Sunteți pe pagina 1din 45

Paşoptism şi postpaşoptism

Curs 3
Romantismul

Prof. dr. Liviu Papadima


Facultatea de Litere
Universitatea din Bucureşti
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Sinopsis
• Romantismul: elemente definitorii
• Natura romantică
• Imaginația
• Mitul, simbolul
• Ipostaze ale romantismului
Perioada Biedermeier
Romantism înalt și romantism Biedermeier
• Dacia literară
Istoria
Folclorul
Natura
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul: elemente definitorii

"Definiţia romantismului s-a dat în


mod obişnuit în legătură cu
clasicismul sau cu realismul. Raportat
la aceste două curente literare,
romantismul se caracterizează ca o
literatură a sentimentului şi a
fanteziei."
D. Popovici, Romantismul românesc
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul: elemente definitorii

• “Criza” romantică
• Centralitatea individului (M. Zamfir)
• Fundamentală experienţă a timpului (sentimentul
devenirii, conceptul de istoricitate – Tudor Vianu)
• “Marea strădanie a romanticilor de a anula
ruptura dintre subiect şi obiect, eu şi lume,
conştient şi inconştient” (René Wellek)
• “Identitatea între materie şi spirit, vorbire şi
cugetare, scriere şi autor” (Cezar Bolliac)
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul: elemente definitorii

Elemente definitorii ale romantismului


• Natura (natura naturata vs. natura
naturans)
• Imaginaţia (imaginaţie vs. fantezie)
• Mitul, simbolul
René Wellek
Natura romantică
Caspar David Friedrich - 1774 –1840
Natura romantică
Caspar David Friedrich - 1774 –1840
Natura romantică
Caspar David Friedrich - 1774 –1840
Natura romantică
Caspar David Friedrich - 1774 –1840
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Natura romantică
“Comparaţi o clipă grădina regală de la
Versailles […] cu o pădure primitivă din Lumea-
Nouă. […] Nu vom spune: Unde este măreţia?
Unde este grandoarea? Unde este frumuseţea?
Vom spune doar: Unde este ordinea? Unde este
dezordinea? […]
Alegeţi aşadar între capodopera grădinăriei
şi opera naturii, între frumosul convenţional şi
frumosul fără reguli, între o literatură artificială şi
o poezie originală!
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Natura romantică
[…] Trebuie să ne ferim să confundăm
ordinea cu regularitatea. Regularitatea nu
priveşte decât forma exterioară; ordinea rezultă
din fondul însuşi al lucrurilor […] Creatorul, care
vede de la înălţime, ordonează; imitatorul, care
priveşte de aproape, regularizează; cel dintâi
procedează după legea propriei sale naturi, al
doilea după regulile şcolii lui. Pentru primul arta
este o inspiraţie, pentru celălalt ea nu este decât
o ştiinţă.
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Natura romantică
În două cuvinte, şi nu ne împotrivim ca cele
două literaturi numite clasică şi romantică să fie
judecate după această observaţie, regularitatea
este gustul mediocrităţii, ordinea este gustul
geniului. […]
Poetul nu trebuie să aibă decât un model,
natura, şi un ghid, adevărul. Nu trebuie să scrie
cu ceea ce a fost scris, ci cu sufletul şi cu inima
sa.”
Victor Hugo, Ode şi Balade. Prefaţă, 1826
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Natura romantică
“Nu te mira, însă, domnul meu, că nu urmez
poveţilor d-lui Boileau cu sugrumarea şi
omorârea cugetărilor mele scoase odată afară
din mine. […]
Ce este alt poetul daca nu este o reflexie a
naturei văzute şi nevăzute? Oare natura este
totdeauna perfectă? Toată vegetaţia este numai
de cedri şi de roze, toată animalitatea de lei şi
armăsari, de acvile şi păuni? […] O, domnule,
suntem foarte aspri cu poeţii!”
Cezar Bolliac, Răspuns la articolul Poezie, 1845
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Imaginaţia

Samuel Taylor
Coleridge
1772-1834
poet romantic englez
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Imaginația

Consider deci IMAGINAȚIA ca fiind sau primară sau


secundară. Socotesc IMAGINAȚIA primară drept forța vie și
principalul mijlocitor al întregii percepții umane și drept repetarea în
spiritul finit a eternului act de creație din infinitul SUNT. Imaginația
secundară o consider ca un ecou al celei dintâi, coexistând cu
voința conștientă, și totuși identică cu imaginația primară în ceea ce
privește genul activității sale, deosebindu-se de ea numai ca grad și
ca mod de a opera. Ea dizolvă, răspândește și risipește pentru a
crea din nou; iar atunci când acest proces nu este posibil, se
străduiește totuși să idealizeze și să unifice. Ea este esențialmente
vitală, întocmai cum toate obiectele (ca obiecte) sunt esențialmente
fixe și lipsite de viață.
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Imaginația

FANTEZIA, dimpotrivă, nu are alte piese cu care să joace


decât elemente fixe și precise. Fantezia nu este altceva decât o
modalitate a memoriei eliberată de ordinea timpului și spațiului;
îmbinată cu fenomenul empiric al voinței pe care îl desemnăm prin
cuvântul ALEGERE. Dar, la fel ca memoria obișnuită, ea trebuie să-
și primească toate materialele gata făcute de la legea asociației. […]
Poetul, conceput în desăvârșirea lui ideală, pune în mișcare
întreg sufletul omului, subordonând facultățile acestuia una alteia
potrivit cu valoarea și demnitatea lor respectivă. El răspândește un
ton și un spirit de unitate care le îmbină și (ca să spunem așa)
contopește prin acea forță magică și unificatoare căreia i-am dat în
exclusivitate numele de imaginație. Această forță […] se arată în
echilibrul sau împăcarea unor însușiri contrare sau discordante:
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Imaginația
a identității cu deosebirea; a generalului cu concretul; a ideii cu
imaginea; a individualului cu reprezentativul; a senzației de noutate și
prospețime cu lucruri vechi și familiare; a unei stări de emoție mai
puternică decât cea obișnuită cu o ordine mai strictă decât cea
obișnuită; a judecății mereu treze și stăpânirii constante de sine cu
entuziasmul sau sentimentul profund ori vehement; și, îmbinând și
armonizând firescul cu artificialul, continuă să subordoneze arta naturii,
maniera – subiectului și admirația noastră pentru poet – atracției
noastre față de poezie. […]
În sfârșit, BUNUL SIMȚ este TRUPUL geniului poetic, FANTEZIA –
DRAPAJUL lui, MIȘCAREA – VIAȚA lui, iar IMAGINAȚIA – sufletul care
e pretutindeni și în orice lucru și care le preface pe toate într-un întreg
fermecător și inteligent.”
Samuel T. Coleridge, Biographia literaria, sau schițe biografice ale vieții și opiniilor
mele literare, 1817, Cap. XIII
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Mitul, simbolul

William Blake
1757-1827
poet şi pictor englez
Mitul. William Blake
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Mitul, simbolul
E păcat cum că românii au apucat de-a vedea în
basm numai basmul, în obicei numai obiceiul, în formă
numai forma, în formulă numai formula. Fromula nu e
decât manifestațiunea palpabilă, simțită a unei idei
oarecari. Ce face d. e. istoricul cu mitul? Îl lasă cum e ori
îl citează mecanic în compendiul său de istorie, pentru a
face din el jucării mnemotehnice pentru copii? Nimic mai
puțin decât asta. El caută spiritul, ideea acelor forme,
cari ca atare sunt minciune, și arată că mitul nu e decât
un simbol, o hieroglifă, care nu e de agiuns că ai văzut-
o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți cu zugrăveală pe
hârtie, ci aceasta trebuie citită și înțeleasă. […]
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Mitul, simbolul
Adevărat cum că poezia nu are să descifreze, ci din
contră să încifreze o idee poetică în simbolele și
hieroglifele imaginilor sensibile, numai cum că aceste
imagini trebuie să constituie haina unei idei, căci ele
altfel sunt colori amestecate fără înțeles, astfel încât o
mânjitură ne-nțeleasă de colori nu poate fi un tablou,
cum o grămadă de bucăți de marmoră nu e o statuă.
Ideea e sufletul, și acest suflet poartă în sine ca
imanentă deja cugetarea corpului său […] Sufletul unei
poezii poartă în sine deja ideea corpului său, astfel cum
cauza poartă în sine o urmare neapărată a ei.”
M. Eminescu, Strângerea literaturii noastre populare
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Mitul, simbolul
”Basme. Povestiri lipsite de stringență logică, străbătute totuși de
asociații, ca și visele. Poezii – doar sunând melodios, abundând de
cuvinte frumoase – dar și ele fără niciun sens și coerență – cel mult
unele strofe inteligibile – trebuie să se constituie din fragmente
alogene. Poezia autentică poate avea cel mult un sens alegoric în
mare și poate exercita un efect nemijlocit ca, de pildă, muzica. Din
acest motiv natura e poezie pură – la fel odaia unui vrăjitor – unui
fizician – unui copil – podul cu vechituri și hambarul.”
”Basme populare grecești. Basme din India. Basme noi, originale. Într-
un adevărat basm totul trebuie să fie fantastic – misterios, incoerent –
însuflețit. Fiecare dintre aceste însușiri ilustrate în felul ei. Întreaga
natură urmează să se întrepătrundă într-un mod original cu întregul
univers spiritual. […] Creatorul autentic de basme este un vizionar.”
Novalis (1772-1801), Fragmente
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Ipostaze ale romantismului

• Romantism “înalt” şi romantism


“Biedermeier”
Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului
N. Manolescu, Istoria critică a literaturii române
Biedermeier
Biedermeier
Biedermeier
Friedrich von Amerling (1803 – 1887)
Biedermeier
Friedrich von Amerling (1803 – 1887)
Biedermeier
Biedermeier
Biedermeier

Ferdinand Georg
Waldmüller

pictor romantic
austriac (1793-1865)
Biedermeier
Ferdinand Georg Waldmüller
Biedermeier
Karl Spitzweg
Biedermeier
Ferdinand Georg Waldmüller
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul înalt
• În Europa occidentală (Anglia, parţial Germania
şi Franţa): 1790-1815
• Caracteristici:
Radicalism ideologic
Coerenţă
Vizionarism
Integrarea contrariilor
Simţ cosmic
Misticism
Intensitate pasională
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul Biedermeier
• În Europa occidentală:
1815-1848 (se Idilism
prelungeşte în Europa
centrală şi de Est) Pasiuni temperate
Confort spiritual
• Caracteristici: Socialitate
Înclinaţie spre Militantism
moralitate Conservatorism
Valori domestice Ironie
Intimism Resemnare
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Dacia literară
Publicație editată de M. Kogălniceanu, în
perioada martie-august 1840.
S-au editat doar 3 numere, după care revista a
fost interzisă.
Programul schițat în Introducție:
• scop: încurajarea creației originale autohtone
”O foaie dar, carea părăsind politica, s-ar îndeletnici numai cu
literatura națională, o foaie carea făcând abnegațiune de loc, ar fi
numai o foaie românească, și prin urmare s-ar îndeletnici cu
producțiile românești, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune,
această foaie, zic, ar împlini o mare lipsă în literatura noastră.”
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Dacia literară
• dezideratul interconectării culturale
”Dacia, afară de compunerile originale a redacției și a conlucrătorilor
săi, va primi în coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va
găsi în deosebitele jurnaluri românești. Așadar foaia noastră va fi un
repertoriu general a literaturii românești, în carele, ca într-o oglindă,
se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni,
bucovineni, fieștecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul său.”
• principiile criticii
”Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu
persoana. Iubitori a păcei, nu vom priimi în foaia noastră discuții ce
ar pute să se schimbe în vrajbe. Literatura are trebuință de unire, iar
nu de dezbinare. […] În sfârșit, țălul nostru este realizația dorinții ca
românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți.”
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Dacia literară
• mania imitației
”Mai în toate zilele ies de sub teasc cărți în limba românească. Dar ce folos!
Că sunt numai traducții din alte limbi și încă și acele de-ar fi bune.
Traducțiile însă nu fac o literatură.”
• tematică specific autohtonă
”Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul
de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice, pentru ca să
putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință
să ne împrumutăm de la alte nații.”
Rubricație
• scrieri inedite
• preluări din alte gazete
• critică
• informații culturale
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul. Istoria

• Percepţia “picturală” şi cea “muzicală”


a trecutului
• Providenţialismul
• Teleologia

“Bărbăţie şi credinţă, fraţi români! Dumnezeu în


cer şi omenirea pe pământ muncesc pentru noi!”
N. Bălcescu, Mersul revoluţiei în istoria românilor
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul. Folclorul

• Culegerea literaturii populare

• Studierea literaturii populare

• Prelucrarea / imitarea literaturii populare


Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul. Folclorul

• Culegerea literaturii populare


Transilvania: D. Ardeleanu, T. Cipariu, N.
Pauletti (culegere publicată în 1927)
V. Alecsandri: Balade (cântice bătrâneşti)
adunate şi îndreptate de..., 1852-1853;
Poezii poporale ale românilor, 1866
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul. Folclorul

• Studierea literaturii populare


M. Kogălniceanu, Rumänische oder
wallachische Sprache und Literatur (1837)
C. Negruzzi, Cântece populare a Moldaviei
(“Dacia literară”, 1840)
Cezar Bolliac, Poezia populară (“Vestitorul
românesc”, 1844)
Andrei Mureşanu, Câteva reflexii asupra poeziei
noastre (“Foaie pentru minte...”, 1844)
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul. Folclorul

• Studierea literaturii populare


N. Bălcescu, Cuvânt preliminariu despre
izvoarele istoriei românilor (“Magazin istoric
pentru Dacia”, 1845)
V. Alecsandri, Românii şi poezia lor,
(“Bucovina”, 1849)
Alecu Russo, Poezia poporală (1846, editat
postum)
Alecu Russo, Studie moldovană (“Zimbrul”,
1851)
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul. Folclorul

• Prelucrarea / imitarea literaturii


populare
C. Negruzzi: 3 “doine”, balada Cântec vechi,
scrisoarea Păcală şi Tândală
Gh. Asachi: Dochia şi Traian, Turnul lui But,
Jijia, Sirena lacului
M. Kogălniceanu: Nou chip de a face curte
Alecu Russo: Stânca Corbului, Piatra Teiului
V. Alecsandri: ciclul Doine
Paşoptism şi postpaşoptism
Curs 3: Romantismul. Folclorul

• Prelucrarea / imitarea literaturii


populare
D. Bolintineanu: Legende
N. Filimon: Roman Năzdrăvan, Omul de piatră,
Omul de flori cu barba de mătasă
Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul ; V.
Alecsandri, Zburătorul; Cezar Bolliac,
Zburătorul; N. Nicoleanu, Zburătorul la
zebre; M. Eminescu, Călin (file din poveste)

S-ar putea să vă placă și