ABCESUL PAROTIDIAN.

Student: Popa Anastasia

Asistent universitar: Vlas Vasile
TOPOGRAFIE:

Anterior: marginea posterioară a ramului ascendent mandibular;

Lateral: fascia parotideo-maseterină;

Postero-medial: pântecele posterior al m.digastric, mm. stilieni și

fasciile lor, ligamentele stilohioidian și stilomandibular;

În profunzime: peretele lateral al faringelui;

LOJA PAROTIDIANĂ

Conține:
 glanda parotidă cu canalul său excretor;
 n. facial;
 a. carotidă externă cu venele parotidiene și limfonoduli;
ETIOLOGIE:

• De la M3 inferiori;
• Extinderea din lojile învecinate (obraz, loja maseterină, spațiul
pterigomandibular, spațiul laterofaringian), de la mastoidă,
conductul auditiv extern;
• Supurații ale parenchimului glandei (parotidita supurată,
litiază);
• Adenitele intraparotidiene (însămânțarea septică a
limfonodulilor intraparotidieni de la procese septice situate în
reg. parietooccipitală sau în unghiul extern al orbitei);
 TABLOU CLINIC:
Debut: dureri locale exagerate la deschiderea gurii și o tumefacție puțin vizibilă,
situată între mastoidă și marg. posterioară a ramului ascendent mandibular.

Tumefacția crește rapid și se extinde spre obraz și reg. submandibulară.

Tegumentele devin destinse, lucioase.

La palpare: la început renitență (rezistență), într-un stadiu mai avansat-

fluctuență.

Trismus, ușor torticolis (deviație a capului și gâtului; spasmul mușchilor gâtului,

îndeosebi dimineața), disfagie.
TABLOU CLINIC. ENDOORAL:

Semnele clinice sunt reduse, secreția salivară de obicei nu se

modifică.

Salivă amestecată cu puroi pe canalul Stenon- numai în caz de

parotidită supurată sau cand procesul supurativ a invadat
parenchimul glandular.
DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL:
 Parotidita supurată- modificarea secreției salivare, lipsesc semnele de
inflamație superficializată.

 Abcesul maseterin- evoluție mai anterioară.

 Adenite supurate intraparotidiene- destul de dificil de efectuat în

cazurile cand există și procese de periadenită extinsă.

 Tumori de parotidă invadante sau cele cu necroză abundentă.

TRATAMENT CHIRURGICAL:

CONSTĂ: deschiderea colecției pe cale cutanată.

TEHNICA: bolnavul așezat în decubit dorsal, cu capul în ușoară

exstensie, rotat spre partea sănătoasă.

ANESTEZIA: de preferat AG de scurtă durată, dar în caz de

supurații extrem de difuze, la bolnavi cu starea generală foarte
alterată, se poate practica infiltrația locală pe linia de incizie.
TRATAMENT CHIRURGICAL:

INCIZIA: plasată astfel încât să se evite lezarea n. facial, dar

suficient de largă.
În supurații limitate doar la lojă- incizie subangulomandibulară,
lungă (3-4cm), ușor recurbată 1,5cm sub marginea osoasă
reperată prin palpare, ocolind gonionul.

Apoi, cu o pensă hemostatică se perforează fascia

parotideomaseterină, și se desfac brațele pensei.
TRATAMENT CHIRURGICAL:

În forme clinice cu tendință de expansiune: incizie

preauriculară prelungită sub lobulul urechii, retromandibular, care
permite o expunere perfectă a parenchimului.

Se introduce o pensă hemostatică, printr-o direcție orizontală,

paralelă cu ramurile n. facial, și, care, mai întâi perforează fascia
parotideomaseterină și apoi disociază lobulii glandulari între care
se găsește colecția purulentă.
TRATAMENT CHIRURGICAL. DRENAJ.
Incizie subangulomandibulară - cu o lamă de cauciuc, în formă de jgheab,
așezată în polul posterior al lojei, imediat deasupra fasciei
parotidomaseterice. Lama este fixată la piele cu fire neresorbabile.

Incizii mai largi (în forme extinse) - tuburi de cauciuc (5-6 zile), deoarece
parenchimul glandular alterat și sfacelizat se elimină lent. Se fac irigații.
*Când este modificată sau există o cantitate mare de țesuturi necrozate care
se elimină greu doar prin tuburile de dren, se recoamandă ca, pe langă
irigații, să se facă și instilații endo-canaliculare cu tripsină sau cu ser
fiziologic, pentru a diminua secreția purulentă, ceea ce permite suprimarea
drenului și evitarea fistulei parotidiene.
EVOLUȚIE:

 Tratat la timp și corespunzător, procesul septic se remite;

 Amanat sau tratat necorespunzător, diseminează în spațiile din
jur, inclusiv lojile profunde ale feței;
 Se poate schimba într-o supurație anaerobă-gangrenoasă;
 Abundența vasculară a lojei expune la tromboflebite sau erodări
vasculare;
 Diseminări septice pe cale sangvină sau limfatică.