Sisteme de producţie şi

tipuri de întreprinderi din

sistemul agroalimentar
Conf.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu
Obiectivele cursului
• Identificarea tipurilor de întreprinderi alimentare
• Explicarea caracteristicilor întreprinderilor în funcție de tip
• Identificarea şi explicarea sistemelor de producţie
Tipuri de întreprinderi
• Întreprinderea familială
• Întreprinderea cooperatistă
• Întreprinderea capitalistă
• Întreprinderea publică
Întreprinderea familială- principalele
caracteristici

• Are un patrimoniu care aparţine familiei.

• Munca este desfăşurată de şeful întreprinderii şi de ajutoare familiale.
• Managementul nu este separat de restul activităţilor desfăşurate.
• Munca nu este separată de capital.
Întreprinderea cooperatistă-
principalele caracteristici

• Se constituie prin colaborarea producătorilor, a furnizorilor etc. aceştia

având aporturi sub formă de: capital, muncă, idei, cunoştinţe.
• În sistemul agroalimentar acestea au ca domeniiu de activitate
prelucrarea unor produse agricole.
• Această întreprindere are ca scop apărarea intereselor producătorilor
agricoli; adaugarea de valoare produselor agricole (prin prelucrarea lor)
şi creşterea forţei de vânzare.
• Potrivit statutului, managementul lor se exercită de către diverse
organisme.
Întreprinderea capitalistă-
principalele caracteristici

• Are o separare deplină între muncă şi capital, activităţile operaţionale

şi funcţionale sunt desfăşurate cu muncă salariată.
• Are management ierarhizat, cu atribuţii, competenţe şi
responsabilităţi la fiecare nivel ierarhic.
• Managementul este separat de restul activităţilor.
• Sunt de diferite marimi: mici, mijlocii, mari, multinaţionale.
Întreprinderea de stat (societatea
publică)- principalele caracteristici

• Dispune de un patrimoniu aflat în proprietatea colectivităţii.

• Sunt adesea contestate, pe motivul că au o profitabilitate redusă.
• Unii le consideră importante, prin faptul că ele constituie mijloace
prin care statul intervine pentru reglarea unor fenomene (de ex.,
şomajul).
Sistemele de producţie practicate în
întreprinderi sunt şi ele diferite

Acestea sunt de tip:

• artizanal;
• manufacturier;
• industrial.
Sistemul artizanal
• Majoritatea funcţiilor sale sunt îndeplinite de şeful întreprinderii
(artizanul): asigurarea factorilor de producţie, obţinerea şi desfacerea
produselor etc.
• În această categorie intră marea majoritate a exploataţiilor agricole
familiale sau a întreprinderilor familiale care se ocupă cu procesarea
produselor agricole.
• Şefului de exploataţie/întreprindere i se poate atribui şi calitatea de
întreprinzător individual.
Sistemul manufacturier
• Se constituie prin introducerea în forma artizanală de producţie a
tehnologiilor moderne.
• Scopul este de a creşte productivitatea muncii şi obţinerea unei
producţii mai mari.
Sistemul industrial (capitalist)
• Au o delimitare riguroasă (specializare) a activităţilor (în cel artizanal
ele sunt integrate).
• Au o producţie de masă, urmărind să satisfacă cererea unui număr
ridicat de consumatori.
• Practică un management ştiinţific, profesional.
Întreprinderile alimentare din
România
• După revoluţia din 1989, întreprinderile din industria alimentară au
fost transformate în societăţi comerciale (Legea 15/1990).
• Ele sunt amplasate fie în zone de aprovizionare cu materii prime
agricole, fie în apropierea centrelor de consum.
Există o mare diversitate de
întreprinderi în industria alimentară
• Ele sunt incluse în această ramură în funcţie de: felul produsului finit
obţinut, destinaţia acestuia, caracteristicile comune de ordin tehnic şi
tehnologic ale procesului de producţie. Ca urmare pot fi:
 întreprinderi de morărit;
Întreprinderi de prelucrare şi conservare a fructelor şi legumelor;
Întreprinderi pentru fabricarea zahărului;
Întreprinderi de prelucrare a uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi
animale;
Întreprinderi de producere a produselor lactate etc.
După forma de proprietate,
întreprinderile alimentare fac parte
din:

• Sectorul privat;
• Fie sunt cu capital parţial sau total de stat.
După gradul de mărime (după cifra
de afaceri, număr de salariaţi etc):

• mici;
• mijlocii;
• mari.
După sezonalitatea obţinerii materiilor prime de natură
agricolă:

• Întreprinderi cu funcţionare continuă (în tot cursul anului) de ex. De

panificaţie;
• Întreprinderi cu funcţionare sezonieră (fabricarea zahărului şi a celor
de prelucrare şi de conservare a fructelor şi legumelor).