Proiect realizat la disciplina Audit

Financiar
ORIENTAREA ŞI
PLANIFICAREA AUDITULUI

Prof.coordonator:Asist.Univ. Marina Alexandra Gabriela

Studenți:Folescu Andreea
Nițu Denisa
 ORIENTAREA ŞI PLANIFICAREA AUDITULUI

Determinarea naturii şi a întinderii intervenţiilor ce urmează a fi

întreprinse de către auditor pe parcursul misiunii, presupune stabilirea
măsurilor organizatorice necesare pentru executarea lucrărilor de
auditare cu maximum de eficienţă şi în cadrul termenelor stabilite, pe
baza datelor culese de către auditor în această etapă.
În funcţie de mărimea entităţii, complexitatea auditului,
metodologia specifică, auditorul trebuie să elaboreze un plan general de
audit prin care să se descrie sfera de cuprindere şi desfăşurarea
auditului. Planul general de audit trebuie să cuprindă următoarele
aspecte esenţiale: - cunoaşterea activităţii clientului; - sistemul contabil
şi de control; - riscul şi pragul de semnificaţie; - natura, durata şi
întinderea procedurilor;
- coordonarea, îndrumarea, supervizarea şi revizuirea;
- alte aspecte.
Orientarea și planificarea în carieră a auditului, presupune următoarele
faze:
I. Elimitarea caracteristicilor proprii ale întreprinderii;
II. II. Se indentifică:
III. III. Pragul de semnificaţie;
IV. IV. Planul general de audit şi programul de audit.
I. Elimitarea caracteristicilor proprii ale întreprinderii;
Delimitarea caracteristicilor proprii ale întreprinderii.
Caracteristicile întreprinderii sunt:
• sectorul de activitate a întreprinderii,
• organizarea şi structura întreprinderii,
• politica generală a întreprinderii,
• perspectivele de dezvoltare a întreprinderii,
• organizarea administrativă şi contabilă a întreprinderii,
• principiile contabile utilizate
II. Se indentifică:
- domeniile semnificative:
Pentru informarea cu privire la situaţiile financiare, auditorul
utilizează proceduri care îi permit să obţină un grad rezonabil de
certitudine că acestea au fost corect întocmite în toate punctele lor
esenţiale.
- sistemele semnificative:
Identificarea sistemelor semnificative permite auditorului stabilirea
operaţiunilor contabile şi a instrumentării tehnice, care face obiectul
aprecierii controlului intern, precum şi necesitatea sau nu a unor
eventuale colaborări cu experţii în informatică.
- riscurile auditului şi importanţa lor relativă:
Pentru informarea cu privire la situaţiile financiare, auditorul
utilizează proceduri care îi permit să obţină un grad rezonabil de
certitudine că acestea au fost corect întocmite în toate punctele lor
esenţiale.
 III. Pragul de semnificaţie;
Pragul de semnificaţie, care îi va permite auditorului să aprecieze
dacă erorile sau inexactităţile constatate trebuie corectate sau nu, putând
în consecinţă să emită opinia corespunzătoare (cu sau fără rezerve). Încă
din faza cunoaşterii particularităţilor agentului economic, auditorul
trebuie să identifice orice element/grup de elemente care ar putea avea
influenţă semnificativă asupra conturilor anuale.
 IV. Planul general de audit şi programul de audit.
Auditorul trebuie să elaboreze şi să documenteze un plan general de
audit prin care să se descrie sfera şi modul de desfăşurare a
angajamentului de audit. Deşi înregistrările din planul general de audit
vor trebui să fie suficient de detaliate pentru a facilita dezvoltarea
programului de audit, forma şi conţinutul exact al acestuia vor varia în
funcţie de mărimea entităţii, complexitatea auditului şi de metodologia şi
tehnologia specifice utilizate de auditor.
Auditorul trebuie să elaboreze şi să documenteze un program de
audit care să stabilească natura, durata şi întinderea procedurilor de audit
planificate cerute pentru implementarea planului general de audit.