Filosofia si conceptia despre

lume
dr.,conf.univ. Lungu Viorelia
Departamentul Științe Socio-Umane
 Cuprins
• Filosofia-obiect de studiu.Importanta
• Concepția despre lume
• Tipuri istorice de concepții despre lume
• Functiile filosofiei
FILOSOFIA - OBIECT DE STUDIU.
IMPORTANTA
 Definiții:

Filosogia (greaca) știința despre înțelepciune

hâtru - deştept – înţelept?

• Un filosof este un om îndrăgostit de
înțelepciune, fiind adept al unei modalitați de
gândire și investigare, formată dintr-un
ansamblu de noțiuni și idei, care tinde să
cunoască și să înțeleagă sensul existenței sub
aspectele sale cele mai generale, o concepție
generală despre lume și viață, numită
„filosofie”.
• .Filosofia este o preocupare constanta, spirituala a omului. Ea a aparut si se
mentine din nevoia omului de a gasi si de a formula raspunsuri la o serie de
intrebari cum ar fi:

-Ce este omul ?

-Ce rol si ce loc ocupa În lume ?
-Ce este fericirea ?
-Cum poate omul sa devina fericit ?
-Cat de fericit este omul ?
-Ce este libertatea ?
-Poate omul sa fie liber ?
-Cat de liber poate fi ?
-Ce este adevarul ?
-Poate omul sa cunoasca adevarul ?
-Care sunt metodele prin care omul poate sa ajunga la cunoasterea adevarului ?
-Ce este dreptatea ?
-Exista dreptate ?
Filosofia este stiinta despre legile si principiile generale ,conform
careia experienta si cunostinta este conceputa ca un tot intreg.

Obiectul de studiu al filosofiei sunt principiile generale ale Existentei

ca Unitate, Integritate, Totalitate.

Obiectul filosofiei este cercetarea universului existent În lucruri,

adica a ceea ce e comun, repetabil, esențial, relativ stabil, cercetarea
a ceea ce face ca lucrurile sa fie ele insele si nu altele, acele trasaturi
caracteristice comune care constituie clasele de obiecte.
• Filosofia creaza posibilitatea omului de a formula noi
intrebari, de a crea noi perspective asupra unor
probleme fundamentale ale existentei omului in lume.

• Filosofia si-a propus si isi propune sa se pronunte

asupra salvarii umanitatii, a culturii si a valorilor create
de om, asupra salvarii omului in fata agresiunii istoriei,
a violentei sale distructive care le ameninta.
• Filosofia si-a propus si isi propune sa reactualizeze memoria axiologica
a omenirii, memoria umanitatii sale, sa descopere esenta umana si sa
gaseasca o formula convenabila cu privire la conditia omului in lume.
• Filosofia a dorit si doreste sa modeleze societatea omeneasca in
conformitate cu valorile perene ale umanitatii si anume cu valorile de
adevar, bine, frumos, dreptate si libertate.
• Filosofia a fost preocupata de sesizarea acelor elemente ale
economicului, socialului si politicului, care se opun manifestarii
libertatii de afirmare prin actiune si creatie a omului ca fiinta rationala,
superioara, capabila sa se perfectioneze pe sine si intreaga realitate
existentiala in care vietuieste.
• Filosofia a fost si ramane un factor propulsor al progresului umanitatii,
al umanizarii societatii, deoarece a promovat si aparat demnitatea
omului, maretia lui in lume, capacitatea lui inventiva, creatoare,
capabila sa distinga frumosul, adevarul, binele si sa practice dreptatea.
• Întrebarea kantiană „Ce pot şti?” precede
celelalte două întrebări
„Ce trebuie sa fac?” şi
„Ce-mi este îngăduit să sper?”
• Pitagora recunoscut ca primul ganditor care a
folosit termenul de filosofie, numindu-se pe
sine filosof, afirma “Filosofia se numea mai
inainte intelepciune si cel care o profesa era
numit intelept, pentru a arata ca a ajuns la cel
mai inalt grad de perfectiune sufleteasca.
Filosoful era insa iubitor de intelepciune”.
• Aristotel in lucrarea sa “Metafizica” mentiona
ca stiinta suprema (filosofia) se indeletniceste
cu primele cauze si principii.
• Filosofia, spunea el, este cunoasterea
anumitor cauze si principii.
 Principiile filosofice fundamentale de
explicare a lumii sunt:
1)principiul unicitatii lumii - lumea este una;
2)principiul unitatii lumii-cosmosul nu se
imprăștie datorita unei insusiri ce face legatura;
3)principiul evolutiei lumii/dezvoltarii-universul
este în schimbare/nu este static;
4)principiul unitatii si luptei contrare-lupte de
interese dintre om si lume.
In filosofie sunt evidentiate probleme specifice.
Aceste probleme-domenii sunt:
• Problema ontological/ontologia (gr. ontos-existenta;
logos-invatatura)-analizeaza principiile fundamentale ale
existentei;
• Problema gnosiologica (gr. gnosios-cunostinta)-analizeaza
principiile si structura cunoasterii;
• Problema epistemological (gr. episteme-stiinta)-
analizeaza structura si principiile cunoasterii stiintifice a
lumii;
• Problema axiological (gr. axio-valoare)-estimarea lumii
prin prisma valorica
• Problema praxiologica (gr. prasis-activitate practica)-
estimarea lumii prin prisma principiului activitatii
 In filosofie, spre deosebire de alte stiinte,
este evidentiată problema fundamentală, care
este raportul dintre constiinta si existenta sau
raportul dintre spirit și materie.
Aceasta problema include în sine două
aspecte: ontologic și gnosiologic.
 Aspectul ontologic presupune raspunsul la intrebarea “care
este principiul fundamental al existentei?”.
Pe parcursul istoriei filosofiei au fost inaintate o multitudine de
modalitati de rezolvare. Facand abstractie de specificul fiecareia
le putem reduce la doua:
• Rezolvarea materialista - care sustine ca principiul lumii este
material. In afara materiei nu exista nimic. Chiar si constiinta
este conceputa ca o forma specifica de organizare a materiei;
• Rezolvarea idealista – principiul lumii este de natura spiritual
( Ideia Absoluta,Eul Absolut, Dumnezeu).Putem distinge
idealism subiectiv si obiectiv. Cel obiectiv sustine ca existent
principiului lumii este independent de constiinta subiectului
cunoscator. Iar cel subiectiv sustine ca principiul lumii este
dependent de constiinta subiectului.
 Aspectul gnosiologic impune raspunsul la
intrebare “poate ore fi cunoscut principiul
lumii?”.
Reprezentantii filosofiei materialiste sustin ca
principiul lumii este ,si poate fi cunoscut; unii
repezentanti ai filosofiei idealiste neaga
posibilitatea de cunoastere a principiului lumii.
Aceasta conceptie poarta numele de
agnosticism( a – negare; gnosios- cunoastere).
 In dependent de numarul de principii
filosofice de explicare a lumii
acceptate, distingem urmatoarele
tipuri de sisteme filosofice:
• Sistem monist-accepta un singur principiu;
• Sistem dualist-accepta doua principii;
• Sistem pluralist- acepta mai mult de doua principii.
CONCEPTIA DESPRE LUME
- reprezintă viziunea, părerea unui om sau grup de oameni
despre lumea în care trăieşte;

- arată ce crede un om sau un grup de oameni legat de

elemente precum: originea vieţii, scopul vieţii, ce este bine
şi ce este rău, semnificaţia istoriei omenirii, cum
cunoaştem realitatea din jurul nostru, ce se întâmplă cu
omul când moare, ce este omul, care este finalitatea
universului în care trăim.
 Concepţia despre lume este totalitatea de idei
despre lume în întregime, despre om, locul lui în
această lume, este totalitatea de cunoştinţe
despre natură, societate şi om şi raportului faţă
de această lume. Concepţia despre lume este
baza tabloului general al lumii şi ne dă
cunoştinţe generalizate despre coţinutul,
structura, esenţa şi legităţile apariţiei şi
dezvoltării lumii înconjurătoare.
 Stiinţa cu ajutorul cunoştinţelor formează
tabloul lumii, filozofia este exprimarea teoretică
a concepţiei despre lume unde tabloul lumii este
numai o amprentă, un moment al realităţii
indiferent către om. Concepţia despre lume in
afară de tabloul lumii exprimă şi atitudunea
omului faţă de acestă lume. Filozofia este
nucleul concepţiei despre lume.
 Una din concepţiele despre lume şi viaţă reprezintă
viziunea, părerea unui om sau grup de oameni despre
lumea în care trăieşte. O concepţie despre lume şi viaţă
arată ce crede un om sau un grup de oameni legat de
elemente precum:
originea vieţii, scopul vieţii, ce este bine şi ce este rău,
semnificaţia istoriei omenirii, cum cunoaştem realitatea
din jurul nostru, ce se întâmplă cu omul când moare, ce
este omul, care este finalitatea universului în care trăim.
Toţi oamenii au o concepţie despre lume şi viaţă după
care trăiesc şi pe care o promovează în mod conştient
sau inconştient.
 Concepţii tradiţionale despre lume şi viaţă
Teismul

Ca şi concepţie despre lume şi viaţă, teismul porneşte de la presupoziţia

că Dumnezeu există şi poate fi cunoscut.
Dumnezeu este o fiinţă supranaturală (dincolo de natura materială),
personală (adica nu este doar o forţă sau o energie ci o fiinţă vie, reală, cu
conştiinţă de sine şi capacitate de autodeterminare).
Dumnezeu ştie despre Sine că există şi gandeşte şi acţionează fără să fie
constrâns de ceva sau cineva. Dumnezeu este infinit adică nicio altă fiinţă
din Univers nu se poate compara, masura cu El, totul îi este subordonat. El
nu are pereche şi este originea şi sfârşitul tuturor lucrurilor.

Cele mai cunoscute curente de gândire teiste sunt Iudaismul, Creştinismul

şi Islamul, acestea fiind totodată şi cele 3 mari religii monoteiste ale lumii.
 Deismul
Deismul ca şi concepţie despre lume şi viaţă a apărut în Anglia şi
Franţa în sec. XVII şi XVIII şi i-a avut ca reprezentanţi de seamă pe
Voltaire (Franţa) şi Pope (Anglia). Secolul XVIII, intitulat şi secolul
luminilor sau secolul Iluminismului, a fost dominat la nivel
filosofico-religios de deism.
Deismul acceptă existenţa lui Dumnezeu ca şi forţă primară a
creaţiei, Dumnezeu este creatorul Universului şi a omului.
Dar deismul mai afirmă faptul că după creaţie Dumnezeu a lăsat
Universul să funcţioneze de la sine şi că o dată încheiat procesul de
creaţie Dumnezeu nu mai intervine în Univers. Prin urmare
Dumnezeu nu mai este imanent, nici personal, nu este suveran
peste acţiunile omului.
 Ateismul
Ateismul a apărut în Franţa în sec. XVIII în aceeaşi perioadă cu deismul fiind oarecum
continuatorul firesc al acestuia din urmă. Ca şi reprezentanţi de seama ai ateismului în sec.
XVIII ii avem pe:
La Metrie (consilier al regelui Prusiei Frederic al II-lea) şi Denis Diderot (autor al primei
Enciclopedii).
• Atesimul a atins apogeul în sec. XIX şi la începutul şi mijlocul sec. XX odată cu apariţia şi
dezvoltarea teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin.
• Ca şi reprezentanţi de seamă ai ateismului în sec. XIX şi XX îi amintim pe: Charles Darwin,
Karl Marx, Vladimir Lenin, Richard Dawkins (profesor la Universitatea Oxford).

• Ateismul porneşte de la presupoziţia că materia este eternă şi este tot ce există,

Dumnezeu nu există, iar religia este doar o etapă din evoluţia socială şi psihologică a
omului.
• Astrofizicianul Carl Sagan a spus: “Cosmosul este tot ce există, a existat şi va exista
vreodată”. Această afirmaţie poate fi considerată ca fiind “declaraţia de credinţă” a
ateismului.
TIPURILE ISTORICE DE CONCEPTIE
DESPRE LUME
Tipuri de conceptii despre lume

• Conceptia mitica
• Conceptia religioasa
• Conceptia filosofica
 Conceptia mitica
• Este forma constiintei sociale a celor mai stravechi
timpuri care reflectă tendința omului de a explica
fenomenele naturii. Concepției mitice este caracterist
un nivel jos de dezvoltare a gândrii abstracte.
Caracteristile principale ale conceptiei mitice
sunt:

• Antropomorfismul- Reprezentare a zeilor și a
divinității sub înfățișare
omenească.

• Zoomorfismul-reprezentare a zeităților prin

animale sau prin atribute ale acestora.
 
• Sintretismul-unirea mai multor state contra
dușmanuluĭ comun
 Conceptia religioasa
• Este forma constiintei sociale care prin
credinta postuleaza existenta absolutului.
 Caracteristicele principale ale conceptiei
religioase sunt:
• Credinta- a crede în ceva sau cineva.

• Dogma- Învățătură sau teză fundamentală a

unei religii, care nu poate fi supusă criticii.
• Ritualul cultic -Omagiu care se aduce divinității
prin acte religioase.
• Obiectele retorice- arta de a convinge un
auditoriu prin măiestria argumentației
 Conceptia filosofica
• Forma constiintei sociale care spre deosebire
de cele interioare pune acentul pe necesitatea
cunoașterii și explicării lumii.
 Doua aspecte al problemei:
1) Ontologic - se concentrează pe cercetător
asupra perceperii fragmentului studiat de realitate
naturală sau socială, nu doar ca un obiect, ci ca un
sistem în care obiectul însuși intră și acea parte a
mediului său care formează condițiile necesare
existenței sale.
2) Gnosiologic - una din funcțiile fundamentale ale
filosofiei - are ca scop cunoașterea corectă și fiabilă a
realității înconjurătoare (adică mecanismul
cunoașterii).
1. Care este concepţia dvs despre lume şi viaţă?

2. Care este scopul vieţii dvs.?

3. Acţiuni pentru a realiza scopul dvs?

• Toţi oamenii au o concepţie despre lume şi
viaţă indiferent de originea familială, etnia sau
cultura din care provin. Această concepţie le
modelează întreaga existenţă: modul în care
trăiesc, gândesc şi se relaţionează la ceilalţi
oameni şi la Dumnezeu.
• #1. Teoria ideilor lui Platon a fost primul care a delimitat
lumea materială de „lumea ideilor”, astfel, ideea apare ca
sursă a meterialului, concepție ce stă la baza fiecărui lucru
neînsuflețit concret.
•  Pentru a interpreta această teorie, putem să o
exemplificăm în felul următor: „un scaun” ca idee prezentă
în conștiința noastră poate să coincidă cu „un scaun
concret” sau poate să nu coincidă.
Totuși, aceste două noțiuni continuă coexistența în
conștiința fiecăruia, dar o fac aparte, ca două noțiuni
diferite.
• #2. Introspecționismul
Din latină, „introspecto” – privesc înăuntru.
Introspecționsimul este o metodă de autocunoaștere
și reprezintă un proces în decursul căruia omul
analizează propriile sale reacții la factorii externi.
Introspecționismul a devenit o necesitate
fundamentală a gânditorilor, dându-le posibilitatea de
a se studia amănunțit și de a-și explica de ce ei cred în
ceea ce cred și care este probabilitatea ca viziunile lor
să fie greșite.
• #3. Solipsismul
• Solipsismul este o atitudine conceptuală
extremă care declară că numai propria
individualitate există, iar restul sunt reflectări
modale în personalitate, sunt construcții ale
percepției sau intelectului. Cuvântul solipsism
are origine latină, fiind compus din solus
(„singur”) și ipse („sine”), însemnând sinele
singur sau sinele prin el însuși.
• #4. Teodiceea
• Dacă lumea este creată după o voință și un
algoritm divin, atunci de ce există atâtea
absurdități și suferințe? Această întrebare mai
devreme sau mai târziu și-o pune oricare
credincios.
 #5. Relativismul Moral
• Viața ar fi mult mai simplă dacă binele și răul ar fi concepții fixe
și absolute, însă deseori ne ciocnim cu faptul că ceea ce pare a fi
bine, în anumite circumstanțe este complet invers. Odată cu
adoptarea unei poziții mai puțin categorice privind binele și răul,
ne apropiem de relativismul moral, care este un principiu etic ce
exlude delimitarea celor două noțiuni și existența normelor
morale fixe de orice fel, deosebindu-se astfel de absolutismul
moral.
• Cu alte cuvinte, nu morala domină situația, ci situația domină
morala, ceea ce înseamnă că întâmplarea propriu zisă este mai
puțin importantă decât contextul în care a avut loc.
 #6. Imperativul Categoric
• Regula de aur a eticii: „ce ție nu-ți place –
altuia nu-i face”, sună încă mai sigur dacă se
face referință la Immanuel Kant: acest principiu
face parte din concepția sa, cea a
imperativului categoric, care presupune că
fiecare trebuie să acționeze după acel algoritm,
care ar putea fi utilizat drept regulă generală.
 #7. Determinismul
• Reflectând asupra voinței libere, soartă sau
destin, intrăm pe terenul determinismului (din
latină determinare) – concepție filozofică
îndreptată spre predestinare, interdependență
între toate cele existente și prezența unui
motiv comun din care toate întâmplările,
evenimentele și fenomenele au loc.
 #8. Cogito ergo sum
• „Cuget, deci exist”, renumita maximă a
raționalistului René Descartes, e un bun suport
pentru cei care pun totul la îndoială. Această
formulă a apărut ca urmare a dorinței
gânditorului francez să găsească primul adevăr
absolut și incontestabil, pe baza căruia ar
putea fi construită concepția filosofică a
cunoașterii absolute.
 #9. Moartea lui Dumnezeu după Nietzsche
• Declarația „Dumnezeu este mort” înaintată de Nietzsche are un
sens figurat și semnifică moartea concepției lui Dumnezeu,
existența căruia odinioară era incontestabilă în societatea
tradițională, spre deosebire de cea modernă, unde Dumnezeu
încetează să mai existe în aceeași realitate cu oamenii, devenind
ceva mai apropiat de o idee interioară, decât de un element firesc
al lumii exterioare.
• Acestă declarație a dus la o criză a sitemului de valori, care inițial
se baza pe perceperea religioasă a lumii, ceea ce, de fapt, a
însemnat momentul potrivit pentru a revedea acest sistem,
anume acesta fiind scopul filisofiei moderne.
 #10. Criza existențială
• Concepția de criză existențială a apărut ca urmare a căderii
sistemului de valori, descrise mai sus – din cauza
apariției ideilor care declarau lipsa oricărui scop predestinat
sau sens al existenței. Această viziune contrazice direct
necesitatea oamenilor de a crede că viața umană are valoare.
• Dar lipsa unui sens inițial și suprem nu înseamnă inexistența
lui, astfel, doctrina existențialistă formulează sensul vieții ca
ceva schimbător, care apare sau dispare în funcție de modul
în care omul se afirmă în viață, de alegerile sale pe parcursul
acesteia.
FUNCTIILE FILOSOFIEI
 Functiile filosofiei:
• Functia euristica
• Functia conceptuala
• Functia metodologica
 Functia «Euristica»

Inaintarea noilor cunostinte

despre lume.
 Functia «Conceptuală»
Filosofia nu doar inainteaza noi
cunostinta despre: lume, om, viata, dar si
formeaza, educa o anumită attitudine fată
de sensul vieții în raport cu fenomenul
contrar - moartea.
 Functia «Metodologica»
Filosofia dezvoltă metodele de bază ale
cunoașterii realității înconjurătoare.

Ex.(materia, spirit, constiinta, lege, cauza).

 Metode de cercetare
Filosofia utilizează un set de metode de cercetare
dintre care evidențiem:
1) Metoda «Dialectică» - existența în veșnica
mișcarea, schimbare, transformare.

2) Metoda «Meta-fizică» -care reflectă existența în

forma statică.
 Bibliografie:
• Filozofie vol 1 SI VOL.2.
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofie
• http://www.soclu.org/2008/07/13/conceptii-d
espre-lume-si-viata-i
/
• http://www.academia.edu/8584527/Conspect
_la_filosofie