NUTRIŢIA ŞI

ALIMENTAŢIA
NUTRIŢIA
1. Definiţia nutriţiei
2. De reținut
3. Copilul şi nutriţia
4. Nevoile nutriţionale
5. Nevoile energetice
6. Calculul nevoilor energetice

7. Necesarul caloric
8. Reglementarea aportului caloric
9. Creșterea
10. Compoziția
11. Apa
12. Carbohidrații
13. Proteinele
14. Lipidele
15. Fibrele alimentare
16. Mineralele
17. Oligoelementele

18. Vitaminele
15.
NUTRIŢIA
 1. DEFINIŢIA NUTRIŢIEI I

Nutriţia (lat. „nutrire”), este ştiinţa care se ocupă cu schimburile

dintre organismul viu şi mediul înconjurător prin intermediul
alimentelor.

Este infuențată de:

- Factorii socio-economici,
- Condiţiile de igienă şi
- Starea de sănătate sau de boală.
 1. DEFINIŢIA NUTRIŢIEI II

Idealul în nutriție este „nutriţia optimă” sau obținerea unei

combinații echilibrate între toate principiile dietetice, calitative şi
cantitative.
 2. DE REȚINUT.....
Caracterul ireversibil al unora dintre perturbările produse de
carenţe sau excese alimentare, pot avea consecinţe considerabile
asupra stării de sănătate a individului.
Exteriorizarea clinică făcându-se adesea la vârsta de adult.
 3. COPILUL ŞI NUTRIŢIA

Definirea nevoilor nutriţionale care să ţină seama de toţi parametrii

implicaţi în echilibrul biologic al organismului copilului a
constituit şi constituie o preocupare fundamentală a nutriţiei la
copil.
 3. COPILUL ŞI NUTRIŢIA

La copil, aportul alimentar adecvat este acela care asigură

echilibrul organismului şi procesul normal de creştere şi maturare,
ţinând seama de variabilele individuale determinate de potenţialul
genetic şi de numeroşi alţi factori ca: vârsta, sexul, clima, zonă
geografică, activitatea fizică.
 4. NEVOILE NUTRIŢIONALE

În definirea nevoilor nutriţionale se porneşte de la aspectul individual

şi populaţional al problemei.
Din acest punct de vedere se disting:
Nevoia minimă – care precizează limita aportului zilnic al unui
principiu nutritiv dat, sub care starea de sănătate a individului nu
este afectată.

Nevoia optimă – defineşte aportul zilnic al unui principiu nutritiv

pentru asigurarea unei stări optime de sănătate fizică şi psihică a
individului (Ghisolfi, 1985).
 5. NEVOILE ENERGETICE I

La copil, nevoile energetice sunt calculate în funcţie de vârstă, masa

corporală, compoziţia corpului, mediul înconjurător, procesele de
creştere şi activitatea fizică.

Valoarea energetică a alimentelor asimilate se exprimă în CALORII

mari, kilocalorii sau în kilojouli (4,184 Kj = o Kcal)

Pe scurt: caloria este unitatea de măsură pentru energia provenită

din alimente.
 5. NEVOILE ENERGETICE II

• 1 g proteine = 4 Kcal. sau 16,736

Kj.
Energia furnizată de • 1 g lipide = 9 Kcal. sau 37,656 Kj.
metabolizarea principiilor
• 1 g. monozaharid = 4,2 Kcal. sau
nutritive, în funcţie de
17,573 Kj.
coeficienţii de conversie,
este următoarea: • 1 g. polizaharid = 3,7 Kcal. sau
15,774 Kj.
 6. CALCULUL NEVOILOR
ENERGETICE

În mod practic, calculul nevoilor energetice aproximative se face în

corelaţie cu greutatea ideală pentru o anumită vârstă, înscrisă pe
percentila 50% a greutăţii şi nu în funcţie de greutatea actuală, ca
unic caracter.
 7. NECESARUL CALORIC I
1. Vârsta
Copiii și adolescenții au cele mai mari nevoi energetice.
Motivul = dezvoltarea rapidă a corpului.

Copiii au în general nevoie de un aport caloric crescut pentru a

acoperi activitatea fizică necesară descoperii lumii
înconjurătoarea prin joacă.
 7. NECESARUL CALORIC II

2. Înălțimea și greutatea
Chiar dacă au aceeași vârstă, diferența de greutate atrage după
sine un necesar caloric mai mare.
Astfel, cu cât un copil este mai înalt și cu o greutatea mai
mare , cu atât va consuma mai multă energie.
 7. NECESARUL CALORIC III

3. Sexul
Băieții necesită un aport caloric
mai mare decât fetele, datorită
structurii musculare mai
proeminente.
 7. NECESARUL CALORIC IV
4. Nivelul de activitate
•Copiii care practica orice formă de efort fizic (sport, alergat în
jurul blocului,etc) consumă mai multe energie, comparativ cu cei
care stau la TV. Prin urmare, necesarul caloric este mai mare.
•Consumul energetic la sugar este redus în primele luni de viaţă.

• Sugarii agitaţi consumă între 10-20 Kcal/kg/24 h.

•După vârsta de 6 luni, se consideră un consum mediu de 25

Kcal/kg/zi, care suferă variaţii individuale şi de la o zi la alta.
 ȘTIAȚI CĂ...

Atunci când stai la TV consumi mai puțină energie decât în somn...

 8. REGLEMENTAREA APORTULUI
ENERGETIC

Aportul, energetic de securitate pentru copilul

normal
Nevoi calorice la un sugar (OMS,
FAO) Vârsta în ani Kcal/24 h Kj/24 h
1-3 1300 5700
Vârsta Kcal/kg/zi
4-6 1700 7600
0-3 luni 120
7-9 2200 9200
3-5 luni 116
Băieţi 10-12 2700 10900
6-8 luni 110
Băieţi 13-15 2800 12100
9-12 luni 105
Băieţi 16-19 2900 12800
Fete 10-12 2300 9800
Fete 13-15 2400 10400
Fete 16-19 2300 9700
 9. COMPOZIŢIA

Alimentele sunt compuse din structuri mai mici numite nutrienți.

Nu există alimente care să conțină un singur nutrient (doar proteine sau

doar glucide), așa cum nu există un aliment complet (care să conțină toți
nutrienții).

Nutrienții, la rândul lor, sunt divizați în macronutrienți si micronutrienți

MICRO ȘI MACRONUTRIENȚII PE SCURT
 9. COMPOZIŢIA

Pe plan calitativ, se recomandă ca aportul energetic să fie

asigurat în cea mai mare parte din: glucide (55-60 %),
proteine 12-15 %, cu un minim critic de 6-8 % și lipide 35-
45 % din aportul caloric total.

Distribuția acestora este determinată de rolurile lor:

- Proteinele = cărămizile pe care se construiesc muschii, organele
și țesuturile.
- Glucidele = carburantul
- Grăsimile = oferă căldură, protejează organele și sunt rezervă
de energie/
 910. APA SAU ELIXIRUL VIEȚII
• Deși aportul caloric este 0, apa este indispensabilă vieții.

• Rolurile apei: dizolvarea substanțelor nutritive, transportarea

acestora către celule, eliminarea substanțelor toxice.

La copil, pierderile de apă se fac prin piele şi plămâni

(perspiraţie insensibilă), în proporţie de 63-66 %, prin urină
17-23 % şi prin fecale 3-15 %.

Pierderile de apă sunt strâns legate de consumul energetic.

Toate alimentele conțin apă, în proporții diferite.
 NEVOILE RECOMANDATE DE APĂ
SUNT:

• 0-3 luni = 160-180 ml/kgc/24 h

• 3-6 luni = 130-180 ml/kgc/24 h

• 6-12 luni = 100-120 ml/kgc/24 h

11. CARBOHIDRAŢI
GLUCIDELE = SURSA DE ENERGIE

• Carbohidrații sau glucidele sunt

substanțe nutritive cu gust dulce.
• Sunt principala sursă de energie a
organismului.
• Prin procesul de digestie glucidele
sunt divizate în glucoză.
• În funcție de numărul de molecule
de glucoză glucidele se împart în:
simple și complexe.
 11. TIPURI ALIMENTARE DE GLUCIDE

Dizaharidele, sunt Monozaharidele sunt

Polimerii de glucoză Polizaharidele
reprezentate de: reprezentate de:

●
Lactoză = glucoză + ●
galactoză: este
glucidul laptelui.
●
Sucroza sau zahărul =
glucoză + fructoză: se
● ●
găseşte în sfecla de
zahăr, trestia de zahăr,
fructe şi plante.
●
Maltoza = glucoză
+glucoză: produs
intermediar de
●
hidroliză al
amidonului.
Glucoză, zahăr
●
Amidonul, compus din
simplu existent în
●
Sunt un grup amiloză + amilopeptină.
unele fructe şi Se găseşte în legume şi
vegetale. heterogen format cereale.
Fructoza se găseşte din reziduuri de Glicogenul: este forma
în miere, vegetale şi glucoză, în număr de depozitare a
fructe sau provine de 5-100 legate în hidrocarbonaţilor în
organismul animal.
din descompunerea lanţ linear prin
zahărului Glicogenul se depune la
legături alfa – 1, 4 ficat (3g/100g de ţesut)
Galactoza rezultă glucozidice. şi în muşchii scheletici
din descompunerea (5 g/100g de ţesut).
lactozei
SURSE DE GLUCIDE
12. PROTEINELE
 12.1 DATE GENERALE

• Totodată, proteinele sunt componente ale hemoglobinei, anticorpilor,

enzimelor, factorilor coagulării şi hormonilor.
• Proteinele reprezintă 18-20 % din compoziţia organismului copilului.
• Proteinele alimentare cuprind 24 de aminoacizi esenţiali (indispensabili),
semiesenţiali şi neesenţiali.
• Aminoacizii esenţiali nesintetizaţi în organism sunt: leucina, izoleucina,
lizina, fenilalanina, metionina, treonina, triptofanul, valina şi numai la
vârsta sugarului histidina.

• Aminoacizii neesenţiali sunt: arginina, alanina, acidul aspartic, acidul

glutamic, glicina, prolina, serina, hidroxiprolina, taurina, asparagina,
glutamina, citrulina, cisteina, ornitina.
 12.2 ROLUL PROTEINELOR ÎN
ORGANISMUL UMAN

Vehiculează bilirubina, metalele (Fe, Cu, Zn, Ca, Co, I), metaboliţii şi
gazele în sânge.
• Intervin în schimburile hidrice din capilare, interstiţiu, celule.

• Menţin presiunea coloid-osmotică a plasmei şi echilibrul acido-bazic.

• Reprezintă substratul formării enzimelor şi anticorpilor.

• Determină rezistenţa la infecţii şi nereceptivitatea faţă de boli.

• Asigură longevitatea şi capacitatea de reproducere.
• Reprezintă fundamentul procesului de creştere şi dezvoltare.
 12.3 ABATERI DE LA RAŢIA PROTEICĂ
RECOMANDATĂ
Scăderea aportului proteic la sugari şi la
copilul mic produce
• Încetinirea, până la oprirea creşterii,
• Scăderea sintezei enzimelor, a
hormonilor polipeptidici şi
• Deficit imunologic.
Dacă aportul energetic este normal în
carenţa de proteine, masa corporală a
copilului nu este afectată, deoarece
energia se foloseşte la sinteza
lipidelor.
 12.4 KWASHIORKOR VS
MALNUTRIŢIA PROTEIN-
ENERGETICĂ
12.5 KWASHIORKOR
 13.6 EXCESUL DE PROTEINE DE LA O
VÂRSTĂ MICĂ DETERMINĂ

• OBEZITATE

• BOLI CARDIOVASCULARE

• DIABET

• DISLIPIDEMII
13. LIPIDELE
EFECTELE EXCESULUI DE LIPIDE

1680 – Pictura Muzeul Prado, Juan

Carreno de Miranda
EFECTELE EXCESULUI DE LIPIDE
EFECTELE EXCESULUI DE LIPIDE
 CLASIFICAREA GRĂSIMILOR

• Lipidele sunt formate din acizi grași.

• În funcție de structura lor chimică ( gradul de ocupare al

atomilor de carbon cu atomi de hidrogen) există acizi
grași saturați și acizi grași nesaturați
CLASIFICAREA GRĂSIMILOR
 DE RETINUT

• Lipidele amplifică gustul alimentelor şi

acceptabilitatea lor.

• Lipidele condiționează: textura, gustul și

aroma alimentelor

• Lipidele influențează motilitatea gastrică şi

intestinală, afectând sațietatea

• Lipidele din dietă aduc în organism acizi

grași esențiali și facilitează absorbția
vitaminelor liposolubile.
 LIPIDELE-CA SURSĂ DE ENERGIE
• Lipidele reprezintă jumătate din energia furnizată de laptele de mama
sau de orice formulă de lapte (45–55%) ,

• Constituie forma majoră de stocare a energiei în organism

• Energia din țesutul adipos este de 7-8 ori mai mare decât cea din
țesuturile care conțin glicogen sau proteine.
 INTERES CRESCUT PENTRU LIPIDE

• Implicate în dezvoltarea țesutului nervos.

• Prin acizii grași şi colesterol- lipoproteinele sunt parte a ciclurilor

celulare.

• Intră în componența tuturor țesuturilor.

• Sunt indispensabile pentru sinteza membranelor celulare.
 LIPIDELE DIN PEŞTE

• ACIZI GRAŞI CU LANŢUL LUNG OMEGA 3:

• eicosapentaenoic acid (EPA)

• docosahexaenoic acid (DHA)

• Importanţi în nutriţia sugarilor, deoarece previn ADHD,

cancerul, bolile cardiovasculare, demenţa.
 NECESITĂŢILE ENERGETICE

• În primele 4-6 luni de viaţă: lipidele contribuie, în proporţie de 40-

60%, la necesităţile energetice legate de creştere, dezvoltare,
depozitarea grăsimilor.

• De la 6 luni la 3 ani, grăsimile vor reprezenta 30-35% din necesarul

energetic, în funcţie de activitatea copilului.

• Scăderea procentului de lipide din alimentaţie sub 25% nu este

benefică.

• Se recomandă doar copiilor cu probleme de greutate.

NECESITĂŢILE ENERGETICE
• Efortul de a promova o alimentaţie sănătoasă, s-a ghidat
pe importanţa limitării cantităţii de grăsimi din
alimentaţie, pentru a preveni bolile cronice
(cardiovasculare, obezitatea, diabetul de tip 2 şi unele
tipuri de cancer)

• 28–30% lipide, după 6–12 luni.

• Dieta săracă în grăsimi a mamelor care alaptează- duce

la modificarea compoziţiei laptelui şi la o rată de creştere
necorespunzătoare pentru copil.
 LIPIDELE
Majoritatea lipidelor din alimente sunt:
 - TRIGLICERIDE
 - COLESTEROL
 - FOSFOLIPIDE
 Facilitează absorbţia vitaminelor liposolubile A,D,E,K.
 Oamenii au nevoie în dieta de acizii graşi esenţiali:
 - Acidul Linoleic (prezent în legume)
 - Acidul Alfa-Linolenic (legume verzi, seminţe, nuci, ulei de
rapiţă, soia)
 NEVOILE DE LIPIDE LA COPII

Rația zilnică permisă este de 3-6g/kgc/zi la sugar şi 25-40 % din rația

calorică totală, după vârsta de 1 an.

Deficitul de lipide în rația alimentară a sugarului reduce aportul

energetic, reduce absorbția vitaminelor liposolubile perturbând
procesul de creștere.

Dacă aportul caloric este menţinut prin creşterea hidrocarbonaţilor, se

produce creşterea fermentaţiei şi a osmolarităţii lumenului intestinal
ce atrage fluidele, determinând distensie abdominală şi diaree.
 14. FIBRELE ALIMENTARE
Fibrele alimentare sunt forme complexe de glucide, care nu au
rolul de a hrăni sau de a furniza energie.

•Fibrele funcționează ca un burete ( rețin apa, te ajută să te simți

sătul, previn constipația)
•Nu există nici un produs de origine animală care să conțină fibre
•Rolurile fibrelor:
-Măresc volumul bolului alimentar
-Stimulează contracția mușchilor tubului digestiv
-Accelerează viteza cu care bolul alimentar străbate intestinele
 14.1 TIPURI DE FIBRE
• Fibrele INSOLUBILE

• Nu se modifică, nu se
dizolvă și rămân tari la
contactul cu apa
• Formează frunzele și
rădăcinile plantelor,
învelișul extern al
semințelor, boabelor,
grăunțelor
 14.2 TIPURI DE FIBRE

Fibrele solubile
•Se umflă, înmoaie și se
dizolvă în apă.
•Formează coaja și pulpa
tuturor legumelor și
fructelor și partea internă a
boabelor și cerealelor.
 ROLUL FIBRELOR ALIMENTARE ÎN
ORGANISM
Creşterea greutăţii materiilor fecale şi accelerarea tranzitului intestinal
Modificarea florei bacteriene intestinale cu reducerea numărului de Bacteroides şi
Bifidobacterii şi creşterea lactobacililor şi streptococilor.

Eliminarea crescută de cationi (Na, K, Ca, Mg) în legătură cu acţiunea chelatoare a

fitaţilor prezenţi în special în învelişul grăunţelor de cereale.

Legarea acizilor biliari.

Creşterea excreţiei de grăsimi, proteine şi calorii prin materiile fecale odată cu

fibrele alimentare.

Scăderea absorbţiei glucidelor prin prelungirea retenţiei alimentelor în stomac şi

prin formarea de geluri care scad rata de difuziune a glucozei prin peretele
intestinal
 15. SUBSTANŢELE MINERALE

• Mineralele sunt elemente indispensabile funcțiilor vitale și creșterii

organismului. Ele reprezintă 2,7-3 % din greutatea nou-născutului
şi 4,3 % din cea a adultului.
• Cea mai mare parte a mineralelor corpului se află în schelet.

• Substanțele minerale îndeplinesc rol structural (schelet,

hemoglobină, suc gastric, glande endocrine) și rol reglator și
biocatalizator în organism (menținerea presiunii osmotice,
reglarea activității sistemului nervos central, miocardului,
mușchilor, coagularea sângelui).
 16. OLIGOELEMENTELE
Sunt substanţe minerale existente în ţesuturi, în concentraţii mici sub 1 mg/kg.

Studiul oligoelementelor a permis cunoaşterea rolului şi metabolismului a peste 27 de

elemente prezente în organismul uman.
Exemple:
Fierul – intră în structura hemoglobinei, mioglobinei şi a unor enzime celulare.
Nevoile sunt apreciate la 1 mg/kg/zi.

Magneziul – participă la majoritatea proceselor biologice din organism, nevoile fiind

de 12mg/kg/zi.

Zincul – participă la activitatea a peste 90 enzime cu rol în metabolismul proteinelor,

lipidelor, glucidelor şi acizilor nucleici. Nevoile sunt apreciate la 3-5 mg/zi la sugar.

Cuprul este un component a numeroase metalo-enzime şi metalo-proteine. Nevoile

sunt de 0,08 mg/kg/zi la sugari.
Seleniul – cu rol incomplet elucidat. Nevoile recomandate sunt de 10-40
micrograme/zi la sugar.
 17. VITAMINELE

Vitaminele sunt factori de nutriţie

bioreglatori, cu acţiune asupra
metabolismului în general şi în
procesul de creştere.
Principala sursă de vitamine
alimentare o reprezintă vegetalele,
prin fructe, zarzavaturi, cereale şi
ulei.
Alimentele de origine animală, care
conţin vitamine sunt: laptele,
ficatul, carnea, rinichii, creierul şi
ALIMENTAŢIA
 1. DEFINIŢIE

Alimentaţia naturală reprezintă alimentaţia exclusivă cu

lapte de mamă în primele 4-6 luni de viaţă.
 2.ALIMENTAȚIA IDEALĂ

Calităţi majore:

• Raţie echilibrate în principii nutritive

• Compoziţie adaptată posibilităţilor de digestie ale
copilului şi necesităţilor sale nutriţionale.
• Protecţie antiinfecţioasă şi antialergică.
• Consolidarea legăturilor afective între mamă şi copil.
• Implicaţii economice importante.
CARE SUNT REFLEXELE DE BAZĂ
ALE SUPTULUI ?
 3. REGLAREA NEUROHORMONALĂ A
LACTAȚIEI
Unul din aspectele majore ale alimentaţiei naturale este interacţiunea şi
angrenarea reflexelor materne cu cele ale nou-născutului.

1.Reflexul de secreţie sau prolactinic - declanşat de stimularea

mamelonului prin sucţiune. Se declanșează producerea de prolactină în
lobul anterior al hipofizei, hormon care stimulează şi menţine secreţia de
lapte în glanda mamară. Cu cât suptul este mai viguros şi mai complet, cu
atât mai mult laptele se secretă.

2. Reflexul de ejecţie al laptelui este un reflex psihosomatic.

Reflexul de ejecţie poate fi inhibat de tensiunea emoţională, anxietate, stres,

reprezentând cea mai importantă cauză de insuficienţă a lactaţiei, sau
stimulat de un comportament al mamei dominat de încredere.
 4. CE INFLUENȚEAZĂ LACTAȚIA?

 Pregătirea prenatală, în ultimele luni de sarcină, prin informarea

mamei asupra avantajelor alimentaţiei naturale, pregătirea sa
zilnică în vederea alăptării şi pregătirea mameloanelor.

 Evitarea, pe cât posibil, în cursul travaliului a anestezicelor ce scad

secreţia lactată.

 Iniţierea alimentaţiei la sân cât mai devreme posibil, preferabil

în primele ore după naştere.

Nou-născutul va fi pus să sugă la ambii sâni, la fiecare masă şi după

metoda „la cerere” pentru favorizarea secreţiei lactate. După cele
două săptămâni de acomodare, ritmul sugarilor se va autoregla;
 4.1 CE INFLUENȚEAZĂ LACTAȚIA?
Odihna mamei – evitarea oboselii excesive, a stressului fizic şi
psihic.

 Igiena: spălarea sânilor cu apă şi săpun o dată pe zi şi cu apă simplă

înainte de fiecare supt. Se va evita folosirea alcoolului şi a săpunurilor
uscate care favorizează apariţia ragadelor. Este necesar un sutien larg,
cu bretele inextensibile pentru a susţine greutatea sânilor, iar în
interior se poate pune o compresă absorbantă sau o batistă curată dacă
laptele curge singur

 Dieta mamei care alăptează trebuie să fie variată, echilibrată, bogată

în săruri minerale şi vitamine şi cu un supliment de 500-600 Kcal/zi.
Laptele este important, dar nu trebuie să înlocuiască alte alimente
esenţiale.

Dacă mama nu consumă lapte şi produse lactate, va primi l g de

calciu pe zi.
 5. COMPOZIŢIA LAPTELUI MATERN

• Stadiul lactaţiei: în primele 5 zile de la instalarea lactaţiei, laptele

matern poartă numele de colostru şi are o compoziţie specifică;

• Între ziua a 6-a şi a 10-a, glanda mamară secretă un lapte de tranziţie.

Către sfârşitul primei luni, secreţia lactată se stabilizează compoziţional.

• Colostrul comparat cu laptele matur, este mai vâscos, mai bogat în

proteine şi unele minerale (calciu), mai sărac în lipide, glucide şi unele
vitamine.

Cantitatea de lipidele, lactoza şi vitaminele crește în timpul perioadei de

tranziţie.
6. ASPECTUL TRANZIŢIEI LAPELUI DE
LA COLOSTRU CĂTRE LAPTE MATUR
 7. ASPECTELE LACTAŢIEI LA PREMATURI

Naşterea prematură: influenţează compoziţia laptelui uman prin imaturitatea

fiziologică, metabolică şi endocrină a glandei mamare.
Astfel, în primele 15 zile după naşterea prematură, laptele conţine proteine cu
15-25% mai mult decât laptele secretat după naşterea la termen, lipide cu 40-
50% mai mult, iar lactoza este cu 15% mai redusă. Aceste diferenţe dispar la
sfârşitul primei luni de lactaţie cu excepţia unor imunoglobuline, care sunt în
cantitate mai mare în laptele prematur şi se menţin cel puţin 3 luni.

În cursul aceleiaşi mese, sugarul primeşte laptele iniţial – o secreţie apoasă

conţinând globule lipidice şi proteinice care trec prin dializa pasivă în
canalele galactofore, iar ulterior un lapte cu un conţinut triplu de lipide şi
proteine de 1,3 ori mai mare.
 8. PROTEINELE DIN LAPTELE UMAN
Compoziţia proteinelor din laptele
Laptele uman este format dintr-un lichid
uman (g/l)
în care se găsesc celule libere, micelii
Cazeina 2,3
de cazeină, globule de grăsime şi
Proteinele 6,4
glucide solubilizate. Laptele matur are lactoserului
un conţinut hidric de aproximativ 87 %, - Alfalactalbumina 3
densitatea = 1030 şi pH = 6,9-7. -Lactoferina 1-3
- IgA 1
-IgM 0,02
Proteinele se găsesc în concentraţie
IgG 0,01
medie de 9-10 g/litru şi se diminuează
- Albumine serice 0,3
în cursul suptului. Sunt reprezentate
- Lizozim 0,05
de cazeină şi proteinele lactoserului.
 9. GLUCIDELE ŞI LIPIDELE

• Glucidele sunt reprezentate de lactoză (90%) şi oligozaharide (10%). Cantitatea de

glucide din laptele uman (aprox. 70 g/l) este semnificativ mai importantă decât în
laptele de vacă (aprox. 50 g/l). Laptele uman nu conţine fructoză şi nici zaharoză.

• Lipidele sunt în cantitate de 40 g/l (35 g/l în laptele de vacă) şi asigură 50% din
valoarea calorică a laptelui

Cantitatea de lipide este mai mică la începutul suptului pentru a creşte

semnificativ (de 3-4 ori) către sfârşitul alăptării, dând senzaţia de satisfacţie şi
reglând astfel apetitul. Acest fapt explică raritatea obezităţii la copiii
alimentaţi natural.
Lipidele laptelui uman conţin 98% trigliceride, 1% fosfolipide şi 0,5% colesterol.
 10. Sărurile minerale şi oligoelementele

Sodiul -nivelul redus al sodiului evită solicitarea funcţiei de concentrare renală, deficitară în
primul trimestru de viaţă şi previne riscul hipertensiunii arteriale la sugarul alimentat la sân.

Calciul şi Fosforul au o concentraţie scăzută în laptele uman

Fierul se găseşte în laptele de mamă în cantitate de aproximativ 0,5-1 mg./l, nivelul său
diminuând în cursul lactaţiei
Zincul este bine reprezentat în laptele de mamă: 3 mg/l. Nivelul zincului în lapte este maxim în
primele 3 zile de lactaţie, scade rapid în primele 4 luni şi apoi mai lent cu durata lactaţiei

Cuprul este bine reprezentat în laptele uman (0,7 mg/l) şi scade în cursul lactaţiei.
Magneziul prezintă oscilaţii nesemnificative în cursul lactaţiei (30-28 mg/l).

Seleniul este mai bine reprezentat în colostru şi în laptele de tranziţie, decât în laptele matur,
nivelul său fiind în corelaţie cu al proteinelor din lapte, fiind legat de acizii aminaţi sulfuraţi.
 11. Vitaminele

Vitamina A -prezintă nivelul maxim în colostru şi în laptele de tranziţie, asigurând

protecţia nou-născutului faţă de infecţiile cutanate.

Vitamina E -nivelul ei este în corelaţie inversă cu conţinutul de lipide din lapte, fiind
maxim în primele zile de lactaţie.
Vitamina D din laptele uman nu asigură necesităţile sugarului în condiţii corecte de
expunere solară
Vitamina K din laptele uman nu acoperă necesităţile sugarului, frecvenţa bolii
hemoragice tardive este mai mare sugarul alimentat natural.

Vitamina C - Conţinutul ei este mare în colostru, în laptele mamelor care au născut

prematur şi scade în laptele matur
Vitaminele din grupul B (Acidul pantotenic , Vitamina B6 , Acidul folic , Vitamina
B12 )
12. FACTORII DE PROTECŢIE
ANTIINFECŢIOASĂ

Laptele uman conţine un

dispozitiv de factori
imunologici şi biologici care
asigură protecţia faţă de
bacteriile, virusurile şi levurile
din mediul înconjurător.
 12.1 FACTORII DE PROTECŢIE
ANTIINFECŢIOASĂ

Factorii celulari au rol antiinfecţios la nivelul glandei mamare şi

tractului digestiv al sugarului.
Imunoglobulinele. Predomină IgA secretorie cu rol în împiedicarea
aderării bacteriilor, virusurilor şi antigenelor alimentare de mucoasa
intestinală a sugarului.
Lactoferina nesaturată – are rol bacteriostatic sustrăgând fierul
indispensabil pentru multiplicarea unor bacterii.

 Liganzii pentru acidul folic şi vitamina B12 au rol bacteriostatic

asupra E.coli, proteus, piocianic, Salmonella, clostridii (mecanism
asemănător lactoferinei).
 12.2 FACTORII DE PROTECŢIE
ANTIINFECŢIOASĂ

 Lizozimul (neuraminidaza) - efect bactericid direct şi indirect.

 Lactoperoxidaza are acţiune bacteriricidă împotriva unor germeni

ca: streptococi, pseudomonas, E.coli, Salmonella.

 Fracţiunile C3 şi C4 ale complementului înglobează particulele din

celulele fagocitare ale colostrului şi laptelui.

 Factorul antistafilococic inhibă creşterea stafilococului auriu.

 Factorii bifidus sunt reprezentaţi de glicoproteine şi oligozaharidele

din lapte şi au rol în promovarea creşterii lactobacililor bifidus în
 13.NOILE TENDINȚE- CONSERVAREA
LAPTELUI MATERN
Alăptarea este scopul suprem. În ultima perioadă mamele apelează la
congelarea laptelui pentru a fi sigure că nimic nu va împiedica asigurarea
acestui drept al copilului.
Să nu uităm - conservarea laptelui uman este urmată de unele modificări ale
componentelor:
Conţinutul bacterian creşte progresiv
cu durata păstrării laptelui.

Recipientele şi sondele din material plastic absorb în pereţii lor

vitaminele liposolubile. Macrofagele aderă la pereţii vaselor din sticlă,

Tratarea termică a laptelui prin fierbere inactivează bacteriile şi celulele.

 14. TEHNICA ALIMENTAŢIEI LA SÂN

Alăptarea la sân prevede pregătirea copilului şi a mamei în vederea

îndeplinirii anumitor condiţii:
Sugarul trebuie să fie treaz şi să fie lăsat să plângă câteva minute
înainte de a-l pune la sân; un sugar somnoros nu suge bine.
Mama îşi va spăla mâinile şi sânul cu apă caldă, va îmbrăca un halat
curat sau un capot special pentru alăptare, îşi va lega părul şi eventual
îşi va pune o mască de tifon în caz că prezintă o infecţie a căilor
aeriene superioare
Se atinge obrazul sugarului cu mamelonul; el va întoarce capul spre
sân si va începe să sugă prin declanşarea reflexului punctelor cardinale
(rooting reflex) şi a reflexului de sugere.
 14.1 TEHNICA ALIMENTAŢIEI LA SÂN

Durata suptului va fi în medie 15-20 min. prezentând diferenţe individuale.

În general, la o bună secreţie lactată, copilul va suge un singur sân la o masă
pe care îl evacuează complet. Dacă cantitatea nu a fost suficientă, se poate
continua cu celălalt sân urmând ca la prânzul următor să se înceapă cu acesta
pentru golirea sa completă şi stimularea astfel a secreţiei lactate.

După alăptare, sugarul va fi ţinut în poziţie verticală pentru a favoriza

eructaţia.

De asemenea, mama îşi va spăla sânii cu apă pentru îndepărtarea resturilor de
lapte.
 15. STABILIREA RAŢIEI ÎN ALIMENTAŢIA
NATURALĂ

La naştere, înainte de orice tentativă de alimentare se va cerceta

permeabilitatea esofagului cu o sondă, mai ales la subponderali sau
în caz de hidramnios.

Se recomandă punerea nou-născutului la sân cât mai repede după

naştere, dacă starea nou-născutului şi a mamei o permit la câteva
ore, sau chiar la 30 min în sala de naştere pentru stimularea secreţiei
lactate.
16. POZIŢIA CORECTĂ DE ALĂPTARE
 16. POZIŢIE INCORECTĂ DE
ALĂPTARE
Poziţionarea incorectă a sânului, în
forma literei “C” , face ca acesta
să nu încapă în gura copilului.

N.B : Poziţia corectă a sânului în

timpul suptului este în forma
literei “U” .
 17. CONTRAINDICAŢIILE ALIMENTAŢIEI
NATURALE
CONTRAINDICAŢII MAMĂ SUGAR
1. Infecţii acute tratate cu
antibiotice (cloramfenicol,
tetraciclină, sulfamide, etc.) Hiperbilirubinemie neonatală
TEMPORARE 2. Ragade mamelonare sângerânde neconjugată prin inhibitori ai
3. Mastită conjugării din laptele matern
4. Mameloane ombilicate

1. Septicemie, nefrită, eclampsie,

Tuberculoză activă, febră tifoidă,
2. Malarie
3. Insuficienţă cardiacă sau renală 1.Galactozemie
4. Boli neoplazice,caşexie 2.Intoleranţă congenitală la
5. Boli psihice,scleroză în plăci lactoză
6. Sarcină peste 20 săptămâni 3.Fenilcetonurie
PERMANENTE 7. Anticoncepţionale orale
8. Antineoplazice,diazepam, litiu,
Substanţe radioizotopice
9. Diabet zaharat dezechilibrat
10. Tireotoxină
 18. OBSTACOLE ŞI INCIDENTE ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ

• Incidentele şi obstacolele din alimentaţia naturală pot fi

legate de mamă sau de sugar.
 18.1 INCIDENTE LEGATE DE MAMĂ

1.Angorjarea sânilor: apare cel mai frecvent la începutul lactaţiei în zilele a 2-a sau a 5-a
după naştere. Sâni sunt grei şi dureroşi şi apare prin golirea incompletă sau tardivă a
sânilor. Alveolele suprapline determină obstrucţie vasculară şi limfatică.
Se recomandă evacuarea laptelui prin muls manual sau cu pompa, comprese pe zonele
edematoase şi dureroase, eventual administrarea de ocitocină.

2.Ragadele mamelonului sunt mai frecvente la începutul lactaţiei. Pot fi rezultatul

tehnicii incorecte de alăptare sau deficienţelor în igiena sânilor.

3. Mastita şi galactoforita
Mastita puerperală este o celulită a ţesutului conjunctiv interlobar produsă cel mai
frecvent de stafilococul auriu. Se manifestă prin febră, frisoane, dureri şi eritem inflamator.
Se recomandă tratament antiinfecţios şi evacuarea completă a laptelui pentru a preveni
formarea abceselor.
 18.2 INCIDENTE LEGATE DE MAMĂ

• Malformaţiile mameloanelor
(mamelon ombilicat, mamelon scurt),
reprezintă cauze frecvente de
abandonare a alăptării. Mamelonul
trebuie pregătit pentru supt prin masaj
cu 1-2 luni înainte de naştere.
• Masarea mamelonului scurt înainte de
supt pentru a-i produce erecţia şi
introducerea lui împreună cu areola în
gura sugarului, poate fi urmată de
succes.
• Dacă nu se reuşeşte, se mulge laptele şi
se administrează din biberon.
 18.3 INCIDENTE DIN PARTEA SUGARULUI
1. Malformaţiile cavităţii
bucale: cheiloschizis şi
palatoschizis care nu permit
etanşarea cavităţii bucale şi
fac suptul dificil sau chiar
imposibil.

2. Prematuritatea – prin lipsa

reflexului de sucţiune sau prin
forţa slabă, în acest caz
sugarul neputând goli sânii

3. Regurgitaţiile sunt eliminări

de cantităţi mici de lapte
nemodificat şi fără efort
imediat după supt.
 18.4 INCIDENTE DIN PARTEA
4.
SUGARULUI
Vărsăturile habituale apar datorită aerofagiei prin supt lacom şi a
cantităţii mari de lapte ingerat, care produc distensia stomacului şi
stimularea reflexului de vărsătură.
5. Refuzul sânului poate apare în caz de anorexie nervoasă la sugarii
cu encefalopatie infantilă, după administrarea de ceai sau lapte din
biberon când sugarul face diferenţieri între forţa necesară suptului la
sân şi uşurinţa obţinerii laptelui din biberon sau dacă laptele are un
gust neplăcut ca urmare a alimentaţiei mamei (usturoi, ceapă,
varză)
6. Colicile abdominale apar în primele 10 zile şi se manifestă până la
vârsta de 3 luni. Simptomatologia durează 10-20 min, se repetă şi
are o incidenţă vesperală şi nocturnă.
 Nevoile nutritionale de la naştere la vârsta de 6 luni
La naştere 10 ZILE 3-6 luni
APĂ 80 – 100 ml/kg 120 – 150 150 ml/kg/zi
ml/kg/zi
CALORII 90 kCal/kg/zi 120 110
PROTEINE 2,2 g/kg/zi 2 g/kg/zi
CALCIU 400 mg/zi - -
FIER 6 mg/zi 8mg /zi

Nevoi nutriţionale de la 6 luni la 1 an

6 luni 1 an
APĂ 120 ml/kg/zi 110 ml/kg/zi
CALORII 110 kCal/kg/zi 110
PROTEINE 2 g/kg/zi 2
CALCIU 500 mg/zi 600 mg/zi
FIER 8 mg/zi 10 mg/zi
 19. Alimentaţia preşcolarului
 Ritmul creșterii staturo-ponderale se încetinește,
 Nevoi nutritive mari datorită activități motorii intense.
 Trebuie să asigure 80 kcal/kg/zi (proteine15-18%, lipidele 25-30% şi
glucidele 55-60% ).
 Nevoile de lichide sunt de 80 ml/kg/zi
 Raţia proteică de 2 g/kg/zi (proteinele de origine animală2/3 şi doar
1/3 vegetale).
 Laptele 500-600 ml, se include şi iaurtul. La preşcolari, alături de
brânza de vaci se pot da brânzeturi fermentate.
 Carnea de pasăre, vacă, porc, oaie, peşte se dau în cantitate de 75g/zi.
 Oul se poate administra sub diverse forme
 19.1 ALIMENTAŢIA PREŞCOLARULUI
 Necesarul de lipide de 2-3 g/kg/zi se asigură sub formă de unt,
smântână,şi uleiuri vegetale

 Glucidele se recomandă în raţie de 10 g/kg/zi sub formă de

pâine şi produse de panificaţie, 150 g/zi paste făinoase,
prăjituri, fructe şi legume. Se indică pâinea intermediară
pentru conţinutul de fibre alimentare şi vitamine din grupul B.
Legumele se dau ca piureuri, soteuri, budinci şi crude ca
salate. Fructele se dau, de preferinţă crude

 Copilul preşcolar va primi 3 mese principale şi 2 gustări.

 20. ALIMENTAŢIA ŞCOLARULUI
Şcolarul în vârstă de 6-12 ani, are un ritm lent de creştere, nevoile energetice şi
nutritive sunt destinate mai mult pentru activitatea fizică, intelectuală şi
maturarea sexuală.
Şcolarul necesită un aport energetic de 50-60 kcal/kg/zi (lipide 30%, 15%
proteine şi 55% glucide).
 Nevoile de lichide sunt de 60 ml/kg/zi.
Nevoile de proteine de 2g/kg/zi (origine animală 50-60%). Proteinele vor fi
asigurate: carne 100-150 g/zi, brânzeturi 30-50 g/zi, un ou la 1-2 zile şi
proteine vegetale.

Raţia de lipide este de 1,5-2 g/kg/zi . Lipidele se asigură prin unt, smântână,
ulei şi lipidele din vegetale, carne, lapte şi gălbenuşul de ou.
 21. ALIMENTAŢIA ADOLESCENTULUI
• Accelerarea creșterii organismului în perioada prepubertală mărește
nevoile energetice de proteine, de calciu, fosfor, fier, zinc și de
vitamina A şi E.
Puseul de creștere și maturare sexuală a adolescentului, modifică
raportul între masa musculară, metabolic activă şi țesutul adipos
după tipul caracteristic sexului. Aceste modificări biologice reclamă
mărirea aportului nutrițional. Nevoile energetice se măresc cu
activitatea fizică și practicarea sporturilor, în acest sens, băieţii
necesită rații mai mari.

• Alimentaţia este similară cu a adultului, variată şi prezentată estetic.

• Sunt interzise alcoolul, cafeaua, condimentele iuţi şi tutunul.