practic toate activităţile umane semnificative care, într-un fel sau altul, au
incidenţă asupra mediului înconjurător
 dinamism
 destinate eliminării/diminuării impactului de mediu într-un context evolutiv, al dezvoltării într-
un mediu sănătos
3. Tendinţe actuale de aliniere a legislaţiei române la normele europene de mediu (I)
 
 UE a demarat o acţiune de sprijinire a ţărilor asociate din Europa Centrală şi de Est în direcţia
pregătirii aderării la UE:
Maastricht (1992)
 Semnarea tratatului pentru UE care prevede, printre altele, menţinerea şi completarea ACQUIS-ului
comunitar, pachetul minim de legi pentru ţările care vizează aderarea la UE (în vigoare din 1997).
 Din cele peste 300 acte normative ale UE pe linie de mediu, ACQUIS-ul comunitar cuprinde
 74 directive;
 21 reglementări.
 Aceste acte normative vor trebui transpuse şi reglementate în legislaţia naţională a ţărilor care
urmează să capete statutul de membru al UE.
 Cuprinde acte incluse sau nu în Carta Albă, referitoare la:
 calitate aer;
 gestiune deşeuri;
 calitate apă;
 protecţia naturii;
 controlul poluării industriale;
 chimie;
 zgomot – surse mobile;
 securitatea nucleară.
Tendinţe actuale de aliniere a legislaţiei române la normele europene de mediu (II)
 
Essen (1994)
Consiliul Europei a stabilit strategia de preaderare:
 prin delimitarea priorităţii de integrare în Piaţa Internă Comună (PIC);
 prin adoptarea Cartei Albe privind pregătirea ţărilor asociate;
 Carta Albă:  a fost elaborată de Comisia Europeană;
 în vigoare din 1995;
 identifică măsurile-cheie necesar a fi adoptate de fiecare sector al PIC;
 propune o ordine în abordarea aproximării legislative;
 evidenţiază şi descrie structurile necesare pentru punerea în aplicare a reglementărilor
UE;
 include ca obiective prioritare de protecţia mediului pentru funcţionarea PIC:
   controlul radioactivităţii şi al altor substanţe periculoase;
 organisme modificate genetic;
 managementul deşeurilor;
 emisiile de poluare fonică;
 poluarea aerului şi reducerea stratului de ozon.
 alinierea la PIC implică respectarea Cartei Albe în ceea ce priveşte cerinţele de mediu;
 aderarea la UE implică acceptarea întregului ACQUIS Comunitar;
 responsabilitatea alinierii la PIC şi stabilirea propriilor priorităţi în diferite sectoare de activitate revine
în primul rând ţărilor asociate;
 UE acordă asistenţă pentru armonizarea legislativă prin intermediul programelor PHARE.
4. Implementarea legislaţiei UE şi procesul de accedere la UE
 Demers facilitat prin intermediul unui ghid UE care:
 abordează acele elemente de implementare comune mai multor directive;
 sugerează modul în care planificarea implementării poate fi integrată în planificarea guvernamentală generală pentru accedere la UE;

 furnizează o listă de verificare pentru managementul implementării pe care guvernele o pot utiliza pentru a-şi monitoriza progresul în
implementarea Acquis-ului.
 
 Procesul de aproximare a sistemelor legale şi administrative ale ţărilor candidate la UE la contextul de legi mai amplu şi mai complex al
UE reprezintă o sarcină foarte laborioasă, care necesită o planificare şi un management eficient.
 
 Procesul de aproximare implică în special 3 elemente care se intercorelează:
- transpunerea legislativă;
- implementarea;
- constrângerea.
 Directivele UE adoptate ca legi naţionale trebuie integrate în sistemul naţional de legi administrative şi de mediu.
În acest scop, se prevede existenţa unor:
 sisteme de colectare de date certe;
 sisteme şi instituţii eficiente pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor, a inspecţiilor şi a calităţii mediului;
 proceduri şi instrumente pentru creşterea conştientizării de mediu a unităţilor industriale şi a publicului, spre a sprijini măsurile de
protecţie a mediului;
 instituţii şi metode pentru a facilita participarea publicului la managementul de mediu;
 sisteme represive pentru încălcarea normelor;
 instruiri ale diverselor segmente ale societăţii;
 finanţare adecvată pentru implementare şi pentru instituţiile de constrângere.
Planificarea procesului de aderare la UE
 
 este condusă de NPAA (Programul Naţional pentru Adoptare a Acquis-ului).
 în cadrul capitolului său de mediu şi pentru fiecare sector de mediu, NPAA
stabileşte:
 situaţia curentă;
 priorităţi de termen scurt şi mediu pentru parteneriatul de accedere;
 necesităţi de formare instituţională;
 necesităţi financiare de termen scurt şi mediu.
 NPAA este sprijinit de planuri de implementare ce conţin acţiunile necesare,
timpul, responsabilii şi resursele alocate.
 planificarea implementării necesită informaţii şi decizii la 3 nivele:
 pentru fiecare element de legislaţie;
 pentru fiecare sector de mediu;
 pentru tot Acquis-ul de mediu.
IMPLEMENTAREA LEGISLAŢIEI UE

 Factori care o condiţionează:


 de natură legală (determinarea structurilor de implementare, implicarea
acţionarilor, adoptarea legislaţiei cadru înainte de cea mai detaliată)
 de natură instituţională (administraţie, participarea publicului, constrângeri)

 Gestionarea procesului de implementare este în strânsă legătură cu


prevederile din ISO 14001, care implică:
 listarea sarcinilor şi identificarea implicaţiilor cheie (legale, administrative,
tehnologice, resurse umane şi financiare);
 prioritizarea sarcinilor pe baza criteriilor agreate;
 desemnarea responsabilităţilor către diverse autorităţi;
 identificarea implicaţiilor intersectoriale şi facilitarea coordonării
interministeriale;
 stabilirea de programe de lucru cu termene clare;
 monitorizarea progresului atât în ceea ce priveşte calitatea mediului cât şi eficienţa
implementării.
Constatări importante privind alinierea la normele UE
 Legislaţia de mediu din România încearcă în prezent să se apropie de exigenţele şi criteriile UE.
 Prin semnarea Convenţiei de preaderare la UE, România s-a obligat să-şi armonizeze legislaţia în
general şi legislaţia de mediu în particular cu legislaţia UE.
 În cadrul acţiunilor de integrare europeană întreprinse de România în ceea ce priveşte componenta
de protecţie a mediului, s-au avut în vedere următoarele criterii:
 politica de mediu este un element esenţial al procesului de integrare europeană;
 exigenţele şi reglementările din domeniul protecţiei mediului trebuie să fie integrate în
definirea şi in implementarea celorlalte politici sectoriale implicate în procesul de integrare
europeană;
 dat fiind caracterul transeuropean (fără frontiere) al problemelor de mediu, este necesar ca
acestea să fie studiate în etapa de preaderare, adică încă de la începutul procesului de
integrare.
 Amploarea acţiunilor impuse de procesul integrării europene şi timpul restrâns avut la dispoziţie au
determinat ţările candidate la integrare să-şi stabilească un calendar de lucru şi o listă de priorităţi.
 Dificultăţi majore întâmpinate:
 numărul mare de acte normative aplicabile în domeniul mediului, existente la nivelul UE;
 necesitatea elaborării de numeroase reglementări proprii de mediu, adaptate la contextul
naţional existent şi totodată în armonie cu legislaţia UE;
 adaptarea/crearea instituţiilor şi a condiţiilor pentru aplicarea acestor reglementări;
 timpul scurt avut la dispoziţie;
 lipsa resurselor pentru realizarea efectivă a obiectivelor de protecţia mediului;
 implicarea redusă a populaţiei.
Convenţii Internaţionale semnate de România după 1990 pe linia protecţiei mediului
1. Convenţia cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (Legea nr. 24/1994).
2. Convenţia de la Viena privind protecţia stratului de ozon (Legea nr. 84/1993).
3. Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi (Legea nr. 8/1991).
4. Convenţia Internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave (Legea nr. 6/1993).
5. Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării (Legea nr. 98/1992).
6. Convenţie asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor
acvatice (Legea nr. 5/1991).
7. Convenţie privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Legea nr. 13/
1993).
8. Convenţie privind diversitatea biologică (Legea nr. 58/1994).
9. Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere, al deşeurilor periculoase şi al
eliminării acestora (Legea nr. 6/1991).
10. Convenţie privind protecţia fizică a materialelor nucleare (Legea nr. 78/1993).
11. Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Legea nr.
14/1994).
12. Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale
(Legea nr. 30/1995).
13. Convenţie privind securitatea nucleară (Legea nr. 40/1995).
 Caracter global, regional, bilateral.
 Semnarea acestor documente şi promovarea lor pe plan intern nu constituie decât un început în
abordarea aspectului respectiv. În principal, este necesar să se creeze condiţiile pentru punerea în
practică a tuturor măsurilor şi prevederilor din documentele care atestă obligaţiile României care
decurg din actul semnat.
BIBLIOGRAFIE

• Adil El Massi – Acquis-ul de mediu al Uniunii Europene – prezentare


PERFECTLINK, Seminar Gdynia - Polonia , 2003
• Tomescu Razvan – Legislatie de Mediu – Curs BENA, Bucuresti, 2004
• Tania Razvan – Educatia de Mediu - Curs BENA, Bucuresti, 2004
• Directiva IPPC : http://europa.eu.int/comm/environment/ippc/index.htm
• BREFS : http://eippcb.jrc.es/pages/Fabout.htm
• Transpunerea IPPC in tarile candidate:
http://europa.eu.int/comm/environment/ippc/ippc_transposition_table.pdf
• Glosar de termeni de mediu (inclusiv in limba romana):
• http://glossary/eea.eu.int/EEAGlossary