Discuri rigide

Elaborat:Haluoneac Dmitrii
Grupa:A416
Discul dur este un dispozitiv
electronic-mecanic pentru stocarea
sau memorarea nevolatilă a datelor.
Utilizatorul normal nu poate sau nu
are voie să despartă discul de
circuitele de comandă
corespunzătoare, vezi imaginea
alăturată; împreună ele formează
așa-numita „unitate fixă”, „unitate
de disc fix” sau, prescurtat, HDD.
Stocarea datelor se face pe o
suprafață magnetică dispusă pe
platane rotunde metalice rigide
(dure). În general discurile dure sunt
utilizate ca suport de stocare extern
principal pentru servere și
calculatoare personale, dar și pentru
anumite aparate electronice (playere
și recordere DVD, playere MP3).
Dacă la începuturi capacitatea unui
disc dur nu depășea
20 megaocteți (MO) =
20 megabait (MB), astăzi (2019) un
disc dur obișnuit poate depăși 6
teraocteți (TO) = 6 terabaiți (TB).
Discul dur este format de obicei din:
• o placă electronică de control logic,
• un număr de platane cu suprafață
magnetizabilă (de obicei 2 sau 3),
împărțite în piste și sectoare,
• capete magnetice de citire/scriere
(engl. read/write heads, R/W heads), de o
parte și de alta a platanelor, legate printr-
un braț metalic comandat electromagnetic
numit în general actuator,
• un sistem electromecanic de frânare și
blocare a capetelor pe pista de stop
(engl. landing zone), atunci când discul e
oprit,
• un motor electric trifazic extraplat, care
asigură rotirea cu viteză constantă a
platanelor.
Funcționare

Ȋnregistrarea datelor pe hard disk-uri se

face prin magnetizarea unui disc
feromagnetic denumit platan. Datele
ȋnregistrate pe respectivul platan, prin
magnetizare, sunt scrise ȋn sistem binar,
adică se stochează o ȋnșiruire de 0 și 1.
HDD-urile sunt construite dintr-un ax care
posedă unul sau mai multe discuri
circulare, denumite platane și unul sau
mai multe capuri de citire/scriere. Ȋn
principiu, platanele sunt fabricate dintr-un
material magnetic, de obicei din aliaj de
aluminiu sau sticlă și sunt acoperite cu un
strat subțire de material magnetic, de
obicei 10-20 nm (nanometri) grosime și
cu un strat exterior de carbon pentru
protecție.
Platanele sunt ȋnvârtite la viteze foarte
mari. Informația se scrie pe platan ȋn
timpul rotirii acestuia de către dispozitive
de citire-scriere așezate foarte aproape de
suprafața magnetică (la hdd-urile noi
distanța e de zeci de nanometri). Pentru
fiecare suprafață a platanului există câte
un singur cap de citire-scriere montat la
un braț comun. Acest braț mișcă capetele
de citire- scriere peste suprafețele
platanelor, pe o distanță de arc de cerc
(aproximativ radial), pentru a permite
capetelor să acceseze aproape ȋntreaga
suprafață a platanelor ȋn timp ce se rotesc.
Brațul este mutat folosind un mecanism
de acționare de tip bobină.