Politica monetară în țările

central și est-europene

Profesor coordonator: Conferențiar univ. dr. Irina-Ștefana Cibotariu

Student: Otilia-Aurora Slavic
 Cuprins

1. MISIUNEA ȘI POZIȚIA OFICIALĂ A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

1.1 Obiectivul BCE;
1.2 Instrumentele BCE;
1.3 Strategii de politică monetară;
2. CARACTERISTICILE POLITICII MONETARE ÎN ȚĂRILE CENTRAL ȘI EST-
EUROPENE
2.1 Obiectivele Politicii Monetare Din TCEE;
2.2 Mecanismul Transmisiei Politicii Monetare În TCEE;
2.3 Structura Și Caracteristicile Sistemului Financiar;
2.4 Nivelul Monetizării;
2.5 Rata De Schimb;
3. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE POLITICII MONETARE IN ROMANIA
4. CONCLUZII
5. BIBLIOGRAFIE
 Introducere
 Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice,
prin intermediul careia se acționează asupra cererii și ofertei de monedă
din economie. Importanța politicii monetare rezultă din obiectivul
fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea prețurilor, la care se adaugă
limitarea inflației și menținerea valorii interne și externe a monedei.
Responsabilitatea îndeplinirii acestor obiective revine băncii centrale, care
deține monopolul în formularea și transpunerea în practică a obiectivelor
politicii monetare.
 1.MISIUNEA ȘI POZIȚIA OFICIALĂ A BĂNCII CENTRALE
EUROPENE

 Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înființată în 1999 cu scopul de a implementa și

coordona politica monetară în interiorul Uniunii Economice și Monetare (UEM). În
conformitate cu articolul 105 din Tratatul UE, obiectivul principal al BCE este menținerea
stabilității prețurilor din zona euro. Asigurarea stabilității prețului este contribuția cea mai
importantă prin care politica monetară poate să realizeze un mediu economic favorabil și un
nivel înalt al ocupării.
 În primul rând, decenii de experiență practică și numeroase studii economice sugerează că o
politică monetară orientată spre menținerea stabilității prețurilor pe termen lung, va
contribui pe deplin la îmbunătățirea perspectivelor economice și la ridicarea nivelului de trai
al cetățenilor.
 În al doilea rând, fundamentele teoretice ale politicii monetare, precum și experiența
dobândită din trecut, dovedesc faptul că politica monetară poate influența, în ultimă instanță,
numai nivelul prețurilor din economie.
 În al doilea rând, fundamentele teoretice ale politicii monetare, precum și experiența
dobândită din trecut, dovedesc faptul că politica monetară poate influența, în ultimă instanță,
numai nivelul prețurilor din economie.
1.2 Instrumentele BCE
 Instrumentele utilizate de Eurosistem( sistem bancar central al zonei euro, Eurosistemul este forma tdin:
BCE și băncile centrale naționale(BCN) ale celor 27 state membre ale UE, a căror monedă comună este
euro) pentru implementarea politicii monetare unice se împart în operațiuni de open market, facilități
permanente și rezerve minime obligatorii.

a) Operațiuni de piață monetară

Operațiunile de piață monetară reprezintă instrumentul cel mai important. Acestea contribuie la:
 controlarea ratelor dobânzilor,
 gestionarea situației lichidităților pe piața monetară și
 la indicarea orizontului de politică monetară.

Operațiunile de piață monetară pot fi clasificate în următoarele patru categorii:

1. operațiuni principale de refinanțare, care sunt tranzacții reversibile, periodice, în vederea furnizării de
lichidități, efectuate cu o frecvență săptămânală și având în mod obișnuit o scadență de o săptămână;
2. operațiuni de refinanțare pe termen mai lung, care sunt tranzacții reversibile în vederea furnizării de
lichidități, efectuate cu o frecvență lunară și având în mod obișnuit o scadență de trei luni;
3. operațiuni de reglaj fin, care sunt executate ad-hoc, în scopul de a gestiona situația lichidităților pe piață și
de a controla ratele dobânzilor, în special pentru a atenua efectele asupra ratelor dobânzilor determinate
de fluctuații neașteptate ale lichidităților de pe piață;
4. operațiuni structurale, realizate prin emiterea de certificate de creanță și prin apelul la tranzacțiile
reversibile și tranzacțiile definitive.
b) Facilități permanente
De asemenea, Eurosistemul oferă facilități permanente, având ca scop furnizarea și absorbția de
lichiditate overnight și stabilirea limitelor pentru ratele dobânzilor overnightb de pe piața monetară
.
Sunt disponibile două facilități permanente:
1. facilitatea de creditare marginală, care permite contrapartidelor (instituții financiare precum băncile) să
obțină lichiditate overnight de la băncile centrale naționale în schimbul unor active eligibile și
2. facilitatea de depozit, care poate fi utilizată de contrapartide pentru a plasa depozite overnight la băncile
centrale naționale.

c) Rezerve minime obligatorii

În cele din urmă, Eurosistemul impune instituțiilor de credit să constituie rezerve minime
obligatorii în conturile deschise la bancile centrale naționale. Obiectivul regimului privind rezervele
minime obligatorii este stabilizarea ratelor dobanzilor de pe piața monetară și crearea (sau
accentuarea) unui deficit structural de lichidități.

1.3 Strategii de politică monetară

 Țintirea cursului de schimb;

 Țintirea agregatelor monetare;
 Țintirea directă a inflației;
 2. CARACTERISTICILE POLITICII MONETARE ÎN ȚĂRILE
CENTRAL ȘI EST-EUROPENE

2.1 Obiectivele Politicii Monetare Din TCEE

În mai 2004, zece țări centrale și est-europene - Cehia, Estonia, Polonia, Letonia, Lituania, Slovacia,
Slovenia și Ungaria - au intrat in Uniunea Europeana. Odată cu aderarea la UE aceste state au statutul de țară cu
derogare, iar adoptarea euro le va aduce calitatea de membru deplin. Bulgaria și Romania au intrat în 2007. Un
al treilea grup de țări - Albania, Bosnia-Herțegovina, Croația, Macedonia, Serbia-Muntenegru și Turcia - doresc
să fie admise sau au statutul de potențiale candidate la UE.
În această etapă, bancile centrale naționale (independente) devin membre ale Sistemului European de
Banci Centrale, politica economică, monetară și de schimb devin probleme de interes comun, statele trebuie să
aibă în vedere concordanță cu obiectivele BCE, participarea la Mecanismul Ratei de Schimb II (ERM II) și să
prezinte programe de convergență.
Obiectivul principal stipulat în statutul tuturor bancilor centrale din TCEE este asigurarea stabilității
prețurilor. Fără a prejudicia obiectivul fundamental, băncile centrale sprijină politica economică a Guvernului.
2.2 Mecanismul Transmisiei Politicii Monetare În TCEE
Înțelegerea procesului de transmisie a politicii monetare este vitală pentru elaborarea și
implementarea politicii monetare. Aceasta însă se dovedește a fi destul de dificil de realizat, chiar
și în economiile dezvoltate unde există un oarecare grad de incertitudine privind aceasta
întelegere.
Primul este prin efectul direct al ratei dobânzii, care afectează toate celelalte rate ale
dobânzilor, cum ar fi de exemplu dobânda la depozite și la credite. Acestea la randul lor
influențează deciziile de economisire și investiții ale agenților economici. Al doilea canal este cel
al creditului, care influențează nu doar cererea pentru imprumuturi, dar și oferta de imprumuturi.
Conform studiilor lui Juks, importanța acestui canal depinde de:
1) numărul debitorilor dependenți de banci - factor care este influențat de protecția investitorilor
și dezvoltarea pieței de capital, importanța băncilor pentru finanțarea firmelor, numarul firmelor
de marime mică și medie și numărul populației pe piața de credit;
2) impactul cantitativ al politicii monetare asupra ofertei de împrumut - care este influențat de
structura sectorului bancar (concentrare și marime, puterea financiară, influența statului,
structura de proprietate), relațiile dintre bănci, portofoliul de împrumuturi (scadența
împrumutului, tipul ratei dobânzii), falimentele bancare.
3) Al treilea canal este evidențiat prin impactul asupra prețurilor valorilor mobiliare cum ar fi
acțiuni sau obligațiuni și asupra proprietăților imobiliare.
4) Al patrulea canal reprezintă influența ratei de schimb.
2.3 Structura si caracteristicile sistemului financiar
Caracteristicile sistemului financiar sunt importante din perspectiva atât a canalului ratei dobânzii, cât și a
canalului creditului. Structura și funcționarea acestui sistem determină modul în care impulsurile politicii
monetare sunt preluate la nivelul lichidității și prețurilor piețelor financiare și transmise apoi asupra
componentelor macroeconomice.
Totodată, ca urmare a progresului macrostabilizării au apărut noi firme mici și mijlocii, de asemenea
dependente de credite bancare (costul ridicat al finanțării de pe piața directă în comparație cu mărimea lor mică
și nevoile de finanțare). În ceea ce privește populația, apelul ei la credite pentru acoperirea consumului este în
creștere, aceasta fiind un furnizor net de resurse pentru sistemul bancar. Toate aceste caracteristici pledează în
favoarea viabilității canalului creditului.

2.4 Nivelul Monetizării

O caracteristică a economiei din TCEE este nivelul mai scăzut al monetizării față de zona euro. Raportul
masei monetare M2 in PIB are valori scăzute în Lituania 34,85% și mai apropiate de nivelul zonei euro în
Slovacia 51,42% și Cehia 57,04%. Studiile arată că în țările cu monetizare scăzută, transmisia (măsurată în mod
tradițional) este mai slabă decât în țările dezvoltate .
ȚARĂ/ZONĂ NIVELUL MONETIZARII
Lituania 34,85%
Slovacia 51,42%
Cehia 57,04%
 Un nivel scăzut al monetizării în unele TCEE - Lituania, Letonia, Polonia, Estonia - arată ca mecanismul de
transmisie a politicii monetare este mai slab și are considerabile întârzieri de timp. De exemplu, conform unor
simulări empirice, reacția dinamicii prețurilor la impulsul ratei dobânzii în Polonia este de doua ori mai slab, iar
intervalul de timp este de doua ori mai lung decât în Marea Britanie.
De asemenea, nivelul scăzut al monetizării reflectă atât ineficiențele majore din sistemul bancar cât și
lipsa de experiența a agenților privați de a utiliza banii ca și un dispozitiv de coordonare.

2.5 Rata De Schimb

Deoarece TCEE au economii deschise, rata de schimb este un important canal de transmitere a
impulsurilor monetare, datorită faptului că, în contrast cu alte canale, sunt afectate atat cererea agregată cât și
oferta. Odată cu adoptarea euro acest mecanism va dispărea, iar impactul politicii monetare va fi transmis prin
canalul ratei dobânzii și al creditului.
Rata de schimb în TCEE a îndeplinit una din următoarele funcții: de a acționa ca ancoră nominală pentru
economie (stăpânirea inflației), menținerea competitivității, instrument pentru a contracara impacturile
negative a șocurilor economice. Funcția de ancoră nominală a fost cea mai importantă la începutul tranziției
pentru stăpânirea inflației. În ultima perioadă s-a putut observa o stabilitate a ratelor de schimb.
Cu cât o economie este mai deschisă cu atât va fi mai mare impactul pe care variațiile în rata de schimb le vor
avea asupra prețurilor domestice. Unul din indicatorii ce măsoară gradul de deschidere este dat de procentajul
balanței comerciale în PIB
 Slovacia, Estonia, Cehia și Ungaria sunt economii mici, deschise, în care
rata de schimb joacă un rol important. În schimb Polonia este o economie
mare, cu gradul de deschidere cel mai scăzut.
Mecanismul transmiterii politicii monetare în TCEE a fost influențat
puternic de schimbările structurale. Nivelul scăzut al monetizării, ponderea
importantă a proprietății străine, gradul ridicat de concentrare, proporția
mare a creditelor pe termen lung sunt câțiva dintre factorii care fac procesul
transmisiei monetare ineficient și cu majore întârzieri de timp.
 3. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE POLITICII
MONETARE ÎN ROMÂNIA
Mecanismele de transmisie a politicii monetare în România sunt puternic influențate de structura
economiei, de structura sistemului financiar, de reglementările legale în vigoare, astfel:
Canalul tradițional al ratei dobânzii este unul din canalele utilizate în România, dar influența sa este
foarte mult redusă, o posibilă explicație putând fi dorința agenților economici de a mobiliza resurse la orice
costuri, deoarece alternativa în condițiile unei decapitalizări acute este oprirea activității.
Canalul prețurilor altor active este de asemenea un canal de transmisie având o utilizare redusă. Acesta
din două motive:
 piața de capital este slab dezvoltată, atât volumul capitalizării bursiere cât și volumul tranzacțiilor
fiind foarte redus. De asemenea bursa de valori este utilizată în principal ca instrument de privatizare a
întreprinderilor de stat, și se constituie mai puțin ca o sursă de finanțare și apreciere a sănătății financiare
a unei societăți.
 cursul de schimb are o influență asupra producției industriale, dar doar una pe termen scurt, aceasta
din mai multe motive. Primul constă în rigiditatea exporturilor românești, în elasticitatea scăzută a ofertei
pentru export față de variațiile cursului de schimb și cererii externe. Alt motiv, dar și o posibilă explicație a
anteriorului motiv este realizarea unui export bazat pe importuri, deci multe din produsele exportate
încorporează costuri exprimate în moneda națională prin intermediul cursului de schimb. O modificare a
cursului de schimb real are ca efect o modificare a producției industriale pe termen scurt deoarece,
ieftinirea relativă a materiilor prime și prețul mai mare în lei încasat sunt temporare, până la reluarea
ciclului tehnologic.
 În România canalele de transmitere ale politicii monetare sunt încă în stadii de formare. O
problemă esențială este de a identifica acei factori care joacă un rol important în obstrucționarea
efectivității mecanismului de transmitere al politicii monetare, astfel:
1.Structura sistemului bancar - în România, ca și în alte țări candidate sistemul financiar are o
distribuție inegală în care băncile dețin de departe cea mai mare pondere a intermedierilor
financiare din economia românească.
2.Nivelul scăzut al monetizării - Raportul masei monetare M2 în PIB a oscilat în jur de 24% în
ultimul deceniu (figura de mai jos) fiind mult mai scăzut decât cel observat în țarile dezvoltate și
chiar și în unele din țările în tranziție.
3. Dolar/euroizarea masivă (atât pe partea de active cât și de pasive) - Economiștii definesc
situația în care dolarul(euro) este folosit ca metoda alternativă de plată ca "substituția monedei".
4. Sectorul informal și cererea de bani - în 1998 de exemplu, marimea sectorului
informal putea fi oriunde între 23% și 36% din PIB, în funcție de ipotezele de lucru utilizate pentru
estimare.
5. Arieratele și povara fiscală - în România politica fiscală a fost mai degrabă restrictivă în
ultimii ani.
6. Factori externi - Deoarece România e o economie deschisă, rata de schimb este cel mai
important canal de transmitere a impulsurilor monetare datorită faptului că, în contrast cu alte
canale, sunt afectate atât cererea agregată cât și oferta.
 4. CONCLUZII
Puternicele evenimente manifestate la finele anului 1989 în plan social și politic nu au avut ca finalitate numai situația
economică din România. Cazul României a fost, putem spune, arcul care a închis lanțul evenimentelor manifestate la
nivelul Europei Centrale și de Est. Opțiunea manifesta a acestor țări de orientare a economiilor proprii către economia de
piață a deschis drumul, pentru unele anevoios, pentru altele mult mai rapid, al tranziției către economia de piață.
În planul politicii monetare adoptate de aceste țări, în mod unanim este acceptat faptul că obiectivul final de politică
monetară trebuie să fie, în condițiile trecerii la economia de piață, asigurarea stabilității nivelului prețurilor. Acest obiectiv
se află clar precizat în programele de politică monetară ale țărilor în tranziție, chiar dacă nu sub această formă.
Obiectivul principal stipulat în statutul tuturor băncilor centrale din TCEE este asigurarea stabilității prețurilor. Fară a
prejudicia obiectivul fundamental, băncile centrale sprijină politică economică a Guvernului. Studiile economice și
deceniile de experiență au dovedit că ratele inflației stabile, scăzute și usor predictibile asigură cele mai favorabile condiții
pentru creșterea economică pe termen lung; un mediu cu prețuri stabile permite companiilor si populației să-și plaseze
mai bine deciziile lor de investiții și consum pe termen lung, precum și asigurarea plasării eficiente a resurselor.
În țările din Europa Centrală și de est canalele de transmitere ale politicii monetare sunt în continuă transformare.
Factorii din economia acestor țări care joacă un rol important în mecanismul de transmitere al politicii monetare sunt:
structura și caracteristicile sistemului financiar, nivelul monetizării, rata de schimb.
Cu privire la eficiența și importanța pe care le prezintă diferitele mecanisme de transmitere a efectelor politicii
monetare, opiniile economiștilor se diferențiază în funcție de concepțiile lor teoretice. Astfel, cei care susțin ca piețele
funcționează concurențial și eficient acorda prioritate canalului ratelor de dobândă. Adepții teoriei keynesiste care au in
vedere imperfecțiunile piețelor și asimetriilor de informare, pun accentul pe mecanismul creditului.
În țările cu economii emergente din Europa Centrală și de Est, realizarea convergenței reale și nominale cu Uniunea
Europeana constituie un proces care implică provocări substanțiale pentru politica monetară. În absența unei corelații
negative pe termen lung între inflație și somaj, politica monetară trebuie să se axeze pe menținerea unei inflații reduse și
Pentru atingerea obiectivelor pe care autoritățile din țările din Europa Centrală și de Est și le-au propus, politica
monetară și mecanismele de transmisie a acesteia își vor păstra importanța și deci este necesară o reevaluare periodică și
metodică a importanței și eficienței fiecărui mecanism, pentru a putea lua decizii rapide, eficiente și a evităii erorilor în
domeniul politicii monetare.