Insuficiența respiratorie

Nume și prenume:
• Irimeș Andrei
• Havrisciuc Monica
• Moraru Ștefania
• Mureșan Anca-Bianca
Grupa: 210
 Insuficiența respiratorie cronică
 Insuficiența respiratorie cronică (globală) presupune un dezechilibru al schimburilor
gazoase la nivel pulmonar, are o evoluție îndelungată, și se asociază cu hipoxemie și
hipercapnie.
 În dezvoltarea insuficienței respiratorii cronice sunt implicați numeroși factori, dintre care
cei mai frecvenți sunt obstrucția cronică a căilor aeriene, urmați de afecțiuni restrictive,
osoase sau mai rar, neuromusculare.
 Clasificare
 Gazometria arterială reprezintă recoltarea de sânge arterial, de obicei de la nivelul
arterei radiale și analiza acestuia, orientând diagnosticul și tratamentul afecțiunii de
fond.
 Clasificarea se realizează cu ajutorul gazometriei în funcție de PaCO2 astfel:

 · Hipercapnie ușoară: 46-50 mmHg;

 · Hipercapnie moderată: 50-70 mmHg;
 · Hipercapnie severă: > 70 mmHg.
 Afecțiunile care determină insuficiență
respiratorie cronică
 Bronșita cronică;
 · BPOC, astm bronșic;
 · Fibroză chistică, neoplasme;
 · Sindromul de apnee în somn;
 · Deformări toracice importante: scolioză severă, spondilatrita ankilozantă;
 · Traumatisme toracice, hidro-/ pneumothorax.
 · Sechele ale țesutului pulmonar produse de: tuberculoză, lobectomie, excizia bronșiectaziilor voluminoase, ale
bulelor de emfizem
 AVC.
 Afecțiunile neuromusculare pot determina în egală măsură insuficiență respiratorie de tip I și II prin hipoventilație
alveolară.
 Insuficiența respiratorie acută
 Se definește printr-o modificare severă a funcției respiratorii ce compromite schimbul
de gaze respiratorii la nivelul membranei alveolo-capilare.
 Cauzele insuficienței respiratorii acute

 Obstrucții la nivelul căilor aeriene printr-un corp străin, prin prezența unei formațiuni
tumorale sau printr-o îngustare a lumenului bronșic secundar unor patologii ( astm bronșic
sau bronhopneumopatie cronică obstructivă severă);
 Traumatisme toraco-pulmonare ( fracturi costale, volet costal);
 Modificări neurologice centrale (alterarea profundă a stării de conștiență, traumatisme
cranio-cerebrale) sau periferice (poliomielita, miastenia gravis);
 Modificări scheletale la nivelul coloanei vertebrale ( cifoscolioză)
 Alterarea schimbului gazos la nivelul membranei alveolo-capilare secundar inhalării unor
gaze toxice sau secundar unei pneumonii virale.
 Factori de risc pentru insuficiența respiratorie acută

 Sunteți fumător;
 Consumați alcool;
 Există un istoric familial de boli sau afecțiuni respiratorii;
 Ați suferit o leziune a coloanei vertebrale, a creierului sau a pieptului;
 Aveți un sistem imunitar slăbit;
 Aveți probleme respiratorii cronice (pe termen lung), cum ar fi cancerul pulmonar,
boala pulmonară obstructivă cronică sau astmul.
 Simptome
 Semnele insuficienței respiratorii acute depind de cauza ei si de nivelul dioxidului de carbon si oxigenului din sânge. Persoanele
cu un nivel ridicat de dioxid de carbon pot experimenta:
 Respirația rapidă;
 Confuzie .
 Persoanele cu nivel scazut de oxigen pot sa experimenteze:
 Dispnee la efort mic
 albastru in piele, degete sau buze.
 Persoanele cu insuficienta acuta a plamanilor si niveluri scazute de oxigen pot prezenta:
 Neliniște;
 Anxietate ;
 Somnolență ;
 Pierderea conștienței;
 Respirația rapidă și superficială;
 Aritmii ;
 Transpirație profundă
 Principii de tratament
 1.Asigurarea permeabilității cailor aeriene pentru a permite o ventilație alveolară
adecvată. Se poate realiza prin diferite mijloace precum: pipe oro-faringiene, intubației
orotraheală, fibrobrohnoscopiei, traheostomii, bronhodilatatoare)
 2.Oxigenoterapia necesară creșterii presiunii parțiale a oxigenului la nivel alveolar.
 3.Suportul ventilator pentru ameliorarea hipoxemiei și necesar asigurării unei ventilații
adecvate. Poate fi non-invaziv – fără intubație orotraheală sau invaziv- cu intubație
orotraheală
 4.Tratamentul cauzal.
 Rezolvarea cauzei duce la corectarea mecanismelor fizio-patologice, dar această acțiune
necesită timp atât pentru elucidarea etiologiei cât și pentru tratamentul cauzal. Astfel, în
stările cu risc vital imediat acest timp nu poate fi pierdut și de aceea se instituie
tratamentul suportiv
 Mijloacele de reeducare a respirației sunt:

 1. Ameliorarea permeabilității bronșice prin înlăturarea obstacolelor în circulația

aerului( controlul tusei pentru eliminarea secrețiilor în exces aplicând schimbarea
poziției trunchiului care va favoriza drenajul postural ( scurgerea secrețiilor prin
trahee);
 2.Ventilația dirijată ( atât inspirația cât și expirația să se facă pe nas, acest lucru
având ca și consecințe purificarea și încalzirea aerului la nivelul nărilor. Se
urmăresșe astfel, întărirea musculaturii inspiratorii, creșterea volumului totacic.
 Exerciții

 Kinetoterapia folosește exerciții respiratorii în scopul îmbunătățirii respirației, a

utilizarii unui procent cât mai mare din capacitatea pulmonară, în vederea recuperării
funcționale a plămânilor.
 Bolnavul cu afecțiuni cronice pulmonare va fi învățat să-și readucă treptat frecvența
respiratorie la 14 - 18 respirații /minut. Prin executarea repetată a unor exerciții de
întărire a musculaturii (ridicări și coborâri, rotații, abducții și adducții), se îcearcă
tonifierea musculaturii respiratorii (musculatura spatelui, toracelui, abdominală).
 Recomandări
 Recomandările care se pot face în sensul ameliorării respirației, sunt mișcările active
respiratorii, mișcări de respirație abdominală, mobilizarea trunchiului și a cutiei
totacice. O dată întărită musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, mișcările
respiratorii se vor executa mai simplu, se va sesiza o ameliorare treptată a celor două
faze ale procesului de respirație, a oxigenării organismului în totalitate. Lipsa activității
fizice a pulmonarului antrenează o serie de perturbări funcționale conexe, în special
cardiocirculatorii, musculare si metabolice dar si psihice, ce vor avea repercursiuni
asupra respirație împreună cu afectarea fizică propriu-zisă.
 Readaptarea la efort se face treptat, începând cu mersul banal, pe teren plat, pentru
câteva minute, accelerînd apoi viteza și mărind timpul. Se ajunge în timp la mersul pe
scăriță și la antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metodă de reeducare a
respirației
 Scopul kinetoterapiei în afecțiunile pulmonare cronice este de a mări capacitatea
pulmonară afectată de boala cronică. Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru
încurajând pacientul în a face constant mișcare.
Bibliografie

 Kinetoprofilaxia Și kinetoterapia în patologia cardio-vasculară

 https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/insuficienta-res
piratorie-cauze-simptome-tratament

 https://newsmed.ro/insuficienta-respiratorie-cronica/
 https://newsmed.ro/insuficienta-respiratorie-acuta-diagnostic-si-tratame
nt/