Tipurile de

concurență
Concurența este o însușire a producției
de mărfuri care ajunge la manifestarea
sa deplină, liberă, abia în stadiul
economiei industrializate, a producției
mașiniste de fabrică. În acest context,
concurența joacă un rol de prim ordin
în integrarea capitalurilor individuale în
capitalul social total.
Concurența este cea mai bună cale
pentru satisfacerea intereselor ,
respectiv maximizarea profiturilor
pentru întreprinzatori și satisfacerea
maxim posibilă a nevoilor
consumatorilor.
De aici deducem faptul că starea de
concurență desemnează o anumită
structură de piată.
 Structura concurențială a pieței
 umărul și talia agenților economici;
 gradul de diferențiere a produselor;
 posibilitatile de intrare într-o ramură de
activitate;
 gradul de transparență a pieței, adică
cunoasterea elementelor pieței și implicit a
informațiilor asupra prețului, cererii și
ofertei,etc;
 gradul de utilizare a factorilor de producție;
 gradul de libertate în formarea prețurilor.
Exista trei tipuri de concurență:

1.concurență pură
2.concurență perfectă
3.concurență monopolistică
 Concurența pură
Concurență pură se caracterizează prin:
 atomocitate: un mare număr de agenți economici
identici participă la cererea și oferta unui bun; 
fiecare pătrunde pe piață cu o dimensiune
neglijabilă în raport cu dimensiunile pieței;
 omogenitate: toate întreprinderile produc același
bun, omogen, ce prezintă caracteristici absolut
identice;
 libera intrare în ramură: nu există bariera juridică
sau institutională de a intra noi producători,
concurenți, în producția bunului considerat.
 Concurența perfectă
Concurență perfectă presupune:
 perfecta transparență a pieței.
 Toți agenții economici sunt perfect informați.
 Vânzătorii și cumpărătorii au toate informațiile cu privire la calitatea și
natura produsului, dar nu prevăd prețul.

Pe o piață perfectă nu poate fi decât un singur preț:

a)bunul fiind omogen, toate calitățile acestuia sunt identice;
b)având aceeași utilitate, cumpărătorul nu e interesat să cumpere
același bun la un preț mai mare.

 perfecta mobilitate a factorilor de producție . 

Această condiție presupune că factorii de producție (munca și
capitalul) sunt dirijați către dezvoltare:
 pe o perioadă scurtă – producția firmei poate să se modifice, dar

capacitatea de producție, echipamentele, sunt fixe.

 pe o perioadă lungă - capacitatea de producție a firmei poate fi

modificată.
 Concurența monopolistică
Se spune ca pe piață se află o concurentă monopolistică
când există diferențieri de produse și un număr mare de
vânzători.
 Diferențierea produselor. Fiecare producător dispune, în
consecintă, de o anumită clientelă, care îi este relativ fidelă. Se
ține cont de calitatea produsului, de facilitatea desfacerii, de
preferința cumpărătorului, de produsele ce provin dintr-o
întreprindere determinată. Curba cererii nu mai este ca în cazul
concurenței perfecte, infinit elastică în raport cu prețul (aceasta
nu mai este o dreaptă paralelă cu axa absciselor); cererea
întreprinderii este funcție descrescătoare a prețului; se spune că
și în cazul monopolului, întreprinderile nu suportă prețul pieței și
au o anumită latitudine pentru alegerea cuplului preț - cantitate.
 multiplicitatea vanzătorilor. Dar nu este o interdependență directă
între deciziile celor doi producători considerați izolați. Deciziile
luate de o întreprindere izolată nu influențează sensibil pe ceilalți
întreprinzători.
Caracteristicile principale ale concurențe
A)Prețul - întreprinderea va vinde la
prețul corespunzător minimului costului
mediu, preț, ce corespunde costului
marginal. În situația concurenței
monopolistice întreprinderea fixează
prețul său în ; prețul de echilibru al
concurenței monopolistice este mai
mare decât prețul de echilibru al
concurenței perfecte și mai mare decât
costul marginal.
Caracteristicile principale ale concurențe
B)Cantitățile produselor. Producția
optimală este aceea ce corespunde
minimului costului mediu. El va fi foarte
diferit în cazul concurenței monopolistice
unde producția de echilibru se situează la un
nivel inferior (<). Numărul de întreprinderi
atrase de existența profitului face ca fiecare
din întreprinderi să poată utiliza în mod optim
ansamblul capacităților sale de producție; în
acest sens apare capacitatea excedentara.
Caracteristicile principale ale concurențe
C)Strategia producătorului. În cazul
concurenței perfecte producătorul prelua
simplu prețul de pe piață; în cazul
monopolului, se determină simultan prețul
și cantitatea de marfă produsă. Concurența
monopolistică permite să se pună în
evidență importanța concurenței prin
produse; producătorul poate într-o primă
etapă să aleagă produsul pe care trebuie
să-l vândă. În a doua etapă va alege
simultan prețul și cantitatea de produse.
 Odată cu dezvoltarea relaţiilor de
piaţă, au apărut noi tipuri de
concurenţă, iar în condiţiile economiei
contemporane acestea s-au multiplicat
vertiginos. În acest sens, economistul
rus
 A. Voronov a elaborat un sistem de
clasificare a concurenţei, care cuprinde
majoritatea noilor tipuri de
concurenţă. 
Exemple de alte tipui de concurență
 În dependenţă de subiecţii concurenţei.

  În dependenţă de participarea concomitentă

la câteva situaţii concurenţiale.

 În dependenţă de gradul de civilizare.

 După gradul de antagonism.

 În dependenţă de gradul de deschidere.

 În dependenţă de subiecţii
concurenţei

 concurenţă interstatală şi
intrastatală,
 concurenţă internaţională,
 concurenţă inter-regională,
 concurenţă inter-sectorială,
 concurenţă internă (în întreprindere,
colectiv).
 În dependenţă de participarea
concomitentă la câteva situaţii
concurenţiale

 concurenţă intra-firmă,
 concurenţă dublă,
 concurenţă multiplă.
 În dependenţă de gradul de
civilizare

 concurenţă strictă, conform regulilor

prestabilite, cunoscute dinainte de
toţi
 concurenţii,
 concurenţă după precedent,
 concurenţă fără reguli (neloială).
 După gradul de antagonism

 concurenţă fără excedente, corectă,

 concurenţă cu încălcare de norme de
drept.
 În dependenţă de gradul de
deschidere

 concurenţă total deschisă,

 concurenţă semi-deschisă,
 concurenţă ascunsă.