Sunteți pe pagina 1din 51

STUDII EPIDEMIOLOGICE

ANALITICE DE TIP CAZ-


CONTROL
Dr. Moleavin Ion
OBIECTIVE
• Anchetele epidemiologice cazuri-control sunt studii
observaţionale şi au drept obiective următoarele
aspecte:
– de a dovedi prezenţa sau absenţa asociaţiei
epidemiologice de tip cauzal între factorii de risc şi boală
– să verifice dacă o ipoteza epidemiologică enunţată în
studiile descriptive sau obţinută din observaţiile clinice
este adevărată sau falsă
– să stabilească cauza bolii, prin investigarea asociaţiei factor
de risc-boală
CARACTERISTICI (1)
• Aceste anchete mai poartă denumirea de studii retrospective sau
studii anamnestice.
• Studiul caz-control are la bază un raţionament asemănător cu cel pe
care un medic îl foloseşte atunci când procedează la o anamneză a
pacientului.
• Raţionamentul este următorul: dacă istoricul bolii acestui pacient
evidenţiază o expunere la un factor, atunci acest factor poate fi
considerat ca posibil etiologic.
• Acest diagnostic prezumtiv este cu atât mai puternic cu cât factorul
respectiv este în mod plauzibil legat de boală şi este specific asociat
bolii.
• Altfel spus, dacă se ştie că acest factor se numără printre cauzele
bolii şi dacă el este întâlnit în majoritatea cazurilor numai la bolnavi
(nu şi la cei sănătoşi), atunci există argumente suficient de puternice
pentru incriminarea lui în producerea bolii.
CARACTERISTICI (2)
• Anchetele cazuri-control sunt studii în care subiecţii sunt
selectaţi şi clasificaţi după criteriul stării de boală, cele două
grupuri rezultate (bolnavi şi non-bolnavi) fiind apoi comparate
sub aspectul frecvenţei factorului etiologic de interes.
• Deci este de remarcat faptul că în cadrul acestor anchete în
momentul investigării BOALA ESTE PREZENTĂ iar cercetătorul
se aşteaptă ca proporţia expuşilor să fie mai mare în lotul test
decât în lotul control.
• Loturile sunt selectate de investigator la începutul cercetării.
CARACTERISTICI (3)
• Loturile selectate se împart după cum urmează:

Expuşi la FR „x” (a)

Lot test bolnavi de


“M” ( a + c )
Nonexpuşi la FR „x” (c)

POPULAŢIE

Expuşi la FR „x” (b)


Lot martor nonbolnavi de
“M” ( b + d )
Nonexpuşi la FR „x” (c)
CARACTERISTICI (4)
• Direcţia de realizare a studiului este retrospectivă, se pleacă
de la efect spre cauza care a determinat rezultatul. Factorul de
risc este observat şi înregistrat după apariţia bolii.
• Important este de a se determina debutul şi durata expunerii
pentru ambele loturi, test şi martor.
• În lotul test sunt incluşi bolnavii care prezintă boala studiată,
iar lotul control cuprinde nonbolnavii .
• Alegerea loturilor este dificilă şi generatoare de erori, de
preferat ar fi ca persoana care culege informaţiile să nu
cunoască distribuţia subiecţilor în loturi şi nici ipoteza
epidemiologică de verificat.
• Caracteristici majore:
• grupurile se identifică pe baza efectelor
• cercetarea expunerii este retrospectivă
• boala este prezentă în momentul cercetării
• Selecţia loturilor:
• LOT TEST
• LOT MARTOR
LOTUL TEST (1)
• Lotul test provine din bolnavii spitalizaţi în
spitale publice sau particulare, bolnavi selectaţi
din populaţia generală, colectivităţi speciale,
militari, mineri şi bolnavi din diferite cabinete
medicale.
• Sunt de preferat cazurile noi de îmbolnăvire
pentru a reduce influenţa altor factori decât a
celor investigaţi.
• Pentru a putea avea o bună calitate a datelor
definirea cazurilor trebuie să respecte două
condiţii esenţiale: claritate şi omogenitate
LOTUL TEST (2)
• Claritatea în definirea cazurilor de boală se referă la
acurateţea formulării criteriilor de diagnostic. Spre
exemplu, un criteriu de includere formulat ca "indivizi
hipotensivi" este în mod evident mai puţin clar decît
unul formulat ca "indivizi cu TAS<90 mm Hg".
• Omogenitatea reprezintă măsura în care subiecţii
selectaţi în grupul index (al bolnavilor) sunt identici
sub aspectul entităţii patologice de interes. Deşi acest
criteriu face referire directă la boală el vizează în fapt
factorii determinanţi, în sensul că reclamă ca aceştia
să nu difere pentru subcategoriile bolii studiate.
LOTUL TEST (3)
De exemplu, este preferabilă:
• studierea unei malformaţii specifice decît a totalităţii
sau chiar unui grup de malformaţii, întrucît fiecare
malformaţie are o etiologie specifică care se
suprapune prea puţin cu a altor malformaţii.
• studierea fie a cancerului de col uterin, fie a celui de
corp uterin mai curând decât a cancerului uterin (ca
entitate patologică înglobînd pe cele două anterioare),
deoarece etiologia celor două boli este diferită
(cancerul de col este asociat cu număr mare de
parteneri sexuali şi status socioeconomic scăzut, în
timp ce cancerul de corp este asociat cu un nivel
scăzut al activităţii sexuale).
MĂSURA MORBIDITĂŢII
• cazuri incidente (nou diagnosticate)
• cazuri prevalente (existente)
• Utilizarea cazurilor prevalente este avantajoasă prin
faptul că permite selectarea unui număr suficient de
indivizi (aspect foarte important mai ales pentru
bolile rare) asigurînd astfel o bună precizie a
studiului.
• Pe de altă parte însă utilizarea cazurilor prevalente
are două dezavantaje majore:
• nu permite o diferenţiere clară a factorilor etiologici de
cei prognostici (deoarece prevalenţa este influenţată
concomitent de aceste două tipuri de factori, primii
determinînd apariţia bolii iar ultimii durata ei)
• relaţia temporală dintre factor şi boală este mai dificil
de evaluat
REPREZENTATIVITATE
• Reprezentativitatea cazurilor studiate în raport
cu populaţia totală a cazurilor ar permite
generalizarea informaţiei produse.
• Această posibilitate a generalizării trebuie însă
contrapusă costurilor cu care se obţine.
CONDIŢII DE ALEGERE A LOTULUI TEST (1)

• Criteriile de diagnostic a bolii să fie precise, clar


specificate şi formulate, criteriile de excludere a
cazurilor vor fi enunţate precis
• Cazurile noi diagnosticate în perioada de studiu
vor fi preferate, pentru a evita factorii de
distorsiune care pot modifica comportamentul
bolnavului
• Cazurile existente în perioada cercetării se vor
lua în considerare, mai ales pentru bolile rare
CONDIŢII DE ALEGERE A LOTULUI TEST (2)

• La deces se va înregistra cauzele de deces


• Număr de cazuri suficient de mare pentru a
obţine rezultate mai precise cu o probabilitate
mai mare
• Cazurile selectate să fie reprezentative pentru
populaţia de referinţă
• Delimitarea în timp şi spaţiu a eligibililor,
aceştia reprezintă baza de selecţie
LOTUL CONTROL (1)
• Lotul control provine din populaţia generală, populaţia
unei regiuni dacă numărul de cazuri studiate care provine
din zonă este mare, bolnavii din spitalul unde sau extras
cazurile, dar cu alte boli decât cea observată, părinţii sau
rudele subiecţilor selectaţi în lotul test.
• Scopul principal pentru care este introdus grupul martor
în designul studiului caz- control este cel de a oferi un
punct de reper pentru compararea frecvenţei expunerii
din lotul de cazuri. Aceasta ne permite un răspuns la
întrebarea dacă expunerea la indivizii bolnavi este sau nu
mai intensă decît ne-am aştepta în condiţiile absenţei
bolii.
LOTUL CONTROL (2)
• Condiţiile esenţiale pentru atingerea acestui scop se
referă atît la selecţia martorilor cît şi la obţinerea
informaţiilor despre aceştia, ambele procese trebuind să
se desfăşoare identic pentru ambele grupuri.
• Astfel, în ceea ce priveşte selecţia este necesar ca grupul
martor să fie asemănător cu lotul de cazuri, mai puţin
prezenţa bolii.
• Se poate desprinde de aici concluzia că, aşa cum pentru
grupul cazurilor nu era necesar ca aceştia să fie
reprezentativi pentru întreaga populaţie a bolnavilor, nici
grupul martorilor nu trebuie să fie reprezentativ pentru
întreaga populaţie a non-bolnavilor.
LOTUL CONTROL (3)
• Deoarece grupul martor este menit să furnizeze o informaţie
comparabilă cu cea produsă de lotul de cazuri, el trebuie
selectat folosind aceleaşi biais (în sensul forţelor selective
relativ la populaţia generală). Cu alte cuvinte, grupul martor
trebuie să fie reprezentativ pentru acea populaţie care ar fi fost
identificată şi inclusă în lotul de cazuri dacă ar fi dezvoltat
boala.
• În studiul cazuri-control ideal este ca fiecărui bolnav din lotul
test să-i corespundă 1-3 subiecţi cu toate caracteristicile
persoanei bolnave adică vârstă, sex, statut socio-economic, cu
excepţia bolii observate. Foarte important este eliminarea sau
neutralizarea factorilor de distorsiune care ar putea fi comuni
lotului test şi lotului martor. Indicat este să se utilizeze două
loturi de control, unul din populaţia generală şi unul din
bolnavii spitalizaţi cu alte boli decât cea observată.
AVANTAJELE SELECTĂRII MARTORILOR
DINTR-O POPULAŢIE DE PACIENŢI

• uşor de abordat
• număr suficient de mare
• potenţial scăzut pentru biais de amintire
• potenţial scăzut pentru biais de selecţie
legat de cauzele internării
• potenţial scăzut pentru biais datorat non-
răspunsurilor
Avantajele selectării martorilor
dintr-o populaţie specială
(prieteni, rude, vecini)
• asemănare mai mare cu populaţia
generală decât în cazul pacienţilor
• cooperare mai bună decât în cazul
populaţiei generale
• controlul factorilor de confuzie legaţi de
mediu, etnie, status socio-economic
DEZAVANTAJE
• Dezavantajele utilizării ca martori a unor
populaţii diferite de cea generală – populaţie
de pacienţi sau populaţie specială – este
pericolul ca acele caracteristici prin care ele se
deosebesc de populaţia generală să fie
asociate cu expunerea.
• O astfel de situaţie ar putea fi evidenţiată prin
folosirea mai multor grupuri martor diferite
între ele.
PUTEREA STATISTICĂ
• Puterea statistică a unui studiu caz-control creşte
odată cu raportul între mărimea grupului martor şi
mărimea grupului index (cazurile).
• Acest avantaj trebuie însă contrapus creşterii costurilor
legate de selecţia unui număr mai mare de martori.
• Deoarece creşterea puterii statistice nu este direct
proporţională cu raportul între mărimea grupului
martor şi a celui index se recomandă ca acest raport să
nu depăşească valoarea 4, peste această valoare
câştigul în putere statistică fiind prea mic pentru a
compensa creşterea costurilor.
SURSA INFORMAŢIILOR (1)
• documente medicale curente foi de
observaţie, rezultate examene clinice şi de
laborator
• chestionare: anamneza prin interviu va fi
standardizată
• registre speciale de evidenţă primară: boli
cardio-vasculare, diabet, cancer
• documente medicale certificatul de deces,
concedii medicale
• fişa de cercetare
SURSA INFORMAŢIILOR (2)
• Datele culese din aceste documente medicale sunt
generatoare de erori determinate de subiecţii investigaţi
sau de documentele medicale incomplet completate.
• Subiecţii pot genera erori datorită faptului că nu doresc să
răspundă la întrebări, au lacune în memorie, cunosc
ipoteza ce urmează să fie investigată sau au o experienţă
proprie legată de boală, erori mai poate da sistemul de
înregistrare al expunerii la FR studiat, mărimea loturilor,
prevalenţa expunerii în grupul control, erorile de tip 1 şi
2 cât şi mărimea RR estimat.
AVANTAJELE STUDIILOR CAZ-CONTROL

• au costuri mai reduse ca cele de cohortă


• sunt mai rapide datorită perioadei de investigare
reduse
• se aplică în bolile rare dar şi în bolile
multifactoriale
• necesită un număr relativ mic de subiecţi,
comparativ cu cohorta
• permit analiza simultană a mai mulţi FR
• sunt uşor de realizat şi se pot repeta
DEZAVANTAJELE STUDIILOR CAZ-CONTROL (1)

• Ineficient pentru evaluarea expunerilor rare (cu excepţia


cazului în care riscul atribuibil procentual este mare)
• Nu permite calcularea directă a ratelor de incidenţă (cu
excepţia cazului în care studiul este bazat pe populaţie)
• Relaţia temporală dintre factor şi boală este uneori dificil de
stabilit (în special atunci cînd se utilizează cazuri prevalente
şi nu incidente)
• Este mai susceptibil la acţiunea bieurilor (în special de
selecţie şi de amintire) comparativ cu alte studii analitice.
DEZAVANTAJELE STUDIILOR CAZ-CONTROL (2)

• Selectarea bolnavilor din spital ridică


problema paralogismului lui Berckson
• RR se estimează
• Documentaţia medicală incomplectă
generează erori
• Pot apare factori de distorsiune

Cu toate dezavantajele studiile cazuri-control


sunt frecvent utilizate datorită simplităţii şi a
perioadei reduse de investigare.
MĂSURAREA GRADULUI DE ASOCIERE
EPIDEMIOLOGICĂ
• Din cercetarea efectuată pe baza informaţiilor
obţinute vom măsura:
• frecvenţa FR la lotul test şi la lotul control
• forţa asociaţiei epidemiologice dintre FR
studiaţi şi boală
• impactul acţiunii factorului de risc în populaţia
de referinţă
• Modul de măsurare a riscului estimat este similar cu
cel al anchetelor de cohortă. Astfel datele obţinute se
introduc în tabelul de contingenţă numit şi 2x2.
Prelucrarea şi analiza informaţiilor se poate efectua
cu programul SPSS, EPI INFO.
TABELUL DE CONTINGENŢĂ 2x2 (1)
Factor de risc Boala Total

+ -

+ a b a+b

- c d c+d

Total a+c b+d a+b+c+d

cazuri martori
Loturile cu care se pleacă sunt a+c lotul cazurilor, respectiv b+d
lotul control şi se urmăreşte “a” şi “b”, adică frecvenţa expunerii la
bolnavi şi respectiv martori.
TABELUL DE CONTINGENŢĂ 2x2 (2)
a
• f1  frecvenţa factorului de risc în lotul
ac
cazurilor
b
• f0  frecvenţa factorului de risc în lotul
bd
control
• Investigatorul se aşteaptă ca frecvenţa FR să fie
mai mare la bolnavi decât la nonbolnavi.
• Se va calcula testul de semnificaţie statistică X2
similar cu studiile de cohortă.
FORŢA ASOCIAŢIEI (1)
• Forţa asociaţiei se măsoară cu riscul relativ

riscul bolii la expusi


RR 
riscul bolii la neexpusi
• În ancheta cazuri-control, riscul relativ nu se
poate calcula direct pentru că nu se poate
măsura riscul bolii la expuşi şi la neexpuşi.
FORŢA ASOCIAŢIEI (2)
• Dovada forţei asociaţiei se poate face cu riscul
relativ estimat (odds ratio, raportul cotelor)
care reprezintă raportul între două
probabilităţi:
probablilitatea expunerii la cazuri
OR 
probabilitatea expunerii la martori

• Odds ratio este similar riscului relativ.


FORŢA ASOCIAŢIEI (3)
• Când boala este rară, se poate demonstra că a/(a+b)
şi c/(c+d) sunt nişte valori foarte mici şi riscul relativ
poate fi estimat de OR:
ad
OR 
bc
• sau cu RR estimat corectat, formula lui Anscombe
Gart
OR 
 a  0.5 d  0.5
 b  0.5 c  0.5
• Valorile pe care le poate lua RR estimat sunt: RR>1,
RR=1, RR<1
FORMULA MANTEL ŞI HAENSZEL (1)
• În situaţiile când sunt mai mulţi FR şi mai multe
nivele de expunere se va utiliza tabelul de
contingenţă 2(r+1), iar RR estimat se măsoară cu
formula Mantel şi Haenszel :
Strat Expuşi Nonexpuşi Total

Bolnavi A C M
1 1 11

1 Nonbolnavi B D M
1 1 01

Total N N T
11 01 1

Bolnavi A C M
2 2 12

2 Nonbolnavi B D M
2 2 02

Total N N T
12 02 2
FORMULA MANTEL ŞI HAENSZEL (2)
• Testul de semnificaţie X2 Mantel şi Haenszel :

a a
M 1i N1i
 Ai  
Ti
 MH 
2 i 1 i 1
1
 a M 1i M 0i N1i N 0i  2

 
 i1 Ti  Ti  1 
2

• Ipoteza de independenţă la nivelul 0,05 este


respinsă dacă X2MH>1,96
FORMULA MANTEL ŞI HAENSZEL (3)
• Deci există diferenţă semnificativă între cele două
loturi studiate. Algoritmul de calcul pentru RRestimat
ORMH propus de Mantel şi Haenszel este:

A D i i Ti
ORMH  i 1
a


 BC Ti i i
Mai sus am afirmat că OR este un raport al cotelor
i 1
care permite să comparăm riscurile.
COTA
• Cota unui anumit eveniment este o măsură înrudită
cu probabilitatea şi este definită ca raportul între
probabilitatea de apariţie a evenimentului şi
probabilitatea complementară ei (probabilitatea ca
evenimentul să nu apară):
probabilit atea _ eveniment
Cota 
1  probabilit atea _ eveniment

• Legătura dintre cotă şi probabilitate


• O cotă de A la B (se scrie A:B) în favoarea unui
eveniment înseamnă că probabilitatea de apariţie a
evenimentului este A/(A+B).
COTELE CALCULATE ÎNTR-UN STUDIU CAZ-
CONTROL (1)
• Într-un studiu caz-control nu se pot calcula direct
cotele bolii la expuşi şi non-expuşi. De aceea se
utilizează cotele expunerii la cazuri şi martori:
1. Cota expunerii la cazuri
• C(E+/B+)=P(E+/B+) / P(E-/B+)
• Folosind notaţia tabelului:
• P(E+/B+)=a/(a+c) şi P(E-/B+)=c/(a+c)
• Deci
• C(E+/B+)=a/c
COTELE CALCULATE ÎNTR-UN STUDIU CAZ-
CONTROL (2)
2. Cota expunerii la martori
• C(E+/B-)=P(E+/B-) / P(E-/B-)
• Folosind notaţia tabelului:
• P(E+/B-)=b/(b+d) şi P(E-/B-)=d/(b+d)
• Deci
• C(E+/B-)=b/d

3. Raportul cotelor (OR)


• OR se obţine prin raportarea celor două cote ale expunerii la cazuri şi
martori:
• OR= C(E+/B+)/C(E+/B-)
• Sau folosind notaţia tabelului:
• OR=ad/bc
• OR este utilizat în studiile caz – control ca un estimator al riscului
relativ (RR) pentru bolile rare (boli cu prevalenţă mică).
COTELE CALCULATE ÎNTR-UN STUDIU CAZ-
CONTROL (3)
• Demonstraţie:
• RR=I1/I0
• unde I1=a/(a+b) şi I0=c/(c+d)
• pentru o boală rară a+b este aproximativ egal cu b iar c+d este
aproximativ egal cu d
• Deci RR=ad/bc=OR

Interpretarea raportului cotelor


• Valoarea OR arată de câte ori cota expunerii la factorul de risc
este mai mare la cazuri decât la martori.
• Pentru bolile rare (boli cu prevalenţă mică) OR poate fi
interpretat ca un estimator al riscului relativ: riscul de apariţie a
bolii este de OR ori mai mare la indivizii expuşi faţă de indivizii
non-expuşi.
RISCUL ATRIBUIBIL (1)
• Măsurile impactului potenţial se bazează pe premisa
că relaţia cauză-efect între expunere şi boală a fost
deja stabilită.
• Riscul atribuibil are aceeaşi importanţă ca şi în
studiile de cohortă, formula de calcul pentru RA este:
• RA = OR – 1
• sau
• RA = OR – 1/OR
• Valorile pentru RA sunt: RA>0, RA=0, RA<0
RISCUL ATRIBUIBIL (2)
Diferenţa riscului (Riscul atribuibil)
• Riscul atribuibil (RA) este măsura efectului net al expunerii
asupra riscului la populaţia expusă faţă de cea non-expusă
(excesul de risc). Astfel, RA este utilizat ca un estimator al
numărului de cazuri de boală care ar putea fi prevenite dacă s-
ar elimina expunerea la factorul de risc respectiv.
• Calcul: RA=I1-I0
• unde I1 şi I0 sunt incidenţele la expuşi şi respectiv la non-
expuşi (măsurate ca incidenţe cumulate sau ca densităţi de
incidenţă).
• Pentru majoritatea studiilor caz-control RA nu poate fi calculat
deoarece nu sunt cunoscute incidenţele în cele două populaţii
(expuşi şi non-expuşi).
RISCUL ATRIBUIBIL (3)
• În cazul în care rata de incidenţă în populaţia totală este
cunoscută sau poate fi estimată din alte surse iar distribuţia
expunerii în populaţia martorilor poate fi considerată ca fiind
reprezentativă pentru întreaga populaţie, atunci aceşti
parametri pot fi utilizaţi pentru estimarea ratelor de incidenţă
în cele două grupuri.
• It=p1*I1+p0*I0
• Unde:
• p1 şi p0 sunt proporţiile de expuşi şi respectiv non-
expuşi în populaţia generală
• I1 şi I0 sunt ratele de incidenţă la expuşi şi respectiv
non-expuşi
• It este rata de incidenţă în populaţia totală
RISCUL ATRIBUIBIL (4)
• Ţinând cont că riscul relativ (RR) este egal cu
I1/I0 şi că el poate fi estimat prin raportul
cotelor (OR), avem:
• It=p1*I0*OR+p0*I0 =I0(p1*OR+p0)
• Deci
• I0=It/( p1*OR+p0) şi I1=I0*OR
FRACŢIUNEA ETIOLOGICĂ A RISCULUI
ATRIBUIBIL (1)
• Fracţiunea etiologică a riscului atribuibil se calculează după
formula:
OR  1
FRA%  *100
OR
• măsoară proporţia ratei de incidenţă care este atribuită
expunerii în populaţia expuşilor.
• Cu toate că într-un studiu caz-control nu cunoaştem ratele de
incidenţă la expuşi şi non-expuşi, se poate arăta că printr-un
artificiu de calcul se ajunge la formula
RR  1
RA%  *100
RR
FRACŢIUNEA ETIOLOGICĂ A RISCULUI
ATRIBUIBIL (2)
• În condiţiile unei boli cu prevalenţă mică, în care OR
este un bun estimator al RR, această formulă poate fi
deci folosită pentru estimarea RA%.
• Exemplu: factor de risc=fumat, efectul=HTA
• OR=8,14, RA=0,70, FRA%=70%
• Interpretarea se va face în felul următor: între FR şi
boală există o relaţie cauză-efect, frecvenţa fumatului
fiind de 8 ori mai mare în grupul bolnavilor cu
hipertensiune lotul cazurilor, decât la nonbolnavi
lotul control. În eşantion 70%din boala hipertensivă
poate fi atribuită fumatului.
RISCUL ATRIBUIBIL POPULAŢIONAL (1)
• Impactul FR în populaţie se determină prin calcularea RA în
populaţie
P0 (OR - 1)
RAP  *100
P(OR - 1)  1
• Unde :
• Po = prevalenţa expunerii la martori ( lotul control )
• Po = b/b+d
• P = prevalenţa expunerii în populaţia generală
• Chiar dacă prevalenţa expunerii în populaţia generală nu este
cunoscută, riscul atribuibil se poate măsura deoarece
deosebirea între Po şi P nu este prea mare (Po  P).
RISCUL ATRIBUIBIL POPULAŢIONAL (2)
• RAP măsoară excesul de risc atribuibil
expunerii în populaţia generală.
• Calcul:
• RAP=It-I0
• Cum ratele de incidenţă nu sunt cunoscute
într-un studiu caz-control, putem recurge la o
formulă alternativă:
• RAP=p1*RA
Riscul atribuibil populaţional
procentual (RAP%)
• RAP% măsoară proporţia ratei de incidenţă care este
atribuibilă expunerii în populaţia totală (de aceea mai
este denumit şi fracţie etiologică).
• Calcul: It  I0 RAP
RAP%  *100  *100
It It
• Într-un studiu caz-control RAP% poate fi calculat dacă
proporţia expuşilor în grupul martor poate fi utilizată
ca un estimator al proporţiei expuşilor în populaţie
utilizând următoarea formulă alternativă:
p1  RR  1
RAP% 
p1  RR  1  1
INFERENŢA EPIDEMIOLOGICĂ
• Inferenţa epidemiologică în populaţie se
realizează prin calcularea intervalului de
încredere sau a variaţiei riscului estimat şi a
riscului atribuibil.
• Ordonarea FR după valoarea RR estimat OR şi
a RA în populaţie RAP permite stabilirea
mărimii forţei de asociaţie şi ponderii fiecărui
factor în producerea bolii cu stabilirea
priorităţilor în comunitate.
MĂSURI DE ASOCIAŢIE - FORMULE
Măsura de asociaţie Formula

Raportul cotelor (Odds ratio) OR = ad / bc

Riscul atribuibil1 RA = I1 - I0

Riscul atribuibil populaţional1 RAP = RA * PE

Riscul atribuibil RA% = (OR-1) / OR * 100


procentual

Riscul atribuibil RAP% = RA% * PCE


populaţional procentual = PE(OR-1) / [ PE(OR-1)+1] * 100

•¹se poate calcula numai în cazul în care studiul este bazat pe


populaţia generală sau dacă ratele de incidenţă pot fi estimate
•PE este proporţia celor expuşi (prevalenţa expunerii) = (a+b)/n
•PCE este proporţia cazurilor expuse = a/(a+c)
MĂSURI DE ASOCIAŢIE – REPREZENTARE
GRAFICĂ

Bolnavi Non-Bolnavi
c/(a+c)
Nonexpuşi
d/(b+d)
Nonexpuşi

a/(a+c)
Expuşi b/(b+d)
Expuşi