Sunteți pe pagina 1din 6

Tema: Redactare

Părţile textului scris: introducere, cuprins, încheiere

Orice text trebuie să respecte o structură, fie că e


vorba de un text argumentativ, fie ca e un tip de
compunere, eseu:
• Introducere
• Cuprins
• Încheiere
Sunt unele deosebiri dacă textul este prezentat
oral (discursurile) sau scris
Introducerea
• Scris
• Exprimarea ideii care urmează să • Oral
fie dezvoltată în lucrare • Cuprinde salutul, prezentarea
• Scopul primului alineat este de a vorbitorului, enunţarea temei,
capta atenţia printr-o idee prezentarea ideii centrale. Prima
deosebită, interesanta pentru a parte a discursului trebuie sa
determina cititorul sa citească mai capteze atentia publicului printr-o
departe. Aceasta propoziţie ar gluma sau o marturisire, crearea
putea fi una provocatoare , o unei atmosfere destinse prin
întrebare general-umană , o zîmbet;  etc.
afirmaţie a unei personalităţi sau
propria opinie.
Cuprinsul
• Scris
• Argumentele care trebuie sa
convingă de faptul că ceea ce
susţii e bine, e corect, e frumos, e Oral
adevărat, etc.
• Conţine detalierea temei. Folositi
• Fiecare argument trebuie propozitii scurte, verbe de miscare
exemplificat la timpul prezent si evitati
• E, de asemenea posibil, sa se cuvintele de legatura prea des
înceapă cu o rezumare a repetate (aşadar, prin urmare, în
exemplelor (dovezile) si apoi sa se consecinta, astfel, etc).
extragă concluzia .
       
Încheierea
• Scris
• Concluziile
• Revenirea la punctul tau de vedere
• Raportarea la alte opinii exprimate
• Concluzia e o parte foarte importanta a eseului
Oral
pentru ca însumează teza si argumentele in
favoarea ei, lăsând cititorului o imagine clara În încheiere se reiau ideile principale si se enunţă un
asupra poziţiei pe care o adopta autorul.  îndemn la actiune
Tema de casa> Redacteaza un text cu
titlul
• ,,Incercarile prin care trece omenirea,,
Model

• „Azi civilizaţia şi cultura sunt ca douã trenuri ce merg pe linii paralele, dar în direcţii opuse: pe mãsurã ce
civilizaţia creşte, cultura scade.” (Vasile Bãncilã,Filozofia vârstelor)
• În opinia mea, cultura se constituie într-o parte integrantă a matricei definitorii a fiinţei umane. Ceea
ce deosebeşte însă oamenii este atitudinea lor faţă de fenomenul cultural, în căutarea propriei personalităţi.
În primul rând, civilizaţia şi cultura s-au dezvoltat concomitent, una fiindu-i indispensabilă celelilalte. De
cele mai multe ori, totuşi, ni se poate părea ca ele merg pe drumuri separate, cã nu ar converge spre acelaşi
punct. În realitate însă, în timp ce civilizaţia este mai degrabă instanţa exterioară în care toţi oamenii trăiesc şi
îşi exersează capacităţile, cultura este lumea interioară a individului, esenţa sa intelectuală şi puntea de
legãtură cu civilizaţia. Deşi, la modul general, cultura nu este (sau nu ar trebui să fie) apanajul unei elite,
acestea există, sub forma academiilor naţionale. Ele sunt considerate etaloane ale culturii şi puncte de reper
ale civilizaţiei, semn că şi la nivel colectiv cultura are acelaşi rol binefăcător ca la nivel individual.
În al doilea rând, ruptura dintre civilizaţie şi cultură pe care o sesizează Vasile Băncilă este mult mai
evidentă în societatea noastră. Cel puţin în ultimele două secole, mediul românesc a fost şi este supus unui
proces de „ardere a etapelor”, de importare a unor forme fără fond. Într-un astfel de climat cultural, atenţia
acordată culturii alunecă spre latura prozaică a lumii, restrângând-o spre cercurile elitiste.
În concluzie, civilizaţia şi cultura sunt indisolubil legate, iar dezvoltarea uneia nu merită să se facă în
detrimentul celeilalte.