Sunteți pe pagina 1din 70

PROIECTAREA ȘI

CONSTRUCȚIA
DISPOZITIVELOR
Conf. Dr.Ing. Gheorghe GLIGOR

1
DEFINIREA DISPOZITIVELOR

Dispozitivul
• este un component auxiliar al unui sistem tehnic, o
unitate din punct de vedere funcţional, alcătuit din
elemente, cel puţin în parte solide, ale căror legături
permit o mobilitate limitată şi care rămân în serviciu în
repaus relativ.

• este un grup de organe, legate între ele într-un fel


determinat, însă fără posibilitatea de a se mişca unele faţă
de celelalte în serviciu, care, într-un sistem
tehnic dat, îndeplineşte o anumită funcţiune.

2
Caracteristicile de bază ale unui dispozitiv sunt:

• este un grup de elemente (organe de maşini), cel


puţin în parte solide, legate între ele într-un fel
determinat și care formează o unitate;

• elementele care-l compun nu se deplasează între ele


în timpul lucrului, dispozitivul transformându-se în
mecanism;

• îndeplineşte o anumită funcţie într-un sistem tehnic,


în care este inclus.
3
Fig. 1.1. Dispozitivul în interacţiunea funcţională
cu elementele sistemului tehnologic.

4
Dispozitivele își au locul în diferite sisteme tehnice ce fac parte
din procese tehnologice

Procesele tehnologice principale din construcția de mașini sunt :


• de prelucrare
• de control
• de asamblare

Rolul dispozitivelor este de a orienta suprafețele de prelucrare


a le semifabricatului în raport cu tăișurile sculelor și de a
menține orientarea în tot timpul procesului de prelucrare.

5
Structura dispozitivelor
• elemente de orientare a semifabricatului în raport cu scula,
numite reazem;

• elemente necesare menţinerii poziţiei sau orientării


semifabricatelor numite elemente de fixare (mecanisme de fixare);

• elemente de legătură cu maşinile – unelte;

• elemente de ghidare, reglare sau conducere a sculelor;

• elemente de bază pe care se clădesc toate celelalte elemente.

6
Condiții de bază ale dispozitivelor folosite la
prelucrarea pe mașini

• să fie concepute şi realizate raţional cu gradul de


mecanizare sau automatizare pentru a realiza o creștere a
productivității;
• să asigure securitatea muncii şi reducerea efortului fizic;
• să fie comode de transportat, manipulat şi depozitat;
• să fie simple de întreţinut şi exploatat;
• să fie ieftine şi justificate din punct de vedere economic.

7
CLASIFICAREA DISPOZITIVELOR

A) după locul unde sunt utilizate în tehnologie, se deosebesc:

• dispozitive de orientare şi fixare a semifabricatelor la prelucrare –


denumite şi dispozitive pentru maşini – unelte (dispozitive pentru frezat, strunjit,
maşini de găurit, maşini de rectificat, etc.);
• dispozitive de orientare şi fixare a sculelor, denumite şi portscule:
portcuţite, portarozi, portfiliere;
• dispozitive de orientare şi fixare a pieselor sau subansamblelor la
asamblare (dispozitive de nituit, dispozitive de sudat, dispozitive de sudat etc.);
• dispozitive de control (dispozitive pentru controlul paralelismului,
coaxialităţii, planeităţii, etc.).

8
B) după gradul de universalitate:

• universale – permit orientarea şi fixarea unor semifabricate şi piese cu

dimensiuni şi forme foarte apropiate;


• specializate - permit orientarea şi fixarea unor semifabricate şi piese cu
dimensiuni şi forme apropiate;
• speciale - permit orientarea şi fixarea unor semifabricate şi piese cu
dimensiuni şi forme foarte apropiate , la o singură operaţie;
• din elemente modulare – sunt construite din elemente modulare cu grad
ridicat de universalitate şi se obţin prin asamblarea unor module
după necesitate, (se folosesc pentru operaţii de găurire, frezare, alezare, etc.)

C) după felul acţionării dispozitivelor:

• dispozitive acţionate manual – la care lucru mecanic necesar fixării


semifabricatului se realizează folosind energia musculară a operatorului;
• dispozitive acţionate mecanic - la care lucru mecanic necesar fixării
semifabricatului se realizează folosind energia electrică, magnetică,
hidraulică, vacum, etc.;
9
D) după gradul de automatizare, dispozitivele pot fi:

• dispozitive automate – orientarea şi fixarea semifabricatelor se face fără


intervenţia muncitorului, (maşinile automate, liniile automate);

• dispozitive acţionate mecanic – la care orientarea şi comanda fixări se face


de către muncitor, iar lucru mecanic necesar se realizează electric,
pneumatic, hidraulic, magnetic sau electromagnetic.

10
AVANTAJELE UTILIZĂRII DISPOZITIVELOR

• duc la creşterea productivităţii muncii – prin diminuarea, eliminarea


timpilor auxiliari la prelucrare;

• permit obţinerea sigură a preciziei de prelucrare;

• necesită o calificare mai scăzută a muncitorului decât la prelucrarea fără


dispozitive;

• reduc efortul fizic al muncitorului şi îmbunătăţesc condiţiile de muncă al


acestora;

• îmbunătăţesc esenţial condiţiile de protecţie a muncii, prin eliminarea riscului de


desprindere a piesei sau semifabricatului de pe maşina unealtă la prelucra

11
2. ORIENTAREA SEMIFABRICATELOR ÎN
DISPOZITIVE
Orientarea corectă a semifabricatului asigură repartiţia judicioasă a
adaosulului de prelucrare, pe măsură ce piesa se apropie de forma şi dimensiunile
finale.

Schema clasificării elementelor de determinare a bazelor de orientare ,indiferent de


complexitatea formei piesei este prezentată în fig. 2.1.

Fig. 2.1. Schema clasificării elementelor de orientare a bazelor de orientare


12
Elemente de determinare a bazelor de orientare:

-suprafață: -plană -întinsă ;-îngustă


-cilindrică -exterioară;-interioară
-conică -exterioară;-interioară
-sferică -exterioară;-interioară

-canelată -exterioară;-interioară
cilindrică
-canelată -exterioară;-interioară
conică
-filetată -exterioară;-interioară
-danturată -exterioară;-interioară
cilindrică
-danturată -exterioară;-interioară
conică
-muchie: -deschisă -dreaptă; -curbă
-închisă -contur poligonal;-contur circular
-punct

13
Semifabricatul, raportat la axele unui sistem cartezian de referinţă ,are 6 grade de
libertate: - 3 rotaţii şi 3 translaţii după axe (fig. 2.2.)

Fig. 2.2. Orientarea unui corp prismatic în spaţiu


La orientarea suprafeţelor prismatice:
- suprafaţa cea mai mare se numeşte bază principală de aşezare (BPA); între ea şi
dispozitiv există 3 legături :1, 2, 3, şi determină anularea a 3 grade de libertate
( translaţie după z şi rotaţii după x, y).
- suprafaţa cea mai lungă se numeşte bază principală de ghidare (BPG), între ea
şi dispozitiv există două legături care asigură anularea a 2 grade de libertate ( rotaţie
după axa z şi translaţie după axa y).
- suprafaţa cea mai mică se numeşte bază principală de oprire (BPO), ea
anulează translaţia după axa x.
14
În realitate aceste legături sunt materializate prin reazeme (fig. 2.3.)

Fig. 2.3. Exemplu de materializare a legăturilor prin reazeme 15


În general la prelucrarea unui semifabricat prismatic nu se anulează toate cele şase grade de
libertate
Suprafaţa cilindrică interioară lungă a semifabricatului anulează 4 grade de libertate şi se
numeşte bază dublă de centrare (BDC), (fig. 2.4 și fig. 2.5)

Fig. 2.4. Bazele de orientare determinate de suprafeţe cilindrice exterioare: lungi,respectiv scurte.

Fig. 2.5. Orientarea semifabricatelor lungi pe un dorn cilindric 16


În cazul semifabricatelor cilindrice exterioare lungi, definim – bază dublă de ghidare (BDG) –
anulează 4 grade de libertate (fig. 2.6); suprafaţă frontală numită bază principală de oprire (BPO) –
un grad de libertate; semifabricatul are un singur grad delibertate ( rotaţie în jurul axei proprii).
Pentru semifabricatele cilindrice scurte avem, fig. 2.6.
bază simplă de ghidare (BSG) – anulează două grade de libertate;
bază principală de aşezare (BPA) – anulează 3 grade de libertate.

Fig. 2.6. Orientarea semifabricatelor cilindrice în prisme


17
Pentru a simplifica transmiterea unor informaţii cu privire la orientarea semifabricatelor,
se folosesc simboluri care se trec de către proiectantul tehnologiei pe schiţele din planele
de operaţii pentru a indica proiectantului de dispozitive şi celor care realizează
prelucrarea, orientarea semifabricatului.
Există mai multe simbolizări , dar cea mai completă simbolizare este prezentată
în tabelul 2.1

18
Orientarea semifabricatelor de formă complexă comportă particularităţii specifice.
Pentru exemplificare luăm un semifabricat în trepte cu rigiditate redusă, unde urmează să
acţioneze o forţă de aşchiere Pz.
1 – corpul dispozitivului; 2 – plunjer; 3 – şurub; 4 – arc; 5 – cep filetat; 6 – ştift filetat; 7 – capac;
8 – garnitură; 9 – reazeme principale

Fig. 2.7. Orientarea corectă a semifabricatului de formă complexă.


Orientare cu reazeme suplimentare 19
Pentru prelucrarea suprafeţei A la o cotă H, se foloseşte un reazem

suplimentar cu autoaşezare cu plunjer şi şurub, conform fig. 2.7.

Prelucrarea semifabricatului nu este posibilă fără folosirea reazemului suplimentar,


deoarece la o forţă de prelucrare Pz care produce un moment mai mare decât forţa de
strângere S1, semifabricatul tinde să se răstoarne sau datorită rigidităţii scăzute a
semifabricatului se provoacă încovoiere lui în zona de prelucrare.

Pentru o aşezare corectă a semifabricatului pe reazemele principale 9, şurubul 3 trebuie


să fie retras pentru a permite plunjerului 2, aflat sub acţiunea arcului 4, să se oprească în
poziţia impusă de semifabricat. După acţionarea mecanismului de strângere (aplicarea
forţei S1), plunjerul trebuie blocat cu ajutorul şurubului 3.

Ştiftul filetat 6 asigură orientarea suprafeţei de blocare a plunjerului pe direcţia


şurubului 3. Capacul 7, fixat prin şuruburi în corpul dispozitivului 1, presează
garnitura 8 care împiedică pătrunderea particolelor materiale în ajustajul plunjerului.

Pentru sprijinul şi reglarea forţei arcului 4 se foloseşte cepul filetat 5.


20
Orientarea completă şi redusă a semifabricatelor în dispozitive
La orientarea semifabricatelor în vederea prelucrării, nu este obligatoriu ca

întotdeauna să se anuleze toate cele şase grade de libertate – când suprafaţa


de

prelucrat este complet raportată prin cote la toate prin toate cele trei plane ale unui

sistem cartezian de referinţă, atunci semifabricatul necesită o orientare completă,

respectiv se vor anula şase grade de libertate, fig. 2.8. a.

Fig. 2.8. Orientarea completă şi redusă a pieselor prismatice 21


• Dacă suprafaţa de prelucrat este legată prin cote de mai puţin de 3 plane, vom avea o orientare
redusă, respectiv vom anula mai puţin de 6 grade de libertate, fig. 2.8.b; 2.8.c.

• Când se anulează mai multe grade de libertate decât cele necesare, semifabricatul este
supraorientat.

• Când semifabricatului îi sunt anulate mai puţine grade de libertate decât cele necesare,
semifabricatul este suborientat.

• Dacă la un semifabricat se anulează alte grade de libertate decât cele necesare, vorbim de o
orientare eronată sau greşită.

22
Orientarea completă şi redusă a semifabricatelor prismatice
Se consideră un semifabricat prismatic, iar pe partea superioară trebuie să se frezeze un canal
ca în fig. 2.8. şi avem următoarele cazuri:

• orientare completă – canalul se prelucrează pe o anumită lungime;


- canalul este cotat faţă de toate cele trei planuri, se anulează
toate cele şase grade de libertate (fig. 2.8.a);

• orientare redusă de ordinul I – canalul se prelucrează pe toată lungimea;

-canalul este cotat faţă de două planuri; se anulează 5


grade de libertate( fig.2.8.b);
• orientare redusă de ordinul II –se prelucrează toată suprafaţa;
- este cotată faţă de un plan; se anulează 3 grade de
libertate, fig. 2.8.c;

23
Orientarea completă şi redusă a semifabricatelor cilindrice
Se consideră un semifabricat cilindric, iar pe partea superioară trebuie să se
frezeze un canal ca în figurile : 2.9 , 2.10 , 2.11 şi avem următoarele cazuri:
B1 - bază principală de aşezare – anulează 3 grade de libertate;

B2 – bază principală de ghidare– anulează 2 grade de libertate;

B3 – bază principală de oprire – anulează 1 grad de libertate.

Fig. 2.9. Sistem de orientare cu două grade de libertate.

24
orientare completă – canalul se prelucrează pe o anumită lungime la o anumită
poziţie faţă de un alezaj (in cazul nostru diametral opus); canalul este cotat faţă de
toate cele trei planuri, se anulează toate cele şase grade de libertate, fig. 2.11;

Fig. 2.11. Sistem de orientare static determinat, (arbori).


25
orientare redusă de ordinul I – canalul se prelucrează pe o anumită lungime; canalul este
cotat faţă de două planuri; se anulează 5 grade de libertate, fig. 2.10;

Fig. 2. 10. Sistem de orientare cu un grad de libertate, (arbori).

26
orientare redusă de ordinul II –canalul se prelucrează pe toată lungimea; este
cotat față de un plan; se anulează 4 grade de libertate(fig.2.9)

Fig. 2.9. Sistem de orientare cu două grade de libertate.

27
Construcţia elementelor de reazem

- reazemele principale – sunt reazemele care participă la orientarea


semifabricatului;
- reazemele suplimentare – sunt reazemele care nu participă la orientarea
semifabricatului, ele se mai numesc şi sprijine.

Reazemele principale pot fi:


• fixe;
• reglabile;
• autoreglabile.

La orientarea semifabricatelor pe suprafeţe plane se utilizează ca elemente de

reazem principale:

1. cepuri de reazem;

2. plăcile de reazem;

3. mese de reazem.

28
Acestea fac parte din categoria reazemelor principale fixe.
Elemente de reazem fixe: 1. Cepurile de reazem
Cepurile de reazem : sunt elemente de orientare care servesc la
rezemarea pieselor, în general, pe suprafeţe plane neprelucrate sau prelucrate
grosolan
Cepurile pot fi: cu cap plan, fig. 2.12.a; cu cap bombat, fig 2.12.b; cu cap zimțat, fig.2.12.c.

Fig. 2.12. Tipuri de cepuri fixe. 29


Notațiileau următoarea semnificație:
D – diametrul capului de reazem;
d – diametrul de montaj;
H – înălţimea utilă a capului;
L – lungimea totală.
.

Cepurile se montează în corpul dispozitivelor prin presare cu un ajustaj H7/n6,

simplu sau prin intermediul unei bucşe, fig. 2.12.d, fig. 2.12.e.

Materialul din care se execută sunt materiale rezistente la uzură:

OSC 8, OSC 10 – pentru cepuri cu dimensiuni mici;

OLC 10, OLC 15 – pentru dimensiuni mari.

Elemente de reazem fixe: 2. Plăcuţele de reazem


În fig.2.13 sunt prezentate câteva variante constructive de plăcuțe fixe.
-Se folosesc la rezemarea semifabricatelor pe suprafețe plane și cu întinderi mai
mari
-plăcuţele se fixează pe corpul dispozitivelor cu 2...3 şuruburi cu cap înecat.

30
Fig. 2.13. Tipuri de plăcuţe fixe.
31
În cazul în care plăcuțele se reazemă pe o suprafață laterală a unei plăcuțe,
aceasta trebuie să fie orientată în plan pentru a orienta corect semifabricatul.

În fig. 2.14. se prezintă două moduri de centrare a plăcuţelor. Plăcuţele se execută


din oţeluri de cementare OLC 10, OLC 15, cementate pe o adâncime de 0,8...1,2
mm, la o duritate de 55-60 HRC.

Fig. 2.14. Moduri de centrare a plăcuţelor.

32
Elemente de reazem fixe: 3. Mese de reazem
Mesele de reazem, fig. 2.15, se utilizează la orientarea semifabricatelor de

dimensiuni mari şi rigiditate scăzută pentru suprafeţe prelucrate.

Ele se execută din OLC 15 şi suportă acelaşi tratament ca plăcuţele.

Fig. 2.15. Masă de reazem

Costul tehnologiilor de execuţie este ridicat, condiţiile de rugozitate a


suprafeţelor sunt ca cele ale plăcuţelor iar ele sunt prevăzute cu nişte canale în scopul
aşezării cât mai corecte a semifabricatului.

33
Construcţia reazemelor principale reglabile
1. Reazeme reglabile
Pentru prelucrarea pieselor cu abateri mari de la dimensiuni, apare necesitatea
reglării înălţimii reazemelor, în funcţie de dimensiunile pieselor care se orientează.
În aceste situaţii reazemele fixe se înlocuiesc parţial sau total cu reazeme
reglabile.
Reazemele reglabile din fig. 2.16, a, b şi c sunt constituite din:
1. reazem (şurub); 2. contrapiuliţă; 3. bucşă filetată; 4.corpul dispozitivului;
5. şurub (ştift) filetat;

34
Fig. 2.16. Reazeme reglabile cu cep.
Pentru cazurile în care reazemul reglabil trebuie să prezinte o suprafaţă activă

relativ mare se pot utiliza construcţii prevăzute în fig. 2.16.c.


2. Plăcuţe reglabile
-Plăcuţele reglabile se folosesc la rezemarea semifabricatelor pe suprafețe plane
prelucrate şi cu întinderi mai mari pentru prelucrarea pieselor cu abateri mari de la
dimensiuni unde apare necesitatea reglării înălţimii de reazem. În fig. 2.17 sunt prezentate
două variante constructive de plăcuţe reglabile cu următoarele părţi componente: 1 –
plăcuţă reglabilă; 2 – şurub (prezon); 3 – piuliţă; 4 – corpul dispozitivului (a); arc elicoidal
(b);

Fig. 2.17. Plăcuţe reglabile. 35


3. Reazeme autoreglabile
Se utilizează ca reazeme principale pentru orientarea suprafeţelor care prezintă
abateri mari de la planeitate, praguri, goluri, denivelări.
În fig. 2.18 sunt prezentate reazeme autoreglabile cu două puncte de sprijin şi reazeme
autoreglabile cu trei puncte de sprijin.

Fig. 2.18. Reazeme autoreglabile


36
Reazemele autoreglabile cu trei puncte de sprijin, fig. 2.18.a, fig. 2.18.b, sunt

construite dintr-o calotă sferică 3, fixată de şurubul 2 în corpul 1, având posibilitatea

autoreglării după cum cere suprafaţa de reazem.

Reazemele autoreglabile cu două puncte de sprijin, fig. 2.18.c, fig. 2.18.d,

sunt construite dintr-o pană disc 2 sau a unor plunjere duble.

Pana disc 2 este reţinută în corpul dispozitivului cu ajutorul cuiului 3.

Reazemul autoreglabil din fig. 2.18.d este constituit din două plunjere
verticale 2, care se sprijină pe feţele înclinate la 45 grade ale plunjerului orizontal 3.
Garniturile 5 şi capacul filetat 4 împiedică pătrunderea aşchiilor mărunte în interiorul
reazemului.

37
Orientarea semifabricatelor pe suprafeţe cilindrice
exterioare.
Suprafeţele cilindrice ale semifabricatelor
Construcţia sunt: de orientare
elementelor
a) exterioare lungi sau scurte; b) interioare lungi sau scurte.
Pentru orientarea unui semifabricat după suprafeţele cilindrice lungi în general
se folosesc prismele care caracterizează cele două linii de contact a suprafeţei cu
planele de referinţă, fig. 2.19.

Fig. 2.19. Prismele, elemente de orientare pentru suprafeţe cilindrice exterioare . 38


Construcţia şi dimensiunile prismelor sunt reglementate în STAS 8881 – 71.
Materialele utilizate sunt OSC 8 – pentru prisme mici şi OLC – uri de cementare
pentru prisme mari.
În fig. 2.19.c sunt arătate principalele dimensiuni ale unei prisme.

Prismele pot fi: -fixe; -reglabile; - mobile


Pentru proiectarea prismelor de construcție specială, anumite dimensiuni
trebuie calculate iar altele se aleg din STAS sau se iau constructiv- fig.2.20

Fig. 2.20. Schema pentru dimensionarea prismelor. 39


α - unghiul de deschidere a prismei;

h – înălţimea prismei;

hv – dimensiune între 8-25 mm, se alege în funcţie de rezistenţa materialului din


care este construită prisma;

hs – poziţia centrului semifabricatului faţă de bază;

hc – cotă de control, necesară pentru dornul de control;

Dmin, Dmax – dimensiunea minimă, maximă a semifabricatului;

b – lăţimea faţetei de contact dintre semifabricat şi suprafeţele active ale


prismei şi se poate calcula cu relaţia:

  𝐷 𝑚𝑎𝑥 − 𝐷 𝑚𝑖𝑛
𝑏= (2.1)
𝛼
2 𝑡𝑔
2

40
Pentru piesele cilindrice exterioare lungi se folosesc două prisme aşezate la capetele
semifabricatului , iar pentru piese cilindrice în trepte (arbori) se utilizează prisme
inegale (în trepte).
În fig. 2.21 sunt prezentate două variante de prisme mobile folosite la fixarea
semifabricatelor cu lungimi de variaţie mare. Spre deosebire de prismele fixe, la cele
mobile trebuie rectificate în afara feţelor active şi cele laterale, întrucât funcţionarea
lor necesită ghidare în corpul dispozitivului.

Fig. 2.21. Prisme reglabile şi prisme mobile.


41
Orientarea semifabricatelor pe suprafeţe cilindrice interioare
Suprafeţele cilindrice interioare sunt:
• Scurte
• lungi
Semifabricatele cu suprafeţe
cilindrice cilindrice interioare Fig. 2.22. Orientarea semifabricatelor pe
scurte se orientează pe bolţuri suprafeţe cilindrice interioare scurte şi
de orientare şi pe suprafeţe plane, suprafeţe plane
care sunt baze principale de
aşezare şi anulează 3 grade de
libertate.

Semifabricatele cu suprafeţe
cilindrice interioare lungi se
orientează pe dornuri lungi, anulând
4 grade de libertate, fig. 2.23
Fig. 2.23. Orientarea semifabricatelor pe
suprafeţe cilindrice interioare lungi
42
Un exemplu de astfel de orientare întâlnim la dispozitivele de centrare fixare cu
bucşă elastică bilaterală, fig. 2.24.

Fig. 2.24. Dispozitiv de centrare şi fixare cu bucşă


elastică bilaterală.

43
Orientarea semifabricatelor pe bolţuri

La orientarea semifabricatelor pe suprafeţe cilindrice interioare există cazuri când necesită


orientare completă ca în fig. 2.26.

a b
Fig. 2.26. Orientarea bielelor pe bolţuri.

Pentru această orientare putem întâlni două cazuri:


- cu încărcare între bolțuri;
- cu încărcare în afara bolțurilor.

44
Orientarea semifabricatelor se face ca în fig. 2.25.

Fig. 2.25. Orientarea semifabricatelor pe bolţuri

În fig. 2.26. sunt arătate două dispozitive pentru orientare bielelor pe bolțuri

45
Determinarea formei teoretice a bolţului secundar

Se observă din fig. 2.27. că pentru a evita dubla centrare ,unul din bolţuri trebuie

construit aproximativ sub formă eliptică, dar cum în practică este greu de executat o

asemenea formă, se utilizează următoarele forme practice ca în fig. 2.28.

Fig. 2.27. Determinarea formei bolţului secundar.


46
Fig. 2.28. Bolţuri frezate, pentru diferite dimensiuni.

Se poate studia limita de interferență pentru un caz extrem, când alezajele


principale și secundare au dimensiuni minime, iar bolțurile( principal și secundar)
au dimensiuni maxime.

Deasemeni, se poate face calculul pentru determinare a înălţimii bolţurilor, la


orientarea unui semifabricat de tip placă pe un bolţ sau pe două bolţuri.

47
Orientarea semifabricatelor pe suprafeţe conice

Suprafeţele conice ca şi cele cilindrice sunt:


• interioare lungi și scurte
• exterioare lungi și scurte
Dimensiunile şi poziţia suprafeţelor conice implică particularităţi specifice în
determinarea orientării semifabricatelor.
a) cazul semifabricatelor conice exterioare lungi cu anularea a cinci grade de
libertate, fig. 2.29.a;

Fig. 2.29. Semifabricate conice exterioare lungi


48
Semifabricatul 1 se va orienta în bucşa conică 2, care va constitui o bază dublă
de centrare cu anularea a cinci grade de libertate (un grad de libertate neanulat –
rotaţia în jurul axei).

b) cazul semifabricatelor conice exterioare lungi şi suprafeţe frontale cu


anularea a cinci grade de libertate, fig. 2.29.b;

În acest caz suprafaţa conică exterioară lungă este combinată cu o suprafaţă


frontală plană, orientarea se poate realiza cu ajutorul unei bucşe conice
deplasabilă pe direcţia axei care asigură anularea a patru grade de
libertate, suprafaţa frontală plană constituind baza de oprire şi anulează un grad de
libertate.
c) dacă suprafața conică exterioară este scurtă, ea constituie bază simplă de centrare
şi anulează două grade de libertate (fig.2.30.a), iar pentru unele semifabricate
suprafața frontală plană constituind baza principală de așezare, anulând trei grade
de libertate (fig.2.30.b)

49
Fig. 2.30. Orientarea semifabricatelor pe suprafeţe conice exterioare scurte.

d) Cazul pieselor conice interioare lungi, se anulează cinci grade de libertate


( fig.2.31.a)

e) Cazul pieselor cu suprafeţe exterioare conice scurte şi suprafaţă frontală,


fig. 2.31.b;

50
Fig. 2.31. Orientarea semifabricatelor pe suprafeţe conice interioare.

51
Cel mai dese situații de orientare pe suprafeţe conice interioare scurte se
întâlnesc la operaţiile de strunjire şi rectificare exterioară (prinderea între
vârfuri), fig. 2.32.

Fig. 2.32. Orientarea semifabricatelor între vârfuri.

52
În cea ce priveşte construcţia elementelor de bază pentru suprafeţe conice
interioare sau exterioare respectiv bucşe sau cepuri, acestea vor fi frezate
la 120˚, orientarea făcându – se nu pe toată suprafaţa conică, ci pe trei zone,
fig. 2.33.

Fig. 2.33. Elemente de orientare pentru suprafeţe conice.


53
PRECIZIA ORIENTĂRII SEMIFABRICATELOR ÎN DISPOZITIVE

  Abaterile care apar în procesul prelucrării pot fi dimensionale, de formă şi


de poziţie, provocate de mai mulţi factori ai procesului tehnologic.
Aceste erori nu se pot elimina complet pentru că unele sunt sistematice iar
altele sunt întâmplătoare.
(3.1)

(dispersia câmpului abaterilor ≤ toleranţa dimensiunii prelucrate)

Erorile cele mai semnificative sunt:


• erorile de instalare a semifabricatului în dispozitiv;
• erori cauzate de variaţia forţelor de aşchiere;
• erori de reglare a elementelor sistemului tehnologic;
• erori de control;
• erori determinate de variaţia temperaturii degajate în procesul
• prelucrare;
• erori ale maşini – unelte;
• erori determinate de uzura admisibilă a sculelor.

54
Eroarea de instalare a semifabricatului este dependentă de:
 
2 2 2
𝜀 𝑖 =√ 𝜀 + 𝜀 + 𝜀
𝑜 𝑑 𝑓
(3.2)

 unde:

(3.3)

Determinarea erorilor de orientare în cazul semifabricatelor


 
prismatice
Pentru frezarea canalului de lăţime e la piesa prismatică din fig.3.1.a, canal condiţionat
de cotele c şi d. Se observă că baza de orientare B este principală, iar baza A este
secundară.
Dacă prelucrarea se face cu scule reglate, reglajul făcându-se în raport cu
elementele de reazem ale dispozitivului, distanţa de la baza de aşezare A la suprafaţa
prelucrată va rămâne aceeaşi pentru toate piesele, în timp ce baza de cotare C se va
deplasa în intervalul Ta. Rezultă că eroarea de orientare , corespunzătoare cotei c, obţinută
la prelucrarea canalului. Baza de cotare B, fiind aceeaşi cu cea de orientare, îşi menţine
poziţia şi nu introduce erori. 55
a b
Fig. 3.1. Schema pentru calculul erorilor la orientarea pe suprafeţe plane: cazul 1 – a;cazul 2 – b.

Se obţine astfel:

𝜀 𝑜 (𝑐)=0
  (3.4)

  =0 (3.5)

56
  Se consideră că pentru toate dimensiunile prelucrate se foloseşte scheme la care
baza de orientare nu coincide cu baza de cotare, eroarea de orientare este egală cu
câmpul de toleranţă al cotei care leagă cele două baze.
În acest caz, respectiv
Pentru cazul din fig. 3.1.b, erorile care apar la cotele b şi d vor fi influenţate de
toleranţele dimensiunilor a şi c, care determină poziţia găurii de referinţă, rezultând:

𝜀 𝑜 (𝑏) =𝑇 𝑎
  (3.6)

𝜀 𝑜 (𝑎) =𝑇 𝑐
  (3.7)

Pentru executarea cotei d din fig. 3.2, eroarea de orientare se calculează cu relaţia:

 
2 2 2
𝜀 𝑜 (𝑑) =√ 𝑇 +𝑇 +𝑇 𝑎 𝑏 𝑐
(3.8)

Fig. 3.2. Schema pentru calculul erorilor la orientarea


57
pe suprafeţe plane: cazul 3.
În procesul de prelucrare pe lângă abaterile liniare, eroarea de execuţie poate fi
 
influenţată şi de abaterile unghiulare.
În fig. 3.3, semifabricatul prezintă o abatere unghiulară a bazei de ghidare
în raport cu cea de aşezare în limita câmpului de toleranţă prescris la cota a (Ta).
Semifabricatul translatează pe planul de bază până atinge reazemele laterale, iar
dimensiunea C, care în cazul , s-ar fi obținut cu eroare de orientare zero, va fi afectată de
eroarea

  𝜀 𝑜𝑐
𝑡𝑔 ∆ 𝛼 =
𝑏 −h
  𝑇𝑎
𝑡𝑔 ∆ 𝛼 =
𝑏 (3.9)
  𝜀 𝑜𝑐𝑇𝑎
=
𝑏− h 𝑏

  𝑇𝑎
𝜀 𝑜𝑐 =(𝑏 − h)
𝑏

 -cu cât h este mai mare cu atât este mai mic;


-elementele de reazem în general se Fig. 3.3. Schema pentru calculul erorilor unghiulare la
asamblează la mijloc. orientarea pe suprafeţe plane.

58
Erorile de orientare la orientarea pe prisme
Prismele sunt folosite la orientarea pieselor pe suprafeţe cilindrice exterioare.
• se urmăreşte în general axa acestora (o suprafaţă cilindrică), rezultă că nu se
foloseşte ca bază de orientare axa cilindrului ci două generatoare ale acestuia şi
apar erori de orientare;

• scula are o poziție fixă faţă de feţele prismei, deci faţă de intersecţia acestora în
punctul V, iar cota de reglare este CR.
La prelucrarea suprafeţelor canalului la o piesă cilindrică ca în fig. 3.4 se pot cere
cotele a, b sau c. Bazele ce cotare prezintă deplasări faţă de cea de orientare
care este muchia ce trece prin V.
 1) pentru cota a, baza de cotare ,
rezultă distanța dintre cele două
baze:

  = 𝑑
𝑂𝑉
𝛼 (3.10)
2 𝑠𝑖𝑛
2

Fig. 3.4. Schiţa pentru calculul erorilor la orientare pe


59
prisme
-variația acestei distanțe reprezintă eroare la cota a:
𝑇𝑎
𝜀  𝑎 =
𝛼 (3.11)
2 𝑠𝑖𝑛
2

  2) pentru cota b, baza de cotare , rezultă:

 𝐴𝑉 = 𝑑 𝑑

𝛼 2 (3.12)
2 𝑠𝑖𝑛
2
-eroarea de orientare este:

𝑇𝑑 1
𝜀  𝑏 =
2
( 𝑠𝑖𝑛
𝛼
2
−1
) (3.13)

  3) pentru cota c, baza de cotare este :

  𝑑 𝑑
𝑉𝐵= +
𝛼 2 (3.14)
2 𝑠𝑖𝑛
2

60
-eroarea de orientare pentru cota c va fi:
𝑇𝑑 1
𝜀  𝑏 =
2
( 𝑠𝑖𝑛
𝛼
2
+1
) (3.15)

-eroarea maximă apare la cota c, deci atunci când baza de cotare este mai depărtată
de baza d orientare și un unghi α mai mic;
-eroarea minimă apare la un unghi α mare, iar baza de cotare să fie mai apropiată de
cea de orientare;
-pentru unghiul α se folosesc valori normalizate de 60°, 90° și 120°.
Dacă cotele a, b și c nu sunt în planul de simetrie (fig.3.5), variația deplasărilor relative
ale bazelor trebuie proiectate pe direcția cotelor respective.
Calculul erorilor pentru acest caz
se face după cum urmează:

  𝑑
𝑉𝑂𝑐𝑜𝑠 𝛽= cos β
1) 𝛼 (3.16)
2 𝑠𝑖𝑛
2
-rezultă:
𝑇 𝑑 𝑐𝑜𝑠 𝛽
𝜀  ( 𝑎)=
2 𝛼 (3.17)
𝑠𝑖𝑛
2
Fig. 3.5. Calculul erorilor atunci când canalul nu mai este 61
în planul de simetrie al prismei
  𝑑 𝑑
𝑉𝑂𝑐𝑜𝑠 𝛽 − 𝑂𝐶 = cos β −
2) 𝛼 2 (3.18)
2 𝑠𝑖𝑛
2
, rezultă:

𝑇 𝑐𝑜𝑠 𝛽
𝜀  ( 𝑏)= 𝑑
2
𝑠𝑖𝑛(𝛼
2
−1
) (3.19)

  𝑑 𝑑
𝑉𝑂𝑐𝑜𝑠 𝛽 +𝑂𝐵= cos β +
3) 𝛼 2 (3.20)
2 𝑠𝑖𝑛
2
, rezultă:

  = 𝑇𝑑 𝑐𝑜𝑠 𝛽
𝜀 (𝑐)
2
( 𝑠𝑖𝑛
𝛼
2
+1
) (3.21)

Caz particular dacă α=90°, iar cotele a, b, c sunt paralele cu una din feţele
prismei(fig. 3.6.), rezultă:

𝜀  𝑇𝑑 (3.22)
(𝑎)=¿= ¿
2

62
 𝜀 (𝑏)=0

𝜀  (𝑐)=𝑇 𝑑 𝛼
,  𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐 ă 𝛽= =45° (3.23)
2

Fig. 3.6. Caz particular, una din cotele sunt parale cu una din feţele prismei

63
Erorile de orientare pe dornuri sau bucşe conice

-baza de cotare pentru a este BC


- la orientare se folosesc generatoarele
conului care au ca punct fix punctul V,
rezultă baza de orientare

  𝐷
𝑉𝐸= (3.24)
2 𝑡𝑔 𝛼
iar eroarea:

  𝑇𝐷
𝜀 (𝑎)= (3.25)
2 𝑡𝑔 𝛼

Fig. 3.7. Calculul erorii la orientarea pe dorn conic

Rezultă că eroarea creşte atunci când se micşorează unghiul α;


Eliminarea acestor erori se poate asigura prin rezemarea semifabricatului pe
suprafaţa Bcprin creearea unei mobilităţi a dornului pe direcţia axială.

64
FIXAREA SEMIFABRICATELOR ÎN DISPOZITIVE
Aplicarea asupra semifabricatului a unui sistem de forţe care să-l menţină
permanent în contact cu elementele de orientare şi să se păstreze această poziţie
pe tot parcursul procesului de prelucrare, se numeşte fixare.
Forţele care acţionează asupra semifabricatului sunt arătate în fig. 4.1.

Fig. 4.1. Forţele care acţionează asupra semifabricatului.

1. Forţe de prestrângere
• realizează punerea în contact a semifabricatului cu elementele de reazem;
• au valori relativ mici şi de multe ori sunt substituite de forţele de fixare;

65
Fig. 4.2. Modul de aplicare a forţelor de prestrângere (reglare).

• cazul a) G – greutatea semifabricatului are rolul de prestrângere;

• cazul b), c) – sunt cazuri mai puţin întâlnite la care G sau componentele
acestuia trebuiesc contracarate prin alte forţe de prestrângere. Aceste forţe de
prestrângere se realizează cu ajutorul mecanismelor de fixare.

66
2. Forţele şi momentele de aşchiere
• acestea au valorile cele mai mari şi amplasările cele mai defavorabile
procesului de orientare şi fixare;
• Forţele de aşchiere sunt variabile şi în regim staţionar
• Mărimea acestor forţe de aşchiere, precum şi direcţia şi sensul lor de acţionare
sunt importante de cunoscut pentru a putea fi uşor contracarate de
mecanismele de fixare

Fig. 4.3. Evoluţia forţelor şi momentelor de aşchiere.

67
3. Forţele masice

-Greutatea semifabricatului este o forţă masică.


-Forţele şi momentele masice trebuiesc luate în considerare mai ales când
semifabricatul este în mişcare. Ele produc perturbaţii în procesul de orientare şi fixare.

Fig. 4.4. Scheme de fixare cu tendinţe de rotire a semifabricatului.


68
2 2
  𝑝 ∗ 𝑟 𝑝 ∗ 𝜔 =𝑚 𝑒 ∗ 𝑟 𝑒 ∗ 𝜔
𝑚 (4.1)
-rezultă că:

 𝑚 = 𝑚 𝑝 ∗ 𝑟 𝑝
𝑒 (4.2)
𝑟𝑒
unde:
mp – este masa piesei;
me – masa de echilibru.
4. Forţele secundare
- sunt mai puţin luate în calcul, de exemplu: forţa secundară apare la retragerea
burghiului din piesă, forţă ce trebuie contracarată.
Asupra unui semifabricat pot acţiona una sau mai multe forţe de fixare.

69
Fig. 4.5. Scheme de fixare cu tendinţe de deformare a semifabricatului
5. Forţele de fixare

Forţele de fixare se aplică semifabricatului prin mecanismul de fixare,


după ce acesta a fost orientat în dispoyitiv, prin aplicarea forţelor de
prestrângere.
Forţele de fixare pot fi principale şi secundare
Forţele principale se aplică perpendicular pe baza de orientare şi leagă
numărul maxim de grade de libertate.
Forţele de strângere suplimentare se aplică în cazul când se doreşte
micşorarea forţelor de fixare principale sau asigurarea unei orientări şi a unei
fixări pe mai multe direcţii.
Modul de aplicare a forţelor de fixare poate fi urmărit în figurile 4.4.; 4.5. şi
4.6.

70
Fig. 4.6. Transferul gradelor de libertate între bazele de orientare.