Sunteți pe pagina 1din 72

BIOCOMBUSTI

BILI
Carburanţii obţinuţi din materii prime de
origine animală sau vegetală, numite
biomasă.

Biomasa - materialul produs iniţial prin


fotosinteză, partea biodegradabilă din
produse, deşeuri şi reziduuri din
agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi
animale), sectorul forestier şi industria
aferentă şi parte din deşeurile industriale
şi municipale, conform definiţiei date de
Agenţia Internaţională de Energie.
Aceste resurse se folosesc pentru a
produce căldură, electricitate sau
combustibili ce înlocuiesc petrolul,
substanţele petrochimice şi alte
produse energo-intensive.
Clasificarea biocombustibililor

Biocombus Biocombusti Biocombus Biocombus Alţi


tibili de bili de tibili de tibili de biocombus
generaţia I generaţia a generaţia generaţia tibili
II-a a III-a a IV-a
1.Uleiuri 1.Bioetanol   1.Bio-H2 din 1.Biomasa-
vegetale celulozic   fermentaţia în-Lichid
2.Biodiesel 2.Biocombust   biomasei  
ibili sintetici 1.Biocombu selecţionate
  stibil  
obţinut din
3.Bioetanol 3.Biogaz din    
alge
material 1.Bio-H2 din  
lignocelulozic fotoliza apei 2.HVO
  utilizând
microorgani
4.Bio-ETBE 4.Bio-
sme drept
5.Biogaz hidrogen din
catalizator
material
lignocelulozic
Materii
prime
Compoziţia diferitelor tipuri de biomasă

Biomasă Celuloză Hemicelul Lignină


oză
Iarbă 30 – 50 % 15 – 40% 5 – 20%

Reziduu trestie de 40 – 55% 25 – 40% 5 – 25%


zahăr
Lemn tare 40 – 50% 20 – 30% 15 – 30%

Lemn moale 40 – 55% 10 – 15% 25 – 30%

Reziduri agricole 30 – 40% 10 – 40% 10 – 30%

Medie 40 – 60% 20 – 40% 10 – 25%


Materiile prime din care se fabrică bioalcoolii sunt
dintre cele mai variate: lemn, trestie de zahar, sfecla de
zahar, porumb, cereale, diferite legume (sfecla roşie, gulii,
ridichi, cartofi industriali), paie, coceni etc. Dintre toate
acestea, lemnul s-a dovedit a fi materia prima cea mai
eficienta, randamentul cu care se obtine metanolul din
acesta fiind cel mai ridicat – 65 – 75%, fata de restul
tipurilor de biomasa – 60% sau al plantelor uleioase – 43%.
Bioetanolul se obţine cu precădere pornind de la
biomasa lignocelulozică, cuprinzand atat lemnul cat şi
plante ierboase. Materia lignocelulozică reprezintă o resursă
abundentă, neputand constitui hrană pentru om, deci pentru
acest motiv nu intră în competiţie cu alimentele.
Potenţialul energetic al unor tipuri de biomasă (PJ/a)

Biomasa Grad de Potenţial


utilizare
Lemn 96 – 152 120 – 230
Paie 1 120 – 300
Resturi şi 0 10
tăieturi de la
întreţinerea
peisajului
Deşeuri verzi 1 30
Gunoi 5 25
Reziduuri 2 23
organice
Alte plante 0 89 -175
energetice
Suma 105 -162 417 - 793
În ce priveşte performanţele speciilor
vegetale, speciile denumite C4 sunt cele mai
eficiente în transformarea CO2 din aer în glucide.
Deoarece aceste specii au cel mai bun nivel de
fotosinteză, foarte multe dintre ele sunt propuse
a fi utlizate în sinteza bioetanolului: porumbul,
sorgul, trestia de zahăr, meiul, plantele halofite,
majoritatea ierburilor tropicale înalte. Dintre cele
mai puţin eficace sunt: grâul, orzul, sfecla de
zahăr, bumbacul, orezul, floarea soarelui,
cartofii, tutunul, cea mai mare parte a
leguminoaselor (soia, mazăre, fasole, lucernă).
Mai pot fi folosite ananasul, smochinul,
maniocul, ceapa sau ricinul.
Biodiesel

Prima categorie se refera la uleiurile extrase


din plante, mai precis din semintele acestora, in
special din soia sau rapita. Aceste uleiuri sunt
disponibile in cantitate relativ ridicata si avand
calitati corespunzatoare. Prelucrarea acestui gen
de materii prime reprezinta cea mai usoara cale
de obtinere a biodiesel.
O a doua varianta are in vedere prelucrarea
grasimilor animale: grasime bovina, considerata
inacceptabila pentru a fi utilizata in industria
alimentara sau sunca de porc ca deseu din procesele
de prelucrare a carnii. Avantajul utilizarii acestor
materii prime il reprezinta pretul scazut in
comparatie cu cel al uleiurilor rezultate din
prelucrarea semintelor de soia si rapita.
Dezavantajul consta in necesitatea unor procesari
suplimentare pentru obtinerea unui biodiesel de
calitate.
Cea de a treia categorie de materii prime o
reprezinta uleiurile alimentare reziduale. Acesta
inseamna ulei de soia sau alte tipuri de ulei care au
fost utilizate la gatit. Caracteristica importanta a
acestei variante de materie prima o reprezinta
cantitatea mare de acizi grasi liberi ce au fost
eliberati pe durata procesului de gatire. Datorita
variatiilor sezoniere, continutul de acizi grasi liberi
variaza intre 2-20% in compozitia acestei materii
prime.
Plantele ce pot fi utilizate in general pentru
obtinerea biodiesel sunt grau, ovaz, palmier, seminte
de la arborele de cauciuc, de bumbac, canepa, soia,
rapita, masline, ricin, jojoba, cafea, in, alune,
dovleac, susan, orez, floarea soarelui, arahide,
avocado, nuci de cocos etc. Natura plantelor
determina cantitatea de ulei vegetal ce va fi folosit la
obţinerea de biodiesel.
Uleiurile vegetale se pot grupa în trei mari clase:
-uleiuri saturate, printre care se găsesc uleiurile de
coprah sau de palmier; acestea sunt rezistente la oxidare
şi au valori mari ale cifrei cetanice, dar sunt foarte
viscoase, chiar semisolide la temperatura mediului
ambiant;
-uleiurile semisicative sunt cele mai numeroase:
uleiul de măsline, de arahide, de rapiţă – mediu
vâscoase, şi uleiurile de floarea soarelui, de soia,
porumb, bumbac – mai fluide;
-uleiurile sicative conţin lanţurile carbonate cele mai
lungi, ca uleiul de in şi cel de peşte, despre care s-a
dovedit experimental că nu pot asigura o ardere corectă
în motor.
Compoziţia uleiurilor vegetale

- trigliceride, acizi graşi liberi, mono- şi digliceride, fosfolipide, substanţe


nesaponificabile, steroli, hidrocarburi, troterpenoide, vitamine, coloranţi,
minerale, metale.
Compoziţia tipică a unui ulei vegetal nerafinat
Component % masă
Trigliceride 95
Acizi graşi liberi 0,3 – 2,0
Mono- şi digliceride 0,1 – 2,0
Fosfolipide 0,1 – 0,2
Substanţe nesaponificabile  
Steroli (60)
Hidrocarburi (20)
Troterpenoide (20) 0,5 – 2,0
Vitamine 0,1
Coloranţi 35 ppm
Minerale, metale (Mg,Ca, 5 – 300 ppm
Fe)
Glicozide 5 – 15 ppm
Comparaţie între compoziţiile biocombustibilului şi motorinei clasice
Esteri metilici % Motorină %
Palmitat de metil 3 n-parafine 20
(C16)
Stearat de metal (C18) 2 i-parafine + naftene 55
Oleat de metil (C18) 60 Alchil aromatice şi aditivi 25
Linoleat de metil (C18) 20    
Linolenat de metal 8    
(C18)
Alţi esteri, metanol şi 7    
aditivi
Criterii de alegere a alcoolilor sunt: costul, cantitatea de alcool necesară în
reacţie, gradul de dificultate al recuperării sau recirculării produsului, taxele
pe combustibil, efectul de seră pe care utilizarea acestui combustibil îl
determină. Unii alcooli presupun uşoare modificări tehnice ale procesului de
producţie ca: operări la temperature mai ridicate, timpi de amestec mai lungi
sau viteze de agitare mai mici.
Structură şi proprietăţi
Biometanolul
- combustibil oxigenat de tip alcool.
- Primul combustibil utilizat continand metanol a
fost M85, un amestec ce contine 85% metanol si
15% benzina. Se preconizeaza insa utilizarea
metanolului pur, M100.
- Cantitatea de noxe esapate in atmosfera in urma
arderii biometanolului este simtitor mai mica
decat in cazul utilizarii benzinei. Emisiile ce
conduc la formarea smogului sunt cu 30 – 50%
mai mici, iar NOx si hidrocarburile nearse emise
scad asemanator.
- Cantitatea totala de poluanti cancerigeni este cu
50% mai mica in cazul utilizarii M85, si este nula
in cazul folosirii M100. Din pacate, emisiile de
CO sunt asemanatoare cu cele rezultate in urma
folosirii benzinelor clasice.
- Grad ridicat de toxicitate, ridica probleme la
ingerare, contactul cu ochii sau pielea si la
inhalare.
- Luminozitatea scazuta a flacarii face dificila
detectarea eventualelor incendii cauzate de
metanol. Adaugarea benzinei coloreaza flacara,
odorizeaza combustibilul si il coloreaza.
- Conform statisticilor E.P.A. frecventa incendiilor
provocate de utilizarea M85 in motoarele auto este
mult mai scazuta, acest carburant aprinzandu-se
mai greu decat benzina (datorita temperaturii de
imflamabilitate ridicate), iar o data aprins M85
arde controlat, degajand o cantitate de caldura
mai mica decat alti combustibili. In plus, metanolul
se stinge usor si repede, fiind suficienta doar
pulverizarea apei.
- Alcoolii se amestecă în orice proporţii cu apa,
datorită grupărilor polare OH. O volatilitate redusă
a acestora este indicată de temperaturile de
fierbere ridicate şi de temperatura de
inflamabilitate ridicată. Alcooli ard cu flacară
incoloră şi nu produc detonanţă din cauza
proporţiei scăzute de carbon, arderea devenind
detonantă pe masura creşterii masei molare a
alcoolului. La acelaşi raport de compresie
amestecarea benzinei cu 0,1% etanol determina
creşterea puterii motorului cu 0,1%.
- Conţinutul de oxigen al alcoolilor determină
scăderea cantităţii de căldură degajate prin
ardere fară de hidrocarburi.
- E85G este combustibilul ce conţine 85% etanol
din biomasă şi 15 % benzină, iar E15D este
carburantul având compoziţia 15% etanol din
biomasă şi 85% motorină.
- Utilizarea bioetanolului pur în vehiculele de serie
nu este posibilă, caracteristicile alcoolului fiind
prea diferite faţă de cele ale benzinei. Utilizarea sa
necesită deci câteva precauţii, însemnând diferite
soluţii de utilizare (amestecuri cu conţinut mic de
etanol în benzină sau motorină, utilizare în
vehicule speciale).
- Dezavantaje - putere energetica mai mica decat
benzina, la aceeasi cifra octanica;
- masina porneste greu la temperaturi joase,
datorita presiunii de vapori scazute a metanolului.
Adaugarea de benzina in metanol rezolva insa
aceasta problema.
- Biometanolul are cifra octanica ridicata, 102,
care determina cresterea puterii motorului cu 7 –
10% sau chiar mai mult, in functie de vehicul. Sunt
necesare modificari minore ale motorului pentru a
putea functiona cu metanol.
Metanolul este utilizat si sub alta forma drept
combustibil, trecut in eter, MTBE, in amestec cu
benzina da un combustibil cu cifra octanica
ridicata, care insa nu e considerat combustibil
alternativ si care, in plus, s-a dovedit a fi un
poluant puternic pentru panza freatica.
Bioetanolul
- Combustibil oxigenat de tip alcool, utilizat ca
atare sau in amestec cu benzina. Bioetanolul se
obtine prin fermentatie si distilare, folosind ca
materii prime porumb, celuloza, lemn si alte
deseuri agricole.
- La utilizarea bioetanolului in motor nivelul
smogului produs scade cu 30 – 50% fata de
utilizarea benzinei obisnuite, poluantii din aer se
reduc cu 50% in comparatie cu benzina. Aduce
beneficii semnificative in special cand e produs din
deseuri si alte surse reciclabile.
-In urma proceselor de oxidare care au loc in
motor vehiculele ce folosesc etanol drept
combustibil, acestea emit mici cantitati de
aldehide.
Solutia - instalarea de sisteme catalitice avansate
Ca putere energetica bioetanolul este comparabil
cu biometanolul, un motor putand rula 200 – 300
mile cu E85, fata de 280 – 400 mile cu benzina.
Alta problema ridicat de utilizarea acestui
combustibil o reprezinta materia prima din care
sunt confectionate valvele, bioetanolul fiind
corosiv, atacand plumbul, magneziul, cuprul,
zincul, aluminiul. Din aceasta cauza valvele sunt
de obicei acoperite cu material de protectie.
Există câteva diferenţe semnificative între
caracteristicile de ardere ale alcoolilor şi cele ale
hidrocarburilor. Alcoolii au viteza de propagare a
flăcării mai mare şi domeniul de explozie mai larg;
conduc la un număr mai mare de moli de produşi
de ardere pe mol de combustibil alimentat, ceea
ce determină o presiune mai mare în sistem.
Comparaţie între proprietăţile etanolului şi benzinei

Proprietatea Etanol Benzină


clasică
Masa molară (g/mol) 46,07 102,5
C (% masă) 52,2 86,5
H (% masă) 13,1 13,5
O (%masă) 34,7 0
Densitatea (kg/m3) 794 735-760
Căldura latentă de 854 289
vaporizare (kJ/kg)
Distilare (°C) 78,4 30-190
Putere calorică (kJ/kg) 26805 42690
Putere calorică (kJ/l) 21285 32020
Raport stoiechiometric 8,95 14,4
COR 111 95
COM 92 85
• cifra octanică ridicată indică o rezistentă puternică la detonanţă, ceea
ce face posibilă optimizarea motorului (raportul de compresie, avans
la aprindere);
• o densitate apropiată de cea a benzinei;
• prezenţa oxigenului în compoziţie poate determina o amestecare mai
omogenă combustibil /aer, respective o descreştere a particulelor
nearse (hidrocarburi şi CO);
• latenta de vaporizare mai mare
• Pe de altă parte, apar şi câteva dezavantaje:
• oxigenul inclus în molecule (30% masă) induce o creştere a
consumului de carburant;
• valoarea mare a latentei de vaporizare poate determina dificultăţi în
funcţionarea în condiţii de temperatură scăzută, în special pornirea la
rece;
• etanolul conduce la formarea azeotropilor cu fracţiunile petroliere
uşoare, dând naştere unor probleme legate de volatilitate;
• etanolul este miscibil cu apa, ceea ce poate determina separarea
fazelor atunci când este utilizat în amestec cu benzină clasică;
• conţinutul ridicat în oxigen al etanolului şi tendinţa acestuia de a se
oxida la acid acetic determină probleme de compatibilitate cu unele
materiale utilizate în motor, ca metale sau polimeri;
• arderea etanolului în motor dă naştere emisiilor aldehidice, care pot
avea un impact negative asupra sănătăţii.
- Interacţiunea puternică a etanolului cu hidrocarburile poate
conduce la formarea azeotropilor. Amestecurile azeotrope sunt
definite ca amestecuri lichide ce au puncte de fierbere minime sau
maxime la care distilă fără a se descompune. Caracteristica cea mai
importantă a acestor amestecuri constă în faptul că au temperature
de fierbere radical diferită de temperaturile de fierbere ale celor doi
componenţi. Etanolul formează azeotropi cu temperatură de fierbere
mai joasă decât temperature iniţială de fierbere a compuşilor. Pentru
a evita formarea azeotropilor, este indicat să se folosească etanol
pur drept carburant.
- În ceea ce priveşte miscibilitatea apei cu etanolul, acestea două
sunt total miscibile. Prezenţa apei până la 50 ppm la temperatura
ambiantă în benzina clasică nu ridică probleme, acestea rămânând
total miscibile. În schimb, în amestecurile cu etanol urmele de apă
pot induce separarea fazelor: una de etanol cu apa, iar cea de-a
doua conţinând doar hidrocarburi. Această problemă poate fi evitată
prin utilizarea cosolvenţilor (alcool terţ-butilic), a etanolului pur sau
prin controlul sever al stratului de apă în rezervoare.
- La contactul cu cauciucul, etanolul poate
determina slăbirea sau deteriorarea acestuia,
prin absorbţia combustibilului în cauciuc.
Oxigenul din alcool determină ruperea legăturilor
duble carbon – carbon, consecinţa fiind
deteriorarea pieselor confecţionate din acest
material. Acest fenomen poate fi evitat prin
utilizarea unor materiale compatibile precum
cauciucul puternic fluorinat.
- Oxidarea etanolului la acid acetic duce la
creşterea conductivităţii electrice (41 S/cm la
0.1M sol. acetic acid), ceea ce antrenează
probleme de coroziune şi atac chimic. Metalele
recomandate a fi utilizate în contact cu etanolul
sunt oţel carbonul, inoxul şi bronzul. Nu sunt
recomandate magneziul, zincul, cuprul.
Biodiesel
- Combustibilul alternativ, ecologic, produs din
surse domestice, reciclabile. Este definit ca mono-
alchil esterul unui acid gras cu catenă lungă, obţinut
din uleiuri vegetale sau grăsimi animale, ale cărui
proprietăţi sunt stabilite prin standarde. Biodiesel
nu conţine produse petroliere, dar poate fi
amestecat în orice proporţii cu motorina, obţinându-
se diferite tipuri de amestecuri biodiesel. Aceste
amestecuri cunt notate cu “BXX”, unde “XX”
reprezintă procentul de biodiesel conţinut în
amestec (B20 este un amestec cu 20% biodiesel şi
80% motorină).
Acest carburant poate fi folosit în
motoarele cu aprindere prin compresie cu
mici modificări ale acestuia sau chiar deloc.
Este simplu de utilizat, biodegradabil,
netoxic şi, cel mai important în condiţiile
actuale referitoare la poluarea atmosferică
şi combaterea acestui fenomen, liber de
sulf şi de hidrocarburi aromatice.
Proprietăţile fizico –
chimice biodiesel
Proprietatea Valoare
Densitatea, 15°C 0,886
Distilare, °C, iniţial 331
10% 333
50% 336
90% 341
Final 342
Viscozitate cinematică, mm2/s 4,12
Cifră cetanică 47,5
% carbon 77,3
% hidrogen 11,8
Apă şi sedimente, % vol. 0,02
Cenuşă sulfat, % 0,001
Căldură de ardere superioară, MJ/kg 39,8
Caldura de ardere inferioară, MJ/kg 37,2
Punct de tulburare, °C -3
Punct de rouă, °C -1
Indice de aciditate, mgKOH/g 0,21
Punct de inflamabilitate, oC 130 min.
Sulf, % masa 0.05 max.
Coroziune pe lamela de Cu No. 3 max.
Cifra cetanica 47 min.
Reziduuri de carbon, % masa 0.050 max.
Glicerina libera, % masa 0.020 max.
Glicerina totala, % masa 0.240 max.
Continut de fosfor, % masa 0.001 max.
Din punct de vedere al stabilităţii şi reactivităţii
acest produs este stabil, nu dă reacţii de
polimerizare în masa de lichid. Este de preferat
să se evite contactul cu agenţi de oxidare
puternici. Temperatura de inflamabilitate a
biodiesel este de aproximativ 150°C, mult peste
cea a motorinei clasice, 52°C. Pentru
amestecurile de motorine cu biodiesel s-a
constatat că temperatura de inflamabilitate
creşte pe măsură ce creşte şi conţinutul de
biodiesel în amestec.
De aceea, biodieselul pur B100 si amestecurile
biodiesel sunt mai sigure din punct de vedere al
stocarii, manevrarii si utilizarii decat combustibilii
diesel convenţionali.
În ce priveşte utilizarea la temperaturi reduse,
acestea pot determina congelarea combustibilului.
Folosirea unui amestec cu 20% biodiesel
determină o scădere a proprietăţilor de utilizare la
rece – temperatura de filtrabilitate, punctul de
rouă, punctul de congelare – cu 3-5 °C. Dar în cele
mai multe cazuri acesta nu este un inconvenient
real, B20 fiind utilizat la temperaturi de –30°C fără
probleme. Totuşi, pentru a elimina orice posibil
neajuns, soluţia este aceeaşi ca şi în cazul
motorinelor – utilizarea depresanţilor de
temperatură de congelare, utilizarea unor filtre cu
sisteme de încălzire, parcarea vehiculelor lângă
sau în clădiri.
Biodiesel are un nivel scăzut al emisiilor, ceea ce îl
indică drept combustibil ideal în zone marine,
păduri, rezervaţii naturale şi în oraşele intens
Caracteristicile Biodiesel obţinut din materii prime diferite
Grasime
Proprietatea Rapiţă Soia Grasime Canola Seu
reciclată
Masa molară 300 - 310 - - -
% carbon 77-81 - 78 75,03 76,12 75,15
% hidrogen 12 - 11-12 13,15 12,84 13,11
% oxigen 9-11 - 10-11 11,82 11,04 11,74
Raport C/H 0,15 - 0,14 - - -
Densitate, 15°C 0,88 0,8767 0,8877 0,8762 0,8811 0,8708
330- - - -  
Temp. fierb,°C -
350
Stoichiometria - - - -
12,3 12,6
aer/combust.
Pres. vap.38°C <1 - <1 - - -
Sulf, ppm <10 <decelabil <10 0 0 0
Apă, ppm <200 - - - - -
Dist.atm, °C            
Initial - 312,22 322,77 304,44 315,55 324,44
10 - 328,33 339,44 322,22 323,88 334,44
20 - 330,55 342,77 324,44 331,11 336,11
50 - 333,33 345,55 328,88 335,55 341,11
90 - 341,67 353,88 336,67 340,55 351,67
Final - 352,77 356,11 354,44 355 361,11
Recuperat,ml - 99 98 98,5 99 98,2
Reziduu, ml - 0,7 1,1 0,5 0,5 1,8
Pierderi, ml - 0,3 0,7 1 0,5 0
Temp.inflam°C 91-179 147 110-174 96-128 163 173
Temp.congelare,°C - 6 -4 13 -4 15,5
Temp. Tulburare,°C -2 8 2 13 -3 19
Grasime
Proprietatea Rapiţă Soia Grasime Canola Seu
reciclată
Coroziune   1A 1A 1A 1A 1A
Putere calorică inf.
37-38 17,428 32 17,084 17,074 17,283
MJ/kg
Viscozitate la 40°C,
6,70 4,66 4,546 4,85 4,63 4,908
cSt
Cenusa, % - 0 0 0 0,003 0,001
Carbon rezid.% - 0,08 0,01 0,04 0,04 -
C.C. 51-58 54 46-67 - 54 65
Aciditate, mgKOH/g - 0,44 0,32 0,76 0,13 0,34
Tensiune interfac, - - 11,32 12,19 15,52 31,74
dyn/cm
Dist. vacuum,°C            
Initial - 324,44 347,77 331,67 347,78 331,11
10 - 345 350,55 343,33 350,55 342,22
20 - 346,67 351,67 344,44 350,55 344,44
50 - 348,89 353,89 348,33 351,11 350
90 - 356,11 363,88 355,55 355,55 360
Final - 444,44 472,78 408,89 434,44 422,78
Recuperat - 99 97 99 99 98
Reziduu+pierderi,m - 1 3 1 1 0,2
l
Sediment, % - 0,03 0 0,6 0 0,05
Cifra de iod, ppm - 17,9 2,98 53 66 4,68
Azot total, ppm - 48 3 3 0 77
- Prin ciclul de producere şi utilizare a biodiesel se
emit cu 80% mai puţin CO2 şi cu aproximativ
100% mai puţin SOx. Prin arderea biodiesel
singur, se reduce cu 90% nivelul total al
hidrocarburilor nearse şi cu 75 – 90% cel al
hidrocarburilor aromatice.
- Prin utilizarea biodiesel se reduce considerabil
nivelul emisiei de PAH, compuşi identificaţi
drept potenţiali generatori de cancer. Conform
ultimelor teste, concentraţia de PAH poate fi
redusă cu până la 75-85%, cu excepţia
benzoantracenului, care a fost redus doar cu
50%. Şi compuşi PAH nitraţi suferă o reducere
severă a concentraţiei, 2 – nitrofluorena şi 1-
nitropirenul fiind diminuate cu 90%, iar restul
PAH nitrat găsindu-se doar la nivel de urme.
Toate aceste efecte se reflectă în scăderea
riscului de sănătate al populaţiei. Scade de
asemeni nivelul de particule materiale emise în
atmosferă. Singurul agent poluant emis rămâne
NOx, a cărui concentraţie poate fi mai mare sau
mai mică, în funcţie de natura motorului şi de
metoda de testare. De asemenea, prin utilizarea
acestui tip de carburant se reduce cu 90% riscul
de cancer.
Biodiesel este singurul combustibil căruia i s-a
facut o evaluare completă a emisiilor rezultate în
urma arderii. Comparându-se cu emisiile
rezultate în urma arderii unui combustibil clasic,
s-a observat că majoritatea noxelor eşapate scad
în mod apreciabil, cu excepţia NOx.
Reducerea nivelului emisiilor de noxe pentru diferite tipuri de
biodiesel

Noxe B100 B20


Hidrocarburi
-93% -30%
nearse
CO -50% -20%
Particule în
-30% -22%
suspensie
NOx +13% +2%
Sulfaţi -100% -20%
PAH -80% -13%
Nitrat PAH -90% -50%
Ozon potenţial -50% -10%
- Utilizarea biodiesel poate prelungi viaţa
motorului, deoarece are lubricitate mai bună decât
motorina clasică, iar consumul de carburant şi
puterea dezvoltată de motor rămân relativ
neafectate de utilizarea acestui carburant.
- Biodiesel este un produs netoxic; doza letală la
ingerare este mai mare de 17,4g/kg corp. Prin
comparaţie, clorura de sodiu este de 10 ori mai
toxică.
- Un test de 24 de ore de iritabilitate a pielii,
efectuat cu o soluţie nediluată de biodiesel a
produs o uşoară iritaţie a pielii, ami puţin intensă
ca cea provocată de o soluţie de 4% săpun în apă.
- Biodiesel se degradează de 4 ori mai
repede decât motorina. În 28 de zile,
biodiesel pur se degradează în proporţie
de 85–88% în apă. Viteza de degradare –
similara cu cea a dextrozei, utilizată ca
etalon în testarea biodegradabilităţii
zahărului.
- Prin amestecarea biodiesel cu produse
petroliere se accelerează
biodegradabilitatea acestora. Ex.un
amestec de 20% biodiesel şi 80%
motorină se degradează de două ori mai
repede faţă de motorina singură.
- Uleiurile vegetale si grasimile animale din
care se fabrică biodieselul – lipsite de sulf
si compusilor acestuia.
- Uleiurile se pot obtine din culturile de
soia si de rapita, deci prin cultura agricola
periodica – atractivitate: sursa primara a
biodieselului este intr-o permanenta
reinnoire (anuala), dependenta numai de
periodicitatea insamantarilor si de
calitatea solului in care se fac aceste
culturi.
- B100 si amestecurile biodiesel - sensibile
la vremea rece, necesitand masuri „anti-
congelare”.
- Biodieselul actioneaza ca un veritabil
aditiv detergent, inlaturand sau
dizolvand sedimentele din tancurile de
stocare. Datorita calitatilor de solvent,
B100 poate conduce la acumularea de
„gume” si alte componente, care pot
infunda sistemele de alimentare.
- B20 minimalizeaza toate aceste
probleme.
- Cand se trece de la functionarea cu
combustibilul petrolier conventional: la
fundul rezervorului sau al tancului exista
sedimente care pot fi dizolvate si
antrenate in sistemul de alimentare de
catre biodiesel.
- Este necesara spalarea rezervorului sau
tancului de depozitare de orice urma de
motorina si inlocuirea filtrelor de
combustibil, existand, in caz contrar,
pericolul de infundare cu „gume” ce se
pot produce prin dizolvarea
sedimentelor de catre biodiesel.
- Acest fenomen nu se observa la
motoarele care functioneaza numai cu
biodiesel.
- Acelasi lucru este valabil si in cazul
intrarii in contact cu suprafetele
vopsite, care vor fi „decapate” cu
siguranta de catre biodiesel.
Avantajele
–usurinta in utilizare: poate fi utilizat fara a
modifica infrastructura de alimentare a
vehiculelor ce au in constructie motoare
diesel;
–flexibilitate: se poate mentine o
flexibilitate in tehnologiile aflate in
desfasurare.
–performante demne de incredere ale
motoarelor: Biodieselul are o cifra cetanica
ridicata si calitati de ungere ridicate, ceea
ce confera performante, siguranta si
economie de combustibil.
– mai curat, obtinut din resurse
regenerabile: Biodieselul produce emisii
de evacuare reduse,CO, CO2, micsoreaza
fumul negru, efectul de sera, emisiile de
particule, hidrocarburi grele,de noxe,nu
produce SO2
– Testele au indicat insa o usoara crestere a
NOx-urilor, dar cateva teste recente prin
reducerea unor aditivi au aratat rezultate
promitatoare. Deoarece biodieselul nu
contine sulf, el nu contribuie la emisiile de
SO2 si nici nu „otraveste” catalizatorii din
traseul de evacuare, atunci cand se
utilizeaza B100, imbunatatind in mod real
– Potentialul de alterare a stratului de ozon
prin formarea „smogului” este mai mic in
cazul biocombustibililor diesel (B100 si
B20) decat in cazul combustibilului diesel
conventional, cu cca. 50%, prin scaderea
nitratilor hidrocarburilor aromatice
policiclice.
– Biodieselul are o balanta energetica
pozitiva: pentru fiecare unitate de
energie necesara producerii unui galon
de biodiesel se castiga 3,24 unitati de
energie.
– Avand in vedere ca biodieselul este legat
de producerea uleiurilor vegetale si deci
este regenerabil la preturi de productie
reduse, comparativ cu preturile de
producere a produselor petroliere, este
clar ca acest combustibil devine din ce in
ce mai „prietenos”.
– Biodieselul va utiliza toate surplusurile
domestice vegetale sau animale - mare
securitate din punct de vedere energetic.
– Biodieselul poate fi fabricat pe cale
industriala folosind capacitatile
industriale existente - securitatea
energetica a unei tari.
Dezavantaje:
–creşterea emisiilor prin evaporare,
cuantumul acestor pierderi putand
atinge 50% din masa de hidrocarburi;
–un conţinut energetic slab, la o treime
din potenţialul energetic al
carburanţilor petrolieri;
Uleiuri vegetale hidrogenate
Uleiurile vegetale care sunt
transformate în hidrocarburi prin reacţia
catalitică cu hidrogenul sunt cunoscute
sub numele de uleiuri vegetale
hidrogenate (HVO). Lanţurile de acizi graşi
ai trigliceridelor sunt transformate în
alcani (se obţine un produs parafinic pur,
numit diesel verde), în timp ce glicerina
este transformată în propan.
Produse secundare: propan, apă şi
dioxid de carbon. În timpul hidrogenării,
oxigenul este îndepărtat prin
decarboxilare şi hidrodeoxigenare.
– După hidrogenare, există un separator
care diferenţiază produsele reacţiei, cele
lichide fiind trimise la o coloană de
distilare fracţionată. În coloană se obţine
propan, combustibil diesel şi produse
nafta.
– Uleiurile vegetale hidrogenate, HVO,
sunt folosite precum un combustibil
alternativ pentru motoarele diesel. Acest
tip de bio-combustibil este atractiv
datorită faptului că este echivalent din
punct de vedere chimic cu motorina şi
poate fi utilizat în motoarele diesel fără a
fi necesare modificări ale motorului.
– Tehnologia hidrogenării este sensibilă la
impurităţile din masa vegetală – fosfor
sau metale rare alcaline; din acest motiv
nu pot fi utilizate decât uleiurile rafinate.
– Cele mai avansate tehnologii sunt cea a
companiei Neste Oil din Finlanda, care
procesează ulei de palmier şi cea de co-
procesare a companiei braziliene
Petrobras prin care, din 100 l de ulei de
soia se obţin 96 l de carburant diesel şi
2,2 Nm3 de propan .
- Prin controlarea procesului, cantitatea
de combustibil diesel ce se obţine poate
fi între 88-89%.
- Punctul de tulburare este de -10°C. Prin
izomerizarea HVO, acesta poate fi
ajustat-scade temperatura la care ceara
din combustibil devine.
- Combustibilul are cifra cetanică mare, în
jur de 70, nu conţine sulf şi nici
hidrocarburi aromatice.
- Emană o cantitate de emisii cu efect de
seră mică din punct de vedere al unui
ciclu de viaţă.
Proprietatea Motorina Biodiesel HVO
CC 40-55 50-65 75-90
Energy 43 38 44
Density,
MJ/kg
Densitate, 0.83-0.85 0.88 0.78
g/ml
Sulf <10 ppm <5 ppm <10 ppm
Emisii NOx Baseline +10 -10 la 0
Punct de -5 20 -10
tulburare, °C
Stabilitate la Baseline Slaba Foarte buna
oxidare
Proprietati Baseline Slabe Foarte bune
de curgere
la rece
Lubricitate Baseline Foarte buna Asemanator
motorinei
Tehnologii de
– sa permita obţinere
obtinerea combustibililor in
cantitati mari si la preturi de cost relativ
scazute;
– carburantii preparati sa aiba caracteristicile
de baza apropiate de cele ale produselor
comerciale, ca sa necesite cantitati cat mai
mici de aditivi;
– produsele obtinute sa fie stabile din punct
de vedere chimic, pentru a nu-si modifica
proprietatile in timpul manipularii si
depozitarii,
– sa aiba susceptibilitate ridicata la adaosul
de aditivi,
– sa nu contina sulf sau hidrocarburi
aromatice;
– sa aiba proprietati de curgere
Biometanol
ul
Principalele metode de obtinere a
metanolului sunt: distilarea fractiunilor
lichide de la piroliza lemnului, distilarea
fractiunii lichide de la piroliza carbunilor,
separarea din fractiunile gazoase de la
gazeificarea biomasei, din gaz de sinteza
din biomasa si carbune, din gaze naturale
si din titei.
Producerea biometanolului din lemn, din
reziduuri agricole etc. presupune mai multe
etape: gazeificarea, conditionarea gazului
rezultat, reducerea catalitica si, in final,
concentrarea metanolului prin distilare.
Cea mai importanta etapa a procesului
este cea de gazeificare.
Biomasa este convertită în gaz de
sinteză care, la rândul său, este
transformat în metanol.
În comparaţie cu procesul de
gazeificare pentru producerea de
electricitate, procesul de obţinere a
metanolului din biomasa este limitat de
prezenţa gazelor inerte (CH4, N2) care nu
se convertesc în timpul sintezei
metanolului.
Doua procedee
a)Din biomasă şi hidrogen/oxigen
electrolitic, fără îndepărtarea CO2.
Procesul poate decurge fără îndepărtarea
dioxidului de carbon, deoarece
electrolizorul poate fi proiectat să producă
suficient hidrogen pentru ajustarea
corespunzătoare a compoziţiei gazului de
sinteză, însă consumul de electricitate
creşte de 3 ori. Excesul de oxigen rezultat
din electroliză poate fi utilizat în procesele
de tratare a apei. Datorită conversiei
ridicate a biomasei în metanol, produce o
cantitate dublă de metanol faţă de b)
b) Din biomasă, cu separare de CO2 şi
furnizare de oxigen printr-un proces de
adsorbţie prin modificarea periodică a
presiunii. Necesarul de energie electrică
al acestui procedeu este mult mai mic
decât la celelalte variante, dar şi
producţia de metanol este redusă din
cauza separării a 75% din CO2, ceea ce
corespunde unei separări a carbonului
de peste 50%. Alt inconvenient -
cantitatea mare de metan, 17%,
cantitate ce nu este convertită în
unitatea de sinteză a gazului şi trebuie
îndepărtată ca un gaz de purjare.