Sunteți pe pagina 1din 22

TRYPANOSOME

GAMBIENSE Elev
Coman Mario
TRYPANOSOME
GAMBIENSE
CUPRINS:
1. Tripanosomiaza (prezentare generala)
2. Etiologie
3. Mod de transmitere
4. Răspândirea pe glob
5. Tabloul clinic al tripanosomiazei
6. Stadiul de generalizare si localizare
cerebrala
7. Tabloul clinic 

8. Diagnostic de
laborator,parazitologic,serologic.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE
Tripanosomiaza - Boala somnului
Genul Trypanosoma aparţine
familiei Trypanosomatidae. Una din caracteristicele
principale ale acestei familii o reprezintă diferitele
forme de dezvoltare pe parcursul ciclului vieţii la
vertebrate şi la vectorii implicaţi. Formele morfologice
variază de la cele uniflagelate- tripomastigot,
epimastigot şi promastigot şi la cele de amastigot.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Trypanosomatidaele se multiplică
prin diviziune binară longitudinală.
Pentru Trypanosoma brucei brucei au
fost evidenţiate şi modificări genetice pe
parcursul tranziţiei de la nivelul
vectorului la nivelul organismului uman.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Etiologie
Agentul etiologic al tripanosomiazei
este Trypanosoma brucei, ce este un protozoar
flagelat extracelular, ce are două subspecii ce sunt
patogene pentru om şi anume: Trypanosoma brucei
gambiense şi Trypanososma brucei rhodesiense. Deşi
acestea sunt identice din punct de vedere morfologic,
tabloul clinic al bolilor determinante este distinct.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Din punct de vedere morfologic, Trypanosoma brucei are


formă fuziformă, este mobilă, cu dimensiuni cuprinse între 14 şi 33
um, cu un nucleu central. Posterior de nucleu poate fi identificat
kinetonucleul, de unde porneşte o membrană ondulantă ce se
continuă cu un flagel. Tripanosomele se localizează la omul infectat
în sânge, ganglioni limfatici şi lichidul cefalorahidian.

Sursa de infecţie este reprezentată de om pentru Trypanosoma


brucei gambiense, iar pentru Trypanosoma brucei
rhodesiense poate fi reprezentată de animale.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Vectorul este reprezentat de muşte


hematofage (musca Tse-Tse) ce au rol în transmiterea
parazitului prin înţepătură.
Tripanosomele sunt ingerate de către insectă în
timpul prânzului de la omul infectat, ajung în
intestinul subţire al glosinei, unde se vor multiplica şi
vor evolua din punct de vedere morfologic. Ulterior
vor migra la nivelul faringelui insectei şi se vor
localiza la nivelul glandelor salivare sub forma de
tripomastigoţi infectanţi. Întreg acest ciclu va dura la
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Mod de transmitere
Transmiterea parazitului se face prin inocularea, de
către vector, în timpul prânzului, la nivelul ţesutului
celular subcutanat al omului.
Odată ce parazitul ajunge la acest nivel, se va forma
un şancru local de unde tripanosomele vor migra la
nivel sanguin şi ganglionar. Ulterior vor ajunge şi
în LCR şi encefal. Datorită varietăţii antigenice pe care
o poate suferi, parazitul reuşeşte de obicei să shunteze
sistemul imunitar al gazdei. Cercetările au dovedit că
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Răspândirea pe glob
Boala se întâlneşte pe continentul african,
datorită prezenţei vectorului în această zonă
geografică. Trypanosome brucei gambiense se
regăseşte de obicei ȋn Africa centrală şi de
vest, iar Trypanosoma brucei rhodesiense se
regăseşte ȋn Africa de est.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Tabloul clinic al tripanosomiazei


Boala evoluează ȋn două stadii, un prim stadiu, de
generalizare şi un al doilea stadiu de localizare cerebrală.

Stadiul de generalizare mai poartă denumirea de diseminare


limfo-sanguină, ȋn această etapă tripanosomele multiplicȃndu-se
rapid ȋn sȃnge şi limfă. Prin pătruderea lor la nivelul sistemului
reticulo-histiocitar, cu hiperplazia celulelor imunocompetente şi a
ţesutului limfoid, determină mărirea de volum a ganglionilor
limfatici, a ficatului şi a splinei. Durata primului stadiu poate fi de
la cȃteva săptămȃni la cȃteva luni sau chiar cȃţiva ani
pentru Tripanosoma gambiense.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Tabloul clinic ȋn această perioadă este dominat de:


- febră;
- adenopatie cervicală;
- hepatomegalie;
- splenomegalie.

Paraclinic se constată:
- accelerarea VSH-ului;
- monocitoză şi plasmocitoză;
- hipergamaglobulinemie;
- creşterea imunoglobulinelor de tip Ig M.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Al doilea stadiu este cel de localizare cerebrală.


Ȋn această etapă tripanosomele depăşesc bariera
hematoencefalică, afectȃnd sistemul nervos.
Frecvent se
instalează encefalita mezenchimatoasă ce se
caracterizează prin prezenţa unui infiltrat limfo-
plasmocitar, cu reacţie endotelială perivasculară
cu localizare ȋn special perivenoasă. Celulele
nervoase nu sunt afectate.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Tabloul clinic este dominat de tulburări de


somn reprezentate de insomnie nocturnă şi somnolenţă
diurnă. Evoluţia acestui stadiu este spre comă şi moarte.

Există două forme clinice reprezentate de:


- O formă mai severă determinată de Tripanosoma
brucei rhodesiense, ȋn care decesul apare ȋn cȃteva zile
sau săptămȃni;
- O formă mai lentă, determinată de Tripanosoma
brucei gambiense, ce determină apariţia unei infecţii
cronice.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Există două forme clinice reprezentate de:


- O formă mai severă determinată
de Tripanosoma brucei rhodesiense, ȋn
care decesul apare ȋn cȃteva zile sau
săptămȃni;
- O formă mai lentă, determinată
de Tripanosoma brucei gambiense, ce
determină apariţia unei infecţii cronice.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE
Diagnostic de laborator
Ȋn prima etapă, de diseminare limfo-sanguină, vom putea
identifica:
- Modificări ȋn hemoleucogramă: anemie, leucocitoză,
monocitoză şi plasmocitoză. Celulele caracteristice bolii
sunt reprezentate de celulele Mott. Acestea sunt
reprezentate de plasmocite degenerate, mărite de volum,
burate cu vacuole.
- Proteinograma evidenţiază o creştere marcată a
imunoglobulinelor de tip Ig M serice;
- VSH-ul este accelerat, ajungȃnd pȃnă la 150 mm/1h.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE
Ȋn a doua etapă, cea meningo-encefalitică:
- lcr-ul este clar;
- hiperleucocitoză până la 600 de elemente/mmc;
- hiperalbuminorahie;
- hipoglicorahie;
- Ig M crescute;
- prezenţa celulelor Mott.

Diagnosticul de certitudine este reprezentat


de diagnosticul parazitologic sau serologic.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE
1. Diagnosticul parazitologic presupune identificarea
tripanosomelor la nivelul şancrului de inoculare, la nivel
ganglionar, sanguin sau în lcr.
La examenul microscopic se pot observa:
- În aspiratul ganglionar, prin preparat proaspăt se
evidenţiază mobilitatea şi prin frotiu colorat Giemsa se
evidenţiază caracterele morfologice;
- În sânge, prin preparat proaspăt lamă-lamelă se
evidenţiază mobilitatea şi prin frotiu Giemsa se evidenţiază
caracterele morfologice.
De obicei la nivel sanguin, numărul tripanosomelor este
redus, de aceea, pentru identificarea lor sunt
TRYPANOSOME
GAMBIENSE

Cultivarea parazitului se face pe mediu special


- NNN (Novy-Nicolle-McNeal), la o temperatură
de 28 de grade Celsius.
Inocularea sângelui de la bolnav în cavitatea
peritoneală de la şoarece determină apariţia bolii.
Xenodiagnosticul presupune hrănirea vectorului pe
pacientul bolnav şi căutarea parazitului după trei
zile în intestinul acestuia.
În lcr pot fi identificate doar în stadiul meningo-
encefalitic, în sediment, prin examen microscopic pe
TRYPANOSOME
GAMBIENSE
2. Diagnosticul serologic identifică anticorpii
specifici, de obicei prin imunofluorescenţă, precoce
în sânge şi tardiv în lcr.
Profilaxie
Trebuie cunoscut faptul ca nu sunt disponibile
vaccinuri pentru tripanosomiaza africana. De
asemenea, chimioprofilaxia nu este disponibila.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE
Mustele tete sunt atrase de vehiculele aflate in
miscare si de culorile contrastante inchise. In plus,
nu sunt afectate de repelenti si pot musca chiar si
prin haine subtiri. Astfel, calatorii cu risc sunt
sfatuiti sa poarte haine ce protejeaza cat mai mult
corpul, inclusiv gatul si gleznele. De asemenea,
hainele trebuie sa fie din materiale rezistente si sa
aiba culori neutre. Totusi, pentru a reduce riscul de
imbolnavire, specialistii recomanda evitarea
calatoriilor in zone puternic infestate cu muste tete.
TRYPANOSOME
GAMBIENSE
TRYPANOSOME
GAMBIENSE