Abordări pozitive ale procesului decizional

în cadrul dilemelor etice ale psihologului

Asist. Univ. Dr. Radu Simion

Etică Aplicată în Psihologie
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
 Psihologii, dar și alte persoane cu putere de decizie pot să nu fie
întotdeauna niște gânditori analitici, constatare dovedită încă de
acum 40 de ani (Kahnemann și Tversky, 1972), cu privire la factorii
nonraționali care afectează procesul de luare a deciziilor.
ECONOMIA COMPORTAMENTALĂ/ TEORIA DECIZIEI

• Teoria deciziei= valoarea oricăui proces decizional poate fi

limitată prin maniera în care cei care cei care iau deciziile
(psihologii), procesează informațiile.
• La nivel bazal, luarea deciziilor implică factori nonraționali de
care adeseori nu suntem conștienți:

“Cercetarea comportamentală a arătat că judecata nu este în mod

necesar corectă și că oamenii, în mod frecvent, nu se comportă
rațional. Deciziile nu sunt bazate pe starea obiectivă a lumii, ci mai
degrabă pe experiențele noastre subiective despre lume. La fel și
capacitatea umană de raționalizare este finită, iar limitele ei conduc
la tendințe importante și confuzii problematice.” (Rogerson, Gottlieb,
Handelsman, Knapp& Younggren, 2011, p. 617)
Teoria procesului de gândire dual a lui Kahneman (2012), oamenii
au două sisteme de gândire:

SISTEMUL 1, gândirea rapidă, automat, funcționează într-o zonă de

euristici și distorsiuni (HB- heuristics and biases). Necesită efort
redus sau nul, fără senzația de control voluntar, folosește
cunoștințele care ne sunt cel mai rapid la îndemână. Ne ajută să
ieșim rapid din situații stresante, ne poate salva viața.

SISTEMUL 2, lent, complex, necesită efort. Oamenii utilizează

sistemul 2 pentru a gândi situații complexe.
 EURISTICA DISPONIBILITĂȚII
Oamenii utilizează euristica disponibilității atunci când estimează
frecvența apariției unui eveniment pe baza ușurinței cu care le vine
în minte un exemplu similar. Evenimentele ale căror amintiri sunt
mai rapid disponibile nu sunt înn mod necesar și cele mai frecvente.
(Kahneman, 2003).
 ex. Alegerea de a merge în vizită la un prieten dintr-un alt oraș cu
mașina în locul avionului, din cauza știrilor despre un accident
aviatic recent, ignorând faptul că probabilitatea de a muri într-un
accident de mașină rămâne semnificativ mai ridicată.

ex.Un clinician își poate aminti cu ușurință câteva momente în care o

anumită intervenție a dus la ameliorări remarcabile ale simptomelor
unui pacient, dar poate să nu-și amintească faptul că, în multe alte
situații, tehnica respectivă a fost ineficientă ori chiar
contraproductivă.
 EURISTICA REPREZENTATIVITĂȚII

Euristica reprezentativității apare atunci când cineva stabilește o

corespondență între un eșantion și o populație sau, mai general,
între un anumit rezultat și așteptările sale cu privire la acel rezultat.
(Tversky, Kahneman, 1983)

Oamenii estimează probabilitatea ca un eveniment să aibă loc în

funcție de măsura acesta este sau nu asemănător cu prototipul
conceptual existent în mintea lui.
ex. Dacă un psiholog are ca model preconceput al unei persoane cu
tulburare de personalitate histrionică o femeie, este posibil ca acel
psiholog să nu ia în considerare acest diagnostic pentru un paicent
nou bărbat, cu toate că, statistic, bărbații și femeile sunt în mod egal
predispuse să dezvolte această tulburare.
 DISTORSIUNEA CONFIRMĂRII

Distorsiunea confirmării influențează colectarea informațiilor și

verificarea ipotezelor de lucru, fenomen prin care conceptele
preexistente influențează raționamentele subsecvente și pot afecta
culegerea informațiilor, analiza și accesarea lor în momentul
confruntării cu o dilemă etică.
ex. Încrederea că un coleg este practician etic poate influența pe
cineva ca în mod nejustificat să treacă cu vederea comportamentul
său inadecvat.

ex. Acceptarea necritică a diagnosticului stabilit de către un alt coleg

care clasifică un pacient ca fiind un caz borderline poate influența un
psiholog să interpreteze în mod selectiv comportamentul
pacientului ca simptom al unei tulburări de personalitate
borderline, chiar dacă o altă categorie de diagnostic s-ar potrivi mai
bine simptomenlor pacientului.
 TEORIA ESTIMĂRII ȘANSELOR ȘI
EVITAREA PIERDERII

Teoria estimării șanselor: posibilitatea unei pierderi are mai multe

șanse de a fi luată în calcul în luarea unei decizii decât posibilitatea
unui câștig. Acest fenomen poate genera în mintea oamenilor
aversiunea față de pierdere: amenințarea unei pierderi duce la
decizii grăbite și adeseori mai riscante în efortul de a evita ceea ce e
de perceput ca o situație potențial mai amenințătoare. (Kahneman și
Tversky, 1979)
ex. Când un supervizor a întrebat cum progresează terapia pacientei
studentului său, studentul a spus că o încheiase. Din cauză că
studentul și pacienta se întâlniseră doar de câteva ori, supervizorul
a întrebat de ce. Studentul a spus că pacienta își exprimase interesul
sexual față de el și că el încheiase relația profesională, în mod
unilateral, pentru a evita orice posibilitate ca o continuare a
contactelor sale cu pacienta să poată conduce la o relație inadecvată
din punctul său de vedere.
EFECTE ALE FORMULĂRII ȘI PUNCTE
DE REFERINȚĂ

Prezentarea acelorași informații în moduri diferite poate genera

răspunsuri emoționale diferite. De exemplu, pot apărea modificări
importante ca urmare a unor modificări aparent neimportante ale
modului de utilizare a cuvintelor, iar prezentarea unor informații
ambigue poate afecta evaluarea potențialului de risc pe care o face
practicianul.

Aceste euristici ilustrează modul în care oamenii folosesc indiciile,

cum ar fi prezentarea inițială a informațiilor, ca bază pentru
procesele decizionale ulterioare (Kahneman și Tversky, 1984).
ex. Practicienii ar putea fi mai înclinați să decidă ascunderea față de
pacienții lor a anumitor informații importante dacă li se spune că,
odată ce primesc acele informații, 1% din pacienți îi vor da în
judecată, decât dacă li s-ar spune că dezvăluirea informațiilor
respective nu îi va afecta în 99% din cazuri. (Rogerson et. All, 2011,
p. 9).
 EURISTICA AFECTIVĂ

Euristica afectivă este un exemplu de substituție, în care răspunsul la

o întrebare ușoară (Ce simt față de asta?) servește drept răspuns la o
întrebare mult mai grea (Ce cred despre asta? Ce ar trebui să fac în
legătură cu asta?) (Kahneman, 2012, p. 219)

“Afect inseamnă calitatea specifică a bunătății sau răutății resimțite

ca stare afectivă (conștientă sau nu) și demarcând calitatea pozitivă
sau negativă a unul stimul. Răspunsurile afective apar rapid și
automat...Sprijinirea pe asemenea sentimente poate fi caracterizată
ca euristică afectivă.” (Slovic, Finucane, Peters și MacGregor, 2002, p.
397).
ex. Atunci când psihologului îi place un pacient, ar putea fi mai
predispus să accepte versiunea pacientului cu privire la evenimente,
să tolereze comportamente de neacceptat în terapie sau să nu
reușească să observe, să discute sau chiar să pună în discuție
comportamentul pacientului. Mai exact, emoția pozitivă generată de
către pacient psihologului modifică, adeseori scăpând controlului
conștient, interpretările pe care psihologul le face cu privire la
comportamentul pacientului și maniera în care conduce terapia.

Pe de altă parte, dacă psihologii se simt intimidați de pacient sau de

vreun avocat, ei pot fi de acord cu ușurință de acțiuni despre care
știu că nu sunt înțelepte, bazându-se doar pe reacția lor afectivă față
de dorința de a evita stresul unei confruntări.