Educația

interculturală
Prezentare realizată
de :

Laura Crăciun
Maria Petruș
 Ce este educația interculturală ?
Ce este cultura ?
Definiţia pe care o preferăm este derivată din curentul relativismului
cultural : cultura este, pe scurt, ansamblul de abilităţi, noţiuni şi forme de
comportament pe care indivizii îl dobândesc ca membri ai unei societăţi
anume.
Sau, aşa cum o formulează Geertz, cultura este „Un tipar de sensuri
transmise istoric, întrupate în simboluri, un sistem de concepţii moştenite,
exprimate în forme simbolice prin intermediul cărora oamenii îşi comunică,
transmit şi dezvoltă cunoştinţele şi atitudinile despre viaţă” .
Ca atare, conceptul de cultură conține o ambiguitate profundă,
deoarece se referă în acelaşi timp la o similaritate de bază a indivizilor ,dar şi
la modul în care se produce diferenţa între indivizi, cultura fiind în sine
generatoare de diferenţă.
 Conceptul de cultură, astfel definit, implică în fapt coexistenţa unei
pluralităţi de culturi, şi trebuie aşadar înţeles din prisma relativismului, ca şi
curent cultural. Relativismul cultural întăreşte ideea de egalitate a diferitelor
culturi în termeni de valoare intrinsecă, şi descurajează orice tentative de a
proclama o cultură anume ca fiind superioară sau inferioară altora.
Valorile, normele,simbolurile unei culturi trebuie evaluate în
contextul şi funcţionalitatea lor, şi nu după criteriile altei culturi.
 Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul
de predare-învăţare a disciplinei Educaţie Interculturală au la bază şi
promovează următoarele valori şi atitudini:

respect faţă de demnitatea şi drepturile omului

respect şi deschidere faţă de diversitatea culturală
atitudine pozitivă faţă de persoane care aparţin unor culturi diferite
toleranţă şi respect faţă de persoane şi grupuri care susţin valori, opinii şi
credinţe diferite
valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale
empatie culturală
solidaritate
disponibilitate pentru dialogul intercultural, relaţionare pozitivă cu ceilalţi şi
cooperare
 Importanța educației interculturale
Educația interculturală promovează cunoașterea și respectarea
culturii, a tradițiilor și a stilului de viață ale comunităților etnice, de către toți
locuitorii din țara respectivă.
Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care
trebuie fructificată în mediul școlar. Pluralitatea culturală pune nu numai
problema apărării diferențelor, ci și a dialogului cultural, care recunoaște că
fiecare trebuie să contribuie la îmbogățirea experienței umane.
Multiculturalitatea nu este adversarul universalismului european, ci o
altă formă a lui. Societățile multiculturale sunt realități date, existente în care
oamenii aparținând unor grupuri diferite intră în contact întâmplător atunci
când situațiile concrete de viață o impun. Pluralismul moral și religios nu
exclude existența unui set comun de valori și principii care să întemeieze
identitatea civică în spațiul fizico-social respectiv.
 Interculturalismul implică înțelegerea, aprecierea și valorizarea culturii
proprii la care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică și pe construirea
curiozității față de cultura etnică a celuilalt. Totodata, este un proces ce se produce
la intersecția dintre culturi, nefiind un scop în sine, dar care poate deveni o
finalitate atunci când sunt sesizate transformarile nefirești sau comportamentale
nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor.

Rolul școlii este de a-i învăța pe tineri cum să conviețuiască într-o lume
marcată de diferențe lingvistice și culturale, prin acceptarea acestora, dar și prin
identificarea și însușirea valorilor care îi unesc. Copiii pot proveni din medii
culturale diferite, dar de asemenea și profesorii, școala și comunitatea. Toleranța
față de aspectele mai puțin cunoascute și căutarea celor complementare trebuie să
devină atitudini esențiale, care să stea la baza noului curriculum al sec. XXI-lea.
Identificarea valorilor comune poate deveni o sarcină dificilă dacă nu este însoțită
de recunoașterea beneficiilor care decurg din această diversitate.
 Cercetările din domeniul științelor sociale demonstrează că tinerii
expuși interacțiunilor inter-etnice au o mai mare capacitate de a identifica
valorile comune între diverse grupuri, de a recunoaște faptul că și conflictele
pot produce valori atunci când sunt abordate corespunzător și de a se angaja
mai activ în promovarea înțelegerii și colaborării inter-etnice. Mai mult,
aceștia demonstrează o implicare mai puternică în problemele comunității și în
acțiuni de voluntariat și sunt mult mai dispuși să-și desfășoare activitatea în
medii sociale diverse din punct de vedere etnic.

Astfel, țelul procesului educativ modern este pregătirea elevilor

pentru realitățile complexe și diverse ale societății, prin dezvoltarea abilităților
de recunoaștere, valorificare și achiziționare de cunoștințe provenite din
orizonturi culturale eterogene. Scopul esențial este dezvoltarea unui respect
fundamental pentru moduri de viață și procedee de a munci și de a învăța
diferite.
 Valorificarea diversității trece dincolo de simpla toleranță față de
variate medii și concepții. Ea recunoaște, apreciază și facilitează procesele
implicate în explorarea și descoperirea a ceea ce nu este familiar, permițând o
gamă largă de modalități de a gândi și de a comunica. Mai mult decât atât,
valorificarea diversității conduce la întărirea relațiilor în cadrul comunității și
mărește posibilitățile tinerilor de a se realiza într-o societate pluralistă, din ce
în ce mai complexă.
Aceștia vor învăța să înțeleagă și să respecte oameni și puncte de
vedere distincte de ale lor, deoarece aceasta este lumea în care ei vor trăi și își
vor desfășura activitatea.
 Cum se realizează educația
interculturală ?
După ce am stabilit ce este educația interculturală, precum și motivele
pentru care este necesară în societatea noastră, următoarea întrebare este :
”Cum putem să o punem în practică ? Cum putem să educăm cât mai eficient
tânăra generație în spiritul multiculturalității ?”
Însă, înainte de a elabora o strategie de implementare, vedem necesar
să înțelegem cui i se adresează mai exact educația interculturală. Cine are
nevoie de ea ?
 Publicul țintă
Cine are nevoie de educație interculturală ?
Răspunsul onest ar fi : toată lumea. Indiferent de vârstă, gen, rasă sau
etnie, cu toții avem nevoie să fim educați în acest domeniu.
Concret, însă, publicul țintă al educației interculturale sunt copiii și
adolescenții. Asta deoarece adulții xenofobi și intoleranți de azi nu sunt
altceva decât copiii de ieri, care nu au beneficiat de o educație sănătoasă a
multiculturalismului. În consecință, pentru a ne asigura că generațiile viitoare
nu vor fi deficitare în interacțiunile cu alte culturi, este necesar să ne
îndreptăm atenția spre copiii zilelor noastre.
Din acest motiv, am propus în continuare câteva metode prin care
părinții și profesorii pot cultiva deschiderea spre muticulturalism a copilului.
 Metode de stimulare a
deschiderii spre multiculturalism

 Puterea exemplului a fost și rămâne cea mai eficientă tehnică de predare.

Copilul va copia acțiunile adultului, nu vorbăria sa goală.
 Încurajarea prieteniilor între copiii de etnii diferite.
 Expunerea copilului la bucătăriile altor culturi, pentru a încuraja
deschiderea sa spre nou.
 Implicarea copilului în jocuri și activități care au ca scop cunoașterea altor
popoare.
 Încurajarea studiului limbilor străine, precum și a culturilor aferente.
 Vizionarea de filme și documentare, lecturarea cărților care promovează
multiculturalismul.
 În cazul copiilor, simple discuții despre diferențele interculturale care
trebuie înțelese și respectate, precum și diverse activități care să susțină
această teorie, sunt suficiente pentru a pune bazele unei educații sănătoase în
acest domeniu.
În cazul adulților care mai au nevoie de perfecționare în relaționarea
cu reprezentanții altor culturi, se recomandă :
1. Călătorii frecvente
2.O atitudine deschisă
Prin ”atitudine deschisă” nu înțelegem ”optimism patologic”, ci actul
de a te desprinde de stereotipuri și părerile subiective ale celor care te-au
educat, pentru a-ți da voie să trăiești propria experiență.
În opinia noastră, una dintre greșelile capitale ale umanității este
respingerea constantă a propriei experiențe în favoarea a ceea ce au fost
învățați.
 În concluzie...
În societatea zilelor noastre, nevoia de educație interculturală este tot
mai acută. Atât copiii, cât și adulții, au nevoie să-și cultive deschiderea spre
nou și multiculturalism.
Mentalitățile trebuie să devină mai deschise. Iar programele școlare
au nevoie să includă materii care să formeze viitori cetățeni ai lumii.
 BIBLIOGRAFIE
•Liviu ANTONESEI, Paideia. Fundamentele culturale ale educaţiei, Editura Polirom,
Iaşi, 1991
•Gheorghe BUNESCU, Şcoala şi valorile morale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1998
•Teodor COZMA (coord.), O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea,
Editura Polirom, Iaşi, 2001
•Constantin CUCOŞ, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom,
Iaşi, 2000
•Jacques DELORS, Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei
Internaţionale pentru Educaţie
•Pierre DASEN, Christiane PERREGAUX, Micheline REY, Educaţia interculturală.
Experienţe, politici,
•strategii, Iaşi, Editura Polirom, 1999
•Hofstede GEERT, Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică,
Bucureşti, 1996
• Gheorghe BUNESCU, Şcoala şi valorile morale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1998
• strategii, Iaşi, Editura Polirom, 1999 Gilles FERREOL, Adrian NECULAU,
Minoritari, marginali, excluşi, Editura Polirom, Iaşi, 1997
• L. IACOB, Ovidiu LUNGU, Imagini identitare, Editura Eurocart, Iaşi, 1999
• Levente SALAT, Multiculturalismul liberal, Editura Polirom, Iaşi, 2001
• Mircea MALIŢA, Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Bucureşti, Nemira,
1998
• Călin RUS, Oana BOTA (coordonatori), Educaţie interculturală în comunităţi
multietnice, Institutul Intercultural
• Timişoara, 2002
• George VĂIDEANU, UNESCO – 50 Educaţie, Bucureşti, EDP, 1996
• http://www.scrigroup.com/educatie/educatie-civica/EDUCATIA-
INTERCULTURALA-VALORI53526.php
• http://www.tandfonline.com/toc/ceji20/current
• http://www.ncca.ie/uploadedfiles/publications/Intercultural.pdf