Școala Postliceală Sanitară Sf.

Theodor
Specializare: Asistent Medical Generalist

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU BPOC

Coordonator:

CARAMAN AURA
Absolventă:

ANDREI D. LILIANA

CONSTANȚA 2019
 Motto:

„Nu putem face lucruri mari

pe acest Pământ. Putem face
numai lucruri mici, cu multă
dragoste.”

MAICA TEREZA
 Anatomia Şi fiziologia aparatului respirator

INTRODUCERE

Totalitatea organelor care contribuie la

realizarea schimburilor de gazoase,
între aerul atmosferic și organism,
constituie aparatul respirator.

APARATUL RESPIRATOR

 Este format din:

 
1.Căile respiratorii superioare 
- căile nazale
- faringe

2.Căile respiratorii inferioare - laringe

- trahee
- bronhii
 PLĂMÂNII

Reprezinta organele în care se

realizează schimbul de gaze, O2 şi
CO2.
Sunt în număr de doi, drept şi
stâng, fiind aşezaţi în cavitatea
toracică de o parte şi de alta a
medianului.

Forma plămânilor este
asemănătoare unui trunchi de con,
cu baza spre diafragm.
 Structura plămânului

Plămânii sunt alcătuiţi dintr-un sistem de canale rezultat

din ramificarea bronhiei principale - arbore bronşic şi un
sistem de saci, în care se termină arborele bronşic - lobuli
pulmonari.

Vascularizaţia plămânilor

La nivelul plămânului există două circulaţii sanguine:

a)      funcţională;
b)      nutritivă.

Inervaţia plămânilor

Inervaţia plămânilor este: motorie şi senzitivă.

 NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

Respiraţia reprezintă un proces vital în care au loc aportul de

O2 la ţesuturi şi eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului, fiind
una dintre funcţiile vegetative şi de nutriţie.

Schimburile gazoase la nivelul plămânului se realizează datorită

succesiunii ritmice a două procese: inspiraţia şi expiraţia.

Inspiraţia reprezintă un proces activ, realizat prin efort muscular,

când aerul pătrunde în plămâni încarcat cu O2.

Expiraţia reprezintă un proces pasiv, prin care se elimină aerul

din plămâni, încărcat cu CO2. În timpul expiraţiei, cutia toracică
revine pasiv la dimensiunile avute anterior.
 
 BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIV CRONICĂ
-BPOC-
DEFINIŢIE   
 
BPOC este o boală respiratorie cronică ce afectează atât bronhiile
(bronşita cronică) cât şi plamânii (emfizem) şi se manifestă prin
îngustarea progresivă şi ireversibilă a bronhiilor, ceea ce se însoţeşte
de o scădere progresivă a capacităţii respiratorii.

Noţiunea de bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC)

cuprinde: bronşita cronică, emfizemul şi unele forme de astm bronşic.
Boala este frecventă şi gravă,  apare în special la bărbaţii de peste
40 de ani.    

 FACTORI DE RISC

-factorii de risc sunt acei factori suspectabili de a crește rata de

degradare a VEMS; 
-factori de risc externi: fumatul, poluanţii atmosferici;
-factori de risc individuali: deficitul genetic de alfa-1: antitripsin(ATT),
statusul socio-economic 
 
                                                                                                                  

CAUZE EXOGENE 

- Iritaţiile bronşice 
- Infecţiile bronşice
-Alergia bronşică

TABLOU CLINIC         

De cele mai multe ori tabloul clinic al BPOC debuteaza după 40 ani
la fumători, cu toate că este probabil ca bronşita cronică simplă şi
   
sindromul obstructiv latent în căile aeriene mici să se instaleze mai
devreme.
            De obicei, debutul bolii este insidios,
există însă şi forme la care acesta poate fi bine
precizat în timp, cum ar fi spre exemplu, abcesul
pulmonar.                                              

SEMNE ŞI SIMPTOM

-semne subiective: dureri toracice, tuse,

expectoraţie, dispnee;
-semne obiective: inspecţia, palparea, percuţia,
auscultaţia.        
FORME CLINICE

1. BPOC cu predominanta bronşitei

2. BPOC cu predominanta emfizemului

INVESTIGAŢII CLINICE

1. Examene de laborator:
-HLG;
-VSH;
-glicemia;
-uree;
-creatinina sanguină;
-teste hepatice.

INVESTIGAȚII PARACLINICE

3. Examen radiologic
4. Examen bronhografic
5. Explorarea funcţională respiratorie
6. Alte investigaţii: examenul sputei, examenul secreţiilor bronşice,
EKG.
DIAGNOSTIC

Diagnosticul pozitiv BPOC presupune 3 etape: suspiciunea,

confirmarea şi diagnosticul diferențial.

Diagnosticul diferențial se face cu alte boli cronice industoare de

tuse (astmul bronşic, bronşiectazii, sindromul posttuberculos, bisinoza,
mucoviscidoza), expectorație și dispnee.

EVOLUŢIE          

 BPOC are o evoluţie îndelungată, intermitentă, cu  episoade de

activare, în legătură cu exacerbări sau acutizări ale procesului  bazal,
mai frecvent în anotimpul rece şi adesea corelate cu infecţii ale căilor
aeriene superioare.

BPOC duce într-un timp variabil  la insuficienţă respiratorie datorită

atât scăderii elasticităţii şi mobilităţii  pulmonare, cât şi reducerii
permeabilităţii  bronşiolare.
                                                     
PROGNOSTIC  
Prognosticul este în general bun în BPOC simplă, dar severă în
cea  evoluată, în care au apărut fenomene
obstructive.                                                                 
Elementele de gravitate ale prognosticului sunt:     
intensitatea dispneei, prezenţa unui sindrom funcţional (spirografic de tip
obstructiv), o hipoxie importantă.                                  
După primul  episod de insuficienţă respiratorie severă, mor 60% din
bolnavi, în  următorii  2ani.
Asocierea cordului pulmonar cronic duce  la o mortalitate de 50% în5ani.

COMPLICAŢII                                                                                        
       Complicaţia cea mai frecventă şi deosebit  de  importantă este
emfizemul pulmonar – consecinţă  a obstrucţiei  bronşiolare.

TRATAMENTUL  BPOC 
1. Tratamentul profilactic: abandonarea  fumatului, controlul  poluării
atmosferice şi al calităţii mediului profesional, ameliorarea  mediului de
habitaţie, profilaxia infecţiilor bronhopulmonare
2. Tratamentul curativ: întreruperea fumatului, eliminarea factorilor de
risc, medicamente, bronhodilatatoare
3. Tratamentul acutizărilor în BPOC
 DOSAR DE ÎNGRIJIRI

Pacientul S.V. în vârstă de 56 ani, se prezintă la Serviciul de Urgenţă

al Spitalului Judeţean Constanţa, acuzând următoarele simptome:
dispnee severă de efort, astenie fizică, tuse cu expectoraţie
mucopurulentă, cianoză perioronazală, cefalee occipitală, ameţeli,
greaţă, transpiraţii profuze, anxietate moderată, insomnie,
simptomatologie ce s-a accentuat în urmă cu o săptămână.
La indicaţia medicului, i se face examenul clinic general, i se
recoltează produse biologice pentru examenul de laborator, i se
recoltează urină şi spută, precum şi examene paraclinice.
După examenul clinic şi rezultatul examenelor efectuate, medicul
specialist pune diagnosticul de BPOC ACUTIZAT şi hotărăşte internarea
bolnavului pe Secţia Pneumologie.
Pe perioada spitalizării, la indicaţia medicului specialist, pacientului i
se aplică tratament cu: Cefort 1gx2/zi i.v, Miofilin 1fiolăx2/zi i.m, HHC
100mgx2/zi i.m, vitamina B₁ și B₆ o fiolă pe zi pev, Glucoză 5% 500
ml/zi pev, Bromhexin 3 cps po./zi, Diazepam 1 cps po. seara, precum şi
un regim igieno-dietetic.
În urma tratamentului administrat, a respectării regimului impus de
boală şi recomandat de medic, respiraţia s-a ameliorat, expectoraţia s-a
redus cantitativ, pacientul nu mai prezintă stare de anxietate, se
alimentează şi hidratează corespunzător, având o evoluţie favorabilă.
 Pacientul se externează în stare generală bună:
-temperatură 36,5°C
-puls 68p/min.
-respiraţii 19r/min.
-tensiune arterială 130/80 mmHg
-diureză şi scaun normale.

RECOMANDARI LA EXTERNARE

-urmarea regimului igieno-dietetic recomandat de medic

- renunțarea la fumat și alcool
-evitarea expunerii la alergeni și substanțe iritante ce pot fi inhalate
-se educă pacientul cum să folosească peakflowmetrul în ambulatoriu
pentru determinarea
debitului expirator de vârf şi să frecventeze clima salină pentru
ameliorarea respiraţiei
-să aplice măsuri de autoîngrijire pentru ameliorarea calităţii vieţii
 
PRINCIPALELE DIAGNOSTICE DE NURSING

1. Alterarea respiraţiei din cauza tusei cu expectoraţie mucopurulentă

manifestată prin dispnee, senzaţie de sufocare.

2. Alterarea somnului datorită procesului de boală manifestată prin

insomnie.

3. Risc potenţial de complicaţii datorită expectoraţiei mucopurulente

manifestată prin posibile infecţii.

4. Risc potenţial de deshidratare din cauza eliminărilor expectorante

manifestată prin tegumente uscate, gură şi buze uscate, ameţeli.

5. Alterarea comunicării din cauza bolii manifestată prin anxietate.

6. Eliminări inadecvate datorită procesului inflamator manifestată prin

tuse cu expectoraţie mucopurulentă.
COMPORTAMENT ASTEPTAT, IN CE INTERVAL
 
1. Pacientul să prezinte respiraţie normală în decurs de 24 ore.

2. Pacientul să beneficieze de somn atât calitativ cât și cantitativ, 8-10

ore/noapte în aproximativ 2 zile.

3. Pacientul să fie sub permanetă observație pe toată perioada spitalizării

pentru a evita apariția de noi complicații.

4. Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic in termen de 24 de ore.

5. Pacientul să prezinte o stare de bine fizică și psihică pe toată perioada

spitalizării.

6. Pacientul să prezinte eliminări normale calitativ și cantitativ în decurs

de 48 de ore.
 IntervenŢii, obiective ŞI EVALUARE în
îngrijirea pacientului cu BPOC

1. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

OBIECTIVE: pacientul să respire fără dificultate în termen de 24 ore.

INTERVENŢII: administrez pacientului tratamentul indicat de medic, educ

pacientul în efectuarea de exerciţii respiratorii.

EVALUARE: după aproximativ 24 de ore, pacientul respiră fără dificultate.

2. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

OBIECTIVE: pacientul să beneficieze de somn calitativ şi cantitativ fără

întreruperi, 8-10 ore pe noapte, în termen de 24 ore.

INTERVENŢII: creez condiţii optime de somn (aerisire, căldură, linişte,

umiditate, poziţie comodă în pat, încurajare), administrez tratament la
indicaţia medicului.

EVALUARE: pacientul se odihneşte 8-10 ore pe noapte, fără întreruperi.

3. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

OBIECTIVE: pacientului să i se reducă expectoraţia în următoarele

24 ore.

INTERVENŢII: administrez tratamentul la indicaţia medicului, educ

pacientul să expectoreze în scuipătoare specială sau în batiste de
unică folosinţă, urmăresc şi notez cantitatea şi consistenţa
eliminărilor.

EVALUARE: după 24 de ore, pacientul prezintă expectoraţie

ameliorată cantitativ.

4. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

OBIECTIVE: pacientul să fie hidratat pe toată perioada spitalizării.

INTERVENŢII: administrez tratament la indicaţia medicului, educ

pacientul privind importanţa consumului de lichide.

EVALUARE: pacientul este hidratat corespunzător.

5. NEVOIA DE A COMUNICA

OBIECTIVE: pacientul să prezinte o stare de bine fizică şi psihică pe

toată perioada spitalizării.

INTERVENŢII: încurajez pacientul în ceea ce priveşte progresul

favorabil al bolii, îi ofer cărţi, reviste, îl antrenez în discuţii despre
hobby-urile practicate.

EVALUARE: pacientul prezintă o stare psihică îmbunătăţită.

6. NEVOIA DE A ELIMINA

OBIECTIVE: pacientul să nu mai prezinte tuse cu expectoraţie.

INTERVENŢII: administrez tratament la indicaţia medicului,

administrez lichide pentru a favoriza expectoraţia.

EVALUARE: după 24 de ore, pacientului i s-a redus semnificativ

tusea şi expectoraţia.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!