Harta solurilor afectate de

prabusiri si alunecari
 Prăbuşirile pot fi clasificate în două categorii:

• Vechi stabilizate
• Recente

La rândul lor, prăbuşirile recente pot fi superficiale

(adâncimea de desprindere mai mică de doi metri) şi profunde
(adâncimea de desprindere mai mare de doi metri).
Prabusiri vechi stabilizate Profunde

Prabusiri recente Teren stabil

Superficiale Retea hidrografica

 Alunecările pot fi clasificate în funcţie de localizarea lor în
alunecări de mal şi alunecări de versant. Din punct de vedere al
intensităţii lor alunecările pot fi superficiale, atunci când grosimea
stratului alunecat este mai mică de 1 metru, semiprofunde între 1-5
metri şi profunde, atunci când grosimea stratului alunecat este mai
mare de 5 metri.
Alunecările de teren pot fi clasificate şi după morfologia lor
în următoarele categorii:

• Alunecări în brazde
• Alunecări în valuri
• Alunecări în trepte
• Alunecări cu movile
• Alunecări curgătoare

În funcţie de dinamica lor actuală, alunecările de teren pot fi

clasificate în următoarele categorii:

• vechi stabilizate
• vechi cu tendinţe de reactivare
• recente în curs de stabilizare
• recente active
 <1

>5

<1
<
<
2-5

<1

Vechi stabilizate In brazde Curgatoare

Vechi cu tendinte < In trepte <1 Superficiale

de reactivare
Recente in curs In valuri 2-5 Semiprofunde
de stabilizare
Recente active Cu movile >5 Profunde