Sunteți pe pagina 1din 64

Urgenţe medicale în

stomatologie
Dotarea cabinetului de medicină dentară
pentru urgenţe
trusă standard sau una asamblată de medicul
dentist
Conţine
 echipament pentru urgenţe (butelie de oxigen, mască
de resuscitare),
tensiometru,
perfuzoare,
ace şi seringi,
feşi,
foarfeci etc aranjate foarte ordonat pentru a putea fi
folosite rapid în caz de urgenţe.
Kitul standard

Feşi pentru Comprese Bandaje


bandaje sterile adezive
Feşi Bandă adezivă Foarfeci

Feşi Beţe pt urechi Vată


absorbantă
Aspirină Paracetamol Termometru

Pensă Ace de Apă oxigenată


siguranţă
Masca de Antihistaminic Amoniac
resuscitare soluţie
Setul de Zahăr Tensiometru şi
respiraţie stetoscop
Injectare subcutanata
Injectare
intramusculara
Injectare
intramusculara
Punctie venoasa
Punctie venoasa
Injectare
intravenoasa -
observati bratul eliberat de
presiunea garoului
Tabel 1. Medicamente esenţiale în tratamentul urgenţelor

Medicament Indicaţie Doza iniţială pentru adult

Oxigen Pt aproape orice urgenţă 100% inhalare


Adrenalină Anafilaxie 0,1 mg IV sau 0,3-0,5 mg IM
Astm care nu răspunde la 0,1 mg IV sau 0,3-0,5 mg IM
albuterol / salmeterol
Stop cardiac 1 mg IV
Nitroglicerină Dureri anginoase 0,3-0,4 mg sublingual
pectorale
Antihistaminic Reacţii alergice 25-50 mg IV, IM
(difenhidramin 10-20 mg IV, IM
ă sau
clorfeniramină)

Albuterol / Brohospasm astmatiform 2 pufuri: inhalare


salmeterol
Aspirină Infarct miocardic 160-325 mg
Tabel nr. 2. Alte medicamente necesare în tratamentul urgenţelor

Medicament Indicaţie Doza iniţială la adult


Glucagon Hipoglicemie la un pacient 1 mg IM
inconştient
Atropină Bradicardie semnificativă 0,5 mg IV sau IM
clinic
Efedrină Hipotensiune semnificativă 5 mg IV sau 10-25
clinic mg IM
Hidrocortizon Insuficienţă corticosuprarenală 100 mg IV sau IM
hemisuccinat Anafilaxie recurentă 100 mg IV sau IM
Morfină sau Durere de angină care nu 2 mg IV, 5 mg IM
protoxid de azot răspunde la nitroglicerină 35% inhalare
Naloxonă Antagonizarea supradozei cu 0,1 mg IV
opioizi
Lorazepam sau Status epilepticus 4 mg IM sau IV
midazolam 5 mg IM sau IV
Flumazenil Supradoza de benzodiazepine 0,1 mg IV
Urgenţele medicale care se pot produce în
cabinetul de medicină dentară includ:
lipotimia hipotensivă,
sincopa,
stopul cardiac,
înghiţirea corpilor străini,
aspiraţia corpilor străini,
reacţiile alergice,
criza de astm,
criza de hipoglicemie la diabetici,
convulsiile.
LIPOTIMIA HIPOTENSIVĂ
sincopa vago-vagală / leşin / accident vagal de scurtă
durată
dereglare a sistemului nervos vegetativ, care determină o
vasodilataţie importantă arterială la nivelul musculaturii
scheletice, predominant la nivelul membrelor inferioare,
ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin către extremitatea
superioară a corpului, mai ales la extremitatea cefalică.
 hipoxia cerebrală acută, insuficienta irigare şi oxigenare a
creierului, care este apoi responsabilă de toate fenomenele
consecutive, bradicardia, scăderea tensiunii arteriale, iar în
cele din urmă, pierderea cunoştinţei.
Cauze
reactivitatea psihică deosebită, ce apare la adolescenţi,
persoane hipoponderale şi tinere la:
 emoţii,
 mirosuri de medicamente,
 căldură,
 vederea acului sau a pregătirilor preoperatorii,
 lipsa unei bune ventilaţii respiratorii, când pacientul îşi ţine
respiraţia.
prezentarea pacientului la cabinet pe nemâncate.
durerea,
epuizările fizice prin
 stress,
 subalimentaţie sau malabsorbţie,
 lipsa de somn sau oboseala excesivă.
Simptomatologie
Semne prodromale
 senzaţia de slăbiciune generală, greaţă, ameţeală, senzaţie de
căldură, vâjâituri în urechi, înfundarea urechilor, greutate în
respiraţie.
 faciesul devine palid de o paloare gălbuie,
 transpiraţii,
 pulsul iniţial accelerat tinde să devină bradicardic, scade în
intensitate,
 tensiunea arterială scade,
Pierderea cunoştinţei
 brutal, sau precedată de semne premonitorii,
 consecinţa ischemiei cerebrale,
 puls mic, abia perceptibil, respiraţie superficială, abia vizibilă,
bradipneică, iar tensiunea arterială ajunge la valori extrem de
scăzute, necontrolabile.
Tratament
La apariţia semnelor prodromale, bolnavul trebuie aşezat
în poziţie culcată, cu picioarele şi trunchiul aşezate mai sus
decât capul, în poziţie Trendelenburg, ce reclamă o
înclinaţie de 10-15 grade, faţă de orizontală.
O2,
eliberarea căilor respiratorii superioare,
flagelaţii ale feţei, îi vom da pacientului să miroase esenţe
puternice.

Medicamente
efedrină, fiole de 1ml, 5% IM, sau diluată cu ser fiziologic,
IV, lent;
atropină 0,5-1 ml IV sau IM;
clorură de calciu, 10 ml, 10%, strict IV;
hemisuccinat de hidrocortizon 200mg., IV.
Preventie
clorocalcin ingerat în 10-15 picături, bineînţeles, atunci
când pacientul conştient prezintă semnele iniţiale
prodromale.

Este bine să ştim ca dacă starea generală este bună, orice fel
de manevră obişnuită, simplă, menită să-l facă pe pacient
să se simtă bine, să-l relaxeze, şi să-l facă încrezător în
capacitatea medicului de a-l ajuta să treacă uşor peste
evenimentele neplăcute ale actului stomatologic, este bine
venită.

Pregătire:
 diazepam tablete de 0,010 g una seara la culcare şi alta dimineaţa,
cu circa o oră înaintea intervenţiei.
 distonocalm
Sincopa
accidentul general, care se produce în cazul
adâncirii lipotimiei hipotensive când se măreşte
gradul de suferinţă cerebrală.
pierderea brutală a cunoştinţei, hipotonie
marcată, scăderea pulsului care devine filiform, a
tensiunii arteriale, urmată sau nu de apariţia la
periferie a convulsiilor, semn de mare suferinţă
cerebrală.
Apariţia cianozei şi a dispneei prin căderea limbii,
este semnul premonitoriu al stopului cardio-
respirator.
Tratament
Se instituie de urgenţă tratamentul patogenic cunoscut de
la lipotimie, oxigenarea pacientului, dar mai ales ridicarea
mandibulei şi tracţiunea limbii cu degajarea căilor
respiratorii superioare.

Când apar convulsiile şi ne gândim la fenomene toxice sau


de hipertensiune intracerebrală, trebuie administrate
substanţe anticonvulsivante:
 clorură de calciu, i. venos, strict, 1o ml. 10%;
 diazepam 0,010, i. venos lent sau i. muscular;
 fenobarbital 1 fiolă i. muscular;
 sulfat de magneziu 25%, 10 ml.;
 sol. de glucoză 33%, 10 fiole.
STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
Stopul cardio-respirator este cel mai grav accident care
se poate petrece în cabinetul de stomatologie. El poate
să provină dintr-o sincopă, care se complică, sau poate
urma unui alt accident general, cum ar fi accidentul
alergic.
Stop cardio-respirator
poate surveni la persoane aparent sănătoase
se poate datora toxicităţii substanţei anestezice,
apărute în urma injectării intravasculare brutale, într-
un vas de calibru suficient de mare, când se realizează
o săgeată de concentraţie
Poate fi o adâncire a fenomenelor sincopei cardio-
respiratorii.
Simptomatologia
paloare bruscă sau cianoză accentuată,
aritmie cardiacă şi extrasistole frecvente, subintrânde,
în salve,
tahicardie până la 120 bătăi pe minut, urmate de
bradicardie severă, de până la 20 bătăi pe minut,
prăbuşirea tensiunii arteriale
insuficienţă respiratorie gravă.
EVALUAREA PRIMARA
Starea de constienta
raspunsul la stimuli auditivi,
vizuali si durerosi,
dialog cu pacientul, zgaltaind-o
usor de umeri sau ciupind-o.
Daca pacientul nu raspunde si nu
reactioneaza inseamna ca este
inconstient si se va trece la
evaluarea respiratiei si circulatiei.
Respiratia
Verificarea respiratiei se
face:
- privind: miscarile
pieptului in timpul
respiratiei (sau aburirea
unei oglinzi plasata in fata
buzelor);
- ascultand: zgomotele
respiratorii, cu urechea
apropiata de gura si nasul
pacientului;
- simtind: la apropierea
obrazului de nasul si gura
pacientului se poate simti
cum iese aerul.
Circulatia
Pulsul poate fi apreciat la nivel
carotidian sau periferic.

 Cel mai usor se apreciaza pulsul


carotidian: la nivelul bazei
gatului (la nivelul arterei
carotide) de o parte si de alta a
cartilajului tiroid, insa niciodata
nu se palpeaza pulsul la ambele
carotide in acelasi timp.

 Pulsul periferic se apreciaza la


nivelul arterei radiale, pe fata
mediala a antebratului.
ATITUDINEA DUPA EVALUARE
Daca nu se detecteaza pulsul si respiratia se
anunta serviciul 112 si se incep manevrele de
resuscitare cardio-respiratorie:
masaj cardiac si respiratie artificiala in raport de 5:1 daca
sunt 2 salvatori si 30:2 daca e unul singur.

Dupa 10 cicluri se reevalueaza starea victimei.


Daca se detecteaza puls fara respiratie: se fac 10 respiratii
artificiale, se anunta 112 si se continua ventilatia
artificiala verificand periodic pulsul.
Tratamentul stopului cardio-respirator
trebuie instituit de maximă urgenţă,
când nu mai aşteptăm să decelăm
cauzele posibile ale acestuia, ci ne vom
grăbi să aplicăm imediat măsurile de
resuscitare.
Resuscitare cardio respiratorie
C – restabilirea circulaţiei
A - eliberarea căilor respiratorii
B - respiraţie artificială, gură la gură, gură la nas, gură
la mască, balon.
Dacă pulsul la carotidă este absent, lipseşte respiraţia
şi apare aspectul de moarte aparentă, se trece la
restabilirea circulaţiei (C-ul resuscitării).
Restabilirea circulaţiei:
C(Masajul
circulation
cardiac) consta
- Masaj cardiac
in compresii
aplicate la nivelul sternului inferior:
- se plaseaza podul palmei la 2 degete
superior de apendicele xifoid (cosul
pieptului) iar cealalta palma deasupra
acesteia;
- cu coatele in extensie (bratele
intinse) se comprima toracele cu
putere, ritmic, cu o frecventa de 80-100
compresii pe minut;
- la fiecare compresie sternul trebuie
sa se deprime cu 3-4 cm.
Se alertează serviciul medical pentru urgenţe.
- un reanimator: se alternează 30 compresiuni sternale cu 2
insuflaţii pulmonare;
 - doi reanimatori: se alternează 5 compresiuni sternale
cu o 1 insuflaţie pulmonară.
 Compresiunile sternale: 80-100/min.
 Compresiuni/timp de repaus: 50/50.
 Apăsarea sternului: 4-5 cm.
Se continuă resuscitarea, până pulsul revine la normal,
soseşte personalul calificat, reanimatorul este epuizat
( aproximativ după 30 minute ), sau pacientul
este declarat mort.
A ( airway ). Eliberarea căilor respiratorii.
 Aşezăm capul în extensie, umerii îi aşezăm pe o pernă tare, basculând
capul pe spate.
 Deschidem gura pacientului şi ştergem rapid cavitatea bucală şi faringele,
asigurându-ne că nu există corpi străini ce ar putea obstrua căile respiratorii
superioare, după care tracţionăm limba care, la rândul său poate obstrua
fundul gâtului.
B ( breathing ). Respiraţie artificială.

Se solicită ajutor.


cea mai eficace este cea gură la gură, gură la nas
sau gură la pipă, balon, mască.
Respiraţie gură la gură
Respiraţia artificială pe
mască este cea mai bună,
rezultând inspiraţie de aer
îmbunătăţit cu oxigen.
La pacienţii cu
hipoventilaţie, trebuie
aplicată concomitent şi
respiraţia artificială.
Administrarea de oxigen se face prin aplicarea unui
cateter nazal sau nazo-faringian pe unde oxigenul este
insuflat.
Oxigenoterapia se poate aplica persoanelor cu respiraţie
spontană.
 Balonul de ventilatie ofera
posibilitatea ventilarii eficace si
suplimentarea cu oxigen.
Folosind balonul fara rezervor
concentratia oxigenului în aerul
ventilat nu depaseste 60 %, iar
cu rezervor suplimentar de
oxigen (care se ataseaza la
partea inferioara a balonului) se
asigura o ventilatie cu oxigen de
90 % sau chiar peste.
Pacientul nu respira
În acest caz prima etapa de dar are puls
actiune consta din efectuarea unui
numar de 10 ventilatii artificiale
dupa care vom anunta 112
solicitând ajutor medical calificat.
Ne reîntoarcem, reevaluam starea
pacientului si vom actiona în
functie de ceea ce vom constata.
În cazul în care situatia va
ACCIDENTUL HIPERTENSIV
Accidentul hipertensiv se produce relativ rar în cabinetul
de stomatologie, la pacienţii potenţiali hipertensivi, mai
puţin la cei care, ştiind că suferă de hipertensiune arterială,
beneficiază de o terapie hipotensoare, iar la nivelul
cabinetului, de anestezie fără vasoconstrictor.
Pacienţii hipertensivi pot fi eventual sedaţi înaintea
intervenţiei.
Astfel de accidente se petrec aşa cum am mai spus la
pacienţii care nu au cunoştinţă de potenţialul lor
hipertensiv, persoane relativ tinere, de obicei peste 30-40
ani, cărora le efectuăm anestezie cu anestezic la care s-a
adăugat adrenalină, cu sau fără injectare intravasculară, în
condiţii de agitaţie, teamă, durere, sau alţi factori şocogeni.
Semne premonitorii specifice:
 agitaţie psiho-motrică,
 anxietate,
 senzaţie de frig,
 piloerecţie,
 tegumente palide de o paloare vasoconstrictivă, albăstruie, uşor
cianotică mai ales la nivelul buzelor, pavilioanelor urechii şi regiunii
nazale,
 senzaţie de opresiune toracică,
 cefalee bruscă, brutală, cel mai adesea temporală unilaterală,
 durerea precordială, cu iradiere de-a lungul mâinii stângi, tulburări de
respiraţie, tahicardie, aritmie, creşterea tensiunii arteriale, iar în final,
ameţeală cu pierderea cunoştinţei.

 tensiunea arterială ridicată înseamnă pentru o persoană


tânără, indemnă, valori de circa 150-170 mm. Hg
persoanele hipertensive, obişnuite cu o presiune sistolică
mare, valorile acesteia pot depăşi pragul de 180-250 mm. Hg.,
fără ca pacientul să dea semne de suferinţă extremă.
Tratament
culcarea fotoliului dentar într-o poziţie orizontală, dar cu
capul situat mai sus decât restul corpului, administrarea de
O2 pe mască sau sondă nazală, controlul pulsului şi al
tensiunii arteriale, liniştirea pacientului.
Dacă tensiunea arterială nu are tendinţă la scădere, vom
trece la terapia simptomatică şi anume:
 diazepam 0,010, i. venos sau i. muscular;
 nitroglicerină, o tabletă sublingual;
 nifedipin 0,010, sublingual;
 furosemid, -2 fiole i. venos sau i. muscular;
 papaverină fiole 1-2 i. venos, lent sau i. muscular;
Hipoglicemia
Cauze:
– doze prea mari de insulinã,
– aport alimentar insuficient (dupã tratamente chirurgicale)

Simptomatologie:
– foame, slăbiciune, tahicardie, paloare, transpiraţii, parestezii. În
formele severe se instaleazã lipsa de orientare si cooperare,
obnubilarea, iar într-un stadiu avansat, pacientul îşi pierde starea
de constienţă, prezintã mişcãri tonico-clonice, hipotonie şi
hipotensiune.

Prevenire:
– prin planificarea corectă a pacientului, administrarea glucozei orale
înainte de tratament şi asigurarea hrănirii corecte a pacientului.
Pacientul trebuie întrebat înainte de a începe şedinţa de tratament
stomatologic dacă se simte hipoglicemic.
Hipoglicemia
Management:
– dacă pacientul este conştient şi poate înghiţi se
administrează oral glucoză sau 150 ml de băutură
acidulată dulce sau un pahar cu apă cu 2 linguriţe de
zahăr;
– dacă pacientul este ameţit, se administrează sublingual
un gel carbohidrat ca Gluco Gel;
– dacă pacientul este inconştient, se administrează 1 mg
de glucagon IM, apoi când redevine conştient se
administrează oral glucoză sau zahăr;
– dacă pacientul inconştient nu răspunde în 2-3 minute la
glucagon, se cheamă ambulanţa şi se continuă
monitorizarea căilor respiratorii şi a pulsului.
CRIZA CONVULSIVANTĂ
Conduita terapeutică stomatologică în timpul crizei convulsivante
 1. Protejarea pacientului pentru a nu suferi leziuni traumatice in timpul crizei;
 2. Fotoliul dentar se asează cat mai decliv si, pe cat posibil, simultan se coboară
cat mai mult;
 3. Nu se introduce nici un obiect in gura pacientului aflat in criză (in incercarea
de a o mentine deschisă) pentru că acesta poate produce leziuni;
 4. Mentinerea libertătii căilor aeriene superioare pentru a asigura o oxigenare
adecvată prin flexia capului si extensia gatului; administrarea de oxigen este
indicată;
 5. Este necesară indepărtarea secretiilor din orofaringe prin aspirare;
 6. Monitorizarea si inregistrarea semnelor vitale: TA, puls, respiratie;
 7. Contactarea serviciului de urgente in cazul in care se agravează situatia
existentă;
 8. In cazuri de status epilepticus se administrează IV o benzodiazepină:
diazepam 0,2-0,5 mg/kg (cca 10 mg in total) sau Lorazepam 0,05-0,1 mg/kg
(cca 5 mg in total).