Administrarea medicamentelor pe

cale pulmonara
 Inhalatia inseamna inspirarea, in scop
terapeutic, a diferitelor gaze, lichide sau
substante medicamentoase, fin pulverizate.
 Administrarea unor medicamente pe calea
pulmonară sub formă de aerosoli se face pentru
tratamentul unor afecţiuni ale tractului respirator
dar şi pentru absorbţia sistemică ale unor
molecule, care pot fi degradate sau care nu se
absorb după administrarea pe cale orală.
 Aparatul respirator
 Aparatul respirator este alcătuit din două
părţi principale:
1. căile aeriene superioare: conductele prin
care aerul atmosferic este introdus în
plămâni şi apoi eliminat: nas, faringe,
laringe;
2. calea pulmonară: trahee, bronhii şi
plămâni cu diferite nivele : bronhiole,
alveole pulmonare
 Aerosoli naturali si artificiali
 Aerosolii naturali sunt mai frecvent intalniti la
mare sau la munte.
 Aerosoli artificiali sunt produsi de aparate, care
se bazeaza pe folosirea aerului comprimat, la o
presiune mai mare de 2 - 3 atmosfere, care
disperseaza fin, in microparticule, mediul lichid,
respectiv substanta chimica, care am introdus-o
in aparat si pe care dorim sa o inhalam. Din
punct de vedere al accesibilitatii, obtinerea si
folosirea aerosolilor artificiali este mult mai
facila, singurul impediment ar fi achizitionarea
unui aparat de aerosolizare.
 Aerosoli cu administrare pulmonara (1)

 Substanta activa in urma pulverizarii are

suprafata de contact marita deci eficacitate
terapeutica crescuta
 Administrare comoda, practica, facila fara risc de
contaminare manuala.
 Se pot administra doze terapeutice reduse
(centigrame, miligrame)
 Biodisponibilitate foarte buna-reducem dozele
 Permite tratamentul ambulatoriu
Aerosoli cu administrare pulmonara (2)

 Se evita pasajul gastric si hepatic

 Sedimenteaza lent
 Forma activa este stabila ca aerosol
 Se resorb rapid prin epiteliul respirator
 Pot strabate un strat subtire de lichid fara
a se dizolva
 Metabolizarea s.m. in plamani
 Dupa depunerea in plamani unele s.m. pot fi
metabolizate;
 Izoprenalina poate fi metabolizata 30%;
 Isoetarina, alt medicament simpatomimetic, are
o metabolizare similara;
 Terbutalina nu se metabolizeaza in plamani (in
timp ce dupa administrarea orala sufera un
important efect al primului pasaj hepatic);
 Nici cromoglicatul disodic nu se metabolizeaza
la nivel pulmonar.
Farmacocinetica medicamentelor
administrate ca aerosoli pulmonari
 Este importanta pentru alegerea medicatiei;
 In cazul glucocorticoizilor pentru inhalatie este
nevoie ca sa posede o actiune topica mare in
caile respiratorii si o inactivare rapida dupa
absorbtie sistemica sau dupa absorbtie
gastrointestinala;
 Glucocorticoizi precum prednisolona si
dexametazona nu pot fi utilizati ca medicamente
de inhalatie.
Medicatie sau medicamentatie?
 MEDICÁȚIE, medicații, s. f. Totalitatea
medicamentelor sau a mijloacelor curative în
tratarea unui bolnav; tratament medical (cu
medicamente). – Din fr. médication
 Corect se spune medicație. La fel de corectă
este și sintagma tratament medicamentos.
 MEDICAMENTÁŢIE s.f. v. AMIDINĂ. Substanţă
organică pe bază de amidă [DEX '98]
In scopul eliberarii medicamentului
sub forma de aerosol se folosesc:
1. Recipiente presurizate de conditionare si
preparare a aerosolilor, unele cu valva
dozatoare;
2. Nebulizatoare;
3. Inhalatoare pentru pulberi.
 Recipientele presurizate
 Folosesc drept propulsori hidrocarburi fluorurate
si clorurate;
 Astazi se impun restrictii privind utilizarea lor,
recomandarile UE si ANMDM fiind de inlocuire
treptata a lordeoarece sunt implicati in teoria
deteriorarii stratului de ozon din atmosfera
pamantului;
 Alternativa o poate constitui folosirea
inhalatoarelor de pulberi, sau inlocuirea cu alti
propulsori care sa nu prezinte riscul de mai sus.
 Inhalatoarele pentru pulberi
 Au un dispozitiv tubular, cu un rotor
actionat prin aspirare cu gura de catre
pacient, care fluidizeaza o pulbere
medicamentoasa plasata in locasul de
aerosolizare al dispozitivului.
 Dispozitivele presurizate de
aerosolizare
 In cazul acestora este importanta constructia
valvei care este responsabila de marimea
particulelor produse si forma jetului de particule
eliminat la apasarea pe buton;
 Un dipozitiv suplimentar aplicat la iesirea
aerosolului, un prelungitor (spacer), permite
depunerea dupa formare a picaturilor mai mari,
orientand spre caile respiratorii ale pacientului
un aerosol cu o polidispersie mai redusa a
particulelor si de finetea dorita.
 Formularea medicamentelor
presurizate de aerosolizare
 Trebuie sa asigure solubilitatea s.m. si a
substantelor ajutatoare in propulsor,
emusionarea concentratului sau suspendarea
particulelor medicamentoase in propulsor;
 In cazul pulberilor de aerosolizare s.m.
micronizata se disperseaza pentru diluare intr-un
excipient inert (lactoza) si se conditioneza in
capsule gelatinoase al caror continut se
plaseaza in inhalator in momentul in care se
administreaza doza.
 Indicatiile aerosolilor
 Aerosolii sunt indicati in:
1. boli pulmonare (traheite, bronsita cronica,
bronsita asmatiforma, bronsiolite, astm
bronsic, emfizem pulmonar)
2. afectiuni ORL (sinuzite, rinofaringite,
laringite, amigdalite).
 Actiunea medicamentoasa a
aerosolilor
 Actiunea este in functie de substanta
medicamentoasa folosita:
1. vasoconstrictoare (adrenalina, efedrina);
vasodilatatoare (miofilin, nitrit de sodiu);
2. bronhodilatatoare (aminofilina);
3. antiinflamatorie si antiinfectioasa
(antibiotice);
4. antialergica;
5. sedativa
Modul de utilizare al aerosolilor
 Pentru a realiza un contact cantitativ optim
cu celulele epiteliului bronsic este
important un inspir profund apoi apoi
oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde,
permitand astfel fixarea particulelor
aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea
ulterioara a unui ritm respirator lent care
sa mareasca timpul de tranzit si de
retentie al substantei active inhalate.
 Depunerea particulelor de aerosoli în aparatul respirator
:
este influenţată de numeroşi factori (1)

1. parametrii fizico-chimici ai substanţei

medicamentoase:
 formă,
 mărime,
 diametru,
 densitate,
 sarcină electrică,
 Depunerea particulelor de aerosoli în aparatul respirator
:
este influenţată de numeroşi factori (2)

2. parametrii farmaceutico-tehnologici:
 formă farmaceutică,
 pH,
 doză de substanţă medicamentoasă,
 promotor,
 distribuţia mărimii particulei;
 Depunerea particulelor de aerosoli în aparatul respirator
:
este influenţată de numeroşi factori (3)

3. factori anatomo-fiziologici:
 umiditate ,
 stări patologice şi caracteristicile
respiraţiei.
 Asupra particulelor acţionează trei
mecanisme importante de transport:
 impact datorat inerţiei particulelor;
 sedimentare datorată forţelor
gravitaţionale;
 difuziune legată de mişcarea Browniană
a moleculelor de gaz înconjurătoare.
 Depunerea aerosolilor este dependentă şi
de variabilele fiziologice:
 viteza respiraţiei este de circa 15 pe minut, iar
reducerea vitezei creşte depunerea în plămâni.

 afecţiunile pulmonare pot să influenţeze şi ele

pătrunderea, depunerea în plămâni a
particulelor: infecţiile microbiene micşorează
volumul de aer inspirat; bronşitele, astmul
produc tuse şi modificări în ritmul reaspirator şi
cardiac
 reţinerea respiraţiei favorizează depunerea
particulelor mici.
Medicamentele utilizate sub formă
de aerosoli în astmul bronşic sunt:
a) adrenergice inhalante :
 beta-adrenergice neselective:
orciprenalinum
 beta 2-adrenergice selective: salbutamol,
terbutalinum, feneterolum
 adrenergice şi alte antihistaminice:
feneterolum, salmeterol şi alte
antihistaminice
 Medicamentele utilizate sub formă
de aerosoli în astmul bronşic sunt:
b) alte antihistaminice inhalante:
 glucocorticoizi: beclometazonum,
budesodinum, fluticasonum,
mometazonum
 anticolinergice: tiotropium
 antialergice fără corticoizi: acidum
cromoglicicum
 Medicamentele utilizate sub formă
de aerosoli în astmul bronşic sunt:
c) adrenergice de uz sistemic:
 α si β adrenergice: efedriniii hidrocloricum;
 β 2 adrenergice selective: Salbutamol,
Terbutalinum
d) Alte antiasmatice sistemice:
 Xantine: Theofilinum-Teotard
 Anestezice inhalatorii
 Agentiianestezici inhalatori sunt un grup
de substante cu structuri si proprietati
comune (exceptie protoxidul de azot) cu
acelasi mecanism de actiune care au
capacitatea de a mentine anestezia
(compoenta de hipnoza in special) si
uneori de a o induce.
 Halotan(C2HBrClF3)

Halotanul este o hidrocarbura halogenata cu fluor,

introdus in medicina in anul 1956.

Proprietati fizice:
 -punctul de fierbere: 50.2 ° C
 -densitatea: 1.868 g / cm ³ (la 20 ° C)
 -solubilitate: 3.45 mg/ml
 -greutate moleculara: 195.89
 -coeficientul de partitie creier/sange: 1,9
 -nu este inflamabil sau exploziv
 Enfluran(C3H2ClF5O)
Efluranul este folosit pentru inducerea si
mentinerea anesteziei generale in timpul
interventiei chirurgicale, de asemenea,
pentru analgezie in timpul nasterii.
 Enfluran

Proprietati fizice:
 - punctul de fierbere: 56,5° C
 - solubilitate: practic insolubil (5,620 mg/L)
 - greutate moleculara: 183.97
 - toxicitate: 5.4 ml/kg
 - coeficientul de partitie creier/sange: 1,3
 - volatil clar incolor cu miros placut, neinflamabil
 - a fost scoz din uz deoarece provoca crize de
epilepsie
 Isofluran(C3H2ClF5O)
Isofluranul este un izomer structural al
enfluranului descoperit in 1965.
Proprietati fizice:
 - greutate moleculara: 184.5
 - punct de fierbere: 48,5 ° C
 - coeficientul de partitie creier/sange: 1,6
 - nu este inflamabil
 - prezinta un miros intepator de eter
 - toxicitate mica
 Desfluranul(C3H2F6O)
Proprietati fizice:
 - densitatea: 1,465 g/ml
 - greutate moleculara: 168,04
 - punct de fierbere: 22,8° C
 - coeficientul de partitie creier/sange: 1,3
 - agent incolor, neinflamabil
 - miros intepator de eter
 - are un coeficient de partitie gaz/sangescazut
( 0,42) asemanator protoxidului de azot
inducerea anesteziei este foarte rapida in teorie
insa limitata de mirosul intepator
 Sevofluranul(C4H3F7O)
Proprietati fizice:
 - densitatea: 1.52 g/ml
 - greutate moleculara: 200,05
 - punct de fierbere: 58,6° C
 - coeficientul de partitie creier/sange: 1,7
 - este neinflamabil
 - are un miros placut
 - in prezenta apei sau absorbantelor de CO2
sufera reactii de hidroliza
Singurul anestezic gazos folosit la
momentul actual este N2O.

Asocierea anestezicelor volatile cu N2O;

avantaje:
 -reduce necesarul de anestezic volatil (cu
aproximativ 50%)
 -apare efectul celui de-al doilea gaz:
administrarea de N2O în concentratie crescuta
accelereaza rata preluarii unui al doilea gaz
(anestezic volatil) administrat concomitent
 Anestezice inhalatorii volatile care
se folosesc in medicina
 Principalele anestezice inhalatorii volatile
folosite sunt: halotanul, enfluranul,
isofluranul, sevofluranul si desfluranul.
Acestea sunt lichide la temperatura
camerei, sunt solubile in sange si in apa,
au greutati moleculare similare si nu sunt
inflamabile sau explozive.