METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

CURS NR.3
Etapele cercetării ştiinţifice medicale

GENERALITĂȚI
 Conceptualizarea problemei de cercetare

Orice autor trebuie să-şi structureze cercetarea

astfel:

1. definirea problemei de cercetare

2. stadiul cunoştinţelor
3. modelul teoretic şi ipoteza/problema de cercetat
 1. Definirea problemei de cercetat

- este esenţială
- să fie clară, precisă şi convingătoare
Include precizări despre:
- obiectivul general al cercetării
- scopul cercetării
- importanţa subiectului de cercetat
- formularea problemei de cercetat
- stadiul de dezvoltare al cercetării
- utilizarea rezultatelor cercetării
 a. Obiectivul general al cercetării

- se specifică domeniul în care se desfăşoară

cercetarea;
- se enunţă originea proiectului şi
- motivaţia cercetătorului de a face respectiva
cercetare;
- este momentul în care se aminteşte despre
obiectivul general al studiului.
 b.Scopul cercetării
- cercetarea stării de sănătate;
- cercetarea intervenţiilor;
- cercetarea evaluativă – care elaborează o judecată
asupra unei intervenţii.
c. Importanţa subiectului de cercetat
- se va face referire la:
-costurile fenomenului studiat
- incidenţă, prevalenţă
- ritmul de creştere al problemei
- consecinţele aduse de fenomen
- lipsa unei intervenţii
 INCIDENŢA

 Frecventa cazurilor noi inregistrate intr-un anumit

teritoriu si o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an)
de catre unitati medicale .

Bolile acute care se vindeca si reapar ulterior ca o noua

imbolnavire, dar nu recadere, se considera iar cazuri noi
( ex: gripa dupa doua luni de la vindecare celei anterioare).
 Prevalenţa

Definitie:
 totalitatea bolilor care exista la un anumit moment
“critic”1 (ultima zi trimestrului, semestrului, anului)
sau intr-o anumita perioada2 (trimestru, semestru,
an).
 d. Formularea problemei de cercetat

- orice cercetare are ca punct de plecare o situaţie

percepută a fi problematică şi necesitând o
explicaţie.
- cercetarea are intenţia de a reduce discordanţa
dintre un model, teorie sau o explicaţie şi realitatea
percepută.

e. Stadiul de dezvoltare al cercetării

- trebuie explorate studiile prealabile
 f. Utilizarea rezultatelor cercetării

- cercetarea fundamentală – doreşte să dezvolte noi

cunoştinţe, să valideze o metodă de cercetare, un
instrument de culegere al datelor, o tehnică de
măsurare sau o metodă de analiză;

- cercetarea aplicativă – vizează obţinerea de date

utile pentru luarea de decizii, planificarea unei
intervenţii, descrierea unor comportamente în
vederea fundamentării unor intervenţii.
 2. Stadiul cunoştinţelor

- se arată cum se înscrie problema de cercetat în

ansamblul cunoştinţelor privind subiectul
respectiv

- în ce mod cunoştinţele din literatură permit

precizarea întrebărilor sau a ipotezelor de cercetare
 3. Modelul teoretic şi ipoteza sau problema
de cercetat
a. Modelul teoretic
- o teorie este o explicaţie sistematică a fenomenelor
observate şi a legilor cărora acestea se supun
b. Formularea ipotezei de cercetare
- ipoteza este considerată transpunerea directă a unei
propoziţii teoretice în lumea empirică;
- o ipoteză stabileşte o relaţie care poate fi verificată
empiric între o cauză şi efect
- o ipoteză este un enunţ formal al relaţiei existente
între cel puţin o variabilă independentă şi o variabilă
dependentă; enunţuri clare, precise.
 B. Alegerea unei strategii de cercetare

- strategie de cercetare – ansamblul de decizii care

trebuie luate pentru a înţelege într-o manieră
coerentă realitatea empirică, pentru a reuşi
susţinerea cu fapte.

a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument

b. Validitatea strategiei de cercetare
 a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument

1. cercetarea experimentală – cercetătorul acţionează

activ asupra unei variabile independente pentru a-i
cunoaşte efectul asupra unei variabile dependente;
- aprecierea efectelor se poate face prin comparaţie
cu o situaţie martor;
- tipuri: - experimentul provocat
 - experimentul spontan
 a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
2. Cercetarea sintetică- conţine:
a. Studiul de caz – cercetătorul se decide să lucreze
asupra unei unităţi de analiză
b. Cercetarea sintetică comparativă – este o strategie
prin care se lucrează pe un număr mare de unităţi de
analiză.
3. Cercetarea de dezvoltare
- folosirea cunoştinţelor existente pentru:
- a pune la punct o nouă intervenţie
- a ameliora o intervenţie deja existentă
- a elabora, perfecţiona instrumente, dispozitive,
metode de măsurare.
 a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument

4. Cercetarea de simulare – are drept obiectiv

construirea unui model, scenariu pentru a observa
comportamentul unui anumit sistem într-o anumită
perioadă. Simularea face apel la:
- funcţia cognitivă – pentru înţelegerea sistemului
studiat
- funcţia previzională – pentru a prevedea cum va
evolua sistemul
- funcţia decizională – pentru a determina ce valori
trebuie să ia variabilele de comandă pt atingerea
obiectivelor
 Metode de abordare în cercetare

1. ANALOGIA – observarea de asemănări între problema

de rezolvat şi o problemă soluţionată.
2. ALEGERE DE SOLUŢII LA ÎNTÂMPLARE –
BRAINSTORMING
3. GENERALIZAREA – o problemă complicată poate găsi
o soluţie simplificată, care să cuprindă datele ei esenţiale.
4. ÎMPĂRŢIREA – subdivizarea problemei într-o serie de
subprobleme, mai uşor abordabile.
5. ADUNAREA – o problemă dificilă poate fi uşurată prin
adăugarea unei componente.
 Metode de abordare în cercetare

6. SCĂDEREA – îndepărtarea unor componente din

problema originară.
7. PARTICULARIZAREA – găsirea unui caz cu un set
mai mic de caracteristici ( model bidimensional în
problemă tridimensională ).
8. DILATAREA , CONTRACŢIA – unele probleme
sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică scara sau
numărul de variabile.
9. INVERSAREA – privirea dintr-un punct de vedere
opus.
 Metode de abordare în cercetare

10. RESTRUCTURAREA – în studiile clinice, nu se

pune problema dacă un anumit tratament nu
vindecă boala, ci dacă absenţa vindecării este
determinată de lipsa tratamentului.