Sunteți pe pagina 1din 9

Mijloace folosite pentru

cunoașterea mediului
înconjurător

Student : Tacea Lucia (căs. Mirică)


A antrena un copil în explorarea
mediului înseamnă a-i dezvolta echipamentul
senzorio-perceptiv şi a-i stimula curiozitatea
naturală şi spiritul explorativ.
• Activități care solicită văzul, auzul, simțul tactil și cel
olfactiv.
“Ce-ai gustat?“, “Cum este?“ (rece-cald, moale-tare,neted-aspru etc.),
“Ce miros ţi-a plăcut?“

• Situaţii stimulative pentru curiozitatea şi spiritul de


explorare ale copilului în mediul apropiat (sala de clasă,
grădiniţă şi curtea cu toate dotările lor), apoi în mediul
îndepărtat ( împrejurimi, cartier, oraş).
Principalul mijloc prin care copilul învaţă şi
se dezvoltă la această vârstă este jocul, pe care l-am
putea defini ca motor al minţii care vrea să exploreze
mai mult decât până acum, dar şi al copilului care este
însetat după nou. Jocul este “inima“ unui program
preşcolar de succes, intervenind în viaţa copilului într-o
mare varietate de feluri.
Abordarea integrată a activităţii instructiv-
educative este concepută începând chiar cu ariile de
stimulare.

Bibliotecă : imagini din natură, calendare cu reproduceri de artă


ale unor aspecte din natură, cărţi cu poezii şi ghicitori ilustrate,
jetoane, fişe cu imagini din activitatea omului în fiecare anotimp,
pliante, fotografii din activităţile copiilor realizate în grupele
anterioare etc.
Artă : materialele obişnuite combinate cu materiale din natură
uscate, presate şi materiale refolosibile, deşeuri netoxice etc.
Construcţii : combinaţie de materiale existente în dotare şi cele adunate
din natură cu ocazia drumeţiilor sau colectate de copii împreună cu părinţii
cu ocazia vacanţelor, excursiilor etc.
Ştiinţă : seminţe diverse, ghivece cu pământ (pentru fiecare copil),
jetoane cu imagini de fructe, legume, flori, observarea unor fenomene
meteorologice, evoluţia în timp a unui fenomen (înregistrare).
Joc de rol : materiale din natură, costumaţii diverse realizate
din materiale reciclabile, adecvate fiecărui anotimp în parte;
“Prietenul meu este anotimpul… “, “Anul şi cele patru fiice ale sale“,
“Ce s-ar întâmpla dacă ar fi tot timpul vară (iarnă…)?“, “De-a
greierele şi furnica“ etc. sunt doar câteva dintre temele sugerate
copiilor sau chiar de copii pentru astfel de jocuri care au un mare rol
în aprofundarea şi evaluarea cunoştinţelor asimilate.
Acţiuni implicate în cunoaşterea ştiinţifică: observarea,
măsurarea, predicţia, clasificarea, înregistrarea şi analiza datelor, formularea
şi testarea ipotezelor, comunicarea rezultatelor. Aceste acţiuni, care
presupun implicarea reală a copiilor în propria învăţare, vor determina
cunoaşterea prin experienţa directă, descoperirea prin efort propriu a
cunoştinţelor despre realitatea înconjurătoare, cu efecte benefice atât
asupra învăţării, cât şi asupra dezvoltării psihice: dezvoltarea potenţialului
intelectual, crearea motivaţiei intrinseci pentru cunoaştere, achiziţia unor
elemente de euristică a descoperirii.
Criteriile de eficienţă a activităţilor de cunoaşterea mediului ar fi
următoarele:

- realizarea unei abordări echilibrate, atât a temelor privind mediul fizic


(biologie, fizică, geologie, geografie), cât şi a celor privind mediul social (istorie,
religie, elemente de cultură locală);
- includerea în curriculum a unor subiecte ce reprezintă preocupări de
actualitate şi de perspectivă ale cunoaşterii ştiinţifice (de ex.: teme privind
poluarea şi contracararea ei, probleme privind producţia de energie prin mijloace
neconvenţionale);
- crearea de experienţe de învăţare directă, prin acţiune; evitarea oferirii de
informaţii în formă finită şi încurajarea descoperirii cunoştinţelor prin acţiune;
- oferirea a numeroase ocazii de exersare a comportamentului implicate în
cunoaşterea ştiinţifică; copiii preşcolari sunt capabili de observare şi analiză prin
percepţia senzorială, clasificare, cuantificare (prin comparare, măsurare,
numărare) şi comunicare a rezultatelor acţiunii de cunoaştere (verbală, grafică
etc.).