Sunteți pe pagina 1din 12

AVITAMINOZELE

Istrati Daniela
F1502
Cauzele avitaminozelor:
 o alimentaţie insuficientă sau incompletă
(alimentaţie deficitară), cu deficienţe ale aportului
primar de vitamine sau ca urmare a distrugerii
vitaminelor din alimente (la prelucrarea termică şi la
păstrarea îndelungată a produselor alimentare);
 un catabolism intens al vitaminelor cauzat de
alterarea florei microbiene, ce constituie o sursă
importantă de vitamine pentru necesităţile
organismului;
 tulburări de absorbţie detrerminate de lezarea
funcţiilor motrice şi secretoare ale intestinului;
 afecţiunile ficatului şi a pancreasului, ce dereglează
absorbţia vitaminelor liposolubile;
 imposibilitatea transformării provitaminelor în
vitamine;
 administrarea anumitor medicamente (administrarea
abuzivă de antibiotice si sulfanilamide provoacă
disbacterioza cu consecinţe de hipovitaminoza K,
grupul B ş.a.);
 anumite stări speciale sau patologice: copiii şi
persoanele în vârstă, alcoolicii şi fumătorii cronici,
gravidele în timpul sarcinii şi alăptării, amatorii de
diete stricte şi vegetarienii, persoanele care au
suportat o boală infecţioasă acută sau suferă de boli
cronice, precum şi cei supuşi stresului mental şi
fizic;
 acţiunea antivitaminelor din mediu, ce se integrează
în sistemele fermentative la fel ca şi vitaminele.
 Consecinţe pentru organism:
 accelerarea procesului de îmbătrînire;
 sporirea acţiunii substanţelor toxice,
stresului şi a altor factori nocivi;
 scăderea imunităţii şi rezistenţei
organismului la infecţii;
 scăderea calităţii vieţii şi a capacităţii de
muncă.
 Simptoamele generale hipo - avitaminozelor:
 somnolenţă; 
 oboseală cronică;
 acnee; 
 scăderea acuităţii vizuale; 
 probleme cu potenţa; 
 căderea părului; 
 probleme cu unghiile; 
 sângerarea gingiilor; 
 răceli frecvente; 
 iritabilitate; 
 scăderea atenţiei, memoriei şi inteligenţei.
 Tratamentul şi profilaxia hipo -
avitaminozelor:
 Primul remediu împotriva avitaminozei îl
reprezintă evident vitaminele. Se impune
deci o cunoaştere mai amănunţită a
vitaminelor, pentru a afla care sunt cele mai
importante pentru noi şi in lipsa cărora se
instalează avitaminoza.
Vitamina A provine din plante si fructe (spanac, urzici, morcovi, rosii, dovleac, caise,
cirese). Alimentele din regnul vegetal sunt cu atât mai bogate în vitamina A cu cât sunt mai
viu colorate. În regnul animal, vitamina A se întâlneste în unt, smântânã, friscã, lapte,
gãlbenus de ou, ficat de peste. Functia cea mai importantã a vitaminei A o constituie
protectia pielii si a mucoaselor, asigurã buna functionare a sistemelor osos si nervos.
Carenta de vitamina A se manifestã prin tulburãri de vedere, infectii ale mucoaselor, infectii
digestive.

Vitamina D se gãseste mai ales în produsele de origine animalã - lapte, unt, gãlbenus de ou,
icre, unturã de peste. Rolul vitaminei D este de a fixa calciul si fosforul în oase si dinti.
Lipsa ei duce la rahitism si osteoporoze.

Vitamina E se gãseste în embrionul cerealelor necojite, în zarzavaturile proaspete, grãsimi si


uleiuri generale, în ouã, lapte si carne. Lipsa vitaminei E duce la sterilitate, avorturi
spontane, slãbirea musculaturii si hemoragii.

Vitamina K se gãseste în alimentele de origine vegetalã (spanac, varzã, conopidã, ovãz,


porumb, rosii, morcov, sfeclã) si animalã (ficat, splinã, muschi). Deficitul de vitamina K
duce la hemoragii grave. În ciroze, hepatite si ictere se observã un deficit major de vitamina
K.

Vitamina B1 se gãseste în tãrâtele de cereale, drojdie de bere si carne. Lipsa ei duce la


tulburãri grave ale metabolismului, ale sistemului nervos si aparatului digestiv.

Vitamina B2 (riboflavina) se gãseste în ficat, drojdie de bere, ouã, carne si pâine neagrã.
Carente de riboflavinã se întâlneste în anumite boli gastrointestinale si în afectiuni ale
ficatului sau pancreasului. 

Vitamina B6 se gãseste în lapte, ulei, cereale, sfeclã, varzã, spanac, struguri, mere. Este
necesarã pentru buna functionare a sistemului nervos si a mãduvei spinãrii.
Vitaminele au rol de biocatalizatori într-o mulţime de procese metabolice, grăbind
sau făcând posibile o serie de reacţii chimice.
De asemenea, ele mai constituie, direct sau indirect, enzime ale multor sisteme enzi-
matice importante.
Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente.
Toate sunt continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente
(vitamina K, in special, trebuie sa faca obiectuk unei suplimentari medicamentoase
sistemice la nastere). Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece
vitamine cunoscute in zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8,
B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel, vitaminele actioneaza in doza
mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare energetica.
Nefiind cunoscute la început ca structură chimică, ele s-au notat alfabetic, aceste
denumiri fiind păstrate şi astăzi, când, deşi cunoscute, s-a menţinut totuşi vechea
clasificare, care grupează vitaminele după solubilitatea lor în:
- liposolubile (solubile în grăsimi);
- hidrosolubile (solubile în apă).
Din grupul vitaminelor liposolubile fac parte vitaminele A, E, K, D, iar din cele
hidrosolubile: Bb B2, B6, B12, C, PP, P.
Insuficienţa sau lipsa vitaminelor din alimentaţie dă naştere la o serie de tulburări ce
constituie bolile. De obicei aceste stări survin în urma unui regim pluricarenţiat, în
care una dintre vitamine este dominant mai deficitară.
De exemplu, în alimentaţia exclusivă cu porumb care dă pelagră, pe lângă vitamina
PP - factor răspunzător al bolii - mai lipsesc vitaminele B2, C, D, mineralele Fe, Ca şi
acizii aminaţi, lizina şi triptofanul. Reţinem deci că starea de subnutriţie conferă
carenţe conjugate de vitamine, proteine şi minerale. De aceea este suficient, uneori,
ca numai un regim alimentar complet (carne, ouă, lapte, vegetale) să înlăture
avitaminoza respectivă.
VITAMINELE- PENTRU
AVITAMINOZA DE PRIMAVARA
 Vitamina C sau acidul ascorbic este cea mai importanta "vitamina a primaverii", si are un rol
important in combaterea infectiilor. Vitamina C se gaseste in cantitati crescute in: citrice,
coacaze neagre, macese, legume cu frunze verzi, mere, capsuni, zmeura, cartofi, varza, etc. Este
foarte important de retinut ca procesul de fierbere al fructelor sau legumelor distruge vitamina
C, aspect valabil si pentru procesul de uscare.
 Vitamina D sau calciferolul, este foarte importanta in procesul de absorbtie a calciului in
organism. Ea se produce in piele sub actiunea razelor solare. Vitamina D poate fi intalnita in
urmatoarele alimente: ulei de peste, icre, pestele rosu, ficat, smantana, lapte, galbenus de oua.
Aceasta vitamina este rezistenta la temperaturi crescute.
 Vitamina A este importanta atat pentru vedere, cat si pentru procesul de formare a oaselor. In
cantitati crescute se intalneste in produse, precum: morcovi, varza, urzica, dovleac, rosii, ardei
rosu, porumb, caise. La fierbere nu se distruge, insa nu e bine sa stea mult sub actiunea
temperaturii crescute.
 Vitamina B1 sau tiamina, este responsabila pentru functionarea corespunzatoare a sistemului
nervos si are un rol important in metabolism. Aceasta vitamina este produsa de microfolora
intestinala, dar in cantitati insuficiente pentru organism. Este continuta in cantitati mari in: faina
de grau, produse de patiserie, orez, ovaz, hrisca, secara, drojdie, galbenus de oua, fructe cu
coaja (ex. nuci), carne de porc, carne de vita.
 Vitamina B2 sau riboflavina, este responsabila pentru formarea hemoglobinei in sange, grabeste
timpul de vindecare a ranilor. Este continuta in: drojdie, cereale, legume proaspete, oua, lapte,
carne, peste. Atrageti atentia la mediul alcalin care distruge aceasta vitamina. De asemenea,
actioneaza nociv asupra sa razele ultraviolete.
 Vitamina E, tocoferolul, "vitamina tineretii", are rol in buna functionarea a sistemului muscular si
a glandelor sexuale. Foarte multa vitamina E contin produsele: uleiul vegetal, galbenusul de oua,
legumele cu frunze verzi. Asupra vitaminei E actioneaza distructiv mediul alcalin.