SCHIMBAREA

ORGANIZATIONALA

German (Chirilă) Anca-Cristina

  Șuțel(Costea) Elena-Raluca

Targu Mures 2019

 ”Organizațiile fac tot posibilul pentru a exista. Dar,
pentru aceasta, ele trebuie să monitorizeze și să se adapteze
permanent schimbărilor de pe piața de muncă,
consumatorilor și produselor”

Boghaty Z, 2004
 SCHIMBAREA ORGANIZATIONALA

Asigura supravietuirea si succesul organizatiei

Reticenta la schimbare poate duce la scăderea

profitului, involuție și chiar insolvență.
 Tipuri de schimbări organizaționale

Planificate / anticipate

Emergente / spontane
 Schimbările planificate
Reprezinta intenția managerilor și a angajaților de a
îmbunățății funcționarea grupurilor, a departamentelor sau
a întregii organizații.

Obiective:
- îmbunătățirea capacității organizației de a se
adapta la schimbările de mediu

- schimbarea pattern-urilor comportamentale ale

angajaților.
 Schimbările emergente
sunt impuse organizației din interior sau din exterior

 au un caracter spontan, neanticipat și neașteptat

survin datorită unor schimbări macrosociale, politice

și economice.
 FACTORII DETERMINANȚI AI SCHIMBĂRII
ORGANIZAȚIONALE
Factori interni:

- schimbarea intereselor proprietarilor;

- conflictele interne deschise sau mocnite;

- fluctuația cadrelor;

- grevele;

- inovația de produse/servicii;

- abateri în realizarea indicatorilor planificați;

- angajații contest obiectivele sau le realizează la costuri foarte mari;

- managerii fac presiuni psihologice foarte mari asupra angajaților;

- fișele de post sunt existente dar necunoscute, neasumate sau nefolositoare;

- rapoarte deactivitate sunt incomplete sau ambigue;

- sistemele e evaluare care nu au nici un effect asupra oamenilor sau îi demotivează;

- sistemele de bonusare care nu au nici un efect asupra gradului de realizare a obiectivelor.

 Factorii determinanți ai schimbării
organizaționale

Factori externi:

- evoluția în domeniul tehnologiilor;

 -factorii economici;

- factorii socio-culturali;

- factorii politico-legislativi;

- factorii ecologici;
Conform lui Lewin, modelul de schimbare organizatorica se
ETAPELE SCHIMBĂRII ORGANIZAȚIONALE

desfasoara in 3 faze:

 Decristalizarea - creare unei motivații / mentalități colective favorabile

schimbării

 Schimbarea – presupune redefinirea cognitiva bazata pe noile informații

și pe identificarea noilor modele

 Recristalizarea - stabilizarea și integrarea schimbărilor

Conform lui Makin si Cox (2006), anumite etape
trebuiesc respectate astfel incat schimbarea sa se
realizeze cu succes :

 evolutia treptata de la cultura veche la cea noua

 definirea comportamentului de urmat

 evidentierea comportamentelor care trebuiesc schimbate

 intretinerea comportamentului dorit prin implicarea

angajatilor.
Conform lui Michael Beer (1990) exista 6 etape de urmat pentru
o schimbare de succes:

 Analiza problemelor si angajemantului fata de schimbare

 Crearea unor obiective comune

 Stabilirea unui consens al schimbarii

 Diseminarea schimbarilor in toate departamentele

 Institutionalizarea si formalizarea schimbarilor

 Monitorizarea si remediera problemelor sau conflictelor aparute

 REZISTENȚA LA SCHIMBARE
Se referă la lipsa susținerii, la împiedicarea proceselor
de schimbare organizațională.

Acest fenomen este prezent în orice organizație, atât

în rândul angajaților, dar și în rândul managerilor.

Fiecare societate se împotrivește schimbărilor prin

forța normelor vechi și a obișnuințelor.
 Obstacole în calea schimbării

Boghaty (2004) susține existenta a 3 obstacole in calea

schimbarii:

- obișnuința

- zona de confort

- frica de necunoscut
 STRATEGII GENERALE DE
SCHIMBARE
Analiza lui Chin si Kenneth Benne (1976) identifica
3 strategii de schimbare:

 empiric-rationala,

 normativ-educativa

 prin forte coercive.

 Strategia empiric-rațională
Se bazeaza pe presupunerea ca oamenii sunt rationali,
iar ei vor accepta schimbarea daca este in beneficiul lor

“o schimbare este acceptata de un individ sau de un

grup care crede ca ceea ce se propune este dorit si in
interesul propriu”
 Strategia normativ-educativă
Se bazeaza pe caracterul activ al oamenilor in procesul de
satisfacere a propriilor nevoi.

“gasirea unei relatii corecte si eficiente intre nevoile organizatiei

si ale membrilor acesteia, pe de o parte, si nevoile mediului in
care aceasta functioneaza.”
Strategia de schimbare prin forte coercive
Are la baza “folosirea sanctiunilor de natura politica si
economica drept principiu de impunere a schimbarii”.

Principalele modalitati de exercitare a puterii de

coercitie sunt urmatoarele:

 Utilizarea nonviolentei pentru a impune schimbarea

 Folosirea institutiilor politice pentru a impune schimbarea

 Recompunerea si manipularea puterii elitelor.

VĂ MULȚUMIM!