LEZIUNILE ŞI MOARTEA

PRIN AGENŢI FIZICI

 Energiile fizice ale mediului înconjurător îşi exercită
în permanenţă acţiunea asupra organismului viu. Orice
modificare a constantelor caracteristice produce o
reacţie de adaptare, a cărei durată şi intensitate sunt în
raport direct cu mărimea variaţiei energiei fizice. Atunci
cînd variaţia depăşeşte capacitatea de adaptare, ea
produce în organism modificări patologice.
Factorii de mediu care pot exercita o acţiune nocivă
asupra organismului sunt:
 factorul termic

a. temperatura înaltă poate determina o tulburare

generalizată – hipertermia şi tulburări
localizate – arsurile
b. temperatura scăzută determină o tulburare
generalizată – refrigeraţia şi tulburări
localizate - degerăturile
 modificările presiunii atmosferice

 vibraţiile sonore şi ultrasonore

 radiaţiile ionizante

 electricitatea
 Hipertermia
 Definiţie – cuprinde totalitatea
modificărilor patologice apărute în
urma acţiunii temperaturii înalte
asupra întregului organism.
 În practică, hipertermia apare
întotdeauna ca un accident în condiţii
industriale, fie în condiţii de climat
cald.
 Hipertermia prin convecţie şi radiaţie

 Apare în expunerea la condiţii de

temperatură înaltă, de obicei în spaţii
închise.
 Forma uşoară – simptome digestive
(greţuri, vărsături) şi semne psihice
(iritabilitate, scăderea atenţiei).
 Forma gravă – şocul caloric – poate avea
aspectul unui edem pulmonar acut:
cianoză, extremităţi reci, dispnee intensă,
expectoraţie de spumă rozată, puls
filiform, hipotensiune. Temperatura poate
ajunge pînă la 46 C.
 Insolaţia

 La acţiunea factorului termic se

adaugă cea a radiaţiilor ultraviolete.
• Forma uşoară – mai frecventă, se
manifestă prin febră, anxietate,
cefalee, vărsături, dispnee, tahicardie,
eritem al regiunii expuse
• Forma gravă – mai rară:
 dezechilibru cardio-vascular cu ischemie
a miocardului
 comă cu convulsii
 Arsurile

Definiţie – Leziunile locale produse prin

temperatură înaltă precum şi tulburările
patologice ale întregului organism consecutive
acestora sunt cunoscute sub denumirea de arsuri.
Aprecierea suprafeţei arse
 Clasificarea arsurilor după Wilson:

Gradul I: eritem şi vezicule fără prinderea

dermului. Apare dilataţie capilară şi
transvazarea fluidului în ţesuturi
(hiperemie). Se vindecă fără cicatrizare.
Gradul II: distrugerea întregului strat
hipodermic al pielii. Vasele de sînge au
sângele coagulat şi zona arsă prezintă o
parte centrală cu ţesut necrotic
înconjurată de arsuri de gr. I, zone de
hiperemie sau ambele.
Gradul III: distrugerea ţesuturilor profunde
subepidermice. Poate fi de orice grad de
severitate, pînă la pierderi musculare şi
chiar a întregului membru
Decesul în arsuri se datoreză în marea majoritate a
cazurilor şocului combustional.
Mecanismul de apariţie al şocului combustional
cuprind:
 factori nervoşi – reflexe pornite de la nivelul
receptorilor din zona arsă
 factori umorali: enzime proteolitice, histamina şi
bradichinina etc.
Examenul cadavrelor poate da indicaţii
asupra naturii traumei termice.
 Eritemul abia se poate recunoaşte printr-
o culoare mai roşie, edemaţiere a pielii şi
printr-o uşoară descuamare.
 În faza de flictene, pielea este mai dură;
între flictene se vede reţeaua capilarelor
sangvine. Flictenele rupte şi cu lichidul
eliminat se usucă; regiunile afectate sunt
dure. !!! Dg. Diferenţial cu flictenele de
putrefacţie
Aspectul arsurilor dă indicaţii preţioase:

• Arsurile prin flacără au un mers

ascendent iar arsurile prin lichide
fierbinţi au un mers descendent, sub
formă de dâre
• Dacă arsura a fost produsă ca urmare a
acţiunii lichidelor sau vaporilor fierbinţi,
aceasta apare pe regiunile descoperite,
este bogată în flictene şi diferă de
arsura produsă prin flacără, prin lipsa
distrugerii firelor de păr
 Carbonizarea
Interesează toate ţesuturile
moi, uneori chiar şi oasele
care se calcinează.
Carbonizarea modifică
profund aspectul
cadavrului, datorită
deshidratării masive a
ţesuturilor şi a coagulării
substanţelor proteice,
manifestată prin: duritatea
ţesuturilor, fisurarea şi
chiar plesnirea pe
suprafeţe mari ale pielii,
care iau o culoare brună şi
o consistenţă dură.
 Carbonizarea

Musculatura membrelor, prin coagularea miozinei,

se scurtează şi impune membrelor superioare o
poziţie de „boxer” iar cele inferioare se găsesc
flectate sau semiflectate. (Acesta fiind un
fenomen postmortem, nu are nici o semnificaţie
medico-legală!)
 Modificări interne
Sunt variabile în funcţie de durata supravieţuirii.
Într-o arsură participă toate organele şi deci
modificările vor fi generale.
 creier - edem cerebral, hiperemie meningo-
cerebrală şi uneori microhemoragii, procese
distrofice ale celulei nervoase
 plămâni – hiperemie generală precum şi focare
hemoragice; cînd s-au inhalat gaze fierbinţi şi fum
se vor identifica procese inflamatoare pulmonare şi
funingine în căile respiratorii
 aparatul cardio-vascular – hiperemie generalizată,
rupturi ale pereţilor vasculari şi extravazate
sangvine. Sîngele în vase este lichid (moarte
rapidă) sau coagulat (moarte lentă). În sânge se
mai poate găsi CO.
 rinichi şi ficat – stază şi hemoragii
 Hipotermia (refrigeraţia)

Definiţie- toate modificările survenite

în urma expunerii întregului
organism la temperaturi joase; se
produce o scădere a temperaturii
corporale care în anumite limite este
incompatibilă cu viaţa.
Se disting două faze:
 1. faza de reacţie

 2. faza de hipotermie propriu-zisă

 Faza de reacţie

 scăderea temperaturii corporale determină o

creştere a proceselor oxidative celulare
 primul reflex care apare este contracţia muşchilor
erectori ai pielii („pielea de gâscă”) şi
vasoconstricţie periferică
 răcirea unei părţi însemnate a corpului determina
frisonul termic, un reflex cutanat care se încheie
cu contracţii musculare sub formă de tremurături
 cînd pierderea de căldură continuă, termogeneza
nu reuşeşte să menţină constantă temperatura
centrală şi apar fenomene grave generale
 Faza de hipotermie propriu-zisă

 apar: astenia, somnolenţa, acuitatea

vizuală şi auditivă scad
 scade tonicitatea musculară manifestată
prin incoordonare motorie
 la o temperatură centrală de 32C reflexele
devin lente şi apare coma semn al
inhibiţiei şi apoi al morţii cerebrale
 apare bradicardie şi bradipnee; la o
temperatură centrală de 19C apare blocul
atrio-ventricular
 Factori care accelerează acţiunea
frigului:
 ebrietatea şi toate stările care produc
vasodilataţie periferică
 persoanele cu anemie, cardiacii şi
carenţele alimentare
 copii şi nou-născuţii
 umiditatea atmosferică
 Necropsia
Există puţine semne pe baza cărora să se poată pune
diagnosticul cert de moarte prin refrigeraţie; uneori
acest diagnostic se face prin excluderea altor cauze
de deces în prezenţa unui cadavru îngheţat.
 lividităţile cadaverice au o culoare roşie (modificare
care nu este caracteristică morţii prin frig),
probabil prin modificarea curbei de disociere a
hemoglobinei, cu creşterea capacităţii de fixare a
oxigenului
 stază accentuată în toate organele; viscerele au o
culoare roşie deschisă
 fenomenul de imbibiţie se produce rapid şi este
intens la cadavrele dezgheţate
 leziuni ale mucoasei gastrice – petele Vîşnevski
 Leziunile locale produse prin frig –
degerăturile
 Gradul I – este caracterizat prin prezenţa
unui eritem roşu violaceu
 Gradul II – este caracterizat prin apariţia
de flictene; lichidul este clar sau uşor
sanghinolent.
 Gradul III – cuprinde leziunile necrotice
care interesează pielea şi evoluează ca
leziuni atone
 Gradul IV – cuprinde gangrena umedă sau
uscată a segmentului interesat
 Leziunile datorite electricităţii

Definiţie – electrocutarea sau electrocuţia

reprezintă un complex de modificări patologice
morfofuncţionale, locale şi generale care apar la
un individ atunci cînd un curent electric îi
traversează corpul sau o parte a corpului.
Asupra organismului curentul electric poate produce:
 efecte mecanice

 efecte calorice

 efecte biochimice

Acestea determină apariţia unor leziuni:

 locale – ce se produc la punctele de contact, de
intrare sau ieşire sau în apropierea locului acestora
 generale – îmbracă aspectul şocului electric
 Leziunile locale sunt reprezentate de:

1. marca electrică sau semnul electric, care se

constată la punctele de contact (de intrare sau
ieşire), se prezintă ca o depresiune a pielii,
dură, de formă rotundă sau ovalară, de culoare
cenuşie-galbenă, cu marginile uşor mai ridicate
şi ale cărei dimensiuni depăşesc rar 1cm.
 metalizarea – reprezintă „încrustarea”
pe o zonă din suprafaţa pielii şi foarte rar
în profunzime a particolelor metalice,
mici provenite de la conductor; ea poate
fi la poarta de intrare în cazul
curentului continuu sau la poarta de
ieşire în cazul curentului alternativ.
 edemul electrogen- se caracterizează
prin tumefierea dură şi paloarea pielii.
 arsurile electrice
Arsurile electrice
Apar prin efectul termic al curentului electric
-produse prin contact direct cu conductor / scânteia
arcului voltaic
-frecvent la nivelul membrelor superioare,al
capului,mai rar la nivelul membrelor inferioare
-macroscopic:
-dure,uscate,nesângerânde
-culoare cenuşie / brună
-margini bine delimitate
-rezistă bine la procesul de putrefacţie
-curenţii electrici puternici determină carbonizare şi
calcinarea oaselor
Şocul electric – este un răspuns complex al
întregului organism la agresiunea
curentului electric.
 începe cu un spasm dureros al

musculaturii la locul de contact care apoi

difuzează la musculatura întregului corp
 se produc spasme vasculare cu creşterea

brutală a tensiunii arteriale

 oprirea respiraţiei, pierderea conştienţei
forme medico-legale:
 accidente->casnice sau
profesionale
 aspect particular->manevre
abortive, perversiuni sexuale
 sinucideri->relativ rare
 omoruri->foarte rare
 Trăsnirea şi fulgeraţia
-trăsnirea = descărcare electrică sub formă de
scânteie între un nor şi un obiect de pe pământ
-fulgeraţia = descărcare electrică sub formă de
scânteie între 2 nori de polaritate opusă
 -curentul electric natural->milioane de V,temperaturi
de 10.000-20.000°C
 -determină aceleaşi efecte dar mai puternice:

 -efecte termice:
 -arsuri grave->carbonizare,calcinare

 -„figura de trăsnet”->asemănătoare cu ramura de

brad;dispare în câteva ore
 -aprinderea îmbrăcămintei->arsuri produse de flacără

 -obiectele de metal se topesc

 -efecte mecanice->leziuni distructive foarte

grave: