Sunteți pe pagina 1din 42

6.

OPERAŢII DE SCHIMB DE CĂLDURĂ


(ÎNCĂLZIREA, RĂCIREA, CONDENSAREA)

Surse de căldură, agenţi de schimb de căldură

schimbătoare de căldură
(preîncălzitoare, supraîncălzitoare, calorifere, răcitoare, recuperatoare,
condensatoare, etc.).

Transferul de căldură între două fluide se poate realiza:


1. prin contact direct între cele două fluide;
2. prin intermediul unei suprafeţe de schimb de căldură, când schimbătoarele au
delimitate două spaţii pentru circulaţia independentă a celor două fluide.
Energia termică poate fi asigurată de la un fluid mai cald, numit agent purtător de
căldură, fie prin contact direct fie prin intermediul unei suprafeţe de schimb de
căldură.
Agentul de răcire preia o cantitate de energie termică, iar dacă trebuie să preia
energie termică pentru răcirea unui produs la temperaturi mai mici decât temperatura
mediului ambiant, acesta se numește agent purtător de frig.
Denumirea generică pentru agenţii purtători de căldură și agenţii de răcire care
participă la schimbul de căldură este de agenţi de schimb de căldură.
Încălzirea cu aer cald – se regăsește în special la operaţiile de uscare.
Încălzirea cu gaze de ardere – se utilizează în special pentru situaţiile în care este
nevoie de temperaturi ridicate, agentul purtător de căldură obţinându-se prin arderea
unui combustibil.
Încălzirea cu abur supraîncălzit – se utilizează din ce în ce mai puţin
Încălzirea cu abur saturat sau vapori saturaţi – se desfășoară utilizând căldura
latentă cedată de abur în timp ce acesta se condensează la temperatură constantă.
Încălzirea cu apă caldă – se poate face cu apă la presiune atmosferică (pentru
temperaturi de până la 80°C) sau, pentru temperaturi mai ridicate (temperaturi de peste
80°C), cu apă sub presiune.
Încălzirea electrică – se realizează fără să mai necesite un agent termic, sau se poate
utiliza pentru încălzirea unui purtător de căldură.
Încălzirea cu radiaţii infraroșii – se realizează fără purtător de căldură, sursa de
energie fiind un emiţător de radiaţii infraroșii,
Agenţi termici de răcire

Apa-este cel mai utilizat agent de răcire în industria alimentară și în ingineria


mediului.
Gheaţa sfărâmată mărunt poate fi utilizată ca agent de răcire prin introducerea directă
în lichidul care urmează a fi răcit.

Bioxidul de carbon solid (gheaţa uscată)


sublimează (trece din stare solidă direct în stare gazoasă) la -79°C, cu o căldură latentă
de sublimare de 574 kJ/kg. Dizolvat în diferite substanţe (cloroform, acetonă, eter)
menţine o temperatură de aproximativ -78°C.
Amestecuri frigorifice sunt obţinute prin amestecarea apei sau a gheţii cu diferite
săruri care prin dizolvare absorb căldura.

Soluţii apoase de NaCl, MgCl2, CaCl2 (saramuri)


Schimbătoare de căldură

După principiul de funcţionare se deosebesc:

- schimbătoare recuperatoare –în care schimbul de căldură între cele două fluide se
face prin intermediul unui perete. Cele două fluide au circuite distincte (Fig. 6.1).

- schimbătoare regeneratoare –în care fluidul cald este trecut printr-un echipament de
tip ”cu umplutură” și cedează căldură materialului solid. După un interval de timp se
alimentează echipamentul cu fluidul rece care preia căldura de la umplutură. Aceste
schimbătoare au funcţionare periodică.

- schimbătoare de căldură de amestec –în care schimbul de căldură între cele două
fluide se face prin contactul direct al acestora, amestecându-se între ele.
Schimbătoare de căldură cu manta
Sunt echipamente de proces utilizate în general în instalaţii cu operaţii complexe
(bioreactoare), unde debitele de fluid nu sunt prea mari și intervin și alte operaţii în afara
schimbului de căldură cum ar fi: agitarea, fluidizarea, sedimentarea, etc.
Schimbătoare de căldură cu serpentină

Sunt echipamente de proces utilizate pentru realizarea transferului de căldură în condiţii


de flux caloric redus sau pentru destinaţii speciale.
Schimbătoare de căldură cu ţevi coaxiale
Sunt echipamente de proces utilizate pentru realizarea transferului de căldură la fluxuri
termice reduse. Acestea sunt confecţionate din ţevi cu diametrul de maxim 75 mm,
introduse în alte ţevi cu diametrul mai mare. Elementele sunt asamblate în serie prin
legături fixe (sudură) sau demontabile (Fig. 6.5).
Schimbătoare de căldură multitubulare

Sunt cele mai răspândite schimbătoare de căldură și sunt cele mai utilizate în industrie.
Schimbător de căldură în spirală
Avantaje:
-secţiune de circulaţie a fluidului constantă în tot schimbătorul;
-viteza fluidelor în spaţiul spiral este constantă;
-pierderea de presiune este mai mică decât în cazul altor tipuri de schimbător de căldură,
deoarece nu există variaţii bruște de direcţie;
-viteze mai mari de circulaţie a fluidelor prin spaţiul spiral, ajungând până la valori de 20
m/s în cazul vaporilor, respectiv de până la 2 m/s în cazul lichidelor;
-coeficient total de transfer de căldură mare (până la 3500 W/m2⋅grd);
-concentrare mai mare de suprafaţă de transfer de căldură (până la 80 m2/m3), ceea ce
conduce la un gabarit redus;
-este de circa două ori mai eficient decât un schimbător de căldură multitubular care are
același gabarit.

Dezavantaje:
-au construcţie mai complicată;
-dificultatea de a realiza etanșarea bună a capacelor, motiv pentru care acestea nu pot
fi utilizate pentru presiuni mai mari a fluidelor de 6-10 bar;
-curăţirea greoaie a suprafeţelor din interiorul camerelor spirale.
Schimbătoare de căldură cu plăci
Avantaje:
-concentrare mare de suprafaţă de transfer de căldură (se poate ajunge până la 200
m2/m3);
-transfer de căldură intens datorat grosimii mici a peliculei de lichid (max. 5 mm) şi
turbulenţei la curgerea fluidelor provocată de ondulaţiile plăcilor;
-rezistenţă hidraulică la curgerea fluidelor prin schimbător relativ mică;
-curăţire şi întreţinere relativ uşoară datorită posibilităţii de demontare a pachetului de
plăci;
-pot fi realizate uşor adaptări ale suprafeţei de transfer de căldură în funcţie de necesităţi
prin adăugarea sau îndepărtarea de plăci;
-satisfac cele mai exigente condiţii de igienă.
Schimbătoare de
căldură cu aripioare