Sunteți pe pagina 1din 53

TRUNCHIUL CEREBRAL ESTE O

CONTINUARE A MADUVEI SPINARII


SI ESTE FORMAT DIN:
-BULB

-PUNTE

-MEZENCEFAL

**ESTE SITUAT FOSA CRANIANA


POSTERIOARA
**CELE TREI ETAJE ALE
TRUNCHIULUI CEREBRAL SUNT
DESPARTITE PRIN DOUA SANTURI
VIZIBILE PE FATA ANTERO-
LATERALA:

-SANTUL BULBO-PONTIN

-SANTUL PONTO-PEDUNCULAR
Bulbul rahidian -este limitat inferior de un
plan orizontal sub decusatia
piramidelor, iar superior pe santul
bulbopontin.
Puntea lui Varolio –situata transversal,
delimitata inferior prin santul
bulbopontin, superior prin santul
pontopeduncunlar, se continua lateral cu
pedunculii cerebelosi mijlocii.
Mezencefalul –este situat intre punte si
diencefal legat de cerebel prin pedunculii
cerebelosi superiori.
**LA NIVELUL TR.CEREBRAL SE AFLA
NUCLEII NERVILOR CRANIENI III-XII

**ESTE LOCUL DE TRANZIT PENTRU


NUMEROASE FASCICULE LUNGI
ASCENDENTE SI DESCENDENTE CE
TRANSMIT INFORMATIA
SOMATOSENZORIALA DIN TOATE
REGIUNILE CORPULUI SPRE
CENTRII CORTICALI PRECUM SI
IMPULSURILE MOTORII PENTRU
MISCARILE VOLUNTARE
STRUCTURA TRUNCHIULUI
CEREBRAL
Este constituita din formatiuni cenusii si
albe, omoloage celor medulare sau
proprii fiecarui etaj.
Substanta cenusie este situata la interior
si fragmentata in numerosi nuclei,
separati prin substanta alba care apare
si la periferie
Nucleii bulbari :
-motorii – contin neuroni de origine ai fibrelor
motorii ale nervilor cranieni,
glosofaringian(IX), vag (X), accesor (XI),
hipoglos (XII).
-senzitivi – nuclei ce contin deutoneuronii cu
care fac sinapsa fibrele senzitive ale nervilor
cranieni glosofaringian (IX), vag (X), trigement
(V), facial (VII) si nucleii vestibulari (VIII).
-vegetativi – nucleul salivar inferior si nucleul
dorsal al vagului care, impreuna cu cei din
substanta reticulara sunt centrii unor reflexe
viscerale controlate prin nervii glosofaringieni
si vagi .
-proprii – raspanditi in substanta reticulara
sub sediul centrilor respiratorii, vasomotori si
cardioinhibitori
Nucleii pontini :
-motori – ai nervilor cranieni trigemen
(V), abducens (VI) si facial (VII)
-senzitivi – ai nervilor cranieni VIII si
nucleul principal senzitiv al nervului
trigemen (V) ;
-vegetativi – salivar, superior si
lacrimal ;
-proprii – respiratori, cardiovasculari
Nucleii mezencefali :
-motori –ai nervilor cranieni oculomotor
(III), trohlear (IV)
-senzitiv – al tracului mezencefalic al
nervului V
-vegetativ –accesori ai oculomotorului
-nucleii proprii –reprezentati prin
substanta neagra care coordoneaza
motilitatea asociata, dar mai ales intervin,
impreuna cu scoarta cerebrala si
hipotalamusul, in mecanismul somn-
veghe.
-nucleul rosu – are rol inhibitor asupra
tonusului muscular
FUNCTIA REFLEXA A TRUNCHIULUI CEREBRAL
Se realizeaza prin centrii din substanta cenusie, la
acest nivel inchizandu-se o serie de reflexe de
importanta vitala.
In bulb –reflexele secretorii si motorii digestive,
respiratorii si adaptive cardiovasculare, precum si cel
de glutitie.
In punte –reflexele salivare , lacrimal, respiratorii si
cardiovasculare, precum si masticator, de clipire si
mimica.
In mezencefal –reflexele pupilar fotomotor si de
acomodare la distanta, reflexele statice si
statokinetice, legate de mentinerea pozitiei corpului
prin caile motoare extrapiramidale cu origine la acest
nivel.
Coliculii cvadrigemeni –sunt legati de reflexele de
orientare vizuala si orientativa si reflexele de
echilibru.
FUNCTIA DE CONDUCERE A TRUNCHIULUI
CEREBRAL
Se realizeaza prin substanta alba, alcatuita
din fibre specifice ascendente, precum si din
fibre descendente provenite din centrii nervosi
superiori sau cu origine in trunchiul cerebral.
NERVII CRANIENI
Nervii cranieni sunt in numar de 12, cu
exceptia nervilor olfactivi (I) si optici (II),
apartin trunchiului cerebral.
Nervii cranieni sunt :
-motori;
-senzitivi;
-micsti.
I.Nervii olfactivi –senzitivi- conduc impulsuri declansate de miros la scoarta
cerebrala.
II.Nervii optici –conduc impulsuri declansate de stimului luminosi la
scoarta cerebrala.
III.Nervii oculomotori –pun in actiune, prin ramura somatica, o parte din
muschii globilor oculari si ridica pleoapa superioara.
IV.Nervii trohleari –sunt nervi motori ai muschiului oblic superior.
V.Nervii trigemeni –sunt formati din trei ramuri :
oftalmica ;
maxilara ;
mandibulara.
VI.Nervii abducenti- sunt nervi motori ai muschiului drept extern ai
globului ocular.
VII.Nervii faciali- asigura sensibilitatea gustativa , interventia
musculaturii mimicii , secretia glandelor salivare sublinguale si
submaxilare si secretia glandelor lacrimare.
VIII.Nervii vestibulo-cohleari – nervi senzitivi, sunt formati din doua
componente:
cohleara ( acustica) – conduce impulsuri pentru auz de la urechea interna ;
- vestibulara, care conduce, tot de la urechea interna, impulsuri
in legatura cu echilibrul.
IX.Nervii glasofaringieni – asigura sensibilitatea gustativa, interventia
muschilor faringelui, laringelui si secretia glandelor parotide
X.Nervii vagi –formati din fibre senzitive si motorii, ei controleaza activitatea
muschilor faringelui, laringelui si a majoritatii organelor interne ( inima,
plamani, si organe abdominale).
XI.Nervii accesori –nervi motori, inverseaza muschii
sternocleidomastoidieni si trapezi
XII.Nervii hipoglosi – sunt nervi motori si inerveaza musculatura limbii.
Trunchiul cerebral delimiteaza, impreuna
cu creierul mic, o cavitate umpluta cu
lichid cefalorahidian, cel de al 4-lea
ventricul. Centrii respiratori vitali se
situeaza la nivelul sau.
Bulbul rahidian (medulla oblongata) este aşezat în etajul
posterior al cutiei craniene şi în partea cranială a
canalului rahidian. El este continuarea măduvei
spinării, de aceea se mai numeşte şi măduva
prelungită. Are forma unui trunchi de con cu baza
mare aşezată cranial, o lungime de circa 3 cm şi o
greutate de 6-7g.
Cranial, se termină la locul în care începe
puntea lui Varolio, iar caudal limita este indicată de
locul în care se încrucişează fibrele nervoase ce
formează piramidele bulbare anterioare. Suprafaţa
bulbului are o configuraţie asemănătoare configuraţiei
externe a măduvei, în special în partea caudală.
Pe faţa anterioară este şanţul median ventral pe
laturile căruia sunt două cordoane numite piramide
bulbare (pyramidum medullae oblongata), care se
găsesc în continuarea cordoanelor ventrale ale
măduvei. Ele sunt mai groase în partea cranială a
bulbului şi mai subţiri în partea lui caudală. Pe partea
laterală a fiecărei piramide este şanţul colateral
ventral.
Pe părţile laterale ale bulbului, lateral de şanţul
colateral ventral, sunt cordoanele laterale ale
bulbului (funiculi laterale medullae oblongata)
mărginite posterior de şanţul colateral dorsal.
Fiecare cordon lateral se termină cranial
printr-o umflătură ovală cu axul mare dispus
longitudinal, care se numeşte oliva bulbară.
Pe faţă posterioară, bulbul prezintă
şanţul median dorsal. Pe laturile lui sunt
cordoanele formate de fasciculele lui Goll
(gracilis) şi Burdach (cuneatus), separate prin
şanţul intermediar dorsal. În partea caudală a
bulbului ele au aceeaşi dispoziţie ca în
măduvă
În jumătatea cranială a bulbului, cordoanele
formate din fasciculele lui Goll şi Burdach se
depărtează de linia mediană orientându-se
oblic în sus şi lateral şi determinând în
prelungirea canalului ependimar formarea
unei cavităţi care se numeşte ventriculul al
IV-lea (ventriculus quartus).
De la acest nivel, fasciculul lui Burdach
se continuă cu o formaţiune care se numeşte
corpul restiform (corpus restiforme) cu
pedunculul cerebelos inferior, iar fasciculul lui
Goll se continuă cu o formaţiune numită
piramida posterioară.
Structura bulbului rahidian are două
caracteristici: existenţa ventriculului al IV-lea
şi dispoziţia celor două feluri de substanţe.
În interiorul bulbului rahidian, canalul ependimar se
lărgeşte mult şi formează partea bulbară a
ventriculului al IV-lea, ventricul ce este o cavitate
aşezată între bulb, punte şi creierul mic; el are o formă
rombică – de aceea se mai numeşte fosa romboidală.
Partea bulbară are forma unui triunghi cu baza în sus.
Ventriculul al IV-lea este situat în partea dorsală a
bulbului, iar masa de substanţă nervoasă formează
planşeul (podeaua) lui, pe care se observă un şanţ
longitudinal numit fisura mediană posterioară (fissura
mediana medullae oblongata), de la care pornesc în
ambele părţi nişte dungi numite strii medulare (striae
medullares). Fisura mediană posterioară împreună cu
striile medulare poartă numele de calamus scriptorius.
Ventriculul al IV-lea este acoperit dorsal, în
porţiunea bulbară, cu o membrană epitelială foarte
subţire.
Substanţele albă şi cenuşie care se găsesc în
alcătuirea bulbului, sunt expuse într-un mod
caracteristic. Se ştie că unele din fibrele nervoase
care formează
piramidele anterioare se încrucişează la nivelul
bulbului, adică trec dintr-o parte în cealaltă
parte; această încrucişare se numeşte
decusaţia piramidelor şi marchează limita
caudală a bulbului. La nivelul bulbului rahidian
se încrucişează şi unele fibre senzitive.
Din cauza acestor încrucişări, substanţa
albă a bulbului străbate prin masa de
substanţă cenuşie, pe care o fragmentează.
Se formează astfel fragmente de substanţă
cenuşie înconjurate de fascicule de substanţă
albă. Aceste fragmente se numesc centri sau
nuclei bulbari. Din fragmentarea coloanelor
ventrale se formează nuclei motori, din
fragmentarea coloanelor dorsale, nuclei
senzitivi, iar din a celor laterale, nuclei
vegetativi.
Bulbul îndeplineşte funcţia de
conducere şi de centru nervos.
Funcţia de conducere este realizată prin fasciculele care trec
prin bulb, venind de la măduvă sau encefal, sau care pornesc din
bulb spre măduvă sau encefal. Bulbul reprezintă locul de trecere
al căilor senzitive şi motoare dintre măduvă şi restul encefalului.
El conduce excitaţiile care vin din măduva spinării şi trec la
diferite segmente ale encefalului; de asemenea conduce
impulsurile motoare care iau naştere la diferite niveluri ale
encefalului şi trec la măduva spinării pentru a ajunge la organele
efectuare. Caracteristic în această conducere este faptul că ea se
face încrucişat, adică trece dintr-o parte în alta. Aceasta se poate
constata astfel: secţionând jumătatea dreaptă a bulbului, se
produce paralizia muşchilor din jumătatea stângă a corpului.
Ca centru nervos, bulbul joacă un rol important în organism.
El realizează, prin centrii săi, funcţiile principalelor organe ale
corpului. Particularitatea acestor centri este automatismul sau
capacitatea de a se excita în urma modificărilor care au loc în
celula nervoasă însăşi.
Între centrii bulbari, cei mai importanţi sunt
*centrii unor funcţii vitale (centrii respiratori, centrii
cardiaci, centrii vasomotori),
* centrii unor funcţii digestive (centrul salivaţiei, centrul
deglutiţiei, centrul masticaţiei, centrul suptului),
* centrii unor funcţii metabolice (centrul glicozuric),
*centrii unor reflexe de apărare (centrul strănutului,
centrul tusei, centrul clipitului),
*centrii tonusului muscular.
Centrii respiratori coordonează mişcările
respiratoare. Se distinge un centru inspirator şi un
centru expirator. Activitatea centrilor respiratori
bulbari este reglată, atât prin excitaţiile primite pe
calea nervilor centripeţi de la suprafaţă corpului sau
din plămâni, cât şi pe calea umorală prin dioxidul de
carbon adus de sânge. Centrii respiratori bulbari se
găsesc în conexiune cu centrii din părţile superioare
ale encefalului şi sunt influenţaţi de aceştia după cum
şi ei ţin sub controlul lor centrii respiratori medulari.
Centrii cardiaci au acţiune asupra ritmului şi intensităţii
contracţiilor cardiace. A fost identificat un centru
cardioinhibitor şi un centru cardioaccelerator. Aceşti
centri funcţionează prin acţiunea unor excitanţi foarte
variaţi. O mare importanţă o are în funcţia lor
excitarea unor receptori din sinusul carotidian;
excitarea se poate face, fie prin variaţiile presiunii
sângelui, fie prin variaţia compoziţiei lui chimice.
Activitatea centrilor cardiaci bulbari se găseşte sub
dependenţa unor centri encefalici şi în special a unor
centri corticali.
Centrii vasomotori au rolul de a provoca
vasoconstricţia sau vasodilataţia şi prin aceasta de a
produce variaţii în presiunea sanguină şi în
distribuirea sângelui la organe. Centrii vasomotori
funcţionează sub acţiunea impulsurilor care vin din z
onele reflexogene ale sistemului cardio-vascular,
adică din sinusul carotidian şi arcul aortic.
Activitatea acestor centri se găseşte sub influenţa unor
centri vasomotori diencefalici şi corticali şi
influenţează funcţionarea centrilor vasomotori
medulari.
Centrul salivaţiei determină salivaţia. El intră în funcţiune
prin excitaţiile primite la nivelul mucoasei bucale – este
calea reflex-necondiţionată – dar poate fi pus în
funcţiune şi prin activitatea unor centri corticali – pe
calea reflex-condiţionată.
Centrul deglutiţiei coordonează deglutiţia. Ea
este declanşată de excitaţiile primite la nivelul
faringelui şi la baza limbii. Centrul deglutiţiei
coordonează contracţia muşchilor faringieni şi
esofagieni. Lezarea centrului bulbar al deglutiţiei
provoacă accidente grave, bolul alimentar putând să ia
drumul căilor respiratoare provocând asfixia.
Masticaţia, mişcările de supt, vărsăturile se
desfăşoară de asemenea prin activitatea centrilor
bulbari.
Centrul glicozuric reglează metabolismul glucidic.
Dacă se înţeapă acest centru bulbar apare
hiperglicemie şi glicozurie. Experienţa de mai sus
dovedeşte că bulbul conduce metabolismul glucidic.
Activitatea acestui centru este influenţată însă de
centrii encefalici.
Bulbul rahidian provoacă şi unele reflexe
de apărare, cum sunt strănutul, tusea,
clipitul. Aceste reflexe sunt conduse de
centrii bulbari care funcţionează prin
acţiunea unor excitanţi care acţionează la
periferie. Aceste reflexe bulbare au o
mare importanţă în viaţa organismului. Şi
aceşti centri sunt sub acţiunea unor centri
encefalici şi mai ales corticali. Aceasta
rezultă din faptul că noi putem să le oprim
declanşarea prin intervenţia voinţei.
Centrii bulbari ai tonusului muscular au un rol
important în repartizarea tonusului muscular.
Această funcţie are o mare importanţă în
menţinerea poziţiei corpului, atât în timpul
echilibrului static, cât şi în timpul echilibrului
dinamic (în timpul mişcărilor). În această
funcţie, centrii bulbari ai tonusului muscular
ţin sub influenţa lor centrii medulari ai
tonusului muscular şi sunt influenţaţi de
centrii din părţile superioare ale encefalului.
În funcţionarea acestor centri, o mare
importanţă o au excitaţiile care vin din
organele de mişcare şi din aparatul vestibular
al urechii interne.
Din cele arătate rezultă că bulbul rahidian
are o activitate reflexă de importanţă
capitală pentru organism. Reflexele
bulbare sunt legate de funcţiile
fundamentale ale corpului. Lezarea
bulbului tulbură aceste reflexe şi pune în
primejdie viaţa organismului. Trebuie
însă subliniat că activitatea de centru
nervos a bulbului se desfăşoară în
legătură, atât cu activitatea centrilor
medulari, cât şi sub controlul centrilor
encefalici în special cei corticali.
Segment mijlociu al trunchiului crebral,
asezat intre bulb si pedunculii cerebrali.
Puntea are forma unei benzi de
substanta nervoasa lata de 3 cm,
dispusa transversal de la o emisfera
cerebeloasa la alta. Indeplineste 2 functii
principale: de conducere si de cetru
reflex.
Configuraţia externă:
Puntea lui Varolio prezintă două feţe: antero-
laterală şi posterioară. La nivelul feţei
posterioare se obervă continuarea
ventriculului 4 de pe bulbul rahidian.
Structura internă
Puntea lui Varolio este alcătuită din substanţă
cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie
se află la interior, formând grămezi de celule
nervoase care formează nucleii punţii.
La fel ca şi în cazul bulbuli, nucleii sunt motori,
senzitivi, vegetativi şi proprii. Substanţa
albă predomină din punct de vedere cantitativ.
E formată din fibre longitudinale şi
transversale. Fibrele longitudinale pot fi
ascendente şi descendente. Fibrele
transversale alcătuiesc pedunculii cerebeloşi
mijlocii, leagând puntea de cerebel.
IN PARTEA POSTERIOARA A PUNTII
SE LOCALIZEAZA FORMATIUNEA
RETICULARA,NUCLEII NERV
CRANIENI 5,6,7,8,FIBRELE
ASCENDENTE CE REPREZINTA
PRELUNGIREA CAILOR
CONDUCTOARE SENZITIVE ALE
BULBULUI RAHIDIAN.
Puntea lui Varolio are functia de
conducere a centrilor nervosi si este
sediul centrilor reflecsi pentru reflexul
lacrimal, de clipire, auditivo-oculogir, de
salivatie, masticatie si supt.
Manifestarea cea mai frecventa este
hemiplegia fetei (paralizia n. faciaL),
strabismul intern (paralizia n.
oculomotor interN) si reducerea
tonusului maseterian (paralizia n.
trigemeN), toate pe aceeasi parte
(homolateraL) si hemiplegie pe partea
opusa (heterolateralA) a trunchiului.
MEZENCEFALUL este cea mai scurta
parte a trunchiului cerebral.
Anterior se prezinta ca doua cordoane
de substanta nervoasa alba—
pedunculii cerebrali
Posterior ca patru coliculi---tectul(lama
cvadrigemina)
ESTE SITUAT INTRE PUNTE-INFERIOR
SI DIENCEFAL-SUPERIOR,FIIND UNIT
CU CEREBELUL PRIN PEDUNCULII
CEREBELOSI SUPERIORI
ESTE STRABATUT DE APEDUCTUL
SYLVIUS CARE FACE COMUNICARE
INTRE VENTR 4 SI 3.
Se compune din pedunculii cerebrali şi
tuberculii cvadrigemeni. Mezencefalul
este situat între punte şi un plan care
uneşte comisura posterioară cu
marginea posterioară a corpilor
mamilari. Mezencefalul porneşte din
protuberanţă şi pătrunde în
emisferele cerebrale. El are o faţă
anterioară, una posterioară şi două
feţe laterale.
Faţa anterioară. Între pedunculii cerebeloşi se află o
scobitură triunghiulară, numită fosă interpedunculară,
în care se găseşte substanţa perforată posterioară şi
care are vîrful îndreptat spre punte.
Faţa posterioară a mezencefalului este ascunsă
vederii şi poate fi văzută numai după ridicarea lobilor
occipitali. Aici întîlnim lama cvadrigeminală a tractului
mezencefalic, unde se află tuberculii (coliculii)
cvadrigemeni anteriori (în număr de doi) şi posteriori
(tot doi). Braţele tuberculilor cvadrigemeni superiori
ajung la corpii geniculaţi laterali. De la coliculii
cvadrigemeni inferiori pleacă braţele la corpii
geniculaţi mediali. Sub coliculii cvadrigemeni inferiori
iese nervul trohlear (IV) care inervează muşchiul
oblic superior al ochiului. Lateral apar pedunculii
cerebeloşi superiori, care pătrund în mezencefal sub
coliculii cvadrigemeni inferiori.
Feţele laterale corespund tegmentului
mezencefalic şi picioarelor pedunculilor
cerebrali. Între picior şi tegment apare şanţul
lateral al mezencefalului. Feţele laterale vin în
raport cu girusul hipocampic. O secţiune
transversală prin mezencefal relevă o porţiune
anterioară mult dezvoltată şi lărgită, iar între
treimea posterioară şi cea mijlocie a
mezencefalului se găseşte apeductul lui
Sylvius, care leagă ventriculul 3 de ventriculul
4. Limita dintre tegment şi picior o formează
substanţa neagră.
Picioarele pedunculilor cerebrali sunt alcătuite
exclusiv din substanţă albă, cu fibre lungi
descendente cortico-fugale. Aici vom întîlni:
- tractul corticospinal (piramidal) care ocupă
cele trei cincimi mijlocii din piciorul
peduncular. Fibrele sale ajung la neuronii
motori din coarnele anterioare ale măduvei
spinării situate de partea opusă.
- tractul cortico-bulbar (fasciculul
geniculat), care trece prin genunchiul
capsulei interne şi are fibre pentru nucleii
motori ai nervilor cranieni din bulb şi punte;
- tractul cortico-nuclear ajunge la nivelul
nucleilor motori ai globilor oculari;
- tractul cortico-pontin este format din fibre
fronto-pontine situate în cincimea laterală a
piciorului peduncular, şi fibre temporo-
pontine în cincimea medială.
Fibrele acestor tracturi fac sinapsă în
nucleii punţii, iar de acolo merg spre
cerebel. Lezarea fibrelor corticofugale
în piciorul peduncular dă deficit motor
(hemiplegie) de partea opusă leziunii,
precum şi paralizie de nerv
oculomotor comun, al cărui nucleu se
află la nivelul mezencefalului.
Tegmentul mezencefalic (calota)
Este cuprins în etajul mijlociu. Între tegment şi
piciorul pedunculilor cerebrali se află substanţa
neagră (foarte importantă în Parkinson, deoarece
aici se secretă dopamina). În etajul inferior,
tegmentul mezencefalic se continuă cu tegmentul
pontin, iar anterior el ajunge pînă la nivelul
diencefalului.
Substanţa cenuşie a tegmentului mezencefalic.
Întîlnim aici substanţa cenuşie centrală peri-
apeductală (în jurul apeductului lui Sylvius), formată
din nişte mase celulare specifice mezencefalului. Un
nucleu foarte important este nucleul trohlearului
(perechea IV de nervi cranieni şi singurul nerv
cranian a cărui origine aparentă se află pe partea
posterioară a trunchiului cerebral), situat în partea
anterioară a substanţei cenuşii centrale. Apoi mai
este nucleul oculomotorului (perechea III), situat
anterior de apeduct, care inervează motor toţi
muşchii globului ocular, cu excepţia muşchiului drept
extern (inervat de perechea VI) şi a oblicului superior
(perechea IV)
Legătura nervilor motori oculari III, IV şi VI cu
nucleii vestibulari şi corpii cvadrigemeni
superiori, dar şi cu fascicului longitudinal
medial, precum şi conexiunea nucleilor
vestibulari cu coarnele anterioare ale măduvei
spinării, contribuie la coordonarea mişcărilor
globilor oculari cu cele ale capului, trunchiului
şi membrelor.
Prin tractul mezencefalic, nucleii motori
oculari se leagă funcţional de calea optică şi
auditivă. Mişcările voluntare ale globilor
oculari se datorează legăturii acestora cu
ariile corticale 6, 8 şi 19. Reflexul vegetativ la
lumină se datorează unor fibre aflate la nivelul
nervului oculomotor.
Alt nucleu foarte important este nucleul
roşu, care se află deasupra substanţei
negre; la nivelul lui se termină fibrele
care pornesc din nucleul dinţat al
cerebelului. Nucleul roşu are un rol
foarte important în distribuirea normală
a tonusului muscular. Activitatea
nucleului roşu este controlată de centrii
superiori extrapiramidali, dar şi de
scoarţa cerebrală.
În substanţa cenuşie a tegmentului se
mai află şi alţi centri, mai puţin
importanţi.
Substanţa neagră a tegmentului
Este cea mai mare masă nucleară a
tegmentului, are formă semilunară şi se
întinde de la şanţul medial al
mezencefalului la cel lateral. Activitatea
substanţei negre este controlată de
către nucleii de la baza creierului, dar şi
de scoarţa cerebrală. Substanţa neagră
are rol foarte important în controlarea
tonusului muscular şi a mişcărilor
involuntare. La acest nivel se secretă
dopamina. Degenerarea substanţei
negre duce la apariţia bolii Parkinson.
Substanţa albă a tegmentului
Printre nucleii substanţei cenuşii şi reticulate
se află mănunchiuri de fibre corticale sau
fibre care vin din etajele inferioare ale
nevraxului, precum şi altele, din centrii
mezencefalici. Aici se găsesc următoarele
tracturi: spinotalamic (dorsal faţă de
lemniscul medial), însoţit de tractul
spinotectal şi nucleo-tectal. Lemniscul lateral
vine din punte, de la nucleii cohleari de
partea opusă. Pedunculii cerebeloşi superiori
se opresc la nucleul roşu, iar o parte din
fibrele acestuia se duc la talamus şi la nucleii
subtalamici. Se mai găsesc tractul rugro-
spinal şi tractul tectospinal, care porneşte din
tuberculii cvadrigemeni şi ajunge la nucleii
motori ai globilor oculari şi la coarnele
anterioare ale măduvei spinării.
Tectul (acoperişul) mezencefalic ocupă
treimea posterioară a acestuia. Se află
situat posterior de apeductul lui Sylvius
şi este format din lama cvadrigeminală,
care conţine tuberculii (coliculii)
cvadrigemeni anteriori (în număr de doi)
care au un rol în coordonarea reflexelor
vizuale, şi tuberculii cvadrigemeni
inferiori, cu rol în realizarea reflexelor
acustice.
Coliculii cvadrigemeni superiori, fiind
centri de integrare, sunt alcătuiţi din
mai multe straturi de substanţă albă şi
cenuşie dispuse alternativ. Ei au un
important rol funcţional în reglarea
automată a mişcărilor oculare,
precum şi a celor implicate în
realizarea reflexului de orientare la
stimuli vizuali şi a fixării obiectului în
zona perceptibilităţii optime. Au un rol
important şi în urmărirea obiectelor în
mişcare.
Tuberculii cvadrigemeni inferiori sunt mai
mici; ei au substanţă cenuşie la interior şi
albă la exterior. Funcţional, ei se leagă de
realizarea reflexelor motorii necondiţionate
la stimulii acustici, a reflexului de orientare
pentru obţinerea unei percepţii auditive
maxime, rol în clipire şi în apariţia
mişcărilor reflexe ale trunchiului şi
membrelor.
În general, formaţiunile mezencefalice
îndeplinesc funcţii foarte importante în
distribuirea normală a tonusului muscular,
în reglarea reflexelor de redresare şi a
celor de orientare.
DECI,TRUNCHIUL CEREBRAL,FIIND
PRIMUL COMPONENT AL
ENCEFALULUI,INDEPLINESTE
NUMEROASE FUNCTII DINTRE
CARE UNELE SUNT DE
IMPORTANTA VITALA.IN PRIMUL
RIND,PRIN EL TREC TOATE CAILE
CE LEAGA MADUVA SPINARII DE
ETAJELE SUPERIOARE ALE
SISTEMULUI NERVOS
CENTRAL,PRECUM SI CAI PROPRII
TRUNCHIULUI CEREBRAL CE
CONECTEAZA DIFERITELE SALE
ETAJE.
LA NIVELUL TRUNCHIULUI SE AFLA
NUCLEII DE RELEU AI CAILOR
ASCENDENTE SI
DESCENDENTE,PRECUM SI NUCLEII
DE RELEU CU CEREBELUL.

TOT AICI SE INCHID O SERIE DE


REFLEXE,DEOARECE SE CONTIN
NUCLEII SENZITIVI SI MOTORI CARE
AU ACELEASI FUNCTII SENZITIVE SI
MOTORII PENTRU REGIUNILE FETEI
SI A CAPULUI
LA NIVELUL TR.CER. SE AFLA
FORMATIUNEA RETICULARA,CU
ROL IN REGLAREA TONUSULUI
MUSCULAR,AL CELUI CORTICAL
SI IN CONTROLUL REFLEXELOR
SPINALE,AL ECHILIBRULUI SI AL
POSTURII.
EL CONTINE CENTRII
SUBCORTICALI VIZUALI AUDITIVI
SI CENTRI DE REGLARE AI UNOR
FUNCTII VITALE,CUM SUNT
ACTIVITATEA
CARDIOVASCULARA,RESPIRATO
RIE SI DIGESTIVA.