24 IANUARIE 2019

160 DE ANI DE LA
UNIREA
PRINCIPATELOR
ROMẬNE

22.01.2010
 Unirea Principatelor este rezultatul
luptei indelungate a poporului roman,
impulsionată în sec. XIX de creșterea
conștiinței naționale, ca urmare a
Revoluției de la 1848, cerută de
dezvoltarea social- economică și
politică a celor două țări pe calea
capitalismului și favorizată de situația
politică europeană creată în urma
Războiului Crimeei (1853-1856) și a
Congresului de la Paris (1856).
 1. Dicționar
2. Context
3. Problema românească – problemă europeană
4. Domnia lui Al. I. Cuza (1859 - 1866)
5. IMPORTANȚA Unirii și a domniei luiAl. I. Cuza.
6. Fișă de evaluare.
 Adunări ad-hoc = adunări speciale, reprezentative și consultative, convocate în 1857 la Iași și
București pentru a se pronunța asupra unirii Moldovei cu Țara Românească;
 Caimacam = locțiitor al domnului în caz de absență a acestuia din țară sau de vacanță a
tronului;
 Locotenență domnească = organ executiv, format din câțiva membri, care ținea locul
domnitorului;
 Plebiscit = consultarea alegătorilor, solicitați să-și exprime poziția prin da sau nu asupra
unei probleme de importanță majoră din viața țării;
 Secularizare = trecerea averilor Bisericii sau ale mănăstirilor în proprietatea statului, în
schimbul unei despăgubiri.

a. Contextul intern
1849 = Convenția de la Balta-Liman (Rusia și Turcia):
 Reintroducerea Regulamentelor Organice;
 Accentuarea tutelei politice a Imperiului Otoman și a Rusiei;

 Domn numit pe 7 ani de puterea suzerană (considerat înalt funcționar al Imperiului Otoman);

 Adunările Obștești erau dizolvate șiînlocuite cu Divanuri formate din mari boieri numiți de domn.

 Domnii regulamentare: - Barbu Știrbei (Țara

Românească)= politică reformatoare de tip iluminist;

 - Grigore Alexandru Ghica (Moldova)= a permis

reîntoarcerea revoluționarilor.
 b. Context extern
 Redeschiderea ”problemei orientale” a transformat problema
românească într-o problemă europeană.
 1853 – 1856, Războiul Crimeii (Rusia și Turcia cu implicarea marilor

puteri: Franța, Anglia, Sardinia).

Problema românească –
problemă europeană
 Congresul de pace de la Paris ( 1856 )

22.01.2010
 a. 1856 - Congresul de pace de la Paris
Marile Putteri abordează problema românească prin prisma propriilor interese:
Marile Putteri abordează problema românească prin prisma propriilor interese:
Franța, Sardinia, Prusia, Rusia – sunt favorabile unirii;

Austria și turcia se opun categoric, fiind susținute ulterior de Anglia;

Tratatul din 18/30 martie1856 prevedea:

 Libertatea navigației pe Dunăre;
 Sudul Basarabiei (Cahul, Izmail și Bolgrad) reveneau Moldovei;
 Menținerea suzeranității otomane,
Înlăturarea protectoratului Rusiei și instituirea garanției colective a marilor puteri semnatare;

 Consultarea locuitorilor prin intermediul adunărilor ad-hoc;

 La București se constituia o comisie formată din reprezentanții puterilor garante.
Tratatul de la Paris - 1856
 b. Adunările ad-hoc (1857)
 Aceste adunări, convocate la București și Iași, aveau un caracter reprezentativ și
consultativ.
 Au existat încercări de falsificare a listelor pentru Adunarea ad-hoc din Moldova, de
către caimacamul Nicolae Vogoride.
Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc:
 Autonomie;
 Unirea într-un singur stat cu numele de România;
 Prinț străin;
 Neutralitatea pământului românesc;
 Adunare reprezentativă.
Lucrările Adunărilor au fost deschise în septembrie
1857. În zilele de 7-8 octombrie/19-20 octombrie,
Adunările ad-hoc ale Moldovei şi Ţării Româneşti
au votat rezoluţii asemănătoare, exprimând,
unanim, voinţa lor de unire.

În decembrie 1857
Adunările AD-HOC
au fost dizolvate.
 Comitetul unionist din Iași:
1) Dimitrie Raleț,
2) Constantin Negri,
3) Anastasie Panu,
4) Mihail Kogâlniceanu,
5) Arhimandritul Neofit Scriban,
6) Manolachi Costache-Iepureanu, 7) Dimitrie
Kracti,
8) Petru Mavrogheni,
9) Dimitrie Cozadini,
10) Constantin Hurmuzachi,
11) Dimitrie A. Sturdza
” Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Țara Românească”
Litografie de Carol Popp de Szathmary.
CONFERINȚA de la PARIS – reprezentanții celor ȘAPTE MARI PUTERI
.
Întrunite în capitala Franţei pentru a lua în discuţie cererile celor două
Divanuri ad-hoc, august 1858, puterile europene au adoptat
Convenţia de la Paris:
1. Principatele îşi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii
şi sub protecţia celor şapte puteri;
2. se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei şi
Valahiei, fiecare având instituţii proprii;
3. erau menținuți doi domni, două guverne și două adunări la
București și Iași;
4. se înfiinţau instituţii comune precum Comisia Centrală de
la Focşani, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, armata;
5. se prevedeau principii de organizare şi modernizare a
viitorului stat;
6. dreptul la vot rămânea cenzitar.
 Idei comune prevăzute de
Convenție
 Comisia centrală cu  Înalta Curte de
sediul la Focșani: Justiție și Casație cu
8 munteni, sediul la Focșani –
8 moldoveni, forul suprem
judecătoresc.
Atribuții legislative
(proiecte de legi de
 Unele elemente de
unitate erau
interes comun)
prevăzute în
organizarea armatei
 Convenţia de la Paris ( 1858 )
Cererile celor două Adunări, cuprinse într-un raport al comisarilor puterilor
europene, au fost înaintate reprezentanţilor puterilor garante întrunite în
Conferinţa de la Paris ( mai – august 1858 )
 Lupta decisivă electivă, care avea să
aleagă pe viitorii domni.
Adunarea electivă din Moldova a ales ca
domn al țării la 5/17 ian. 1859 pe
candidatul partidei naționale, colonelul
Alexandru Ioan Cuza. La 24 ian./5 feb.
1859, sub presiunea maselor populare
din București, Adunarea electivă din Țara
Românească a ales pe Al. I. Cuza ca
domnitor și al Țării Românești.

22.01.2010
Într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul
Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859
alegerea lui Alexandru I. Cuza, acesta fiind
acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut
primul pas către definitivarea Unirii
Principatelor Române.
 Actul de la 24 ianuarie
1859, a inaugurat politica
faptului împlinit si a
determinat, pe plan
international, o reactie
contradictorie: acceptatã de
cãtre Franta, Rusia, Sardinia si
Prusia, primitã cu rezervã
prudentã de guvernul englez,
dubla alegere a lui Cuza a fost
combãtutã de Turcia si
Austria.
 Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui
Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante şi au reuşit
să câştige sprijin pentru cauza românilor. Încă din a doua
şedinţă a Conferinţei din 1/13 aprilie 1859, Franţa, Anglia,
Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiul
Otoman şi Austria însă tergiversau. Poarta a acceptat oficial,
o dată cu Austria, în a treia şedinţă a Conferinţei de la Paris
din 25 august/7 septembrie 1859, să recunoască la rândul ei,
dubla alegere.
 La începutul lui noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în
condiţii considerate, în ţară, inacceptabile. La capătul Conferinţei, Poarta
a elaborat un nou firman la 4/16 decembrie 1861 prin care a renunţat la
condiţiile anterior solicitate. Şirul de reforme iniţiate de Cuza şi venirea
mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se
bucura atât de sprijinul Franţei cât şi cel al Prusiei, a făcut ca actul de la
1859 să fie ireversibil.
Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi
de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în
Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.
 1859 – Mica Unire
Unirea Munteniei cu Moldova
Proclamarea Unirii

“Unirea este credinţa mea Constituirea statului naţional unitar român

politică, ea este ţinta de mântuire
a naţiunii române, la care părinţii
noştri au căutat a ajunge, şi la
care sper că vom putea ajunge.
Eu trebuie să fac Unirea în fapt,
Unirea deplină, căci sunt dator
către naţia care m-a ales şi către
istoria faţă de care trebuie să am
o responsabilitate.”
Alexandru Ioan Cuza
22.01.2010
 Hora Unirii
Hai să dăm mâna cu mâna
“Hora Unirii la Cei cu inima româna,
Craiova”, tablou Sa-nvârtim hora fratiei
Pe pamântul României!
de Th. Aman Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si armonie!
Mai muntene, mai vecine
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire
Si la moarte cu-nfratire!
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi si la durere
Unde-s doi puterea creste
Amândoi suntem de-o mama Si dusmnaul nu sporeste!
De-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi într-o tulpina
Ca doi ochi într-o lumina.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Si sa vada sfântul soare

Într-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe câmpia româneasca!
Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezintă primul pas pe
calea înfăptuirii statului naţional român unitar .
HORA UNIRII, cunoscutul cântec pe versurile poeziei cu
acelaşi nume de Vasile Alecsandri şi publicat pentru prima
dată la Iaşi, în numărul 51 al revistei Steaua Dunării,
însoţeşte de atunci marele eveniment.
 Ruginoasa este o localitate din judeţul
Iaşi, aflată la 60 km vest de municipiul
Iaşi, între oraşele Târgu Frumos şi
Paşcani şi are o origine veche,
dinainte de anul 1600.

La Ruginoasa se găseşte Palatul

domnesc al lui Al. I. Cuza. construit în
anul 1811. Iniţial a aparţinut familiei
Sturdza iar astăzi este muzeu.

Biserica Domnească
de la Ruginoasa Al. I. Cuza şi Doamna
Elena – pictură din
Biserica Domnească de la
Ruginoasa
 - Monumentul Unirii, Focşsani, Piata Unirii -
Obeliscul Unirii, opera a unui colectiv condus de sculptorul Ion Jalea.
22.01.2010
 “V-am zis - avea sa spuna Cuza despre Unire – că ea va fi precum
România - o va dori și o va simți.“

1859 a însemnat o gură de aer proaspăt în plămânii tuturor românilor-

strămoşi, contemporani și urmaşi, iar istoria nu va înceta să-i amintească pe
cei datorită cărora azi păşim într-o ţară liberă.
 ,,Unirea naţională fu
visarea iubită a
voievozilor noştri cei
viteji, a tuturor bărbaţilor
cei mari…Pentru dânsa ei
trăiră, munciră şi muriră.”

Nicolae Bălcescu
„Noi, Alexandru Ioan I. Cu mila lui Dumnezeu și voința națională domn al Moldovei. La toți de față și viitori
sănătate.
Voința nației, prin legiuitul ei organ, Adunarea electivă, ne-a ales domn al Moldovei. Suindu-se pe tron cu
numele de Alexandru Ioan I., cea dintâi datorie a noastră este de a ne adresa către voi, iubiților compatrioți,
de a vă dori pace și fericire și de a vă spune cari sunt cugetările și țintirile noastre. 
Înainte de a ne sui pe tronul la care ne-a chemat încrederea nației, noi, în fața Adunării, am făcut următorul
jurământ: „Jur, în numele Prea Sfintei Treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile
și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-
mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată
ura, iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei
decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!”. 
 a. Realizarea unirii depline a
Principatelor (1859 – 1862 )
 Obținerea recunoașterii internaționale:
 1859, Marile Puteri recunosc dubla alegere a lui Al. I.
Cuza (Conferința de la Paris);
 1861, recunoașterea unirii depline doar pe timpul
domniei lui Al. I. Cuza (Conferința de la Constantinopol)
 Unificarea instituțiilor:
 Unificarea poștei;
 Serviciului vamal;
 Telegraful;
 Agențiile diplomatice;
 Armata;
 Minister unic de război;
 Capitala la București;
22 ianuarie 1862 – guvern unic condus de Barbu Catargiu;
24 ianuaria 1862 – parlament unic;
1862, Principatele Unite adoptă numele oficial de România.
b. Etapa domniei constituționale (1862 -1864)
 este perioada marilor reforme care au contribuit la
modernizarea statului.
1863, domnul îl numește ca prim-ministru pe Mihail
Kogălniceanu.
Principalele legi:
1863 – legea secularizării averilor mănăstirești;
1864 – Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris;
Legea electorală;
Legea agrară/rurală;
Legea instrucțiunii publice;
Legea organizării armatei;
Codul civil.
 c. Etapa domniei autoritare (1864 - 1866).
A treia etapă a domniei lui Al. I. Cuza, începută de fapt chiar prin lovitura
de sat din 2 mai 1864, este cea a domniei autoritare. Cuza adoptă un act cu
valoare constituțională, Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, care
sporea atribuțiile domnului, dar, înființa și o nouă cameră legislativă, Corpul
Ponderator (Senat), Domnitorul avea inițiativă legislativă, drept de veto,
numea președinții Camerei deputaților și ai Senatului.
Adversarii lui Cuza, de dreapta (conservatorii) și de stânga (liberalii
radicali) s-au unit alcătuind o alianță, ”monstruoasa coaliție”, al cărei scop era
îndepărtarea domnului.
11 februarie 1866, abdicarea lui Al. I. Cuza.
Unirea s-a înfăptuit prin voința națiunii române. Dubla
alegere a lui Al. I. Cuza, la 24 ianuarie 1859, a
reprezentat un act energic și curalos, care a pus Marile
Puteri ”în fața faptului împlinit”.
Actul istoric de la 1859 a permis legiferarea și aplicarea
unui vast program de reforme, care a contribuit în mod
decisiv la construcția României moderne.
Făurirea statului național român a reprezentat un pas
important în direcția cuceririi independenței absolute a
României și a desăvârșirii unității sale naționale.
 I. Alegeți răspunsul corect:
1. Congresul de pace de la Paris (1856) așeza principatele sub:
a. Protectorat rusesc; b. Suzeranitate otomană; c. Garanția colectivă a Marilor Puteri.
2. denumirea de ”Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești” a fost adoptată de.
a. Congresul de la Paris (1856); b. Adunările ad-hoc (1857); Convenția de la Paris (1858).
II. Adăugați datelor de mai jos faptele istorice :
1. 5 ianuarie 1859
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. 24 ianuarie 1859
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. 11 februarie 1866
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
III/ construiți cu fiecare termen de mai jos, câte un enunț referitor la istoria românilor:
Protectorat, suzeranitate, secularizare, clăcași.
IV. Menționați doi factori favorizanți ai adoptării Legii rurale (august 1864) și două
consecințe ale acestei legi.
V. Comparați hotărârile Congresului de la Paris (1856) cu prevederile Convenției de la
Paris (1858), având în vedere:
- Câte o condiție/ cauză a desfășurării fiecărei întruniri a Marilor Puteri;