Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMIȚANU“

Teză de diplomă

VARIABILITATEA RAMURILOR EXTRACRANIENE ALE


NERVULUI FACIAL (ASPECTE MORFO-CLINICE)

Competitor:
Fuștei Eugenia, studentă anul VI, gr. 1633
Conducător științific:
Babuci Angela, asistent universitar
ACTUALITATEA TEMEI
 Afecțiunile nervului facial ocupă primul loc printre
dereglările similare ale nervilor cranieni, fiind cauzate de un
șir de maladii somatice și infecțioase, deasemenea pot
surveni în rezultatul intervenţiilor chirurgicale de ablație a
tumorilor parotidiene și operațiilor estetice nereușite, care
adesea determină apariția deficiențelor motorii ale
facialului, chiar și în cazul lezării unei singure ramuri a
acestui nerv.

 Variabilitatea numerică și de traiect a ramurilor nervului


facial este una din principalele cauze ale intervențiilor
chirurgicale eșuate, astfel studierea și descrierea acestora în
scopul prevenirii sau cel puțin minimalizării riscurilor de
iatrogenie în cazul intervențiilor chirurgicale și problemelor
legate de expresia feței, rămân un subiect deschis pentru
investigație.
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE
LUCRĂRII
Scopul:
Studierea variabilitătii ramurilor extracraniene ale
nervului facial.
Obiectivele:
 Determinarea tipurilor de ramificare a porțiunii
extracanaliculare a ramurilor facialului pe piese
anatomice.
 Elaborarea unor harți anatomice de traiect a
ramurilor extrapietroase ale nervului facial.
 Determinarea unghiurilor de ramificare a
ramurilor de la trunchiurile temporofacial și
cervicofacial.
MATERIALE ȘI METODE
 Variantele de ramificare a porțiunii extracraniene a nervului facial au
fost studiate pe 12 piese anatomice, confecționate de Angela Babuci,
asistent universitar și Tamara Titov, conferențiar universitar, precum
și 4 piese din colecția Muzeului Catedrei Anatomia omului.

 Am fotografiat preparatele și am desenat ramificarea porțiunii


extracanaliculare a nervului facial transferând traiectul acestora de pe
piesele anatomice pe o mostră de contur a craniului, iar ulterior am
scanat desenele.

 Pentru determinarea unghiurilor dintre ramurile porțiunii


extrapietroase a nervului facial am utilizat raportorul și am marcat pe
schema obținută gradele de deviere a acestora.
REZULTATE PROPRII ȘI DISCUȚII
În studiul nostru ne-am propus să evaluăm
porțiunea extracraniană a nervului facial după
următoarele criterii:

 variante de ramificare a porțiunii extrapietroase;


 variante de lungime și grosime;
 variante de traiect și unghiuri dintre ramurile
facialului;
 variante de conexiune ale ramurii cervicale.
VARIABILITATEA INDIVIDUALĂ A
RAMURILOR PORȚIUNII
EXTRACANALICULARE A FACIALULUI
PARTICULARITĂȚI DE RAMIFICARE A
FACIALULUI LA ACEIAȘI PERSOANĂ
REPREZENTAREA GRAFICĂ A
UNGHIURILOR DE RAMIFICARE ALE
RAMURILOR NERVULUI FACIAL
REPREZENTAREA GRAFICĂ A
UNGHIURILOR DE RAMIFICARE ALE
RAMURILOR NERVULUI FACIAL
VARIABILITATEA TRUNCHIULUI FACIALULUI DUPĂ
LUNGIME

4
3
3

2 1
1

0
Scurt Mediu Lung
VARIABILITATEA TRUNCHIULUI PRINCIPAL AL
NERVULUI FACIAL DUPĂ TRAIECT

5 4
4,5
4
3
3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
Ascendent Orizontal Descendent
TIPURI DE RAMIFICARE A PORȚIUNII
EXTRACRANIENE A NERVULUI FACIAL

10
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1 1
1
0
Bifurcație Trifurcație În evantai
VARIABILITATEA NERVULUI FACIAL DUPĂ
GROSIMEA TRUNCHIURILOR PRIMARE

8
8
7
6
5
3
4
3
2
1
1
0
Trunchiul superior Trunchiul inferior Egale
VARIANTE DE CONEXIUNE A RAMURII CERVICALE
ŞI FORMARE A ANSEI CERVICALE SUPERFICIALE

1 Cu nervul transvers
4 al gîtului
7 Cu nervul auricular
mare
Cu ambii
CONCLUZII
1. Porțiunea extracraniană a nervului facial prezintă o gamă largă de variante
privind modul de distribuire a rumurilor sale către zonele inervate, precum și
variante de lungime, grosime și formare a ansei cervicale.
2. În studiul nostru predomină ramificarea de tip magistral în 2 trunchiuri
primare temporofacial şi cervicofacial, avem 1 caz de trifurcație și altul de
ramificaţie a nervului în formă de evantai.
3. Preponderent am remarcat ramuri de lungime medie, urmate de ramurile
scurte și cele lungi.
4. Traiectul trunchiului principal în majoritatea cazurilor este ascendent, după
care este cel descendent şi orizontal.
5. În dependență de grosimea trunchiului primar predomină, grosimea trunchiului
temporofacial, în cîteva cazuri trunchiurile sunt egale după grosime şi doar
într-un singur caz grosimea trunchiului inferior prevalează asupra grosimii
trunchiului superior.
6. Pe piesele anatomice, care au fost confecţionate pe material cadaveric ce
aparţinea aceleiaşi persoane, diferenţele de ramificare nu sunt prea accentuate.
Concluzii
 Din rezultatele obținute în urma creării hărților anatomice,
rezultă că distanțele dintre trunchiurile primare variază
între 10 și 70o, întinderea trunchiului superior
(temporofacial) – între 30 și 130o, întinderea trunchiului
inferior – între 25 și 70o, unghiurile dintre ramurile
trunchiului superior – între 10 și 70o, unghiurile dintre
ramurile trunchiului inferior sunt cuprinse între 20 și 40o.
Ramura cervicală se află de la 28 la 80o față de linia
standard O.
 Hărţile create denotă că porţiunea extracraniană a
nervului facial se încadrează într-o gamă largă de variante
privind modul de distribuţie şi ramificare de la trunchiul
iniţial, iar teritoriu vast de inervaţie ne impune concluzia
că o chirurgie absolut funcțională a nervului facial este
practic imposibilă, deoarece persistă riscurile lezării
ramurilor extracraniene ale nervului facial. Hărţile date vor
ajuta chirurgul în alegerea traseului de incizie în limitele
acelor ramuri leziunea cărora ar produce minimum de
Vă mulţumesc
pentru atenţie!