Sunteți pe pagina 1din 64

Biosinteza lipidelor este un proces metabolic important in

majoritatea organismelor.
Datorita capacitatii limitate a animalelor superioare de a
depozita polizaharide, glucoza ingerata in exces fata de
necesitatile energetice imediate si fata de capacitatea de
depozitare este transformata prin glicogenoliza in piruvat si
apoi in acetil-CoA, din care sunt sintetizati acizii grasi.
Acizii grasi, la randul lor, sunt convertiti in TG care au un
continut energetic mult mai ridicat decat polizaharidele si pot fi
depozitati in cantitati foarte mari in tesuturile adipoase.
TG sunt, de asemenea, depozitate in semintele si fructele
multor plante.
Formarea diverselor fosfolipide si sfingolipide din
membrana celulara este, de asemenea, un proces
biosintetic important.

Aceste lipide complexe sunt supuse, in majoritatea


celulelor, unui turn-over metabolic continuu
Biosinteza acizilor grasi saturati
Biosinteza ac grasi saturati din acetil CoA care este
precursorul lor principal se realizeaza in toate
organismele, dar este predominanta in ficat, tesuturi
adipoase si glande mamare.
Procesul de biosinteza a ac grasi difera semnificativ
de procesul opus, al oxidarii acizilor grasi.
In primul rand biosinteza ac grasi are loc in totalitate in
citosol, in timp ce oxidarea ac grasi are loc in
mitocondrii.
Poate cea mai neasteptata deosebire este ca CO2 este
esential pentru sinteza ac grasi in extractele celulare.
 Aceste observatii au aratat ca sinteza ac grasi din acetil-CoA
se realizeaza cu un grup de enzime total diferit de cele
utilizate pentru oxidarea lor
In reactia totala de sinteza a ac grasi, care este catalizata de un
sistem multienzimatic complex din citosol, numit complexul
sintetazei acizilor grasi, acetil-CoA derivata din surse de hidrati
de carbon sau aa este precursorul esential al tuturor atomilor de
carbon din lantul ac grasi.
Acetil –CoA este formata in mitocondrii prin decarboxilarea
oxidativa a piruvatului, prin degradarea oxidativa a unor aa sau
prin oxidarea ac grasi cu lanturi lungi.
Acetil-CoA nu poate trece ca atare din mitocondrii in citosol, ea
este transferata prin membrana mitocondriala sub forma unui
alt compus, fiind regenerata in citosol
 Acidul palmitic, produsul final normal al sistemului ac gras-sintetazei, este
precursorul celorlalti acizi grasi cu lant lung, saturati si nesaturati, in
majoritatea microorganismelor.

 Alungirea ac palmitic pentru formarea ac grasi saturati cu lant lung, dintre


care ac stearic este cel mai abundent, are loc prin actiunea a doua tipuri
diferite de sisteme enzimatice, unul mitocondrial si celalalt in RE.

 In mitocondrii, ac palmitic si alti ac grasi saturati sunt alungiti prin aditii


succesive de unitati acetil sub forma de acetil-CoA, la capatul carboxil
terminal.
 Calea alungirii mitocondriale are loc prin reactii similare celor din oxidarea ac
grasi. Acest sistem poate servi si la alungirea ac grasi nesaturati
Formarea acizilor monoenoici
 Acizii palmitic si stearic sunt precursorii a doi ac grasi monoenoici
(mononesaturati) din tesuturile animale – ac palmitoleic si oleic.

 Desi majoritatea organismelor pot forma ac palmitoleic si oleic, calea


si enzimele folosite difera intre organismele aerobe si anaerobe.
Formarea acizilor polienici
 Bacteriile nu contin ac polienoici.
 Totusi acesti acizi abunda atat la plantele superioare cat si la animale.
 Mamifere contin patru familii distincte de ac polienici, care difera prin
numarul atomilor de carbon dintre gruparea metil terminala si cea mai
apropiata dubla legatura.
 Aceste familii sunt denumite dupa ac grasi precursori: ac palmitoleic,
oleic, linoleic si linolenic.
 Toti ac grasi polienici intalniti la mamifere sunt formati din acesti 4
precursori prin alungiri suplimentare si/sau prin reactii de desaturare.
 Doi dintre precursorii ac grasi, ac linolenic si linoleic, nu pot fi sintetizati
de mamifere si trebuie obtinuti din vegetale – sunt ac grasi esentiali.
 Ac grasi esentiali si unii derivati ai acestora servesc ca precursori pentru
PG.
Biosinteza TG
 Trigliceridele sunt o formă de grăsime în sange. Ele sunt principalele componente
ale uleiului vegetal şi ale uleiurilor animale.
 Trigliceridele sunt formate dintr-o moleculă de glicerină combinată cu trei acizi
graşi şi constituie cea mai mare parte a grăsimii digerate de oameni.
 Cei care sunt găsiţi cu valori mari ale trigliceridelor au adesea si un nivel ridicat de
colesterol total.
 Persoanele cu nivelul de trigliceride mare (peste 200 mg/dl) au un risc crescut de
boli cardiovasculare.
 Persoanele cu diabet sau care sunt obeze sunt, de asemenea, susceptibile de a avea
trigliceride ridicate.
 Trigliceridele sunt prezente în sange şi în plasmă, iar in asociere cu colesterolul
formează lipidele plasmatice
Biosinteza fosfogliceridelor
Principalele fosfogliceride care servesc drept componente
membranare si drept lipoproteine de transport sunt formate din
acid fosfatidic pe 2 cai diferite, una predominand la animalele
superioare si la plante si cealalta la bacterii.
Dereglari genetice in metabolismul
lipidelor complexe
 S-a descoperit la om mai mult de o duzina de dereglari genetice ale
metabolismului lipidelor complexe.
 Aceste dereglari, care se manifesta prin acumularea anormala a unor lipide
complexe in anumite tesuturi sunt numite si bolile depozitarii lipidelor sau
lipidoze.
 Lipidozele sunt consecinta unor defecte ale unor enzime catalitice.
 La indivizii normali, aceste enzime se gasesc in lizozomi.
 Acestia contin 40 de enzime hidrolitice diferite, inclusiv ribonucleaza si
numeroase proteaze.
 Lizozomii din celulele afectate ale pacientilor cu boli de depozitare a lipidelor
nu numai ca nu au una sau mai multe enzime de degradare, dar prezinta si
anomalii pronuntate de structura. Pentru acest motiv, bolile de depozitare a
lipidelor sunt numite deseori boli lizozomale.
Calea biosintezei colesterolului
Colesterolul (C27H46O) este un alcool organic, sterol,
identificat în membrana celulară și în țesuturile
organismului și transportat în sânge.
Termenul provine din grecescul chole (bilă) și stereos
(solis) plus sufixul „ol”, fiind identificat în calculii
colesterolici în anul 1784.
 De regulă, el nu se absoarbe prin
alimentație, ci se sintetizează în oragnismul
animal.
 Se concentrează la nivelul ficatului,
măduvei spinării, a creierului dar și la
nivelul plăcii de aterom, conducând la
ateroscleroză.
 Colesterolul are un rol important în
organism, numeroase procese biochimice
avându-l drept precursor.
Hiperproducerea de colesterol (cel din lipoproteine de
mică densitate) este asociată cu afecțiuni vasculare:
accidente vasculare cerebrale, cardiace, oculare ș.a.,
periclitante pentru viață.
Termenul de colesterol sanguin se referă de fapt la 2 tipuri
de lipide:
LDL (low density lipoproteine) lipoproteine cu densitate
mică așa numitul colesterol “rău”
HDL (high density lipoproteine) lipoproteine cu densitate
mare
Majoritatea treptelor din biosinteza enzimatica a
colesterolului sunt cunoscute acum in amanunt.
Acestea necesita 25 de trepte de reactie care au
relevat numerosi intermediari metabolici noi si au
aruncat o lumina puternica asupra cailor biosintezei
multor produsi naturali complecsi, indeosebi asupra
terpenelor.
Cele 25 de trepte se pot imparti in 3 mari etape:
1. acidul acetic este convertit la ac mevalonic
2. ac mevalonic este convertit la squalen
3. squalenul este convertit la colesterol
Sterolii din fungi si plante, ca ergosterolul si
stigmasterolul, sunt sintetizati prin mecanisme
similare celor de mai sus.
Reglarea biosintezei colesterolului
Biosinteza colesterolului in ficat este inhibata prin
introducerea de colesterol in dieta si prin inanitie,
efect care este cauzat de stagnarea biosintezei beta-
hidroxi-beta-metilglutaril-CoA reductazei din ficat.
Totusi colesterolul in sine pare sa nu fie inhibitor.
S-a postulat ca adevaratul inhibitor este o
lipoproteina care contine colesterol, un acid biliar sau
o proteina specifica din bila. Inanitia, de asemenea
inhiba biosinteza colesterolului, dar diete bogate in
lipide accelereaza procesul.
Inhibitia biosintezei colesterolului prin introducerea
de colestorolului in hrana a fost observata la aproape
toate speciile de animale si in toate tesuturile testate.
Este de remarcat totusi ca, in celulele canceroase,
acest tip de inhibitie prin feed-back a biosintezei
colesterolului este complet absent.
Transportul si depozitarea colesterolului la mamifere
sunt de asemenea supuse unor mecanisme reglatorii
care nu sunt cunoscute in detaliu.
Dereglarile acestor procese conduc la modicari
patologice.
Concentratia colesterolului in singe este anormal de
mare in bolile genetice numite hipercolesterolemii
familiale si xantomatoza; in cele din urma, depozitele
lipidice bogate in colesterol se formeaza si in piele.
Colesterolul este precursorul sterolilor fecali, al
acizilor biliari si al hormonilor steroidici din animale.
Colesterolul, coprostanolul si colestanul sunt
principalii steroli excretori ai mamiferelor;
coprostanolul si colestanolul care sunt steroizomeri se
formeaza din colesterol prin actiune microbiana, in
intestin.
Calea principala de degradare a colesterolului la
animale este conversia in acizi biliari, a caror
structura variaza caracteristic cu specia.
Acizii biliari sunt formati in ficat si sunt secretati in
intestinul subtire, unde ajuta la absorbtia lipidelor
prin formarea chilomicronilor, picaturi de TG
stabilizate de o cantitate mica de proteina.
Acizii biliari sunt reabsorbiti in mare parte in timpul
absorbtiei lipidelor.
Secretia si absorbtia ciclica a ac biliari este numita
circulatie entero-hepatica
Biosinteza prostaglandinelor
Prostaglandinele sunt derivati ciclici ai anumitor ac
grasi nesaturati cu 20 de atomi de carbon.
Se gasesc in multe tesuturi animale si prezinta efecte
farmacologice si fiziologice de tip hormonal variate.
Biosinteza PG incepe cu ac grasi esentiali.
Intr-o cale tipica, ac linolenic este convertit in ac
arahidonic cu 20 atomi de C care este apoi atacat de
PG-sintetaza care adauga o molecula de O la atomii
de C 9 si 11 ai ac arahidonic si o a doua molecula de O
la atomul de C15.
Apoi produsul este ciclizat prin formarea de legaturi
intre atomii 8 si 12. In prezenta glutationului redus,
produsul ciclizat este convertiti in PGE2. Alte tipuri
de PG provin din alti ac polinesaturati cu C20.
Rolul central al acidului acetic ca
precursor in biosinteza lipidelor
Acidul acetic, sub forma de acetil-CoA, este
precursorul nu numai al ac grasi, al steroizilor si PG,
ci si al multor altor compusi naturali, indeosebi al
terpenelor si al acetogeninelor, substante cladidte din
mai multe fragmente de 2 atomi de carbon, in care
unul dintre cei 2 atomi de carbon, care corespunde
carbonului carboxilic al ac acetic, este deseori oxidat.
Atfel spus:
Ac grasi --> Acetil CoA
Hidratii de carbon --> Acetil CoA
Aa --> Acetil CoA

Acetil CoA + CO2 --> Malonil CoA --> ac grasi --> TG,
lipide complexe, PG
Acetil CoA + Acetil CoA --> Acetoacetil CoA + Acetil CoA
--> hidroximetilglutaril CoA --> Corpi cetonici,
Acetogenine, Terpene, Colesterol.
Colesterolul --> Ac biliari, steroizi fecali, h steroidici.
Termoreglarea
Temperatura corpului (36,2 grade Celsius) este
rezultatul echilibrului dintre productia de caldura si
pierderea de caldura.
Organele producatoare de energie termica (in repaus)
sunt ficatul, inima, creier, glande endocrine, tub
digestiv (adica acele organe care au activitate inclusiv
in repaus si sunt bine irigate).
La efort, producerea caldurii este preluata de
musculatura scheletica, aceasta productie crescand de
30-40 de ori.
Organele centrale au temperatura cea mai ridicata, in
timp ce la periferie – la nivelul tegumentele – au
temperatura cea mai scazuta.
Sangele este un agent de transfer termic de la centru-
periferie.
Temperatura centrala se mentine relativ constanta,
chiar in conditiile unor mari variatii ale temperaturii
periferice (20-40 grade Celsius).
Termogeneza este rezultatul MB, activitatii
musculare (frison), h tiroidieni, adrenalina.
Termoliza este rezultatul unor fenomene fizice ce au
loc la nivelul tegumentelor: radiatia, conductia,
convectia si evaporarea.
Centrii hipotalamici
Centrul termogenetic este situat in hipotalamusul
posterior si are rol, printre altele, si in inhibarea
centrului termolitic.
Acesta stimuleaza – contractia m scheletice prin
intermediul motoneuronilor alfa si gama (frison),
cresterea metabolismului viscera prin intermediul
SNVS, eliberarea h tiroidieni si cei MSR, produce
vasoconstrictie prin SNVS si horipilatie tot prin SNVS.
Centru de termoliza este situat in hipotalamusul
posterior si este in relatie cu centrul termogenetic.
Centrul termolizei stimuleaza cresterea secretiei gld
sudoripare prin sistemul colinergic, si vasodilatatie
prin inhibarea efectelor SNVS vascular.
Termoreceptorii
Pentru a putea traduce informatia termica, centrii
termoreglarii au nevoie de termoreceptori.
Acestia au localizari multiple tocmai datorita faptului
ca temperatura corpului trebuie sa fie (relativ)
proportional distribuita.
Localizare:
Central – neuroni termosenzori (predominant
hipotalamici)
 stimulaţi mai ales de căldură
Periferic – tegumentar (Krause, Ruffini) + alte
organe
 stimulaţi mai ales de rece
Acestia intervin în: modificarea temperaturii de
referinţă, induc reflexe locale: vasoconstrictie/
vasodilatatie, etc.
Termoreceptorii, prin intermediul centrilor
termoreglarii au conexiuni cu alti centrii:
Centrul alimentaţiei – frig: foame / cald: inapetenţă
Centrul comportamentului motor – frig: activitate
motorie / cald: activitate motorie
Adaptarea la caldura
In momentul cresterii temperaturii corpului (procese
interne sau externe), intra in actiune termoliza.
Termoliza se produce la mai multe niveluri si prin
mecanisme diferite:
 La nivelul tegumentelor:
 Radiaţie
 Conducţie

 Convecţie

 La nivelul tegumentelor şi mucoasei respiratorii


 Evaporarea
 Prin urină şi fecale (rol minor)
 Acţiuni conştiente umane (îmbrăcăminte, climatizare,
ventilare, etc.)
 Cantitatea de energie termica pierduta depinde de principiul fizic al
metodei de termoliza:
 Radiaţia (60% Q)
 Pierdere Q fără contact cu alte corpuri
 Depinde de suprafaţa radiantă
 Conducţia (3% Q)
 Pierdere Q prin contact direct cu alte corpuri
 Depinde de conductibilitatea termică a materialului de contact
 Convecţia (12% Q)
 Pierdere Q prin deplasarea aerului în contact cu corpul
 Depinde de viteza de mişcare a aerului
Aceste mecanisme sunt controlate prin circulaţia
sanguină:
la frig: vasoconstrictie (reacţie simpatoadrenală)
la cald: vasodilatatie ( activ. simpatică)
EVAPORAREA (25% Q)
Este sustinuta de urmatoarele mecanisme:
 Perspiraţia insensibilă
 constantă, NU influenţează termoreglarea

 Transpiraţia termică

 prin glandele sudoripare ecrine

 Transpiraţia nontermică

 Prin glandele sudoripare apocrine

 Stimulată de adrenalină (EXAMEN!!!)

 Polipneea termică

 La animale
TRANSPIRATIA TERMICA
Glandele sudoripare sunt raspandite pe intregul
tegument - 2,5 mil
 Tub contort subdermic  sudoare primară
 Duct dermo-epidermic  reabsorbţie Na+Cl

 Stimularea crescută  pierdere săruri

 Mai ales la neaclimatizaţi


 Aclimatizarea 

 pierderea NaCl
 aldosteron

 ADH  reţine apa


Stimularea glandelor
sudoripare se poate face:
 Reflex – acţiunea căldurii asupra
tegumentelor
 Central – hipotalamus ant. 
activare secreţie
 Eficienţa transpiraţiei depinde de
evaporare.
Adaptarea la frig
Adaptarea la frig presupune activarea termogenezei
(producerea caldurii prin cresterea metabolismului).
Termogeneza are loc in:
 Viscere (ficat)
 Reacţie simpatoadrenală (termen scurt)

 Hormoni tiroidieni (termen lung)

 Ţesut adipos brun


 Mai important la n.n.

 Specializat - proteina 32kDa – decuplează oxidaţia de

fosforilare
 Musculatura scheletică
Termogeneza in musculatura scheletica

Termogeneza la acest nivel presupune:


Creşterea tonusului muscular - Q cu 15-20%
Frison = contracţie musculară involuntară, fină,
ineficientă mecanic
 Cauze:
 Reflex: stimularea receptorilor periferici

 Central: Hipotalamus posterior – centrul frisonării

 Stimul: scăderea temperaturii sanguine cu peste 0,6°C

 Evoluţie: m. masticatori – tot corpul

Travaliu motor voluntar


 Cel mai eficient - Q de 15-20 ori
Adaptarea la frig
Se face prin limitarea termolizei:
Vasoconstricţie cutanată
 Reflex
 Central: stimularea c.vasomotori de temperatura sanguină

Ghemuirea corpului
 scade suprafaţa expusă la frig
Acţiuni conştiente
 Încălzire corp, alimente, lichide
 îmbrăcăminte
Rolul extremitatilor
 Principii:
 Sângele se mişcă în vase, evitând echilibrarea temperaturii cu ţesuturile adiacente.
 Schimbul principal: între artere şi vene.
 De fiecare dată artera e mai caldă, deci fluxul termic se deplasează spre vene.
 Rezultat: sacrificarea temperaturii periferice pentru menţinerea celei centrale.