Sunteți pe pagina 1din 70

FIZICA RADIATIILOR

STRUCTURA ATOMULUI

 Atomul este alcătuit din nucleu şi


înveliş electronic. Atomul
 Nucleul la rândul lui este alcătuit din
particule mai mici: protoni şi neutroni.
 Protonii+neutronii (nucleonii)
alcătuiesc nucleul.
 Numărul protonilor este egal cu
numărul electronilor.
 Nucleul are sarcină pozitivă egală ca
mărime cu a electronilor dar de semn
contrar, fapt pentru care atomul este
neutru din punct de vedere electric.
Electroni Nucleoni
STRUCTURA ATOMULUI

 Electronii gravitează în jurul atomului pe


orbitali.
 Fiecare orbital corespunde unui anumit nivel de
energie.
 Pentru a îndepărta un electron din atom
trebuie cheltuită o anumită energie numită
energie de legătură.
 Această energie este mai mare pentru
straturile interioare şi scade rapid spre
straturile exterioare.
 În schimb energia proprie electronilor este mai
mare la electronii de pe straturile exterioare.
TIPURI DE RADIAŢII

Neionizante

Radiaţii Direct ionizante (particule

încărcate)
Ionizante
Indirect ionizante

(particule fără sarcină electrică)


TIPURI DE RADIAŢII IONIZANTE

 Radiaţia direct ionizantă - energia este depusă


de particulă în mod direct în materie
(electroni, protoni - toate particulele încărcate
electric).
 Radiaţia indirect ionizantă - particula primară
transferă energia particulei secundare, care la
rândul său va determina ionizarea (radiaţii
X,radiaţii gama, neutroni - toate particulele
fără sarcină electrică).
INTERACTIUNI DIRECT
IONIZANTE
 COLIZIUNEA= interactiunea dintre un electron
incident ( care pierde energie si isi schimba
traiectoria ) si un electron periferic din medul
traversat, care va fi smuls de pe orbita si trimis
pe o traiectorie aleatoare
 FRANAREA= interactiunea dintre un electron
incident ( deviat ) si un nucleu din mediul
traversat; electronul in urma mai multor
interactiuni poate fi absorbit.
INTERACTIUNI INDIRECT IONIZANTE
1) EFECT COMPTON

 Împrăştierea Compton apare la interacţia fotonilor cu


electronii slab legaţi de pe nivele exterioare.
 Din interacţie rezultă un foton cu energia mai mică
decât a fotonului incident emis la un unghi faţă de
direcţia de mişcare a fotonului incident, cu atât mai mic
cu cât energia fotonului incident este mai mare şi un
electron de recul care preia energia pierdută de foton.
 Electronul are energie maximă când fotonul rezultat din
interacţie este retroîmprăştiat (este emis la 1800 faţă
de direcţia de mişcare a celui incident).
 Atomul rămâne ionizat pozitiv.
 Probabilitatea de apariţie a efectului Compton este
proporţională cu Z.
EFECT COMPTON

Foton împrăştiat

Foton

Electron
2) EFECTUL FOTOELECTRIC

 Apare când un foton este absorbit total de un


electron de pe un nivel interior (puternic legat).
 Ca urmare a energiei primite electronul este scos
de pe orbită – emisie de fotoelectroni atomul
rămâne cu sarcină pozitivă.
 Locul rămas vacant este ocupat de un electron de
pe un nivel exterior iar excesul de energie este
emis sub formă de radiaţie caracteristică sau
electroni Auger.
 Fotoelectronii au energia egală cu diferenţa dintre
energia fotonului absorbit şi energia de legătură a
electronului emis.
EFECTUL FOTOELECTRIC

Fotonul
incident
Electron

Radiaţia X caracteristică
3) FORMAREA DE PERECHI

 Producerea de perechi apare când fotonul


interacţionează cu nucleul atomului.
 Fotonuldispare şi apare o pereche pozitron-
electron cu energia de repaus egală cu
0,511MeV.
 Energia
de prag a acestei interacţii este de
1,022MeV.
 Aceste interacţii contează numai la energiile
foarte mari ale fotonilor produşi în acceleratorii
de particule.
FORMAREA DE PERECHI

Pozitron

Foton

Electron
4) ÎMPRĂŞTIEREA COERENTĂ

 Apare când un foton de mică energie excită un


atom, fără pierdere netă de energie.
 Nu are nici o contribuţie la doză.
 La energia radiaţiei X utilizate în radiodiagnostic
contribuţia împrăştierii coerente la interacţia cu
materia este de circa 5%.
INTERACŢIA FOTONILOR CU MATERIA

 Cele trei tipuri principale de interacţii ale


fotonului cu materia au probabilităţi diferite de
apariţie în funcţie de numărul atomic Z şi de
energia fotonului incident.
 La energii mici şi numere atomice mici (cum e
cazul ţesuturilor moi) predomină efectul
fotoelectric şi Compton, iar la energii mari
mult mai mari decât cele folosite în diagnostic
predomină formarea de perechi.
INTERACŢIA FOTONILOR CU
MATERIA

La energiile utilizate în radiodiagnostic (20-140 keV):

 efectul Compton este mecanismul dominant în


interacţia radiaţiilor X cu aerul, apa şi ţesutul
moale ( Z mic );
 absorbţia prin efect fotoelectric se produce pe
film, ecranele întăritoare ( Z mare );
 ambele procese sunt importante pentru os.
RADIAŢIA IONIZANTĂ
 Energie suficientă pentru a
ioniza atomul (scoate un
electron sau adăugă unul
atomului neutru, d.p.d.v.
electric).
 Ia naştere un ion ( “încărcat”:
+ sau - ).
 Ionul va afecta legăturile
chimice.
 Dacă ionul afectează ( fie direct,
fie indirect ) molecule critice,
cum ar fi ADN-ul, rezultatul ar
putea fi lezarea, mutaţia sau
moartea celulei.
INTERACTIUNEA RADIATIEI X CU
MEDIUL

 1. Ionizare si excitare molecule: ionii + si -


rezultati sunt foarte reactivi chimic
 2. efecte celulare= cumulative in timp
 a. directe ( la nivel de cromozomi, enzime,
gene) pana la moartea celulei
 b. indirecte ( substante rezultate din reactiile
precedente )
INTERACTIUNEA RADIATIEI X CU
MEDIUL

Manifestari clinice:
 - cutanate
 - ocular
 - tesut ematopoetic- hemograma
 - gonade
 Efecte feto-embrionare
 Efecte genetice
 Efecte cancerigene
 !!!! RADIOPROTECTIA
RADIOACTIVITATEA

Tipuri de radioactivitate:
 Radioactivitatea naturală
Datorită proprietăţilor fizice inerente, un
nucleu s-ar putea să nu fie stabil şi să fie
dispus să sufere o transformare nucleară.

 Radioactivitatea artificială
Transformarea are loc în mod artificial datorită
intervenţiei omului (activarea unor nuclizi,
reacţii de fisiune sau fuziune).
Radiaţii Modalităţi de expunere
Radiaţii
solare
cosmice
Medicina
nucleară
Radiaţii X

  
Radon 

Produse de larg
consum

Altele

Deşeuri
radioactive
Reactoare
Alimente nucleare
Radiaţii
şi
terestre
apă
SURSĂ DE RADIAŢII

 Orice emiţător de radiaţii ionizante, inclusiv orice


material radioactiv şi orice dispozitiv generator de
radiaţii ionizante.
SURSĂ ÎNCHISĂ

 SURSĂ RADIOACTIVĂ A CĂREI STRUCTURĂ ESTE


ASTFEL CONCEPUTĂ ÎNCÂT SĂ PREVINĂ, ÎN CONDIŢII
NORMALE DE UTILIZARE, ORICE DISPERSIE ÎN MEDIU
A MATERIALELOR RADIOACTIVE CONŢINUTE
SURSĂ DESCHISĂ

O SURSĂ RADIOACTIVĂ CARE NU


ÎNDEPLINEŞTE CONDIŢIA DIN DEFINIŢIA
DE MAI SUS.
I
 Radiaţia gama
 Radiaţia X

 Se produc în locuri diferite:


♦ gama în nucleu
♦ radiaţia X la nivelul
atomului

CW Roentgen, a descoperit radiaţiile X şi a realizat prima

radiografie: mâna soţiei sale.


EDMUND KELLS

 În aprilie 1896 şi-a construit


propriul aparat de raze X, filmele
erau împachetate în cauciuc şi
erau expuse de către asistentul
lui.
 10 ani mai târziu a făcut cancer
la mâna dreaptă.
 În următorii 20 de ani a făcut 42
de operaţii, şi-a pierdut mâna,
braţul şi şoldul.
TUBUL DE RADIAŢII X PENTRU PRODUCEREA DE
RADIAŢII X JOASE ŞI MEDII

Tubul de radiaţii X pentru producerea de radiaţii X


joase şi medii

Ţinta de tungsten Electronii


Catod - filamentul de
Anod de cupru
încălzire din tungsten

Sursa de IT
Radiaţii X
Tubul de radiaţii X pentru producerea de radiaţii X
joase şi medii

 Sursa= ANOD Ţinta de tungsten Electronii


Catod - filamentul de
Anod de cupru
încălzire din tungsten

 Vectorul= fascicolul de radiatii


 Modulatorul= corpul de radiografiat Radiaţii X
Sursa de IT

 Receptorul– decodorul-- imagine

 Cupola metalica ( echiv 3 mm Pb )


 2 electrozi ( anod si catod ) in invelis vidat
 Pupitrul de comanda- KV, mAs
 Temporizatoarele- timp de pregatire= incalzire filament
catodic
 - timp de expunere
ASPECTE LEGATE DE PRODUCEREA
RADIAŢIEI X

 Eficienţa de producere: în general, cu


cât energia este mai mare, cu atât este mai
mare eficienţa de producere a radiaţiei X -
aceasta înseamnă că la energii joase cea mai
mare parte a energiei electronilor (>99%) este
transformată în căldură şi, ca urmare - răcirea
ţintei este importantă.
 Imbatranirea si moartea tuburilor: craterizare
anod, metalizare sticla, compromitere vid;
rupere filament catod, atingere punct fuziune
anod, rupere anod, blocare rulmenti
RADIAŢIA X CARACTERISTICĂ

1. electronul incident
scoate un electron
de pe un nivel al
unui atom din
materialul anodului.

2. un electron de pe un
nivel energetic superior
ocupă locul liber iar
Radiaţie X diferenţa de energie
este emisă ca radiaţie X
având o energie
caracteristică acelei
tranziţii.
DISTRIBUŢIA SPECTRALĂ A RADIAŢIEI X
CARACTERISTICE
 Procesul începe cu scoaterea prin ionizare a unui
electron, în principal de pe nivelul K (este posibil şi de
pe L, M,…).
 electronii de pe nivelele L sau M coboară pe locul
vacant creat pe nivelul K.
 Diferenţa de energie este emisă ca fotoni.
 Poate avea loc o succesiune de tranziţii de electroni
între nivelele de energie.
 Energia fotonilor emişi este caracteristică atomului
respectiv.
 Radiaţia X caracteristică reprezintă numai câteva
procente din radiaţia X produsă în tub.
BREMSSTRAHLUNG – RADIAŢIE DE
FRÂNARE

Foton

Electron

Bremsstrahlung: electronul incident este deflectat (frânat) în

materialul anodului şi dezaccelerat. Diferenţa de energie este


INTERACŢIA FOTONILOR CU
MATERIA

absorbit

împrăştiat

transmis

Energia depozitată
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE UNUI
GENERATOR DE RAZE X:

tub de raze X;
generatori de
tensiune;
masa de comandă;
accesorii.
COMPONENTELE TUBULUI DE
RAZE X
 Catodul: filamentul
incandescent emite electroni care
sunt atraşi de anod;
 filament de Tg.

 Anod: (fix sau rotativ): în urma


impactului cu electronii emite
radiaţii X;
 bloc de Cu pe care este
aplicată o plăcuţă de W sau
Tg.

 Incinta: (sticla sau metal)


vidată, în care sunt fixaţi
electrozii tubului.

 Strat protector metalic:


în care se află Pb (asigură
protecţia împotriva radiaţiilor
împrăştiate).
STRUCTURA ANODULUI

 material : tungsten, molibden;


 pată focală (focar termic):
suprafaţa de pe anod unde are
loc frânarea; mic in mamografie
 unghiul de înclinare al
anodului;
 viteza de rotaţie de la 3.000 la
10.000 rot/min .
Grosimea  masa si volumul
 capacitatea de încălzire
PRINCIPIUL FOCARULUI LINIAR PERMITE ÎNCLINAREA ANODULUI
LA UN ANUMIT UNGHI FAŢĂ DE AXUL TUBULUI, ÎNCĂRCARE MAI MARE A TUBULUI LA
O PATĂ FOCALĂ MAI MICĂ.

 Unghi marei ‘  Unghi mic

Focarul Focarul
Fasciculul de termic Fasciculul de termic
electroni electroni

Focarul optic Focar optic mărit

Film Film

Unghi mai mic


rezoluţie mai mare
PARTICULARITATI FASCICOL
1. INTENSITATE

 Crestere incalzire filament- creste nr electroni


 Cresc diferenta de potential catod- anod( I˜U²).
 Anoda din metal cu Z mare pentru interactiuni
cat mai numeroase ale electronilor accelerati
 Reducere distanta focar-subiect ( intensitatea
este invers proportionala cu patratul distantei )
2. PENETRANTA FASCICOL

 Determinata de lungimea de unda a


fascicolului
 Nr fotoni creste cu intensitatea curentului de
incalzire a filamentului catodic, iar lungimea de
unda e functie de tensiunea aplicata la bornele
tubului ( tensiune ↑- lungime unda ↓- energie
fascicol ↑ = dure)
EFECTUL DE UMBRĂ AL ANODULUI
(HEEL EFFECT)
Radiaţia X de frânare este produsă izotrop (cu
aceeaşi intensitate pe toate direcţiile).
Efectul de umbră al anodului constă în
reducerea intensităţii fasciculului la marginea
dinspre anod ca urmare a absorbţiei mai mari a
radiaţiei ce trebuie să traverseze materialul
anodului.
Se apreciază că intensitatea fasciculului spre
anod este cu 25% mai mică decât spre catod.
EFECTUL DE UMBRĂ AL ANODULUI
(HEEL EFFECT)
 Din acest motiv se recomandă ca
poziţionarea pacientului să se
facă astfel încât porţiunile de
grosimi mai mari să fie plasate
spre catod, iar cele mai puţin
dense spre anod.
 Pacientul trebuie astfel poziţionat
încât organele radiosensibile să
fie situate spre anod.
 De asemenea, este de preferat
poziţie culcată deoarece
intensitatea radiaţiei difuzate
scade, ca urmare a redistribuirii
ţesuturilor moi.
EFECTUL DE UMBRĂ AL ANODULUI
(HEEL EFFECT)

 De ex.:
 radiografia coloanei toracice (poziţionarea părţii
mai groase a pacientului spre catodului tubului);
 în mamografie tubul este orientat cu catodul
spre baza sânului care este mai voluminoasă.
PATA FOCALĂ SAU FOCARUL
TERMIC

este sursa aparentă a radiaţiei X în


tubul roentgen.

Trebuie să fie:
 suficient de mică pentru a produce imagini cu
rezoluţie spaţială mare;
 suficient de mare pentru a permite încărcări
mari ale tubului.
FACTORI ARE INFLUENŢEAZĂ
SPECTRUL DE RADIAŢII X:
Spectrul de rad. X la 30 kV pentru un tub X
cu ţintă Mo si filtrare 0.03 mm Mo
15

Numărul de fotoni (normalizare arbitrara)


 Potenţialul maxim pe tub
 Valoarea kVp
 Forma undei potenţialului pe
10
tub
 Materialul anodului
 W, Mo, Rh etc.
5
 Filtrarea fasciculului
 inerentă + adiţională
10 15 20 25 30
Energie (keV)
FILTRAREA TUBULUI

Filtrele reduc intensitatea fasciculului prin


eliminarea radiaţiei de energie mică ceea ce
va duce la creşterea timpului de expunere.
Filtrarea creşte duritatea fasciculului
deoarece prin eliminarea radiaţiei de
energie mică, energia medie a fotonilor din
fascicul creşte.
Pentru 60-120 kV filtru Al 2 mm
Pentru > 120 kV filtru Cu 0,2-0,3 mm+ 1
mm Al
SISTEMUL FLUOROSCOPIC

Un sistem fluoroscopic este format din:


intensificatorul de imagine;
sistemul de mărire a imaginii cu lupă sau cu o
oglindă care reflectă imaginea de pe ecranul
secundar;
cine-camera sau fotospotul;
camera TV;
monitorul TV.
CCD – circuit cu cuplaj de sarcină - înlocuieşte
camera TV şi înregistrează imaginea luminoasă la
ieşirea din amplificatorul de imagine.
SISTEM FLUOROSCOPIC CU LANŢ
TV
INTENSIFICATORUL DE IMAGINI

 Cunoscut în practică şi sub denumirea de


amplificator de imagine converteşte radiaţia
incidentă în imagine luminoasă amplificată.
INTENSIFICATORUL DE IMAGINI

Avantaje:
 sporeşte luminozitatea ecranului;
 reduce cu 50% iradierea pacientului şi a
medicului;
 permite examinarea pacientului la lumina
zilei;
 permite transmiterea informaţiei la distanţă;
 permite înregistrarea informaţiei pe bandă
magnetică sau film.
RADIAŢIA X EMISĂ DE TUB
 Radiaţia primară/incidenta: fasciculul iniţial de
fotoni.
 Radiaţia împrăştiată/ secundara: rezultată după
cel puţin o interacţie si este sursa de iradiere a
mediului inconjurator.
 Radiaţia de fugă: radiaţia X neabsorbită de cupola
tubului.
 Radiaţia difuzată: este radiaţia împrăştiată plus
radiaţia de fugă.
 Radiaţia transmisă: radiaţia rezultată în urma
trecerii prin grilă.
 Radiaţia absorbita: nu paraseste obiectul de
radiografiat
RADIAŢIA X EMISĂ DE TUB

Distribuţia fasciculelor de radiaţii

Radiaţia
împrăştiată
Radiaţia
primară

Radiaţia
transmisă

Radiaţia de
scăpare
RADIAŢIA ÎMPRĂŞTIATĂ

 Are efect asupra calităţii imaginii:


 creşte neclaritatea;
 contribuie la pierderea contrastului;
 Contribuie la doza per pacient:
 creşte doza superficială şi profundă.

Posibilităţi de reducere :
 utilizarea grilei;
 limitarea câmpului de expunere la zona de interes;
 limitarea volumului iradiat (ex.: compresia sânului
în mamografie).
ACCESORII

Diafragmul - limitează fasciculul incident şi


radiaţia secundară:

 diafragm primar: - tuburile autoprotejate;


- 4 lamele de Pb;
- localizatoarele adaptate la tub;
 diafragm secundar: - grila;

- localizatoarele.
GRILA ANTIDIFUZOARE

Radiaţia care ajunge la pacient:


 fasciculul primar : contribuie la formarea imaginii;
 radiaţia împrăştiată : nu ajunge la detector şi
contribuie în mare măsură la doza per pacient.

Grila (dintre pacient şi film): elimină în mare


parte radiaţia împrăştiată.
Ea poate fi:
 grila fixă (Potter Bucky);
 grila mobilă (mai performantă).
GRILA ANTIDIFUZOARE

Sursa de raze X

Pacient

Rad. X Plumb
împrăştiată

Film şi casetă
Rad. X utilă
GRILA ANTIDIFUZOARE

 grătar din lamele fine, în general din plumb,


legate între ele printr-un material cu
absorbţie redusă (lemn, material plastic,
aluminiu);
 acest material are rolul de a menţine
lamelele orientate în acelaşi sens cu
fasciculul primar şi la aceeaşi distanţă unele
de altele;
 aluminiul este un bun absorbant pentru
radiaţiile împrăştiate, ceea ce contribuie la
îmbunătăţirea calităţii imaginii;
GRILA ANTIDIFUZOARE

 Grilele focalizate au benzi absorbante


divergente şi sunt construite pentru o
distanţă focar plan de proiecţie determinată.
Sistemul Potter-Bucky are o focalizare pentru
distanţă de 90-100cm.
 Grilele oscilante se mişcă în timpul expunerii
astfel încât să nu apară pe imagine.
GRILA ANTIDIFUZOARE
 Raportul grilei
 Raportul dintre înălţimea benzilor şi lăţimea spaţiului dintre ele,
la nivelul liniei centrale.
 Raportul tipic este în intervalul 4-6.
 Determină eficienţa îndepărtării radiaţiei împrăştiate.
 Creşterea raportului de grilă duce la creşterea contrastului, a
încărcării tubului şi a expunerii pacientului.
 Densitatea de linie
 Este definită ca numărul de linii pe unitatea de
lungime:1/(D+b) unde D este lăţimea benzii transparente şi b
lăţimea benzii absorbante.
 Valoarea densităţii de linie este în intervalul 25-60 de linii pe
centimetru.
DISPOZITIVE DE CENTRARE - RAZA NORMALĂ DIN
FASCICULUL INCIDENT SĂ CADĂ PERPENDICULAR PE FILM.
( LUMINOS OPTIC/ LASER )

Localizatoarele: - limitează câmpul examinat;


- reduc radiaţiile secundare (prin
compresia sânului se micşorează grosimea).

O bună colimare poate reduce doza/pacient


cu un factor până la 100.
CERINŢE SPECIFICE

 O colimare bine făcută este unul din cei mai


importanţi factori care contribuie la minimizarea
dozei pacientului (şi operatorului) şi să
îmbunătăţească calitatea imaginii.
 O filtrare variabilă (posibilitatea adăugării
filtrelor) este de dorit reducerii energiei
fasciculului, care nu duce la o îmbunătăţire a
calităţii imaginii, dar creşte în mod nedorit
doza/pacient.
CERINŢE SPECIFICE

 Este recomandată utilizarea Dispozitivului de Control


Automat al Expunerii (AEC). Cu un asemenea dispozitiv,
timpul de expunere se termină când la receptorul de
imagine se atinge o doză prestabilită de radiaţie.
 Voltajul tubului (kV), curentul tubului (mA), şi timpul de
expunere (sau mAs) sunt parametrii minimi care trebuiesc
afişaţi la masa de comandă înainte de efectuarea
radiografiei (mAs poate fi afişat după expunere, dacă există
AEC).
CERINŢE SPECIFICE

Toate unităţile de fluoroscopie trebuie să


folosească un intensificator de imagine.
Folosirea fluoroscopiei ,,directe” nu mai
este permisă.
CERINŢE SPECIFICE

Toate unităţile de fluoroscopie:

 trebuie să afişeze instantaneu valoarea kilovoltajului


tubului de raze X (kVp), curentul tubului (mA) şi timpul de
expunere cumulat pe procedură;
 trebuie dotat cu un Dose-Area Product metru sau un sistem
de măsură care să indice expunerea pacientului;
 debitul de doză nu trebuie să depăşească valorile
recomandate.
BED = 10‾⁷ SV. 1MICROSV= 10 ‾⁶ SV